Sistemul muscular

Este format din muṣchi, care reprezintӑ organele active ale miṣcӑrii.
Muṣchii sunt striaṭi (scheletici), netezi (se aflӑ la nivelul organelor interne sau
viscere), ṣi striat de tip cardiac (miocardul – muṣchiul inimii).
Acest rol se datoreazӑ musculaturii striate.
Muṣchii au diferite forme: - fusiformi: biceps, triceps;
- triunghiulari: piramidal al abdomenului;
- de formӑ patrulaterӑ: marele drept abdominal,
marele dorsal;
- în formӑ de cupolӑ:diafragma;
- în formӑ de trapez: muṣchiul trapez;
- muṣchi circulari: orbiculari ai buzelor, ai
pleoapelor, sfincterele.

Structura muṣchiului:
Muṣchii scheletici prezintӑ o porṭiune centralӑ muscularӑ, mai voluminoasӑ,
numitӑ corpul muṣchiului, ṣi douӑ extremitӑṭi de culoare alb-sidefie, numite
tendoane, care prezintӑ în structura lor ṭesut fibros.
Unul dintre tendoane se inserӑ pe osul fix ṣi se numeṣte originea muṣchiului, iar
celӑlalt se prinde de osul mobil ṣi se numeṣte inserṭia muṣchiului.
Originea este unicӑ, dar existӑ muṣchi care au mai multe origini, ca de exemplu:
biceps, triceps, cvadriceps.
Corpul muṣchilor este format din fibre musculare striate.
La exteriorul corpului se aflӑ o membranӑ conjuctivӑ numitӑ fascia muṣchiului.
Sub aceasta se aflӑ o lamӑ de ṭesut conjunctiv numitӑ epimisium, din care
pornesc în interior septuri conjunctive, perimisium.
Tecile fine de ṭesut care învelesc fiecare fibrӑ muscularӑ se numesc endomisium.
Muṣchiul este bogat vascularizat.
Inervaṭia muṣchiului este dublӑ: somaticӑ ṣi vegetativӑ (inervaṭia vegetativӑ
determinӑ reacṭii vasomotorii).
Principalele grupe de muṣchi:
Muṣchii scheletici sunt grupaṭi în: muṣchii capului, gâtului, trunchiului ṣi
membrelor (superioare ṣi inferioare).

1. Muṣchii capului:
Se descriu douӑ categorii de muṣchi: muṣchii mimicii, care determinӑ diferite
expresii ale feṭei, ṣi muṣchii maseteri (masticatori), realizeazӑ actul masticaṭiei.

2. Muṣchii gâtului:
În regiunea antero-lateralӑ se aflӑ o serie de muṣchi, aṣezaṭi pe mai multe
planuri, care dinspre suprafaṭӑ spre profunzime, sunt: muṣchiul pielos al gâtului,
care încreṭeṣte pielea gâtului, muṣchiul sternocleidomastoidian.

3. Muṣchii trunchiului:
Se grupeazӑ în muṣchii spatelui ṣi ai cefei, muṣchii antero-laterali ai toracelui ṣi
muṣchii anterolaterali ai abdomenului.
Muṣchii spatelui ṣi ai cefei: în plan superficial ṣi superior se aflӑ muṣchii
trapezi, iar inferior lor, se aflӑ marii dorsali.
Muṣchii anterolaterali ai toracelui:
În partea anterolateralӑ a toracelui se aflӑ marele ṣi micul pectoral.
Mai profund se aflӑ muṣchii subclavicular ṣi dinṭatul mare, situat lateral.
În spaṭiile intercostale se aflӑ muṣchii intercostali externi ṣi interni.
La baza cutiei toracice se aflӑ diafragma, muṣchi lat care separӑ cutia toracicӑ
de cavitatea abdominalӑ, având o faṭӑ boltitӑ spre torace ṣi o faṭӑ concavӑ, spre
abdomen.
Muṣchii antero-laterali ai abdomenului:
Sunt muṣchi laṭi.
De o parte ṣi de alta a liniei mediene se aflӑ muṣchii drepṭi abdominali, iar
anterior lor se aflӑ muṣchiul piramidal.
Lateral de muṣchii drepṭi abdominali, se aflӑ muṣchii oblic extern, oblic intern
ṣi transvers al abdomenului.
4. Muṣchii membrelor:
a. Muṣchii membrului superior:
Sunt grupaṭi în muṣchi ai umӑrului, braṭului, antebraṭului ṣi mâinii.
Principalul muṣchi ai umӑrului – deltoidul – este situate sub piele ṣi ridicӑ
membrul superior pânӑ la orizontalӑ, realizând abducṭia braṭului.
La nivelul braṭului avem: anterior – biceps brahial, muṣchiul brahial ṣi
coracobrahial.
Posterior se aflӑ muṣchiul triceps.
Muṣchii anteriori ai antebraṭului sunt flexori ai antebraṭului ṣi mâinii ṣi
pronatori ai mâinii. Unii sunt flexori ai degetelor.
Muṣchii posteriori ṣi laterali ai antebraṭului sunt extensori ai antebraṭului, mâinii
ṣi degetelor.
Mâna are un aparat muscular complex, ṣi are muṣchi doar pe suprafaṭa sa
palmarӑ ṣi în spaṭiile interosoase.

b. Muṣchii membrului inferior:

Se descriu muṣchii bazinului, muṣchii coapsei, muṣchii gambei ṣi muṣchii
piciorului.
În jurul articulaṭiei ṣoldului se gӑsesc muṣchii fesieri.
La coapsӑ, muṣchii sunt grupaṭi în loja antero-medialӑ, loja posterioarӑ ṣi loja
lateralӑ.
În loja anterioarӑ se aflӑ muṣchiul croitor, iar sub el se gӑseṣte cvadricepsul.
În partea medial a coapsei se aflӑ cei trei muṣchi adductori – mare, scurt ṣi lung,
ṣi muṣchiul drept medial.
Aceṣti patru muṣchi, prin contracṭie, apropie coapsele între ele – adducṭie.
În loja posterioarӑ se aflӑ muṣchii biceps femoral, semitendinos ṣi
semimembranos.
Muṣchii gambei sunt grupaṭi într-o lojӑ anterolateralӑ ṣi o lojӑ posterioarӑ.
În loja anterioarӑ se aflӑ muṣchii tibial anterior ṣi extensori ai degetelor.
În loja lateral se aflӑ muṣchii peronieri scurt ṣi lung.
Loja posterioarӑ prezintӑ, superficial, muṣchiul gastrocnemian, care împreunӑ
cu solearul formeazӑ tricepsul sural.
În plan profund se aflӑ muṣchii tibial posterior ṣi flexori ai degetelor, care fac
extensia labei piciorului ṣi flexia degetelor.
Muṣchii piciorului se aflӑ atât pe faṭa dorsalӑ, cât ṣi pe cea plantarӑ.

Fiziologia muṣchilor scheletici

Muṣchii scheleteci asigurӑ tonusul, postura, echilibrul, mimica ṣi miṣcӑrile

voluntare.
Muṣchiul striat somatic reprezintӑ componenta efectorie a reflexelor somatice
de tonus, posturӑ, echilibru ṣi redresare, precum ṣi a activitӑṭii motorii
voluntare, a expresiei stӑrilor afectiv-emoṭionale ṣi a limbajului.
Muṣchii scheletici reprezintӑ aproximativ 40% din masa organismului.

Proprietӑṭile muṣchilor

a. Contractilitatea:
Este proprietatea specificӑ muṣchiului ṣi reprezintӑ capacitatea de a dezvolta
tensiune între capetele sale sau de a se scurta.
Baza anatomicӑ a contractilitӑṭii este sarcomerul, iar baza molecularӑ o
reprezintӑ proteinele contractile.
Sarcomerul este unitatea morfo-funcṭionalӑ a miofibrilei ṣi este cuprins ître
douӑ membrane Z.
b. Excitabilitatea:
Se datoreazӑ proprietӑṭii membranei celulare (permeabilitate selectivӑ,
conductanṭӑ ionicӑ, polarizare electricӑ, pompe ionice).
Muṣchii rӑspund la un stimul printr-un potenṭial de acṭiune propagat, urmat de
contracṭia caracteristicӑ.
Între manifestarea electricӑ de la nivelul membranei fibrei musculare ṣi
fenomenele mecanice de la nivelul sarcomerului, se produce un lanṭ de reacṭii
fizico-chimice, numit cuplaj excitaṭie-contracṭie.

c. Extensibilitatea:
Este proprietatea muṣchiului de a se alungi pasiv sub acṭiunea unei forṭe
exterioare.
Substratul anatomic al extensibilitӑṭii îl reprezintӑ fibrele conjunctive ṣi elastice
din muṣchi.

d. Elasticitatea:
Este proprietatea muṣchiului de a se deforma sub acṭiunea unei forṭe ṣi de a
reveni pasiv la forma de repaus atunci când forṭa a încetat sӑ acṭioneze.
Baza anatomicӑ a acestei proprietӑṭi o reprezintӑ fibrele elastic din structura
perimisiumului.

e. Tonusul muscular:
Este o stare de tensiune permanentӑ caracteristicӑ muṣchilor care au inervaṭie
motorie somaticӑ ṣi senzitivӑ intacte.
Dupӑ denervare, tonusul muṣchilor scheletici dispare.
Tonusul este de naturӑ reflex.

Contracṭii ale fibrei musculare striate

a. Contracṭii izometrice:
Lungimea muṣchiului rӑmâne neschimbatӑ, dar tensiunea creṣte foarte mult.
În timpul acestui tip de contracṭie, muṣchiul nu presteazӑ lucru mecanic extern.
Toatӑ energia chimicӑ se pierde sub formӑ de cӑldurӑ plus lucru mecanic intern.
Exemplu de contracṭie izometricӑ o reprezintӑ postura corpului.
 b. Contracṭii izotonice:
Lungimea muṣchiului variazӑ, iar tensiunea rӑmâne constantӑ.
Muṣchii realizeazӑ lucru mecanic.
Aceste contracṭii sunt caracteristice majoritӑṭii muṣchilor scheletici.
c. Contracṭii auxotonice:
Variazӑ ṣi lungimea ṣi tensiunea muṣchilor.
În timpul unei activitӑṭi obiṣnuite, fiecare muṣchi trece prin toate tipurile de
contracṭii.

Manifestӑrile contracṭiei musculare:

a. Manifestӑri electrice:
Sunt reprezentate de potenṭialul de acṭiune al fibrei musculare.
Stimularea fibrelor musculare pe cale naturalӑ (placa motorie) sau pe cale
artificialӑ (curent electric) provoacӑ apariṭia unui potenṭial de acṭiune propagat
în lungul fibrei cu o vitezӑ de 30m/s.
Potenṭialele de acṭiune ale unei unitӑṭi motorii se sumeazӑ dând potenṭiale de
placӑ motorie.
Activitatea electricӑ a întregului muṣchi sau a unitӑṭilor motorii, poate fi
înregistratӑ, obṭinându-se electromiograma.
b. Manifestӑrile chimice:
Sunt iniṭiate prin mecanismul de cuplare excitaṭie-contracṭie.
Procesele chimice din muṣchi asigurӑ energia necesarӑ proceselor mecanice.
Metabolismul muscular este anaerob în primele 45-90 de secunde ale unui efort
moderat sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular de a regla aportul de
oxigen.
Dupӑ primele douӑ minute de effort, necesitӑṭile energetice sunt satisfӑcute în
cea mai mare parte aerob.
c. Manifestӑrile termice:
Se datoreazӑ manifestӑrilor biochimice din fibra muscularӑ.
Randamentul contracṭiei masei musculare este de 30%, cee ace înseamnӑ cӑ
70% din energia chimicӑ se transform în energie caloric.

d. Manifestӑrile mecanice:
Se studiazӑ cu ajutorul miografului.
Aplicarea unui stimul unic, cu valoare prag, determinӑ o contracṭie muscularӑ
unicӑ, numitӑ secusӑ muscularӑ, care are urmӑtoarele componente:
-faza de latenṭӑ: dureazӑ din momentul aplicӑrii excitantului ṣi pânӑ la
apariṭia contracṭiei. În timpul acestei faze, are loc manifestarea electricӑ a
contracṭiei, a cӑrei duratӑ depinde de tipul de muṣchi, fiind de la 0,01s la
muṣchiul striat;
-faza de contracṭie, dureazӑ 0,04s;
-faza de relaxare, care dureazӑ 0,05s.
Secusa poate fi izotonicӑ sau izometricӑ, iar durata totalӑ a secusei este de 0,1s.
Amplitudinea ei variazӑ proporṭional cu intensitatea stimulului aplicat, pânӑ la o
valoare maximӑ.
Acest fapt se explicӑ prin antrenarea în contracṭie a unui numӑ tot mai mare de
fibre musculare, pe mӑsurӑ ce ingtensitatea stimulului creṣte.
Dacӑ se folosesc stimuli repetitivi, la intervale mici ṣi regulate, rezultӑ o
sumaṭie de secuse, numit tetanus (contracṭie tetanicӑ).
Tetanosul poate fi:
-incomplet: al cӑrui grafic prezintӑ un platou dinṭat, exprimând sumarea
incompletӑ a secuselor la stimularea repetitivӑ cu frecvenṭӑ joasӑ de 10-20 de
stimuli/sec.
-complet: al cӑrui grafic prezintӑ un platou regulat, reprezentând sumaṭia totalӑ
a secuselor, prin aplicarea stimulilor cu o frecvenṭӑ mult mai mare – 50-
100stimuli/sec.
Toate contracṭiile voluntare ale muṣchilor sunt tetanosuri ṣi nu secuse, deoarece
comanda voluntarӑ se transmite la muṣchi prin impulsuri cu frecvenṭӑ mare.
Existӑ ṣi situaṭii când contracṭia este o secusӑ: frisonul, sistola cardiac,
contracṭia obṭinutӑ în urma unui reflex miotatic.