Sunteți pe pagina 1din 2

Morometii -Roman postbelic (volumul I 1955, volumul II 1967), de influenta / recuzita real ista (perspectiva va fi deci una obiectiva,

cu focalizare 0, ceea ce nu exclude introspectia, n speta prin scenele monologate n care e surprins Ilie Moromete) -Roman de discutat la tema: familiei (o familie de tarani din Cmpia Dunarii, surp rinsa de-a lungul unui sfert de secol, de la generatia parintilor la aceea a urm asilor), taranului si chiar a timpului (vezi incipitul si finalul romanului), da r si la subiect de genul analizei incipitului / finalului unui text narativ (e o simetrie inversa, singurul element comun e referirea la timp, n rest, lumea sub timp arata cu totul altfel n cele doua momente: initial si final) -Doua valente ale romanului: 1. monografie (viata taranului din Cmpia Dunarii, n a doua jumatate a secolului XX, pentru care problema nu mai e, ca n Ion, agonisire a, ci pastrarea pamntului. Declinul material al lui Moromete e cauzat, pe de o pa rte, de inadaptarea lui la noile realitati economice, iar pe de alta parte de ab senta intuitiei n ceea ce priveste eroziunea interna a propriei familii). 2. Dram a individuala a lui Ilie Moromete (accent pe latura psihologica). Romanul se va scurge att n paralel, ct si opunnd cele doua valente (ex. scena dispunerii la masa a Morometilor: simbolica si pentru vechea structura cu Ilie Moromete n centru, ca autoritate paterna , dar si pentru noile realitati sufletesti fiii cei mari surp rinsi la periferie, simbol al fugii lor ulterioare, opozitia accentuata dintre m ama vitrega, cu tabara ei de fete, si fiii cei mari, pozitia marginasa ocupata d e Niculae, toate elemente care, n pofida ndrjirii lui Ilie Moromete de a-si mentine intact nucleul familiei, vor genera criza si destramarea familiei). -Morometii volumul I. Timpul actiunii: ctiva ani naintea celui de-al doilea razboi mondial. Initial, e un timp parca mort, fara tensiuni / conflicte (timpul taran ului e n concordanta cu cel istoric / real, un ragaz dupa primul razboi mondial). Tehnica narativa e solidara cu timpul rabdator: un sfert din volum surprinde un interval de timp foarte concentrat / scurt: de smbata seara pna duminica noaptea (de la ntoarcerea de la cmp a Morometilor, pna la fuga lui Birica si a Polinei). Fu ga lui Birica si a Polinei: moment esential, marcheaza prima tensiune din Silist ea-Gumesti, cea care, pe de o parte, va prefigura fuga baietilor cei mari ai lui Moromete, iar, pe de alta parte, la nivelul tehnicii narative, va declansa o ac celerare a naratiunii, pna la finalul n care timpul nu mai avea rabdare. Ritmul in itial, deosebit de lent, aproape ca un ritual, se va dinamiza spre final, ceea c e corespunde si mesajului din subsidiar al textului: de la o comunitate organiza ta pe tipar vechi, prestabilit, tipic taranesc (mama cu treburile gospodaresti, barbatii cu munca la cmp) se trece la o comunitate destramata din cauza noii real itati sociale (noii problematici, financiar-sociale fonciirea sau politice). Spa tiul: satul Silistea-Gumesti. Un spatiu subdivizat n: casa lui Moromete, poiana l ui Iocan, cmpul, scoala, primaria, cimitirul, adica n elementele specifice satului , traditionale. Personaje. Romanul nu face dect sa taie o felie din viata unor t arani, astfel ca n momentul n care se deschide volumul I, toate personajele, cu ex ceptia lui Niculae, sunt deja formate, bine trasate. Se intra direct n viata oame nilor fara nici un fel de preambul (cu exceptia sugestiei din incipit: conflictu l cel mai pregnant al romanului va fi cel dintre Ilie Moromete si timp), ceea ce sugereaza o tehnica dramatica (exact ca ntr-o piesa de teatru). Ilie Moromete. P ersonaj mai mult intuit. Se sugereaza chiar ca ar fi centrul satului (vezi si co mparatia cu salcmul pe care l taie, salcmul devenind, la nivel simbolic, un semn al lui Moromete. Taierea acestuia prefigureaza caderea lui Moromete si chiar decli nul satului romnesc arhaic, traditional. Alta scena esentiala: poiana fierariei l ui Iocan, cnd discutiile nu debuteaza dect n momentul n care Moromete si face apariti a). Despre Ilie Moromete s-a afirmat ca ar fi un contemplativ: Moromete statea p e stanoaga podistei si se uita peste drum. Statea degeaba, nu se uita n mod deose bit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva Interesul lui e orientat spre lumea vie (OAMENI) a satului, si tocmai de aici (de la absenta arm oniei dintre el si familie) va porni si criza / caderea lui. Mai mult, tendinta lui Ilie Moromete e aceea de a selecta (asemenea unui artist, a unui scriitor), elementul senzational din viata, el transformnd oamenii n personaje si ntmplarile (f ie si marunte), n evenimente. Deci caracterul simbolic al romanului decurge nu do ar din tehnica voalarii aplicate de narator, ci si din atitudinea personajului c

entral. Fiecare personaj / situatie care i iese n cale va fi revalorificat(a): iro nic, comic sau anecdotic: Gustul lui Moromete pentru anecdota trebuie, desigur, pus n legatura cu conceptia de viata a personajului, cu originala lui placere de a pierde zile ntregi pe prispa scaldata n soare si de a contempla cu uimire si ncnta re spectacolul lumii. (Liviu Petrescu) Anecdota e fie o scurta povestire vesela (i ar Ilie Moromete are gustul vorbirii comice), de obicei cu final moralizator, cu o puternica nota pitoresca, si cu rol n reconstituirea unei atmosfere specifice, dar anecdotica face referire si la povestea n sine, la schema scrierii unui rom an. Gustul pentru anecdota al lui Moromete ar scoate la iveala astfel bucuria lu i de a trai, dar si talentul de povestitor (specific taranului romn de pretutinde ni), curiozitatea (specifica oricarui artist) fata de oameni si viata lor, dar s i nevoia de a evada din monotonia cotidiana. Trasaturi ale lui Moromete: sociabi litate, inteligenta, fantezie, bucuria privirii, dublate de un spirit acid / iro nic, de unde decurge o oarecare tensiune / ostilitate n limbaj ntre Moromete si ce ilalti tarani, ntre care adesea se manifesta un dialog al surzilor, construit pe replici inadecvate (vezi ntlnirea initiala cu Balosu). Adevaratul dialog Moromete l exerseaza singur, n scenele monologate, n care substituie dialogul real cu un alt ul, n opinia lui, cel corect. E o noua trasatura a omului contemplativ, a celui c are si recreeaza realitatea dupa propriile standarde, demers care va duce nsa la ns olitarea eroului. Moromete se abandoneaza astfel unui monolog autentic, n care re scrie dialogurile cu ceilalti, dialoguri n care apare, adesea, ca disimulnd. Disim ularea lui e de fapt un joc cu limbajul sau cu ceilalti, o noua dovada de teatra litate / gust pentru dramaturgie si scenic (vezi scena platii fonciirei). Astfel , Moromete da senzatia unui om pe dos, un om sucit, cu toane, imprevizibil, nchis ntr-o meditatie a sa obscura si impenetrabila. Ilie Moromete pune n tot ce ntrepri nde o inteligenta ciudata, nrudita cu a celorlalti, dar de un zel aparte. n suceal a firii lui e un farmec surprinzator, dar si o semnificatie. n tragica zbatere pe ntru existenta, pentru pastrarea lotului sau de pamnt, acest taran si-a compus o masca filozofica, sub care nu e ntotdeauna usor de intuit ce intentii si gnduri as cunse. (Lucian Raicu) Aparenta ironie, asociata unei profunde interiorizari, fac e din el un histrion (un bufon, un mascarici), dar si un personaj complex. Masca pe care o poarta e cea responsabila de nstrainarea de propria-i familie. Moromet e e un autoiluzionat care nu constientizeaza faptul ca e altfel dect ceilalti, ca limbajul practicat de el e altul si ca astfel comunicarea, n coduri diferite, de vine imposibila. -Scene de comentat: taierea salcmului, adunarile din poiana lui Iocan, platirea i mpozitului (fonciirea), asistarea la ceremonia de final de an a lui Niculae. Teh nica lui Marin Preda: disimularea. n spatele unor scene aparent banale se ascund semnificatii profunde. Din toate reiese relatia lui Ilie Moromete cu lumea satul ui sau cu membrii familiei: e deasupra celorlalti, nu merge n acelasi timp cu lum ea satului (vezi ntrzierea platirii impozitului, care va atrage trunchierea propri etatilor sale). -Moromete si pamntul: pamntul e garantul libertatii, al contemplatiei. Pierderea l ui, sau chiar trunchierea, e echivalentul unei presiuni noi, economice, cu care Moromete nu s-a mai confruntat: banul. Nentelegerea si neacceptarea deplina a noi i valori care organizeaza relatiile dintre oameni prezice deja caderea n mutenie a lui Moromete. Criza lui Moromete devine astfel criza taranului romn pentru care nu mai exista cale de ntoarcere spre simplitate si relatii interumane neguvernat e de bani.