Sunteți pe pagina 1din 2

Aci sosi pe vremuri

De Ion Pillat

Traditionalismul reprezinta o miscare literara manifestata in perioada interbelica a


carei ideologie preia elemente din orientarile antebelice.
Temele fundamentale ale traditionalismului interbelic au fost viata rurala, credinta,
folclorul, timpul. Motivele care sustin aceste teme sunt: motivul stramosilor, al bisericii, al
naturii ,al satului patriarchal,prezentat ca un loc fermecator in care omul este legat de
natura.
Textul poetic se incadreaza in perioada interbelica,opera sa poetica fiind dominata de
curentul literar traditionalism prin lipsa ambiguitatii specifice modernismului, textele fiind
usor de inteles,figurile de stil sunt simple, predominand epitetul si comparatia.
Versificatia este simpla, existand intotdeauna rima, ritm si nefiind utilizat
ingambamentul.
Poezia aprtine traditionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar si prin
tema timpului trecator
Reprezentantii traditionalismului in lirica romana sunt Ion Pillat, Vasile Alecsandri si
Adrian Maniu.
Ion Pillat(1891-1945)a fost un academician, editor, eseist, poet tradiionalist i
publicist roman.
Poezia Aci sosi pe vremuri face parte din cilcul Trecutul viu din volumul Pe Arges
in sus aparut in 1923 si are ca tema trecerea timpului care, insa, nu poate altera iubirea.
Tema principala,este iubirea care se impleteste cu tema timpului si ambele sunt
subordonate unde tematici rurale.
Motive literare:motivul satului, motivul bisericii (al clopotului), motivul bunicilor si al
bibliotecii .
Titlul poeziei,este o structura care marcheaza identitatea dintre trecut si prezent
prin asocierea adverbului deictic aci cu verbul la perfect simplu sosi si sintagma pe
vremuri fixand cadrul spatio-temporal al iubirii .Folosirea acestor termini confirma
incadrarea in traditionalism
Autorul imbina lirismul obiectiv cu cel subiectiv deoarece pasajele in care se prezinta
intalnirea romantica a bunicilor nu cuprind marci ale eului liric. Acestea apar insa in pasajul
meditativ despre trecerea timpului si in fragmentul final al textului si m-ai gasit
zambindu-mi.
Poezia aprtine traditionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar si prin
tema timpului trecator fugit irreparabile tempus.
Din punct de vedere structural , poezia este alcatuita dintr-un prolog (primele trei
strofe), o secventa lirica in care se descrie intalnirea bunicilor, un pasaj meditativ despre
timp, secventa in care eul isi prezinta propria experienta e dragoste si un epilog.
Textul este alcatuit din 19 distihuri, iar epilogul este un vers izolat,cu valoare
conclusiva.
Incipitul operei constituie prologul si are rolul de a contura coordonatele spatiale si
temporale, punandu-se accent pe motivul amintirii. Ideea trecerii timpului este redata
prin metafore si personificari: la casa amintirii... paienjeni zabrelira si poarta si
zavor, hornul nu mai trage din ciubuc.Motivul centralcasa amintiriieste un simbol al
casei traditionale,cu obloane,pritvor,poarta cu zavor,transformand-o intr-un univers
cald,intim.
Prima secventa lirica descrie, cu mijloacele lirismului obiectiv, intalnirea bunicilor,
proiectata pe fundalul unui peisaj rural idilic. Se utilizeaza motivul bibliotecii si alte
trimiteri temporale pentru a plasa intalnirea la jumatatea secolului XIX: Pe-atunci nu erau
trenuri ca azisio fata in larga crinolina. Atmosfera descrisa este romantica, iar cei doi
indragostiti simt ca iubirea lor va fi vesnica: iar ei in clipa asta simteau c-o sa ramana.
In cea de a doua secventa poetica, impresia creata este cea a derularii unor cadre
cinematografice ,spatiul prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti. Iubita de
atunci a bunicului este individualizata printr-o metafora "ochii de peruzea" care poate fi
interpretata prin aluzia la ochii ca lumina a sufletului, respectiv valoarea de talisman
,iubirea fiind considerata protectoare.Firul idilic al descrierii anterioare este intrerupt si
atrage atentia asupra trecerii brutale a timpului: de mult e mort bunicul, bunica e
batrana.... Eul liric reflecteaza asupra trecerii timpului constatand cu durere efectele
imbatranirii, idee sugerata prin metafora te vezi aievea numai in stersele portrete.
Cea de-a treia seventa poarta marcile lirismului subiectiv realizeaza o paralela intre
povestea din trecut si cea actuala: ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu. Asemanarile au
rolul de a sugera permanenta iubirii. Desi timpul este ireversibil, iubirea va ramane mereu
aceeasi.
Epilogul poeziei cuprinde de fapt refrenul un clopot a sunat de nunta sau de
moarte in turnul vechi din sat. Astfel, se reda ideea ca iubirea si moartea sunt
elementele esentiale ale conditiei umane.
Nivelul prozodic al textului respecta conservatorismul specific acestui curent literar:
cele 19 distihuri au rima imperecheata, ritm iambic si masura ampla de 13 silabe.
La nivelul stilistico-textual se observa lipsa ambiguitatii si preferinta pentru epitete
ochi de peruzea,ochi de ametist si personificatii imbatranira plopii in detrimentul
metaforei.
Nivelul morfo-sintactic este reprezentat mai ales de utilizarea verbelor la imperfect
si perfect simplu pentru a sugera apropierea celor doua povesti de dragoste,poezia avant o
tonalitate solemna,melancolica.
O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor cu tenta arhaica si
regionala, haiduc, potera, berlina, crinolina, aievea, pridvor.
In concluzie, poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este reprezentativa pentru
traditionalismul interbelic datorita temei timpului, motivelor literare specifice (satul,
biserica), prozodiei si lipsei ambiguitatii.