Sunteți pe pagina 1din 2

Lacustra

De George Bacovia Introducere Poet al toamnelor dezolante, al iernilor care dau sentimentul sfarsitului de lume, al verilor toride cand cadavrele intra in putrefactie, George Bcovia nu este un simbolist de scoala, programatic pentru ca cel mai adesea poeziile lui contin atmosfera liricii expresioniste. Poemul "Lacustra" face parte din volumul de debut "Plumb". Semnificatia titlului Lacustra desemneaza o locuinta arhaica constituita ca un refugiu al omului primitiv din calea animalelor salbatice. In poem aceasta devine simbolul unui spatiu de refugiu spritual al eului liric. Tema O constituie solitudinea eului liric izolat intr-un spatiu albastru, al diluviului universal (potop). Compozitia Poemul "Lacustra" este alcatuit din patru strofe plasate intr-o structura simetrica, inchisa, deoarece strofa initiala este reluata in final avand modificat doar versul al doilea. Strofa I Cuprinde metafora universului contaminat de caderea obsesiva a ploii. Sugestiv in acest sens este adjectivul cu valoare cantitativa asociat unui substantiv cu valoare temporala "de atatea nopti". Verbul la timpul prezent creeaza o imgine auditiva continua, iar cele la modul gerunziu "plouand", "plangand" formeaza o aliteratie sugestiva pentru starea obsesiva. Punctele de suspensie marcheaza grafic in "Lacustra" prelungirea senzatiilor care trec din realitatea exterioara in lumea interioara "Sunt singur si ma duce un gand / Spre locuintele lacustre". Acest ultim vers se constituie ca un laimotiv simbolist, spatiu de refugiu al eului liric care incearca in zadar sa evadeze din starea solitudinii implacabile. Strofa a II-a In strofa a II-a se face trecerea la o realitate interioara a somnului care ar fi trebuit sa fie odihnitor, compensatoriu, dar care se converteste la valoarea de cosmar. Starea de incertitudine, de nesiguranta din "Lacustra" e reflectata in folosirea adverbului modalizator "parca" si a verbului "mi se pare". Versul "Tresar prin somn si mi se pare" surprinde reactia nevrotica, depresiva a eului liric care simte cum lumea visului este invadata de prezenta obsesiva a acvaticului, iar "podul de la mal" sugereaza imposibilitatea delimitarii realitatii interioare de cea exterioara.

Strofa a III-a Metafora "Un gol istoric se intinde / Pe aceleasi vremuri ma gasesc" marcheaza izolarea, claustrarea eului liric nu doar in spatiu ci si in timp. Durata temporala nu mai presupune devenire, trecut si viitor, este stare de prizonierat intr-un prezent coplesitor. Imaginea tactila din versurile "si simt cum de atata ploaie/Pilotii grei se prabusesc" arata destramarea iluziei ca eul liric ar putea evada din aceasta obsesie a acvaticului. Sentimentul dominant al singuratatii implacabile resimtita nevrotic este accentuat prin reluarea strofei initiale in final avand doar cel de-al doilea vers modificat "tot tresarind, tot asteptand". Strofa a IV-a Adverbul repetitiv "tot", verbele la gerunziu si punctele de suspensie marcheaza continuitatea acestor senzatii dincolo de limitele realului. Poezia "lacustra" contureaza un univers alienat in care omul modern se simte coplesit de sentimentul destramarii acestei lumi invadate de nesiguranta.