Opera literara Enigma Otiliei De George Calinescu, publicat n 1938, este un roman realist de

tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinant prozei interbelice.

Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin creatia epica in proza, de mare intindere, cu
actiune complexa si complicata, la care participa un numar mare de persoanje intre care se nasc
conflicte puternice; actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative, intr-un spatiu
vast si intr-un timp indelungat si ofera o imagine ampla si profunda asupra vietii.

Titlul initial a fost Parintii Otiliei, ceea ce evident reflecta ideea paternitatii. Fiecare personaj
reflecta intr-un fel soarta Otiliei, ca niste "parinti". Din motive editoriale, titlul se schimba in Enigma
Otiliei, care evidentiaza comportamentul misterios al protagonistei. Titlul reflecta ideea balzaciana a
paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia.Romanul,
alcatuit din 20 de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor
personaje. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache
Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas
orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina.

Prin tema, romanul este balzacian. Caracterul citadin este un aspect al modernismului.
Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele esentiale,
constituie fundalul pe care este proiectata formarea unui tanar care, inainte de a-si face o cariera,
traieste experienta iubirii. Roman al unei familii, este realist balzacian prin motivul mostenirii si
paternitatii.

Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care
urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al
membrilor clanului Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturearea Otiliei Marculescu. Al doilea plan
prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina,
locuieste la tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda interes si
planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.

Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix in casa unchiului, Costache

Giurgiuveanu care este un rentier avar care locuieste cu Otilia, fiica sa vitrega. Expozitiunea este
realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta in timp si spatiu, descrierea strazii in maniera
realista, detaliile topografice, notarea detaliului semnificativ.Caracteristicile arhitectonice ale stazii si
casei sunt surptinse din perspectiva naratorului.

Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intersecteaza: mostenirea lui Giurgiuveani si

destinul tanarului Felix.

Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite. O familie a lui
Costache Giurgiuveani si Otilia Marculescu. Aici patrunde Felix care vine la Bucuresti pentru a
studia. Un alt intrus este Leonida Pascolopol, prieten al batranului, care aduce in familia
Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia.

Finalul romanului este realizat sub forma unui epilog si prezinta destinele personajelor
antrenate in conflictele centrale. Felix Sima a ajuns un medic renumit si profesor universitar intrand
in cercurile inalte ale societatii prin casatorie. Acesta se intalneste intamplator pe tren cu mosierul
pascalopol de la care afla ca i-a redat libertaea Otiliei, femeia alegand sa se racasatoreasca cu un
conte bogat din Argentina. Mosierul ii arata lui Felix o fotografie cu Otilia, in care acesta nu mai
descopera fata enigmatica de odinioara, ci o femeie frumoasa. Romanul se incheie circular,
prezentandu-l pe Felix Sima pe strada Antim cu privirea atintita spre casa parasita a batranului
Costache, revenindu-i in minte replica acestuia cu care a fost intampinat in urma cu aproximativ 10
ani, cand a venit in Bucuresti: Nu, nu, nu, aici nu sta nimeni!.

Naratorul relateaza la persoana a III-a si este de tip obiectiv, nu se implica in ceea ce

povesteste. Deasemenea este omniscient si omniprezent.

Modurile de expunere intalnite sunt naratiunea, descrierea si dialogul. Naratiunea are rol in
relatarea evenimentelor din prisma inlantuirii temporale. Descrierea are rol in detaliere tehnica
detaliului semnificativ care confera veridicitate si are functie decorativa si simbolica. Dialogul are rol
in individualizarea personajelor si evidentiaza psihologia personajelor. Naratorul caracterizeaza
personajele in mod indirect si dramatizeaza actiunea sau o dinamizeaza.

In opinia mea Enigma Otiliei de geniul creator George Calinescu ramane o creatie
reprezentativa pentru viziunea despre lume a unui autor care si-a propus sa umple golul din istoria
noastra literara prin recurgere la metoa balzaciana.

In concluzie Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin: prezentarea critica ale
societatii bucurestene, motivul paternitatii si al mostenirii, structura, detaliul semnificativ si
naratiunea la persoana a III-a .