Sunteți pe pagina 1din 2

Iona, piesa lui Marin Sorescu, publicat n anul 1968 n revista Luceafrul, modific

fundamental concepia despre teatru, propunnd o nou viziune dramatic. Renunnd la sensul
tradiional al conceptului de teatralitate, aceast creaie ilustreaz modernitatea viziunii soresciene
prin renunarea la recuzita complicat din teatru clasic, folosind doar elemente decorative cu
valoare simbolic: moara de vnt, undia, acvariul.

Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care infatiseaza viata reala
printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu sufletul plin de
framantari si stari contradictorii. Actiunea este incarcata de tensiune si scene violente, cu intamplari
si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit.

Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi titlu a Vechiului
Testament, pe care autorul il reinterpreteaza si il trateaza in maniera proprie. Sorescu pastreaza din
mitul biblic doar numele eroului, deoarece spre deosebire de prorocul biblic, care este inghitit de un
peste pentru neascultarea de a propovadui credinta in Dumnezeu oamenilor din cetatea Ninive,
personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui peste, fara posibilitatea
evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine un simbol al cautarii, al
cunoasterii. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume
inchisa: abdomenul monstrului marin.

Tema dramei este singuratatea fiintei umane si ilustreaza conflictul interior, strigatul tragic
al individului insingurat, care face eforturi disperate pentru a-si regasi identitatea. Piesa de teatru
exprima neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii, raportul dintre individ si societate, dintre
libertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala. Secvente
ilustrative sunt momentul in care Iona isi pierde ecoul, incercarea esuata de comunicare cu cei doi
pescari si episodul in care rateaza comunicarea cu lumea (biletul scris cu propriul sange e gasit tot de
el).

Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului modern,
Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine,intr-o intriga de mare tensiune dramatica
nascuta din discrepanta dintre idealul/ideea de libertate, de cunoastere absoluta, si damnarea de a
trai intr-un orizont inchis, ca un pantece de chit.

Piesa este alcatuita dinr-o succesiune de patru tablouri. Planul exterior din primul si ultimul
tablou alterneaza cu planurile lumii interioare din al doilea si al treilea tablou.

In tabloul I scena este construita simbolic intre cercurile concentrice de creta, intre razele
timpului. Spatiul desemneaza de la inceput ambitia tragica a omului modern condamnat sa-si duca
existenta intr-o lume inchisa. Aflat in asteptarea pestelui fabulos care intarzie sa apara, Iona incearca
prin joc sa pacaleasca soarta potrivnica si isi aduce de acasa un acvariu din care vaneaza pestii deja
captivi pe care ii arunca in navod.

Tabloul II se deruleaza in interiorul Pestelui I, printre bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica,
Iona fiind surprins in semiobscuritatea noului spatiu-capcana. Inceputul tabloului surprinde
personajul in stare meditativa. Meditatia asupra timpului anuleaza orice speranta, orice proiectie a
unui viitor. De asemena, personajul mediteaza si asupra limitelor pe care omul ar trebui sa si le
stabileasca in viata.
In tabloul III mica moara de vant aflata in burta pestelui II si de care Iona se simtise atras
constituie si ea un avertisment simbolic. Captiv in pantecele pestelui, el incearca sa comunice cu
semenii sai care cunosc un traseu initiatic asemanator. Ilustrativa in acest sens apartine celor doi
pescari cu cate o bata-n spinare. La intrebarile lui Iona, pescarii raman muti semn ca isi poarta
crucea, isi duc povoara existentei fara sa protesteze. Iona reuseste cu ajutorul unghilor sa taie o
fereastra prin care sa evadeze din burta pestelui II, dar constata ca n-a reusit sa patrunda decat in alt
peste. Se gandeste sa-i scrie mamei sale, un bilet in care o roaga sa-l nasca inca o data. Trimite
scrisoarea intr-o basica de peste dar apoi tot el o gaseste. Acest lucru ii accentueaza sentimentul de
singuratate.

Tabloul IV il surprinde pe Iona intr-o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat. In fata
lui se afla un spatiu nedefinit ceva nisipos, ceva ca o plaja. Surprinderea lui ia nastere in momentul in
care isi da seama ca orizontul pe care il vede din fata grotei nu este decat o seri de burti de
peste.Gestul final, al spintecarii burtii poate fi interpretat atat in maniera existentiala, sinuciderea
fiind singura modalitate de a evada din limitele existentei.

n ceea ce privete limbajul, Iona ncearc s neleag cine este, fcnd un efort de
anamnez, ncercnd s defineasc lucrurile fundamentale, ns anamneza nu se produce dect
odat cu rostinea numelui: - (Strig) Ionaaa! [] De fapt, Iona sunt eu. Iona rostete iluminat, aa
cum spune autorul n didascalii, iar rostirea produce realitatea identitii sale, produce anamneza de
care personajul are atta nevoie.

n opinia mea, tragedia Iona este o imagine a modului n care condiia omului modern se
reflect n textul literar, un text care armonizeaz poeticul cu dramaticul n incercarea de a oferi
spectatorului/cititorului un om n faa ntrebrilor fundamentale, o parabol care ilustreaz indirect
o situaie de via specific tuturor gnditorilor din epoca modern.

In concluzie, piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul romanesc si
reuseste sa exprime tema si viziunea geniului creator prin intermediul personajului principal Iona.