Sunteți pe pagina 1din 2

Eseu tema i viziunea despre lume Moromeii de Marin Preda

Primul volum al romanului Morometii apare in anul 1955, in plin realism


social, Marin Preda reusind sa impuna o noua tipologie in proza romaneasca prin
stilul care il particularizeaza si prin viziunea sa asupra satului romanesc.
Din punct de vedere al orientarii estetice, Morometii este un roman
realist ce surprinde in mod veridic satul romanesc din Campia Dunarii, in preajma
celui de-al Doilea Razboi Mondial si prezinta in mod obiectiv aceasta lume, din
perspectiva unui narator omniscient. Din punct de vedere al incadrarii intr-o
orientare tematica, romanul este unul social de factura rurala, urmarind viata din
satul Silistea-Gumesti, din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial.
De asemenea, romanul are caracter monographic, intrucat prezinta obieciuei
din viata taranilor: parastasul, spalatul picioarelor de Rusalii, plecatul la seceris in
zori. Din punct de vedere al unei tipologii, romanul este traditional, Doric dupa
clasificarea lui Nicolae Manolescu, fiind ca o oglinda ce reflecta viata de dinaintea
celui de-al Doilea Razboi Mondial, in satul din Campia Dunarii, unde oamenii care,
neconstientizand pericolele ce ii asteapta, traiesc lipsiti de griji, cu iluzia tolerantei
temporale.
De asemenea, naratorul este omniscient, iar naratiunea este la persoana
aIII-a, timpul fiind urmat liniar. Romanul pune accentul pe conflictele exterioare
dintre personaje, de exemplu conflictul dintre Ilie Moromete si fiii sai, mai mult
decat pe cele interioare, esentiala fiind socialitatea si nu interioritatea.
Asa cum reiese si din titlul Morometii, fiind un substantive propriu ce
denumeste o colectivitate familiala, tema romanului este familia. Astfel,
actiunea urmareste destinul unei familii numeroase din satul Silistea-Gumesti, o
familie aflata intr-un process de destramare. Mai intai in stare lenta, acest process
se va declansa odata cu plecarea lui Achim(cu oile la Bucuresti si va culmina cu
fuga), Nila si Paraschiv de acasa. O scena relevanta pentru ilustrarea temei este cea
a cinei, inclusa in prima parte a volumului. Scena se deschide cu imaginea mesei
rotunde, ce sugereaza egalitatea dintre membrii familiei, egalitate ce se va dovedi a
fi doar o iluzie, fiindca cel care stapaneste masa este tatal, Ilie Moromete.
O alta scena semnificativa pentru ilustrarea temei este cea a taierii
salcamului, ce are un caracter symbolic, deoarece copacul este un axis mundi,
universal satului organizandu-se parca in functie de el. Intr-un moment prielni, in
zorii unei zile de duminica, mascandu-si tristetea cu ajutorul tacerii sau a ironiilor
adresate lui Nila, Moromete taie cu sete copacul, prabusirea lui semnificand
inceputul destramarii familiei.
Viziunea despre lume a lui Preda in Morometii este realista, scriitorul
surprinzand in mod veridic viata satului romanesc din 1937, un sat in care se
confrunta doua mentalitati: una conservatoire, a oamenilor pentru care pamantul

este garantia libertatii si independentei, si alta influentata de spiritual epocii, a celor


pentru care nu pamantul, ci banul este simbolul libertatii. Doua elemente
semnificative pentru ilustrarea viziunii realiste sunt incipitul si finalul romanului,
aflate in relatie de simetrie, dar si de opozitie in aceeasi masura.

Finalul reia ideea timpului tolerant, dar fixeaza mai clar contextul: peste trei ani
izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial care impune disparitia echilibrului, timpul
nemaiavand aceeasi rabdare cu oamenii. Aceasta intoleranta temporala este
marcata de ritmul alert al naratiunii si de dimensunea enuntului care incheie
romanul: o propozitie concise, opusa frazei din incipit Timpul nu mai avea
rabdare. Relatia incipit-final confera romanului caracter inchis, aceasta fiind o
particularitate a prozei realiste.
Viziunea realista a romanului este impusa si de perspectiva narativa
omniscienta. In romanul Morometii, insa, aceasta omniscienta a naratorului este
limitata, adesea voit. Naratorul prezinta evenimentele in ordinea lor cronologica, la
persoana a III-a, insa nu isi aroga privilegiul de a sti totul si isi insuseste tactic iluzia
taranilor pentru care nimic nu este mai important decat credinta in stabilitatea
lumii.
In opinia mea, tema familiei si viziunea realista despre lume se reflecta in mod
inedit in acest roman, prin ilustrarea dramei familiei Moromete, o drama de ordin
moral. Ilie Moromete se autoiluzioneaza cu conditia sa de stapan al familiei, cu
faptul ca intre el si fiii sai exista o comunicare sincera. In ciuda histrionismului si a
ironiei, Moromete traieste o drama interioara, durerea sa venind in primul rand
dintr-un simt al paternitatii ranite, din ideea de a-si pierde fiii si linistea, insa si din
obsesia de a nu-si pierde pamantul.
Romanul Morometii infatiseaza tragedia taranului ce traieste launtric drama
disparitiei satului romanesc traditional, Ilie Moromete ramanand un personaj
monumental, vazut scenic chiar si atunci cand se retrage in lumea cugetarii.