Caracterizare Iona

INTRODUCERE

[Din eseu]

I.STATUT

Opera. Iona este personaj principal, eponim, tridimensional, tipul omului

contemporan, ce trăiește o dramă a existenței într-o lume desacralizată, aceasta
fiind determinată de absența comunicării și de un acut sentiment al singurătății.

Social. El este un pescar sărac și ghinionist care își dorește să prindă

”peștele cel mare”, fiind prezentat în trei ipostaze: pescarul fără noroc, individul
captiv, individul liber. Atât ocupația, cât și ipostazele sunt metafore ce ilustrează
nevoia omului de libertate, cunoaștere, adevăr. Actul de a pescui înseamnă efortul
omului de a-și atinge idealurile, de a primi răspunsuri la întrebările fundamentale,
de a înțelege sensul vieții.

Familial. Ca tată și soț, Iona este apăsat de grijile cotidiene, idee redată prin
afirmația ”lăsând tot greul peștelui pe mine”. Absurdul existenței afectează și
relațiile de cuplu, căci Iona este conștient că soția sa îl iubește, dar nu când stă și se
uită la pești.

Moral. Iona este un visător care vrea să devină pădurar sau pescar de nori și
vrea să construiască o bancă de lemn în mijlocul mării, ”un loc de stat cu capul în
mâini în mijlocul sufletului”. El este o persoană reflexivă, preocupată de probleme
existențiale, este inteligent, are simțul umorului, dar este revoltat, se simte singur și
simte nevoia comunicării.

II. SCENE PERSONAJ

Principala trăsătură de caracter a personajului este reflexivitatea, redată

prin logos și prin simbolurile în cadrul călătoriei sale de regăsire a propriei
identități.

O primă scenă în care se reflectă această trăsătură se regăsește la

nivelul tabloului al II-lea, când Iona se află în interiorul primului pește și se
întreabă dacă a fost înghițit de viu sau de mort. El vorbește foarte mult,
discursul fiind expresia supraviețuirii, mijlocul prin care oamenii rezistă chiar și în
fața absurdului existențial. Comentariile personajului pe marginea morții, a
timpului și a destinului sunt făcute într-o tonalitate ironică: ”Începe să fie târziu în
mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din față casei.”
Descoperirea cuțitului, ca o posibilă cale de salvare, îi declanșează bună dispoziție
și, înzestrat cu simțul umorului, el se adresează peștelui, întrebându-l cum de a
putut face o asemenea greșeală motivând prezența cuțitului prin faptul că peștele
este tânăr și “lipsit de experiență”. El crede că ar trebui să se pună un grătar la
intrarea în orice suflet, pentru a nu pătrunde nimeni cu un cuțit în el, în sensul că
oamenii trebuie să fie atenți la cei pe care îi primesc în inimă lor pentru a nu fi
răniți.

O altă scenă în care se reflectă această trăsătură este în tabloul al III-

lea, personajul fiind surprins în burta celui de-al doilea pește. El se imaginează
în viață intrauterină, alături de un frate geamăn pe care nu-l poate însă vedea și
formulează o concluzie tristă: ”Neglijezi azi, neglijezi mâine, ajungi să nu-ți mai
vezi fratele”. Prinși în rutina vieții, oamenii se înstrăinează, deși simt acut nevoia
de comunicare, idee redată prin afirmația că femeile însărcinate stau laolaltă “ca să
vorbească pruncii nenăscuți între ei”. Acesta dorește să-i scrie mamei să-l mai
nască încă o dată sau de mai multe ori, pentru că noi, oamenii, pierdem mereu câte
ceva în viață și nu avem șansa de a o lua de la capăt.

III. ELEMENTE COMPOZIȚIE PERSONAJ

Un prim element de compoziție semnificativ pentru construcția

personajului îl reprezintă mijloacele de caracterizare, specifice textului
dramatic. Caracterizarea directă este realizată, în primul rând, de către narator prin
didascalii, conturând un portret fizic și moral, dar prezentând și stările sufletești ale
personajului. Astfel, Iona are ”barba lungă”, este înțelept și singur (”ca orice om
singur”). Prin autocaracterizare, personajul afirmă că ”Iona nu are noroc și pace” și
că este nemulțumit, căci prima viață nu i-a prea ieșit, de aceea vrea să o roage pe
mama sa să îl mai nască o dată. Iona are o privire otrăvită pentru că pe ce pune
ochii moare. Caracterizarea indirectă completează portretul personajului, trăsăturile
fiind deduse prin acțiuni, gesturi, limbaj. Iona este ambițios și perseverent, întrucât
continuă să pescuiască, deși nu prinde nimic, și continuă să taie burțile peștilor,
manifestând optimism. Are simțul umorului, face haz când observa că a fost
înghițit cu un cuțit la el. Nevoia de comunicare este ilustrată prin încercarea lui de
a atrage atenția celor doi pescari, pe care îi invidiază că se pot susține reciproc.
Iona ajunge la o înțelegere superioară a vieții, asumându-și destinul și regăsind
propria identitate.

Un alt element de compoziție semnificativ pentru construcția

personajului este titlul. ”Iona” este numele profetului biblic ce capătă în
concepția autorului o altă semnificație. Marin Sorescu afirmă faptul că, într-o
limbă veche, ”Io” înseamnă ”eu” și extinde sensul asupra întregii omeniri: ”Iona
sunt eu și Iona cred că este întreaga omenire în fața vieții și a morții”. Ecoul se
pierde treptat, căci personajul strigă ”Iona”, iar ecoul îi răspunde ”Io”, ca metaforă
a căutării sinelui, apoi nu se mai aude nimic, fapt ce sugerează ideea singurătății
absolute.