Trăim în era vitezei și a tehnologiei moderne.

Ne ducem o prietenie virtuală

pe felurite platforme online, dezvoltăm ferme și orașe în fața monitorului,
menținem legatura cu cei dragi mai mult prin sms, cumpărăm cele trebuincioase la
casa omului printr-o simplă selecție cu mouse-ul și evident plătim totul cu cartela
bancară. Noi, copiii veniți pe lume după anul 2000, suntem acea generație care
visăm doar la tabletă, mobil și Internet; suntem generația la care ne este mai ușor
să descriem planeta vecină Martie, despre care sunt montate majoritatea filmelor.
Și nu în zadar atâtea filme ne descriu spațiul cosmic. Există o problemă... E o
problemă ecologică globală, terestră și extrem de gravă... E o problemă care nu
dorește să fie observată atât de autoritățile internaționale, cât și de oamenii de rând.
În zilele noatre tot mai mulți caută posibilități de a găsi o nouă planetă care să
găzduiască organisme vii și nu se gândesc la păstrarea și ocrotirea celui mai sfânt
loc - Terra. Am devenit esclavi a noii epoci și mai mult de la bunei auzim despre
frumusețile naturii și armonia dintre om și natură de odinioară. Atât de mult se
vorbește despre prietenia dintre om și natură, însă din păcate, acestea sunt doar
vorbe goale, care și-au pierdut demult sensul. Cum se poate de vorbit despre o
asemenea prietenie când în fiecare zi văd căruțe pline cu lemn care se coboară la
vale, vagoanele zilnic transportă copacii în depărtări, pădurile plâng însângerate
strigând dezesperate ajutor, braconierii omoară zilnic milioane de animale... La
rândul ei, natura se răzbună pe om declarând războaie: inundații, avalanșe de teren,
cutremure. Haideți să ne închipuim pe o clipă pămantul fără păduri, fără
miresmele florilor și cântul păsărilor; numai clădiri și fabrici ce poluează apa, aerul
și solul. Ar fi precum o închisoare a infernului. 
Însă fiind optimist, aș vrea să cred că noi, împreună cu generațiile ce vor
urma, vom face tot posibilul pentru a dărui un suflet sănătos naturii, care este o
armonie de culori și sunete. Dovadă acestora ne este opera lui Daniel Defoe
«Robinson Crusoe», care a fost un adevărat prieten pentru copilașul de pe acea
insulă și care l-a ajutat să se isprăvească cu diferite dificultăți.
Natura este arta lui Dumnezeu cel veşnic și de atât noi suntem obligați de a
o păstra și de a o transmite generațiilor viitoare.
Natura o armonie de culori şi de sunete
Submitted by Brindusa on 9 iulie 2014 – 7:12No Comment | 2.549 views

În orice colţ de lume te vei duce vei găsi un loc minunat din natura care ţi se va întipări adânc în memorie. Aflaţi în
mijlocul naturii ne dăm seama că totul a fost creat cu înţelepciune.Cu adevărat Dumnezeu este un mare architect.
Natura a fost, este şi va fi întotdeauna cea mai minunată, misterioasă şi fascinanta lucrare poate singurul lucru pe
care omul nu-l va putea crea niciodată.

Nu cred că există om care să nu fie fascinat de culorile pe

care le vede în natură, de combinaţiile coloristice pe care le oferă fiecare anotimp şi fiecare colţ al planetei. Natura
are o fire dechisa şi este sinceră cu noi întotdeauna. Ea are un suflet uriaş care cuprinde tot universul. Natura ne
vorbeşte trebuie doar să să stăm relaxaţi să ascultăm şi să ne incar-cam cu energia tămăduitoare sunetelor ei.
Vuietul valurilor, ciripitul păsărilor, şuieratul vântului, ropotul ploii, zgomotul unei cascade, foşnetul frunzelor,
zumzăitul albinelor sunt dorar câteva dinte vibraţiile pe care natura ni le transmite. Fie că-ţi faci timp ca să miroşi un
trandafir, sau că urci sus pe munte, sau să te plimbi printr-o pădure sau stai întins într-un câmp minunat cu flori, vei
observa că oriunde eşti, asupra ta acţionează o putere vindecătoare. Natura are o putere uimitoare asupra noastră
deoarece suntem o parte din ea. Aflaţi în mijlocul naturii suntem cuprinşi de linişte şi de pace.

În orice colţ din natură mergem observăm că sunetele se îmbină cu culorile într-o măreaţă aromonie.În mijlocul
naturii sunt atâtea frumuseţi. Soarele trimite spre pământ razele lui mângâietoare şi înfăşoară întreaga natură cu o
manţie de lumină. Când privirea noastră se îndreaptă spre înaltul cerului inima tresălta în noi de bucurie. Cerul este
prietenul nostru care ne însoţeşte pretutindeni. El este poartă spre univers. Ziua el ne bucură prin albastrul lui şi norii
care apar şi dispar, iar noaptea ne bucură prin luminătorii lui luna şi stelele. Curcubeul este cel care ne mângâie
privirea după câte o ploaie. El este puntea dintre cer şi pământ şi este brăzdat de cele mai frumoase culori: roşu,
portocaliu verde, albastru, indigo şi violet. Este “semnul ceresc” care reprezintă binele, pacea şi prosperitatea.
Pământul reprezintă o minunată îmbinare de frumuseţi cuprinse într-un muzeu natural cum ar fi: câmpii roditoare,
dealuri împânzite de plante, păduri puternice cu tot felul de copaci giganţi, munţi înalţi, mari ce-şi leagănă valurile.

Pădurea este scenă unde natura dă cel mai frumos spectacol. Florile multicolore, fluturii fragili şi frumoşi, iarba verde
parcă sunt adunate toate la un loc ca să atragă atenţia. Vântul adie fericit printre crengile înverzite ale copacilor.
Păsările pun liniştea pe fugă intrecan-du-se care mai de care în imnurile de veselie completând spectacolul care se
dă în natură. Trecătorii îşi scaldă privirea în verdele crud dominant al plantelor.

Natura este arta lui Dumnezeu cel veşnic.