Hotărârea este disponibilă aici: http://www.rolii.

ro/hotarari/58a00e36e49009f014001c53

604/201527-04-2015

Omorul calificat (art. 175 C.p.)Curtea de Apel BUCURESTI

Dosar nr.XXXXXXXXXXX

                XXXXXXXX

ROMÂNIA

C_____ DE A___ BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.604/A

Ședința publică din data de 27 aprilie 2015

C_____ compusă din:

P_________ : V_____ B____

JUDECĂTOR : C_____-V_______ G____

GREFIER : L_______-A____ P___

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C_____ de A___ București este reprezentat de procuror
M_____ M_____ .

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

T_________ București și de inculpata I___ V________-N_______ împotriva Sentinței penale
nr.216/F din data de 10 februarie 2015, pronunțată de T_________ București – Secția I Penală în
Dosarul nr.XXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta intimată inculpată I___ V________-
N_______ , personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărătorul ales, avocat I____
Cerneschi, din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii _______ nr.xxxxxxx/2015 ( atașată la
fila 25 din d osar ) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat L________ D____, în baza delegației
nr.xxxxxxx/2015, emisă de Baroul București ( atașată la fila 19 din dosar ).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea Curții, apelanta intimată inculpată precizează că dorește să dea declarație în fața

instanței de a___, astfel că se procedează la ascultarea acesteia, potrivit art.420 alin.4 din Codul de
procedură penală , declarația sa fii nd consemnată, citită, semnată, iar apoi atașată la dosar ( fila 26 ).

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și
administrat, C_____ constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor
cu care a fost sesizată.

Reprezentantul Ministerului Public , susținând apelul declarat de Parchetul de pe lângă T_________

București, solicită desființarea parțială a sentinței penale atacate, pe care o consideră nelegală și
netemeinică.

Astfel, sub u n prim aspect, invocă nelegala încadrare juridică a faptei pentru care s-a dispus în primă
instanță condamnarea inculpatei, considerând greșită înlăturarea formei calificate a premeditării. Arată
că, în doctrina penală, premeditarea este definită ca fiind hotărârea de a comite infracțiunea cu un anumit
timp anterior săvârșirii acțiunii sau inacțiunii, timp în care făptuitorul trebuie să reflecteze asupra
comiterii faptei și să își confirme rezoluția infracțională. De asemenea, pe lângă activitatea psihică a
făptuitorului, de reflectare, de chibzuire cu privire la săvârșirea infracțiunii, în intervalul de timp cuprins
între momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării acelei hotărâri,
premeditarea mai presupune, potrivit opiniilor exprimate în doctrină, să se fi trecut la comiterea unor
acte materiale de pregătire, care să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei. În speță, contrar
celor reținute de prima instanță, inculpata a efectuat acte de pregătire a săvârșirii infracțiunii. În concret,
inculpata a luat hotărârea de a suprima viața copilului pe care îl purta în pântece încă din luna iunie
2013, când a solicitat cadrelor medicale întreruperea cursului sarcinii, întrucât nu își dorea acel copil,
iar, în urma refuzuri lor repetate primite, bazate pe stadiul avansat al sarcinii, și-a menținut rezoluția de a
suprima viața copilului. Pentru a duce la bun sfârșit această hotărâre, inculpata a desfășurat acte
materiale de pregătire a faptei, constând în menținerea în eroare a membrilor familiei sale, față de care a
pretins existența unei afecțiuni ginecologice și a ascuns, până în ultimul moment, starea de graviditate.
Astfel, inculpata i-a informat pe membrii familiei că avea un fibrom uterin, iar, la insistențele mamei
sale de a se prezenta la medic, i-a spus acesteia că deja a fost și a primit un tratament pentru respectiva
afecțiune, însă a pierdut rețeta care i-a fost prescrisă. Mai mult, în noaptea în care a născut, inculpata a
avut grijă să nu trezească pe niciunul dint re membrii familiei sale, tocmai pentru a facilita aducerea la
îndeplinire a hotărârii de a suprima viața nou-născutului. Martora P_____ M____, sora inculpatei,
dormea chiar în aceeași cameră cu ea, însă a declarat că nu a auzit când inculpata a ieșit din încăpere,
pentru a merge la baie, unde a născut, iar această deplasare, făcută cu grijă, în liniște, constituie un alt
act material de pregătire a punerii în executare a hotărârii luate anterior. Având în vedere aceste aspecte,
solicită să fie reținută, în încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat, și forma premeditării.

Sub un al doilea aspect, critică hotărârea primei instanțe cu privire la individualizarea pedepsei
principale, considerând că durata acesteia este mult prea mică în raport cu gra vitatea infracțiunii ce a
fost comisă de inculpată, respectiv omor calificat, săvârșit asupra copilului său nou-născut, căruia i-a
suprimat viața prin sufocare. În consecință, solicită majorarea duratei pedepsei respective până la un
nivel care să reflecte gravitatea concretă a infracțiunii.

Sub un al treilea aspect, invocat în mod suplimentar față de motivele scrise de a___, susține că, față de
natura, gravitatea și consecințele infracțiunii comise, inculpata este nedemnă să exercite drepturile
prevăzute d e art.64 alin.1 lit.d, e din vechiul Cod penal, astfel că solicită să-i fie interzis exercițiul
acelor drepturi, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară.

Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat de P______, desființarea parțială a sentinței penale
atacate, sub aspectele precizate și, în rejudecarea pe fond a cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și
temeinice, în sensul celor anterior menționate.

Apărătorul ales al apelantei intimată inculpată solicită respingerea apelului declarat de P______, ca

nefondat, susținând că, în mod corect, prima instanță a înlăturat forma calificată a premeditării. Sub
acest aspect, invocă Decizia nr.2/1979 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a statuat că simplul fapt
al ascunderii sarcinii nu conduce în mod automat la reținerea premeditării. De asemenea, arată că
solicitarea inculpatei de a face o întrerupere de sarcină nu dovedește premeditarea, în condițiile în care
nu au existat acte preparatorii ale intenției de a ucide. Cu privire la p edepsele aplicate inculpatei,
consideră că prima instanță a procedat în mod just. Apreciază că nu se justifică decăderea inculpatei din
drepturile părintești, întrucât nu există probe din care să rezulte că aceasta nu și-ar fi îngrijit în mod
corespunzător copiii.

Cu privire la apelul inculpatei, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de

pruncucidere, prevăzută de art.200 din noul Cod penal, întrucât, în raportul de expertiză medico-legală,
se arată că inculpata a avut discernământ , dar nu se precizează care era capacitatea psihică a acesteia la
momentul săvârșirii faptei, iar, potrivit Legii nr.487/2002 (privind sănătatea mintală), persoana cu
tulburări psihice este acea persoană care prezintă dereglări ce pot fi clasificate conform normelor de
diagnosticare în vigoare, respectiv anxietate și depresie, cu care inculpata a fost diagnosticată încă de la
momentul încarcerării sale și nici în prezent starea sa nu este ameliorată, acea stare putând conduce la un
comportament criminal. Solicită să se aibă în vedere tulburarea psihică pricinuită de naștere, dar și
factorii sociali, învederând că inculpata avea probleme în familie, care i-au determinat stări nervoase, în
condițiile în care avea grijă atât de copiii ei, cât și de copiii fraților săi, astfel că, la momentul nașterii, s-
a produs o dereglare hormonală puternică.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpată, ca nefondat,

considerând că este vădit neîntemeiată cererea de schimbare a încadră rii juridice a faptei, întrucât, în
raportul de expertiză medico-legală, se arată foarte clar că nu există dovezi medicale care să certifice
existența unor tulburări psihice pricinuite de naștere. De asemenea, modul în care inculpata a acționat
din luna iu nie 2013 până în luna noiembrie 2013, timp în care a încercat cu orice preț să ucidă pruncul
pe care îl purta în pântece, dovedește că aceasta a acționat în mod deliberat și conștient, cu intenție
directă.

Apelanta intimată inculpată I___ V________-NICOLET A , personal, în ultimul cuvânt, susține că
nu a avut intenția de a-și ucide copilul nou-născut, întrucât mai are doi copii, de care s-a îngrijit în
permanență și cărora nu le-a pus niciodată viața în pericol.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.216/F din data de 10 februarie 2015 , pronunțată în Dosarul

nr.XXXXXXXXXXX, T_________ București – Secția I Penală a hotărât astfel:

În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea inculpatei de
schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174-175 alin.1
lit.a, c, d din vechiul Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal în infracțiunea de ucidere a nou-
născutului de către mamă, prevăzută de art.200 alin.1 din Codul penal.

În temeiul art.386 din Codul de procedură penală, a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a
faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174-175 alin.1 lit.a, c, d din vec hiul Cod penal
cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174-175 alin.1
lit.c, d din vechiul Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal.

În temeiul art.174-175 alin.1 lit.c, d din vechiul Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal corob.
cu art.74 alin.1 lit.a și alin.2 rap. la art.76 alin.1 lit.a și alin.2 din vechiul Cod penal, a condamnat pe
inculpata I___ V________-N_______ ( fiica lui I___ și L____, născută la data de 07 august 1983, CNP
xxxxx xxxxxxxx ), potrivit art.396 din Codul de procedură penală, la pedeapsa principală de 6 ani
închisoare.

În temeiul art.404 alin.5 din Codul de procedură penală, a dispus ca inculpata să fie lipsită, pe durata
executării pedepsei principale, de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b
din vechiul Cod penal.
În temeiul art.65 alin.2 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe o perioadă de 5
ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.404 alin.4 lit.a din Codul de procedură penală rap. la art.88 din vechiul Cod penal, a
computat din durata pedepsei principale perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 09
decembrie 2013 până la zi.

În temeiul art.404 alin.4 lit.b rap. la art.399 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut măsura
arestării preventive a inculpatei.

A constatat că, în cauză, nu a existat constituire de parte civilă.

În temeiul art.398 și art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpată la plata către
stat a sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (incluzând inclusiv taxa în cuantum de 126
lei, plătită pentru efectuarea, în cursul cercetării judecătorești, a suplimentului la raportul de expertiză
medico-legală psihiatrică).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță ( sesizată prin Rechizitoriul nr.5645/P/2013 din data
de 20 martie 2014 al Parchetului de pe lângă T_________ București ) a stabilit, pe baza probatoriului
din faza de urmărire penală (a cărui legalitate a fost constatată în procedura de cameră preliminară),
precum și a celui administrat nemijlocit în cursul cercetării judecătorești (constând în declarația
inculpatei I___ V________-N_______, declarațiile martorilor P_____ M____, R________ P____-
R_____, P_____ R_____-Ș_____, I___ G_______ și D_____ M______ și completarea la raportul de
expertiză medico-legală psihiatrică), următoarea situație de fapt :

In culpata are doi copii minori, în vârstă de 3 ani și, respectiv, 5 ani, unul dintre aceștia cu fostul său
concubin, martorul Rebinciuc P____-R_____, de care s-a despărțit cu aproximativ 2 ani înainte de
săvârșirea faptei. Cu toate acestea, inculpata a întreținut relații intime cu fostul concubin și ulterior
despărțirii lor. Inculpata locuia într-un apartament împreună cu familiile surorii și fratelui său, având
grijă și de copiii lor, când aceștia erau plecați la serviciu. Dintre cei 2 copii ai săi, inculpat a avea în
îngrijire doar fata, băiatul fiind crescut de părinții acesteia. Concubinul inculpatei nu a acordat niciun fel
de sprijin moral sau financiar copiilor.

La data de 25 iunie 2013, inculpata s-a prezentat la Spitalul Universitar de Urgență București, unde a
fost diagnosticată cu „sarcină luna a III-a, în evoluție”. De asemenea, s-a prezentat, de două ori, la
Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. P_____ S____”, solicitând, de fiecare dată,
efectuarea unei întreruperi de sarcină, însă a fost refuzată, din cauza stadiului avansat al acesteia (21 și,
respectiv, 23 de săptămâni), astfel cum a rezultat din declarațiile martorei D_____ M______ (infirmieră
la acel spital) și din registrului de consultări de la Camera de Gardă.

Din declarații le martorilor P_____ M____ (soră), P_____ R_____-Ș_____ (cumnat) și I___ G_______
(frate), care locuiau în același apartament cu inculpata, a rezultat că aceasta a ascuns membrilor familiei
sale (frați și părinți) faptul că era însărcinată, spunându-le că a fost diagnosticată cu fibrom. La
insistențele mamei sale, inculpata s-a prezentat la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr.
P_____ S____”, iar apoi i-a spus acesteia că a primit tratament pentru fibrom, dar a pierdut rețeta
prescrisă. So ra inculpatei și fostul concubin al inculpatei au declarat că ei au bănuit că aceasta era
însărcinată, împrejurare pe care ea a negat-o însă de fiecare dată.

Nașterea s-a declanșat în noaptea de 28/29 noiembrie 2013. Inculpata a născut o fetiță în baia de serviciu
a locuinței sale, după care a smuls cordonul ombilical și placenta și a sufocat copilul cu un tricou, pe
care l-a înfășurat strâns în jurul gâtului acestuia și cu care l-a acoperit peste față. După moartea nou-
născutului, inculpata a făcut curat în baie, a aruncat cordonul ombilical și placenta în vasul de toaletă,
trăgând apoi apa și a înfășurat cadavrul într-un alt tricou și într-un prosop. În continuare, inculpata a
revenit cu cadavrul nou-născutului în dormitorul său și l-a ascuns în dulap, pri ntre haine.

În tot acest timp, inculpata a avut grijă să nu îi trezească pe membrii familiei sale, pentru a-și ascunde
astfel fapta. Martorii P_____ M____, P_____ R_____-Ș_____ și I___ G_______ au dormit în noaptea
respectivă în aceeași locuință, cea dintâ i chiar în aceeași cameră cu inculpata, dar nu au auzit niciun fel
de mișcare și nici vreun plânset de copil.

Dimineața, inculpata a început să se simtă rău și, în acest context, le-a spus martorilor P_____ M____ și
I___ G_______ că a avut hemoragie și că făcut curat în baia de serviciu. Martora P_____ M____, care
bănuia că inculpata era în realitate însărcinată, a întrebat-o în mod expres dacă a născut, dar aceasta a
negat categoric. Martorii au condus-o pe inculpată în baia principală a locuinței, unde au ajutat-o să se
spele, constatând astfel că aceasta avea o hemoragie puternică. La insistențele lor, inculpata s-a
prezentat, însoțită fiind de martora P_____ M____, pentru un consult, la Spitalul Clinic de Obstetrică și
Ginecologie „Prof. Dr. P_____ S____ ”. Acolo, s-a constatat că inculpata a avut o naștere recentă, la
termen și, drept consecință, a fost sesizată Secția 20 Poliție. Inițial, fiind întrebată unde se afla nou-
născutul, atât de către cadrele medicale, cât și de către lucrătorii de poliție, inculpata a negat că ar fi
născut. La insistențele acestora, inculpata i-a spus în cele din urmă surorii sale că nou-născutul se afla
într-un prosop, în dulapul din camera ei. Aceste aspecte au rezultat din declarația martorei P_____
M____ și din procesul-ver bal întocmit de către lucrătorii de poliție.

Pe baza acestor informații, cadavrul nou-născutului a fost găsit în dulapul indicat de inculpată și preluat
de acolo de către lucrătorii de poliție ai Secției 20.

Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat, după îndepărtarea prosopului, că nou-născutul era
învelit într-un tricou alb cu dungi negre, iar fața cadavrului era acoperită cu un tricou portocaliu cu
negru. Acest ultim tricou era înfășurat, de mai multe ori, strâns, în jurul gâtului nou-născutului. După
îndepărtarea marginilor tricoului de pe fața nou-născutului, s-a observat că acesta avea gura larg
deschisă.

Potrivit concluziilor raportului medico-legal de autopsie nr.AXXXXXXXXXXX, nou-născutul era viu,

viabil și s-a născut la termen, iar moartea acestuia a fost violentă, fiind cauzată de insuficiență
cardio-respiratorie acută, consecutivă asfixiei mecanice, prin obturarea orificiilor respiratorii
(sufocare), posibil cu mâna și/sau cu material textil , posibil materialele corp delict. La examenul
necropsic, s-a decelat pulmon respirat, cu un moderat emfizem și zone de plămân nerespirat, cu minim
aspirat amniotic, ceea ce probează instalarea respirației autonome spontane a nou-născutului în aerul
atmosferic . Totodată, s-au constatat mai multe leziuni, produse după cum urmează: excoriații și benzi
de compresiune, localizate la nivelul feței, vasolabial și orogenian bilateral, p rin acțiunea tangențială a
unui corp dur cu muchie ascuțită (posibil unghie) și/sau prin acțiunea tangențială, dar și compresivă, a
unui obiect semidur (posibil material textil), aflate în legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu
decesul; echimoze localizate pe scalp, în jumătatea dreaptă, cu infiltrate hematice subiacente, prin lovire
cu sau de corp/plan dur, care nu au intervenit în tanatogeneză; mici infiltrate sangvine, localizate la nivel
fronto-parietal-occipital dreapta, posibil produse prin comprimarea craniului fetal în cursul traversării
filierei pelvi-genitale materne (ceea ce probează nașterea pe cale naturală , în prezentație craniană),
care nu au contribuit la producerea decesului; soluție de continuitate la nivelul inserției cordonului
ombilical, la inelul ombilical, cu dezinserție totală de cordon, care s-a putut produce prin obiect ascuțit
sau tăietor. Nu s-au decelat semne că nașterea a fost asistată medical și s-a constatat absența cordonului
ombilical și a placentei.

Inculpata a fost internată, în perioada 29 noiembrie - 09 decembrie 2013, la Spitalul Clinic de Obstetrică
și Ginecologie „Prof. Dr. P___ it S____”, cu diagnosticul de „lăuzie fiziologică, E.C___ prezent”.

Conform raportului de constatare medico-legală Al/xxxxx/2013, inculpata prezenta semne de naștere

recentă, putând data din 28/29 noiembrie 2013.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică Al/xxxxx/2013, inculpata nu a

prezentat tulburări psihice, clinic manifeste , de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică
a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta comisă.
Aceste concluzii au fost menținute în completarea făcută la acel raport pe parcursul cercetării
judecătorești, ocazie cu care I.N.M.L. a mai precizat că nu există dovezi medicale care să certifice
existența unor tulburări psihice imediat după naștere, astfel încât nu se poate lega comiterea faptei de
o tulburare psihică pricinuită de naștere .

Apărările inculpatei nu au fost susținute de date ori împrejurări care să rezulte din mijloacele de probă
administrate în cauză, fiind contrazise de rap ortul medico-legal de autopsie și de elementele obiective
referitoare la aspectul cadavrului. În același sens, au fost reținute și împrejurările ce au conturat
comportamentul inculpatei, atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei. Astfel, inculpata a ascuns faptul
că e ra însărcinată și a încercat să facă o întrerupere tardivă de sarcină , a născut fără a fi asistată de
cineva, evitând ca momentul nașterii să fie cunoscut de persoanele împreună cu care locuia, iar , imediat
după naștere , a făcut curat în baie , pentru a îndepărta urmele nașterii, a ascuns cadavrul în tr-un dulap
și i- a indus în eroare pe membrii familiei cu privire la mo tivul real al hemoragiei pe care o prezenta .

Din mecanismul agresiunilor care au condus la decesul nou-născutului și din l eziunile constatate pe
corpul acestuia cu ocazia examenului necropsic , a rezultat, fără putință de tăgadă, că moartea copilul ui
a fost violentă și că asupra acestuia s-au exercitat acțiuni ce au condus la asfixiere mecanică , prin
obturarea orificiilor resp iratorii (sufocare), comise de inculpată în mod conștient, aceasta având
reprezentarea acțiunilor sale și a rezultatului la care a condus fapta ei, urmărind producerea acelui
rezultat.

Existența discernământului inculpatei a fost stabilită prin raportul de expertiză med ico-legală
psihiatrică. De asemenea, concluziile aceluiași raport de expertiză au înlăturat susținerea apărării,
privind săvârșirea faptei pe fondul unei tulburări psih ice provocate de naștere.

Referitor la cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei, prima instanță a evidențiat că
ceea ce determină incidența art.177 din vechiul C od penal ori art.200 din Codul penal actual nu este o
tulburare determinată de împrejurări lăturalnice procesului fiziologic al nașterii ( precum acelea că
inculpata nu este căsătorită, mai are 2 copii minori, se confruntă cu o si tuație materială foarte grea, a
născut pe ascuns, iar, după săvârșirea faptei , a avut o reacție psihogenă depresivă, conform mențiunilor
din fișa medicală înaintată de administrația locului de deținere), ci tulburarea cauzată de o stare
psihofiziologică anormală , c ar e, uneori, se poate pr oduce în timpul nașterii. Așadar , noțiunea de
„tulburare pricinuită de naștere” nu se referă la stările psihice normale, ci la tulburările de natură
psihopatologică, adică la stările psihopatologice consecutive nașterii. Ele pot fi provocate de diverși
agenți nocivi, de variate naturi sau origini , care acționează apoi, prin efectele lor, asupra stării de
responsabilitate a femeii (asupra capacității acesteia de a înțelege și a voi, adică asupra conștiinței și
voinței), pe care o diminuează sau o restrânge, făcând să scadă controlul conștiinței asupra conduitei
personale , până la limite premergătoare iresponsabilității ( H. Jung, Expertiza medico-legală psihiatrică
de pruncucidere, dificultăți și soluții, Revista Dreptul nr.10/2002 ).

În speță, nu a fost identificată existența unei psihoze post-partum propriu-zise, care să fi apărut după
naștere, datele medicale neconducând la o astfel de concluzie.

Complexul de situații conflictuale , premergă toare și exterioare nașterii, precum și consecințele a

cestora asupra psihicului inculpatei (de pildă, teama de reacția familiei, care practic îi asigura venitul
neces ar traiului ei și al copiilor săi ori de oprobriul celor din jur) nu sunt decât mobiluri ale săvârșirii
faptei, acestora neputându-li-se da efect juridic, în înțelesul de „tulburare pricinuită de naștere”, întrucât
sunt adiacente procesului fiziologic al nașterii.

Psihologia nașterii înregistrează , printre cele mai caracteristice manifestări psihice care însoțesc
procesul nașterii, alături de puternicele senzații de durere specifice acesteia , și o ________ emoții,
sentimente, afecte, printre care și temeri ce izvorăsc d in perspectivele nefavorabile al e situații materia
le și sociale proprii sau ale copilului ori din sentimentele de rușine ș i dezonoare, însă toate aceste a fac
parte din procesel e afective normale.

Inc ulpata a ascuns existența sarcinii și , consecventă acestei atitudini, a născut singură, în camera de
baie, fără să solicite ajutorul celorlalte persoane aflate în casă (sora, fratele și cumnatul său), refuzând
chiar, într-o primă fază, să fie con dusă la spital , după ce membrii familiei au constatat starea în care se
afla.
Î mprejurări le anterioare nașterii, inclusiv încercările repetate, eșuate, de a face o întrerupere de sarcină,
precum ș i cele consecutive săvârșirii faptei, exclud p osibilitatea ca acțiunile inculpatei să se datoreze
unei stări psiho-fizice anormale , produse în timpul nașterii.

Pe de altă parte, împrejurarea că inculpata a ascuns existența sarcinii și a născut singură, evitând să îi
trezească pe ceilalți membri i ai familiei sale, care dormeau în apropiere și retrăgându-se pentru a naște
în camera de baie, unde a și ucis copilul, nu justifică teza acuzării că infracțiunea s-a comis cu
premeditare , atât timp cât, în realizarea hotărârii sale, anticipat luată și persistentă, inculpata nu a
efectuat din timp și unele acte materiale, pentru a-și asigura condițiile necesare săvârșirii infracțiunii ,
sens în care prima instanță a făcut trimitere și la jurisprudență ( T_________ Suprem, Secția Penală,
Decizia nr.3865/1971, C.D. 1971 ).

Astfel, i nculpata s-a folosit , în acțiunile întreprinse , ce au avut ca rezultat decesul nou-născutului, de
un tricou al fratelui său , care se găsea întâmplător în baie, fiind dat la spălat și a înfășurat copilul în
tricoul în care ea dormise în noaptea respectivă.

Or, premeditare a implică o concretizare, în acte de pregătire, a hotărârii infracționale luate. Pe ntru a
exista premeditarea , nu este suficientă cerința ca luarea rezoluției infracționale să preceadă , cu un
oarecare timp , activitatea materială, ci este necesar și ca această hotărâre, mai dinainte luată, să se
concretizeze în anumite activități de pregătire a infracțiunii, cerință c ar e lipsește cu desăvârșire în
prezenta cauză. Chiar dacă a trecut un interval semnificativ de timp de la luarea hotărârii infracționale și
până exteriorizarea acesteia, nu există date care să ateste o chibzuire suficientă și o pregătire de natură a
înlesni săvârșirea infracțiunii ori împiedicarea descoperirii acesteia (inculpata a ascuns cadavrul într-un
dulap, după ce l-a înfășurat în obiectele pe care le-a avut la îndemână), ceea ce exclude premeditarea, ca
element circumstanțial al infracțiunii de omor calificat.

P remeditarea, în înțelesul legii penale, presupune realizarea a ceva mai mult decât o gândire anticipată.
Premeditarea înseamnă, neîndoios, tr ecerea unui interval de timp între momentul luării hotărârii de a
săvârși omorul și momentul executării infracțiunii . Î nsă, pe lângă activitatea psihică a făptuitorului, de
reflectare, de chibzuire a modului cu m va săvârși infracțiunea, în intervalul de timp cuprins între
momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării acestei hotărâri, premeditarea
mai presupune să se fi trecut la săvârșirea unor acte de pregătire, de natură să întărească hotărârea lu ată
și să asigure realizarea ei ( T_________ Suprem, Secția Penală, Decizia nr.1049/1982, citată în Practică
judiciară penală, Vol.III, G_____ A______ și colaboratorii ) . Prin urmare, ca să atragă răspunderea
pentru omor calificat, premeditarea trebuie să întrunească ambele cerințe , și anume autorul să fi chibzuit
săvârșirea faptei și să fi l uat măsuri de pregătire a acesteia , de creare a condițiilor pentru producerea
rezultatului aflat în reprezentarea sa.

În consecință, cu privire la încadrarea juridică , prima instanță a constatat că fapta inculpatei , care , în
noaptea de 28 / 29 noiembrie 2013, după ce anter ior ascunsese faptul că era însărcinată, a născut , în
baia locuinței sale , fără a fi asistată de vreo persoană, a smuls cordonul ombilical și a sufocat nou-
născutul de sex feminin cu un tricou, provocându-i astfel decesul, survenit în aceeași noapte, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174-175 lit.c, d din vechiul
Cod penal .

Sub aspectul circumstanței prevăzute de art.175 lit.d din vechiul Cod penal, prima instanță a arătat că
este de netăgăduit că , în cazul unui omor săvârșit de mamă asupra copilului său nou-născut , a fos t
suprimată viața unei persoane profitându-se de starea de neputință a aces teia de a se apăra. Copilul nou-
născut este , prin chiar natura situației lui, în neputi nță de a se apăra, iar cel ca re î i suprimă viața
profită , implicit, de această stare.

Întrucât de la momentul săvârșirii faptei și până la cel al judec ării cauzei a intervenit o lege penală nouă
(Legea nr. 286/2009 , privind Codul penal, intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014) , prima
instanță a procedat la identificarea legii penale mai favorabile , ținând seama, prin raportare la Decizia
nr.265/2014 a Curții Constituționale, de condițiile de incriminare și tragere la răspundere penală, dar și
de condițiile referitoare la pedeapsă.

Astfel, s ub un prim aspect, prima instanță a constatat că , în prezent , variantele agrava te ale infracțiunii
de omor nu mai includ și pe aceea a săvârșirii faptei „profitând de starea de neputință a victimei de a se
apăra”, împrejurare ce, în speță, prezintă relevanță în contextul înlăturării premeditării (ca element
circumstanțial în conținutul infracțiunii de omor, ce reprezintă , și î n actuala reglementare , o modalitate
normativă de agravare a acesteia ).

Pe de altă parte, potrivit C odul ui penal actual ( art.199 alin.1) , săvârșirea faptei de omor asupra unui
membru de familie, care anterior constituia doar o formă agrava tă a infracțiunii, este reglementată ca
infracțiune distinctă, în cazul căreia maximul special al pedepsei se majorează cu o pătrime .

Exam inând limitele speciale de pedeapsă prevăzute de cele două coduri, cu luarea în considerare a
textelor incriminatorii incidente, prima instanță a constatat că , potrivit vechiului C od penal , acestea
sunt de la 15 ani la 25 ani închisoare ș i inte rzicerea uno r drepturi (art.174- 175 alin.1 lit.c, d), iar ,
conform noului C od penal , de la 10 ani la 25 ani închisoare ș i interzicerea exercitării unor drepturi
(art.199 alin.1 rap. la art.188).

În speță, materialul probator a relevat existenț a unor împrejurări de nat ură a fi calificate drept
circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile vechiului C od penal, cu consecința obligatorie a reducerii
pede psei sub minimul special , până la 5 ani î nchisoare (art.76 alin.1 lit.a ș i alin.2 din acel cod ).

Astfel, s-a apreciat de către prima instanță că , deși actua la reglementare prevede o limită minimă de 10
ani închisoare (spre deosebire de cea de 15 ani închisoare , prev ăzută în vechea reglementare) ș i nu mai
prevede , ca variantă agrava tă, omorul săvârșit prin profitare de neputința victi mei de a se apăra (ceea
ce ar exclude reținerea formei calificate a infracțiunii de omor , în condițiile în care a fost înlăturată
premeditarea), vechea reglementare este totuși mai favorabilă inculpatei , față de limita minimă până la
care poate fi coborâtă pedeapsa, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare, în raport cu
împrejurări pe care noua reglementare nu le mai prevede cu acest titlu.
La individualizarea pedepsei principale , prima instanță a avut în vedere, conform art.72 alin.1 din
vechiul Cod penal, limitele speciale din norma de incriminare reținută a fi incidentă, gr adul de pericol
social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului ș i împrejurăr ile care atenuează răspunderea penală
a acestuia .

Astfel, prima instanță a ținut seama de modul în care s-a concretizat fapta inculpatei și de toate
împrejurări le care o particularizează și determină , în ansamblu , gradul ei de pericol social, dar și de
natura și importanț a valorii sociale lezat e , de gravitatea rezultatului produs și de forma vinovăției.
Totodată , a ținut seama de complexu l de date referitoare la sit uația inculpatei, capacitatea ei
psihofizică, vârsta, nivelul cultural, lipsa antecedentelor și conduita după săvârșirea faptei, toate aceste
elemente conturând p ericulozitatea sa socială .

În concret, a u fost valorificate situația familială a inculpat ei, implicarea sa în creșterea ș i educarea
celor doi copii minori, atitudinea ei față de îndatoririle ce îi revin în calitate de părinte și eforturile făcute
pentru a le asigura acelor copii condițiile necesare existenț ei. Din actele dos arului (declarațiile
inculpatei și ale martorilor, precum și ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară) , a rezultat că
inculpata s-a confruntat cu mari greutăți financiare, a avut mai multe locuri de muncă, unde a activa t ca
muncitor necalificat sau lucrător comercial, până î n luna februarie 2013. De atunci , s ingura sursă de
venit a fost alocația celor doi copii minori. Pentru creșterea și întreținerea minorei G_______-I______-
E____ , tatăl acesteia nu a contribuit. Deși s-a confruntat cu probleme financiare mari, inc ulpata s-a
ocupat de creșterea ș i îngrijirea celor doi copii minori, cu ajutorul părinților ș i al surorii. Acei copii s-
au dezvoltat normal, mama lor manifestând întotdeauna grijă ș i afecțiune fa ță de ei. Ancheta socială a
arătat că cea mai mare problemă a inculpatei a fost lipsa unui loc de muncă stabil și, implicit, a unui
minim venit lunar , necesar asigurării unor condiții optime de viață pentru cei doi copii minori. Aceste
particularități au dezvăluit c auzele săvârșirii infracțiunii, fiind apreciate relevante pentru doz area
reacțiun ii represiv e, în funcție de aptitudinea inculpat ei de a se îndrepta sub influența pedepsei. F elul
de viață, care nu a dovedit existenț a unor deprinderi antisocial e, circumstanțele reale ș i personale ,
influența lor asupra psihicului inculpatei și contribuția acestora la săvârșirea infracțiunii au fost reținute
drept elemente care indică măsura ș i modalitățile unei reacțiuni represive adecvate.

Astfel, inculpata a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, în accepțiunea art.74 alin.1
lit.a din vechiul Cod penal, manifestând o atitudine corespunzătoare în societate și în familie și dovedind
devotament față de cei doi copii minori, aceste elemente fiind apreciate drept indici i că îndreptarea sa
este posibilă și prin aplicarea unei pedepse mai mici.

Nu a fost ignorat nici ansamblul circumstanțelor care au contribuit , în mare măsură , la conturarea
rezoluției infracționale a inculpatei , și anume disperarea generată de situația financiară precară, lipsa
unui sprijin din partea tatălui copiilor, conștientizarea faptului că era deja o povară pentru ceilalți
membrii ai familiei , care contribuiau în mod semnificativ la asigurarea mijloacelor de existență pentru
ea și copiii săi. Acest complex de situații conflictuale și consecințele lor asupra psihicului inculpatei au
constituit , în opinia primei instanțe , împrejurări de natură a releva un grad de pericol social mai redus
al faptei și făptuitorului, ce au fost reținute, în consecință, drept circumstanțe atenuante judiciare, în
condițiile art.74 alin.2 din vechiul Cod penal.

În opțiunea sa de a da relevanță, asupra întinderii pedepsei, împrejurări lor anterior menționate , prima
instanță a avut în vedere și interesul superior al celor doi copii minori, ce urmează a fi lipsiți în
continuare de sprijinul și afecțiunea mamei , unicul părinte implicat în creșterea și educarea acestora, cu
consecințe negative asupra evoluției lor viitoa re. Acest argument, precum și atitudinea inculpatei față de
copi ii săi au condus prima instanță și la concluzia că nu se justifică a-i fi interzisă, ca pedeapsă
accesorie și, respectiv, ca pedeapsă complementară , exercitarea drepturilor părintești, chiar în
condițiile în care aceasta a comis o infracțiune gr avă asupra propriului copil nou- născut. În consecință,
prima instanță a interzis inculpatei, cu ambele titluri, numai dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice
sau în funcții elective publice și, respectiv, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat.

Împotriva sentințe i penale anterior menționate, au declarat a___ în termenul legal Parchetul de pe

lângă T_________ București (la data de 12 februarie 2015) și, respectiv, inculpata I___ V________-
N_______ (la data de 11 februarie 2015, printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la
administrația locului de detenție și transmisă apoi primei instanțe).

Cererile de a___, cea a Parchetului fiind însoțită de motivele scrise, au fost înaintate de Tribunal și
înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 02 martie 2015.

Prin încheierea de la termenul din data de 30 martie 2015 (definitivă), C_____, în temeiul art.208 alin.2,
4 din Codul de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

Conform motivelor scrise de a___ ( atașate la filele 4-8, d.a. ) și completării ce le-a fost adusă de către
reprezentantul Ministerului Public în dezbaterile orale de la termenul de astăzi ( consemnate în
practicaua acestei decizii ), Parchetul a criticat sentința primei instanțe, pe motive de nelegalitate și
netemeinicie, sub trei aspecte: greșita înlăturare, din încadrarea juridică a infracțiunii de omor calificat, a
formei agravate a săvârșirii faptei cu premeditare; greșita individualizare a pedepsei principale (apreciată
a avea o durată prea mică față de gravitatea infracțiunii), fără contestarea, însă, a circumstanțelor
atenuante judiciare acordate inculpatei; omisiunea interzicerii, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca
pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator,
prevăzute de art.64 alin.1 lit.d și lit.e din vechiul Cod penal.

La rândul său, inculpata , care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a invocat, atât în
motivele scrise de a___, prezentate la termenul de astăzi ( atașate la filele 27-30, d.a. ), cât și cu ocazia
acelorași dezbateri orale, nelegala încadrare juridică a faptei, solicitând schimbarea acesteia în
infracțiunea de uciderea nou-născutului de către mamă, prevăzută de art.200 alin.1 din noul Cod penal,
precum și greșita individualizare a pedepsei principale, solicitând reducerea duratei acesteia, în raport cu
încadrarea juridică anterior menționată.
Cu prilejul judecării apelurilor, C_____ a procedat în mod nemijlocit, potrivit dispozițiilor art.420 alin.4
din Codul de procedură penală, la ascultarea inculpatei , care, în declarația de la termenul de astăzi
( atașată la fila 26, d.a. ), a precizat că regretă fapta comisă, afirmând apoi, în ultimul cuvânt, că nu a
avut intenția de a-și ucide copilul nou-născut .

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor anterior menționate, precum și din oficiu,
potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei,
C_____ constată că apelul Parchetului este fondat ( în limitele ce vor fi precizate pe parcursul
expunerii), în timp ce apelul inculpatei este nefondat , pentru considerentele care se vor arăta în cele ce
urmează:

Situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță, probatoriul cauzei (complet analizat și just
evaluat de instanța respectivă) dovedind, în afara oricărui dubiu, că, în noaptea de 28/29 noiembrie
2013, inculpata, imediat după naștere, și-a ucis, prin asfixiere mecanică (obturarea orificiilor
respiratorii), copilul nou-născut (rudă apropiată, în accepțiunea art.149 alin.1 din vechiul Cod penal, în
vigoare la momentul respectiv și aflat într-o evidentă neputință de a se apăra, de care mama lui a
profitat, sufocându-l cu un tricou, pe care i l-a înfășurat strâns și de mai multe ori în jurul gâtului).

Apărările inculpatei, în sensul săvârșirii faptei din cauza unei stări de tulburare psihică, pricinuită de
naștere (situație de natură a atrage schimbarea de încadrare juridică solicitată) și, respectiv, al lipsei
intenției de a-și ucide copilul nou-născut (conform susținerii sale din ultimul cuvânt), sunt nefondate,
fiind infirmate, cu certitudine, de probatoriul cauzei .

Astfel, potrivit concluziilor raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/xxxxx/2013,

întocmit de I.N.M.L. „M___ Minovici” la data de 14 februarie 2014 ( filele 147-148, d.u.p. ),
inculpata nu prezintă tulburări psihice, clinic manifeste , de natură a-i afecta capacitatea psihică de
apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu
fapta imputată, iar, potrivit completării la acel raport, întocmită de același institut la data de 01
octombrie 2014, inclusiv cu participarea unui medic primar psihiatru angajat în sistemul penitenciar
unde inculpata era deținută în stare de arest preventiv ( filele 94 - 9 5, d.f. ), nu există dovezi medicale
care să certifice existența unor tulburări psihice imediat după naștere , astfel că săvârșirea faptei de
către inculpată nu poate fi legată de o astfel de tulburare, care să fi fost pricinuită acesteia de actul
nașterii.

În aceste condiții, tulburarea anxios depresivă cu care inculpata a fost diagnosticată la locul de detenție,
în timpul arestării preventive, conform fișelor medicale prezentate, la cererea primei instanțe, de
administrația Penitenciarului Târgșor ( filele 75-81, 85-88 și 61-71 , d.f.) , nu poate fi decât ulterioară
momentului nașterii, nefiind dovedită astfel starea care ar justifica schimbarea de încadrare juridică
solicitată de apărare. De altfel, din chiar conținutul acelor fișe medicale, rezultă că diagnosticul anterior
menționat, care a evoluat în timp spre tulburare depresivă reactivă, a fost pus abia la data de 27 martie
2014 (în condițiile în care uciderea copilului nou-născut de către inculpată s-a realizat la data de 28/29
noiembrie 2013), după ce, anterior, începând cu data de 07 ianuarie 2014, și ea mult ulterioară nașterii,
s-au constatat medical tulburări adaptative, o reacție acută la stres și insomnie.

Pe de altă parte, comportamentul inculpatei înainte, în timpul și după naștere dovedește că aceasta a
acționat în mod conștient și deliberat, prevăzând și urmărind uciderea copilului nedorit cu care era
însărcinată și pe care l-a născut la termen, viu și viabil , p otrivit concluziilor raportului medico-legal
de necropsie nr.AXXXXXXXXXXX , întocmit de I.N.M.L. „M___ Minovici” la data de 17 martie 2014
( filele 45-49, d.u.p. ) .

În acest sens, C_____ reține că, încă din luna iunie 2013, inculpata (deja mamă a doi copii, având astfel
experiența sarcinii și a nașterii), s-a prezentat la două unități medicale (Spitalul Universitar de Urgență
București și Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. P_____ S____” ), unde i s-a
confirmat că era însărcinată, fiindu-i refuzată însă, în mod repetat, cererea de întrerupere a sarcinii, din
cauza stadiului avansat al acesteia . Totodată, inculpata a ascuns membrilor familiei sale, inclusiv celor
cu care locuia în aceeași casă (fratele, sora și cumnatul), existența sarcinii, inventând un diagnostic care
nu a fost niciodată confirmat medical (fibrom uterin) și a negat, în permanență, că era însărcinată, chiar
și atunci când unii dintre aceștia și-au exprimat o astfel de bănuială.

De asemenea, inculpata a ales să nască singură, fără a fi asistată de cineva (deși, în noaptea respectivă, a
dormit în aceeași cameră cu sora sa, ea însăși mamă, ce o putea ajuta), în baia casei unde locuia, fiind
preocupată să nu facă zgomote care să-i trezească din somn pe membrii familiei sale .

În același timp, după expulzarea fătului pe cale naturală, în prezentație craniană (potrivit mențiunilor din
raportul medico-legal de necropsie deja menționat), i-a smuls acestuia cordonul ombilical și, imediat, a
sufocat copilul (despre care s-a stabilit, prin același raport medico-legal, că i se instalase deja respirația
spontană autonomă în aerul atmosferic, dovadă fiind decelarea, la examenul necroscopic, a pulmonului
respirat), cu un tricou al fratelui său, găsit în baie, aruncat în coșul de rufe pentru a fi spălat, pe care i l-a
înfășurat strâns , de mai multe ori, în jurul gâtului , acoperindu-i apoi fața cu acesta.

În continuare, pentru a-și ascunde fapta, inculpata a aruncat cordonul ombilical și placenta în vasul de
toaletă, a făcut curat în acea încăpere, a înfășurat cadavrul copilului în tricou l cu care era îmbrăcată și
într-un prosop luat din baie și l-a ascuns în șifonierul din dormitorul său , printre haine. În același scop,
în cursul dimineții, deși se simțea rău și prezenta o hemoragie abundentă, inculpata a negat, față de sora
sa, când a fost întrebată de către aceasta, că ar fi născut și, abia după insistențe repetate, a acceptat să
meargă, însoțită de sora respectivă, la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. P_____
S____” , unde a continuat să nege nașterea, chiar și după ce s-a constatat medical existența recentă a
acelui eveniment.

Critica Parchetului, referitoare la greșita înlăturare, din încadrarea juridică a infracțiunii de omor
calificat, a formei agravate a săvârșirii faptei cu premeditare , este nefondat ă .

În acest sens, C_____ reține că existența premeditării presupune îndeplinirea cumulativă a trei condiții,
și anume:
- trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși fapta de omor și până la
momentul executării acțiunii de ucidere;

- activitatea psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire asupra modului de comitere a acțiunii de

ucidere;

- efectuarea unor acte de pregătire, de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

În speță, probatoriul cauzei dovedește numai îndeplinirea celei dintâi condiții (după cum deja s-a
evidențiat), pe când celelalte două condiții nu sunt întrunite.

Astfel, nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata , după ce a luat hotărârea de a-și ucide
copilul, încă din timpul sarcinii (împrejurare dovedită, în afara oricărui dubiu, de ansamblul
împrejurărilor anterior prezentate), a conceput mental însuși modul concret de aducere la îndeplinire a
acelei hotărâri și a chibzuit asupra lui , după cum nu există vreo probă nici în sensul că inculpata ar
fi efectuat acte de pregătire, în vederea punerii în executare a hotărârii respective , după un anumit
plan .

În realitate, modalitatea în care s-a realizat acțiunea de ucidere a copilului nou-născut a fost decisă de
către inculpată în mod spontan, în raport cu locul, timpul și condițiile în care s-a produs acel eveniment.

În concret, C_____ reține că, potrivit raportului medico-legal de necropsie ( filele 45-49, d.u.p. ),
nașterea s-a produs la termen, nefiind prin urmare provocată, astfel că, în mod logic, inculpata nu a putut
anticipa nici momentul, nici locul producerii ei, pentru a reflecta din timp asupra mijloacelor apte să
conducă la rezultatul dorit, în raport cu acele împrejurări.

În aceste condiții, acțiunea de ucidere a copilului nou-născut s-a realizat de către inculpată cu mijloacele
pe care ea le-a găsit la îndemână la momentul și în locul expulzării naturale a fătului, aceasta folosind,
pentru sufocarea lui (singurul mecanism tanato-generator probat medico-legal), un simplu tricou, de
culoare portocalie, aparținând fratelui său, aflat, independent de voința sa, în baia unde, pe timp de
noapte, s-a produs nașterea, fiind lăsat anterior acolo, în coșul de rufe, pentru a fi spălat, astfel cum a
relatat martora P_____ M____, sora inculpatei ( filele 70-71, d.f. ), în timp ce martorul I___ G_______,
fratele acesteia, deși a negat că ar fi dat la spălat vreo haină în acea seară, a confirmat totuși că, în
perioada respectivă, avea mai multe tricouri de acea culoare ( fila 74, d.f. ). În lipsa altor probe sub acest
aspect, ținând seama de principiul in dubio pro reo , C_____ va da eficiență declarației martorei P_____
M____, a cărei credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile în care aceasta a relatat, în
declarația respectivă, și numeroase aspecte defavorabile inculpatei, ce conturează intenția criminală a
acesteia, precum cele referitoare la ascunderea sarcinii și la negarea stării de graviditate, în pofida
bănuielilor exprimate explicit de către martoră.

Ascunderea permanentă a sarcinii, solicitările repetate de întrerupere a acesteia, inventarea unui

diagnostic fals pentru a explica modificările fiziologice vizibile și preocuparea de a nu face zgomot care
să-i alerteze pe membrii familiei împreună cu care locuia în noaptea nașterii reprezintă, alături de alte
aspecte (deja analizate), împrejurări ce dovedesc, în afara oricărui dubiu, luarea de către inculpată, cu
câteva luni în urmă, a hotărârii de a-și ucide copilul, în final pusă în executare, dar nu constituie, astfel
cum s-a susținut în apelul Parchetului, acte de pregătire specifice premeditării, întrucât manifestarea lor
s-a realizat numai la nivel volitiv, fără a fi dublate, în plan obiectiv, de acțiuni materiale prin care
inculpata să-și fi pregătit anticipat însuși modul de aducere la îndeplinire a acțiunii de ucidere deja
hotărâte, pe care l-a ales spontan, în raport cu particularitățile locului și momentului când s-a declanșat
procesul natural, neprovocat, al nașterii.

Astfel fiind, contrar criticilor apărării și acuzării, C_____ concluzionează că încadrarea juridică dată
faptei deduse judecății de către prima instanță , în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174
alin.1 corob. cu 175 alin.1 lit.c, d din vechiul Cod penal (corect reținut ca lege penală mai
favorabilă), este corectă , urmând a fi menținută ca atare.

În schimb, este fondată critica Parchetului referitoare la durat a prea mică a pedepsei principale
aplicate inculpatei (6 ani închisoare), critica în sens contrar a acesteia fiind, prin urmare, nefondată .

Sub acest aspect, C_____, pornind de la premisa că circumstanțele atenuante judiciare acordate
inculpatei prin sentința penală atacată nu au fost contestate de P______, care, prin motivele scrise de
a___, a și solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate a cărei durată (10 ani) este posibil de
stabilit numai prin reținerea acelor circumstanțe, constată, în prealabil, asemenea primei instanțe,
că legea penală mai favorabilă inculpatei , potrivit art.5 alin.1 din Codul penal (în interpretarea
constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale), este cea în vigoare la
data săvârșirii infracțiunii .

Astfel, conform acelei legi ( art.174 alin.1 corob. cu 175 alin.1 lit.c, d cu aplic. art.74 alin.1 lit.a și alin.2
rap. la art.76 alin.1 lit.a și alin.2 din vechiul Cod penal ), pentru infracțiunea reținută în sarcina
inculpatei, se aplică numai pedeapsa închisorii, cu limite cuprinse între 5 ani (minimul) și, respectiv, 14
ani, 11 luni și 29 zile (maximul), în timp ce, potrivit legii penale noi, în raport cu care nu se identifică, în
speță, împrejurări ce ar putea fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare (art.199 alin.1 rap. la
art.188 alin.1 din actualul Cod penal), aceeași infracțiune este pedepsită tot numai cu închisoarea, dar
având ambele limite mai mari, și anume 10 ani (minimul) și, respectiv, 25 ani (maximul).

Toate argumentele indicate de prima instanță a motiva reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în
favoarea inculpatei sunt corecte, C_____ însușindu-și-le ca atare, dar ele nu justifică o reducere atât de
mare a duratei pedepsei închisorii (a cărei limită specială minimă, prevăzută în norma de incriminare
incidentă, este de 15 ani închisoare).

În acest sens, C_____ are în vedere forma de vinovăție cu care a acționat inculpata (intenția directă,
întemeiată pe o hotărâre infracțională luată cu câteva luni înainte de naștere și consolidată în toată
această perioadă, prin manifestări neechivoce, în detaliu evidențiate anterior), săvârșirea faptei de omor
asupra propriului copil, abia născut și fără vreo posibilitate de apărare în fața actului de agresiune la care
a fost supus chiar după primele respirații, dar, mai ales, lipsa, fie și aparentă, a oricăror remușcări, în
condițiile în care inculpata, în afara exprimării unui regret formal, nu manifestă nici în prezent o părere
sinceră de rău pentru fapta ei, continuând să susțină, în pofida probatoriului acuzator consistent, că nu a
avut intenția să-și ucidă copilul, pe care nu îl pomenește, însă, în niciunul dintre memoriile depuse la
dosar ( filele 45, 67-69, 95-97, 23-24, 74-75, 99 și 102, d.f. ), ca și când acesta nu ar fi existat vreodată și
nu ar merita nici măcar să fie păstrat, ca amintire, în gândurile sale.

D____ urmare, C_____, reevaluând argumentele favorabile, corect reținute de prima instanță drept
circumstanțe atenuante judiciare, prin raportare la împrejurările defavorabile anterior menționate,
constată că o pedeapsă privativă de libertate cu durată la nivelul mediului limitelor aplicabile în speță,
respectiv 10 ani închisoare, este proporțională cu gravitatea infracțiunii comise și asigură o sancționare
justă a inculpatei, urmând să procedeze, în consecință, la reformarea corespunzătoare a sentinței penale
atacate.

De asemenea, fondată este și critica Parchetului referitoare la omisiunea interzicerii pentru

inculpată , atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor
părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, prevăzute de art.64 alin.1 lit.d și lit.e din vechiul
Cod penal .

Sub acest aspect, C_____ are în vedere, potrivit dispozițiilor art.71 alin.3 din vechiul Cod penal, natura
și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpată (prin care aceasta, cu intenție directă, a pus capăt vieții
propriului copil, imediat după naștere, astfel cum a hotărât încă din timpul sarcinii, devenind astfel
nedemnă să exercite drepturi de natura celor anterior menționate), împrejurările concrete ale cauzei (din
care rezultă absența oricărei remușcări a inculpatei în raport cu fapta sa), persoana autoarei infracțiunii
de omor (care, deși se confrunta cu o situație financiară dificilă și nu putea conta pe ajutor din partea
prezumtivului tată al copilului ucis – cu care mai are un copil, continuând să întrețină cu el relații intime
liber consimțite și după despărțirea formală, cu toate că îl acuză de comportament agresiv – beneficia,
însă, de sprijinul total al familiei, astfel că părinții săi îl creșteau pe celălalt copil, în vârstă de 5 ani,
născut dintr-o relație întâmplătoare anterioară, iar fratele și sora sa, I___ G_______ și P_____ M____,
împreună cu care locuia, contribuiau material, în limita posibilităților proprii, la întreținerea copilului
crescut de ea, în vârstă de 3 ani și au afirmat deopotrivă că, dacă inculpata le-ar fi spus despre noua ei
sarcină, i-ar fi acordat în continuare tot ajutorul lor, deoarece „ nu ar fi fost o problemă încă un copil în
casă ”, motive suficiente pentru ca aceasta să nu ia sau, cel puțin, să renunțe la intenția criminală), dar și
interesele superioare ale copiilor aflați în viață, întrucât mama lor va executa o perioadă îndelungată o
pedeapsă privativă de libertate, nefiind posibil astfel un contact permanent cu ea, iar, potrivit referatului
de anchetă socială ( filele 11-12, d.f. ), ambii copii se află în prezent în
________________________________, la domiciliul bunicilor materni, care i-au înscris la cursuri de
pregătire preșcolară și se ocupă de creșterea, îngrijirea și educarea lor, putând exercita astfel, în condiții
mai bune decât inculpata, atributele decurgând din drepturile părintești.

D____ urmare, procedând la reformarea corespunzătoare a sentinței penale apelate, C_____ va interzice
inculpatei, cu ambele titluri (în cazul pedepsei complementare, pe o perioadă de 5 ani), potrivit art.71
alin.1, 3 și, respectiv, art.65 alin.2, 3 din vechiul Cod penal, exercitarea drepturilor părintești și a
dreptului de a fi tutore sau curator, prevăzute de art.64 alin.1 lit.d și lit.e din același cod, pe lângă
exercițiul, deja corect interzis de prima instanță, al drepturilor menționate în art.64 alin.1 lit.a teza a II-a
și lit.b din vechiul Cod penal.

Față de toate aceste considerente, C_____, î n temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală,
va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă T_________ București , va desființa, în parte,
sentința penală a tacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, va hotărî
în sensul celor anterior menționate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate , în privința cărora nu se constată, nici
din oficiu, motive de desființare și reformare .

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa principală de 10 ani
închisoare, aplicată inculpatei prin această decizie penală , durata reținerii și arestării preventive,
începând cu data de 09 decembrie 2013 până la zi.

Potrivit art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea
apelului admis al Parchetului vor rămân e în sarcina statului.

În schimb, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, C_____ va respinge, ca
nefondat, apelul declarat de inculpata I___ V________-N_______ , care, aflându-se în culpă procesuală,
va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.275 alin.2 din același cod, urmând ca
onorariul parțial al avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acesteia
până la prezentarea apărătorului său ales, să fie acoper it d in sumele avansate di n fondul Ministerului
Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de
pe lângă T_________ București împotriva Sentinței penale nr.216/F din data de 10 februarie 2015,
pronunțată de T_________ București – Secția I Penală în Dosarul nr.XXXXXXXXXXX.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatei I___ V________-N_______ pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1 corob. cu 175 alin.1 lit.c, d cu aplic. art.74 alin.1 lit.a și alin.2
rap. la art.76 alin.1 lit.a și alin.2 din vechiul Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal, de la 6 ani
închisoare la 10 ani închisoare .
În temeiul art.65 alin.2, 3 din vechiul Cod penal, interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară,
exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.d și lit.e din același cod, pe o
perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 alin.1, 3 din vechiul Cod penal, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea
acelorași drepturi, pe perioada executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa principală de 10 ani
închisoare, aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 09 decembrie
2013 până la zi.

În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea
apelului Parchetului rămân în sarcina statului.

II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat
de inculpata I___ V________-N_______ împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelanta inculpată la plata către stat a
sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în
cuantum de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2015.

P_________,                                                    JUDECĂTOR,

            V_____ B____                                              C_____-V_______ G____

                               GREFIER,

                        L_______-A____ P___