Obligarea minorului la consiliere psihologică.

Refuzul minorului

Drd. Robert-Adrian, Deliu1

1
Doctorand Robert-Adrian, Deliu, Şcoala Naţională de Studii politice şi Administrative,
Specializarea Studii Administrative.

SNSPA - Ştiinţe Administrative

Codul de procedură civilă: art. 913

Instanţa consideră întemeiată cererea şi apreciază că obligarea minorei la consiliere psihologică împlineşte întocmai
interesul superior al copilului, pentru ca aceasta să poată dezvolta o relaţie armonioasă cu mama sa.
Judecătoria Piteşti, încheiere definitivă, nr. 525/28.01.2021 (speţă trimisă, în rezumat, de drd. Robert Deliu)

I. Sedes materiae
Art. 913. Refuzul minorului
(1) Daca executorul constata ca însuşi minorul refuza in mod categoric sa îl
părăsească pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va întocmi un
proces-verbal in care va consemna constatările sale si pe care îl va comunica
părţilor si reprezentantului direcţiei generale de asistenta sociala si protecţia
copilului.
(2) Reprezentantul direcţiei generale de asistenta sociala si protecţia copilului
va sesiza instanţa competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca
aceasta sa dispună, in funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere
psihologica, pentru o perioada ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează
de urgenta in camera de consiliu, prin încheiere nesupusa niciunei cai de atac,
pronunţată cu citarea părinţilor si, după caz, a persoanei la care se afla copilul.
Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.
(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţa va
întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc si
direcţiei generale de asistenta sociala si protecţia copilului.
(4)După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura
executării silite, potrivit art. 911.
(5) Daca si in cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizata din
cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competenta de la locul
unde se afla minorul in vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 906 alin.
(2) si (4)-(6) fiind aplicabile in mod corespunzător.
II. Speţa
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta D.G.A.S.P.C. A. în
contradictoriu cu pârâţii T. I. şi I. N., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va
pronunţa să stabilească program de consiliere psihologică pentru minora I. O.
N., născut la data de 24 iulie 2010.
În motivarea cererii a arătat că prin adresa B. E. J. I. C., formulată în dosarul
de executare silită nr. ***/2020, înregistrată la D.G.A.S.P.C. A., s-a solicitat
aplicarea dispoziţiilor art. 913 Cod proc. civ.
Mai arată că, potrivit procesului-verbal încheiat în data de 04.12.2020 încheiat
la domiciliul minorei, executorul judecătoresc a constatat că aceasta a refuzat să
fie preluată de mamă la domiciliul acesteia, aşa cum s-a stabilit prin titlul
executoriu.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp. art.913 Cod proc. civ.
 Pârâta T. I. a depus la dosar o cerere de asigurare a celerităţii desfăşurării
procesului prin care a prezentat situaţia de fapt şi a solicitat urgentarea judecării
cauzei. De asemenea, a depus la dosar fotografii, înregistrări audio şi o copie a
unei sentinţe pronunţată de o instanţă străină privind pe pârâtul I. N..
Pârâtul I. N. a depus înscrisuri privind situaţia sa financiară.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-a procedat la audierea
minorului în camera de consiliu.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, reţine următoarele:
Conform sentinţei nr. ****/2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, instanţa a
stabilit domiciliul minorei I. O. N. la domiciliul mamei. Prin decizia nr. ****/2020
Tribunalul Argeş a menţinut această dispoziţie (f. 15-21).
În baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. ****/2019
pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. ****/2020
pronunţată de Tribunalul Argeş s-a început executarea silită.
Prin încheierea din 09.10.2020 (filele 12-13), s-a încuviinţat executarea silită.
Potrivit procesului-verbal încheiat în data de 04.12.2020 (f. 11) încheiat la
domiciliul minorei, executorul judecătoresc a constatat că aceasta a refuzat să
fie preluată de mamă la domiciliul acesteia, aşa cum s-a stabilit prin titlul
executoriu.
Ca urmare a atitudinii minorei, D.G.A.S.P.C. A. a sesizat instanţa în vederea
stabilirii unui program de consiliere psihologică.
Procedând la audierea minorei, instanţa a constatat că aceasta este alienată
faţă de mama sa, motivat de faptul că a fost lăsată în Spania de către aceasta în
urmă cu câţiva ani. De asemenea minora a arătat că ultima oară când a fost la
mama sa, aceasta a lăsat-o să stea cu o persoană cu care locuia, aspect care i-a
displăcut. Astfel, a precizat că nu doreşte să meargă la mama sa niciodată.
Faţă de aceste aspecte, instanţa constată că minora nu are motive întemeiate
să se teamă de mama sa, motivarea de a sta cu tatăl privind aspecte
preponderent financiare, aceasta motivând că tatăl său îi cumpără orice vrea.
Din fotografiile depuse la dosar de către pârâtă reiese că interacţiunea pe care
aceasta a avut-o cu fiica sa în cursul proceselor care au avut ca obiect stabilirea
domiciliului minorei a fost una fructuoasă, minora arătând încântată de timpul
petrecut cu mama sa. De asemenea, potrivit deciziei tribunalului, (f.20-21),
instanţa a constatat prin membrii completului de judecată că între mamă şi fiică
există o puternică legătură emoţională, împiedicată a fi liber exprimată de către
apelantul pârât.
Având în vedere cele de mai sus, se apreciază ca îmbunătăţirea relaţiei
afective cu mama sa, poate determina, în ceea ce o priveşte pe minoră,
asigurarea unui climat optim pentru dezvoltarea emoţională şi integritatea
psihică a acesteia.
Astfel instanţa consideră întemeiată cererea şi apreciază că obligarea minorei
la consiliere psihologică împlineşte întocmai interesul superior al copilului, pentru
ca aceasta să poată dezvolta o relaţie armonioasă cu mama sa.
Faţă de răspunsul Filialei Argeş a Colegiului Psihologilor din România, privind
lista psihologilor competenţi să asigure consilierea minorei, se va desemna
primul psiholog regăsit în listă din judeţul Argeş, indicat de asemenea şi prin
răspunsul instituţiei, anume d-na psiholog N. A., ca psiholog pentru realizarea
programului de consiliere psihologică.
Potrivit art. 913 alin. (3) Cod proc. civ., la finalizarea programului de
consiliere, psihologul numit de instanţa va întocmi un raport pe care îl va
comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului.
În conformitate cu art. 913 alin. (2) Cod proc. civ. va stabili durata
programului de consiliere psihologică la 2 luni şi 2 săptămâni, la stabilirea
duratei spre maximul posibil instanţa având în vedere că o perioadă mai
îndelungată de consiliere are mai multe şanse de succes, apreciind totodată că
perioada stabilită este suficientă pentru restabilirea relaţiilor afective dintre copil
şi mamă.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa va admite cererea, va stabili
ca minora I. O. N., născută la data de 24 iulie 2010 să urmeze un program de
consiliere psihologică pe o perioada de 2 luni şi 2 săptămâni.
Va desemna pe d-na psiholog N. A., din cadrul Filialei Argeş a Colegiului
Psihologilor din România, ca psiholog pentru realizarea programului de consiliere
psihologică a minorei.
Va stabili onorariul psihologului desemnat pentru efectuarea programului de
consiliere psihologică la suma de 1000 lei, în sarcina reclamantei.
Se va face aplicarea art.913 alin. (3) Cod proc. civ.
III. Comentariu
Cu prioritate reţinem că executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la
minori reprezintă o formă a executării silite directe, alături de predarea silită a
bunurilor mobile, predarea silită a bunurilor imobile, executarea silită a
obligaţiilor de a face sau a obligaţiilor de a nu face2.
2
Pentru amănunte în a se vedea "Executarea silită a obligaţiilor de a face sau a nu face
prevăzute de art. 903-909 NCPC" în RRES nr. 3/2015, 11-27.

Executarea silită a hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori este tot o

executare a obligaţiei de a face ce implică un fapt personal al debitorului, însă
aceasta presupune o abordare specială, având în vedere că executarea se referă
la minor, care dacă nu este protejat poate suferi traume psihice şi fizice, ce îl pot
marca o perioadă mare de timp, uneori în mod ireversibil 3.
3
Ioan Gârbuleţ, Executarea silită directă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 272.

Astfel, pentru punerea în executare a acestor titluri executorii cu privire la

minori, legiuitorul român a înţeles să manifeste o atenţie deosebită în raport de
situaţia specială în care se va desfăşura executarea silită, spre deosebire de
Codul de procedură anterior care nu reglementa această procedură.
Aşadar, cu valoare de principiu, legiuitorul a stabilit că dispoziţiile care
reglementează executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a
nu face sunt aplicabile şi în cazul executării hotărârilor judecătoreşti referitoare
la minori4.
4
Evelina Oprina; Ioan Gârbuleţ, Tratat teoretic şi practic de executare silită. Vol. I.
Teoria generală şi procedurile execuţionale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.
919.

Este important de precizat în această parte iniţială a discuţiei noastre că, noul
Cod de procedură civilă în materie de executare silită consfinţeşte regula potrivit
cu care, executarea are loc în toate formele prevăzute de lege, simultan ori
succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, precum şi
a cheltuielilor de executare. În anumite cazuri, expres prevăzute de lege, dreptul
de a alege al creditorului este restrâns de norma juridică, prin fixarea procedurii
de urmat5.
5
Andreea Tabacu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 384.

În atari condiţii, creditorul din această procedură nu are posibilitatea de a

cerere transformarea executării silite directe în executare indirectă, întrucât
obiectul asupra căruia poartă executarea silită este unul special.
Ceea ce interesează în această procedură este şi determinarea, aplicarea şi
realizarea efectivă a principiului interesului superior al copilului, ce include în
conţinutul său un drept, un principiu şi o regulă de procedură, fiind un imperativ
care fundamentează orice decizie/măsură luată cu privire la copil, care trebuie
stabilit în fiecare caz în parte6.
6
Mona Maria Pivniceru, Cătălin Luca, Interesul superior al copilului, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2016, p. 17.

Astfel, revenind problema de drept suspusă analizei reţinem că, incidenţa

dispoziţiilor art. 913 C. pr. civ. apar ca urmare a procedurilor execuţionale
efectuate de către executorul judecătoresc în conformitate cu dispoziţiile art.
910-912 C. pr. civ, iar numai în măsura în care executorul constată că însuşi
minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă
aversiune faţă de creditor, este obligat la întocmirea unui proces-verbal în care
va consemna constatările sale.
Procesul-verbal se va comunica din oficiu de către executorul judecătoresc
părţilor - creditorului şi debitorului -, precum şi direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului.
Procesul-verbal reprezintă actul de sesizare al direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţie a copilului, care îi acordă acestei autorităţi calitate şi
legitimare procesuală în vedere sesizării instanţei de executare cu solicitarea de
emitere a unei încheieri prin care minorul să fie obligat la urmarea unui program
de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu deţine nicio calitate
procesuală,
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va fi citată în
calitate de petent, iar creditorul şi debitorul în calitate de intimaţi.
Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor,
printr-o încheiere nesupusă niciunei căi de atac, în caz de admitere instanţa
dispune numirea unui psiholog numit din lista comunicată de filiala Colegiului
Psihologilor în circumscripţia căreia se află domiciliul minorului.
Odată finalizat programul de consiliere se va comunica din oficiu instanţei de
executare care a luat măsura, executorului judecătoresc care a efectuat actele
de executare şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Dacă şi în urma acestei proceduri, executarea nu are rezultate, creditorul
poate sesiza instanţa de executare competentă în vederea aplicării unor
penalităţi în sarcina debitorului.
Executarea silită în materia titlurilor executorii referitoare la minori prezintă
particularităţi în raport de executarea silită a altor titluri executorii, prin prisma
prezumţiei de influenţă pe care părintele sau persoana la care se află minorul o
exercită asupra copilului7.
7
Nicoleta Soare, Executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri referitoare la
minori, în RRES nr. 1/2019, p. 146.

Instanţa, în speţa citată, a constatat exact elementele pentru care executorul

judecătoresc a întocmit procesul-verbal de sesizare a direcţiei de asistenţă
socială şi anume refuzul categoric de a-l părăsi pe debitor şi aversiunea
manifestată de minor faţă de debitor8.
8
Ioan Gârbuleţ, Executarea silită directă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 285.

Astfel, instanţa învestită este chemată în această procedură să verifice şi să

se convingă ex propriis sensibus asupra existenţei celor doua condiţii impuse de
art. 913 alin. (1) C. pr. civ.
În cadrul acestei proceduri, instanţa acordând cuvântul asupra fondului
părţilor va putea analiza şi situaţia de fapt în care se află părţile 9.
9
Pentru mai multe amănunte privind dreptul de legături personale a se vedea,
"Executarea silită a dreptului de a avea legături personale cu minorul. Iluzie sau
realitate?", în Universul Juridic Premium nr. 10/2019.

Constatând îndeplinite condiţiile impuse de lege prin prisma înscrisurilor de la

dosarul cauzei şi a situaţiei de fapt expuse de părţi, precum şi din opinia expusă
de minor în procedura audierii, cererea a fost admisă cu consecinţa obligării
minorului la consiliere psihologică.
Reţinem în definitiv că această procedură este o formă a executării silite chiar
dacă aspectele puse în discuţie şi măsurile dispuse sunt specifice unui litigiu care
se judecă în primul ciclu procesual specific unei acţiuni în care se urmăreşte
pronunţarea unei hotărâri, titlu executoriu, aceasta fiind necesară pentru luarea
unei măsuri care să asigure îndeplinirea executării silite.
Executarea silită a hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori 10 prezintă o
serie de variabile şi chestiuni specifice, dificile, care vor suscita în continuare
multe discuţii atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară.
10
Pentru mai multe amănunte a se vedea, Robert-Adrian Deliu, Executarea silită a
hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii referitoare la minori¸ Universul Juridic
Premium nr. 7/2019, Eugen Hurubă, "Decizia nr. 715 din 5 noiembrie 2019 referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 915 din Codul de procedură civilă",
în RRES nr. 1/2020.

Publicat în "REVISTA ROMÂNĂ DE EXECUTARE SILITĂ" cu numărul 3 din data

de 30 septembrie 2020