1. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de24.02.2013, reclamantul A.

în
contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să dispună declararea judecătorească a morţii numiţilor P. şi S..

În motivarea cererii, reclamantul arătat că în timpul celui de-al 2-lea Război Mondial, P. şi S., unchii ai
reclamantului au emigrat în Elveţia, conform declaraţiilor vecinilor acestora. Reclamantul mai arată că
nu ştie ce s-a întâmplat cu aceştia, vecinii menţionaţi arătând că probabil numiţii P. şi S. au decedat. Arată
totodată că, presupusul deces al numiţilor P. şi S. i-a fost adusă la cunoştinţă de o altă rudă care i-ar fi vizitat în
Elveţia ulterior emigrării lor, arătând însă că aceasta nemaifiind în viaţă nu poate depune mărturie. De asemenea,
reclamantul a menţionat în cerere că justifică interes în formularea acesteia prin prisma faptului căcă se
impune stabilirea vocaţiei succesorale a petentului după susnumiţii, în cadrul procedurii de reconstituire a
dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aprţinut lui P. şi S..

În drept, reclamantul a invocat art. 49 şi următ. C.civ., iar în probaţiune a depus la dosar înscrisuri, solicitând
încuviinţarea probei testimoniale.

Precizaţi şi argumentaţi soluţia instanţei de judecată.

Răspuns: Conform art. 49alin. 1 C. civ., „În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a
încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei
persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din
care rezultă că era în viaţă.” Ca atare, pentru admisibilitatea unei cereri privind declararea
judecătorească a morţii, trebuie îndeplinite cumulativ două cerinţe: 1) persoana să fie dispărută; şi 2) să
existe indicii că a încetat din viată. În speţă însă nici una dintre condiţii nu este îndeplinită, avâd în vedere
reclamantul nu a dovedit, prin probatoriul administrat, nici disparitia numiţilor P. şi S. şi nici posibila
încetare a acestora din viaţă, care ar fi putut surveni ulterior în Elveţia.În aceste condiţii, instanţa va
respinge cererea ca neîntemeiată.

2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 16.11.2012, reclamanta

A. a solicitat în contradictoriu cu mun. B. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se declare moartea numitului B.,
fiul lui C. În fapt, în motivarea cererii , reclamanta a arătat că este strănepoată de frate a numitului B. A arătat de
asemenea că, în timpul celui de-al doilea război mondial, numitul B. a fost recrutat în cadrul Forţelor Armate
Române iar din anul 1944, membrii familiei nu au mai ştiut nimic despre acesta deoarece acesta nu s-a mai întors
de pe front. Pentru stabilirea datei exacte a morţii, a locului morţii lui B., arată că se impune admiterea cererii.
Menţionează, de asemenea că, s- au făcut de către familie demersuri la Serviciul de Stare Civilă din cadrul
Primăriei B., unde li s-a comunicat că pe marginea certificatului de naştere a lui B. nu exista menţiunea că acesta
ar fi decedat. Totodată, printr-o adresă comunicată de către Arhivele Militare le-a fost eliberat Certificatul nr. x
emis de Unitatea Militară nr. xx, conform căreia B., a fost identificat în Arhivele Ministerului Apărării
Naţionale, fiind declarat mort pe câmpul de luptă, în documentele consultate nefiind consemnat locul decesului,
ci doar anul decesului, repsectiv 1946.

Precizaţi care va fi soluţia instanţei de judecată.

Răspuns: Instanţa va admite cererea, având în vedere următoarele aspecte:

Conform certificatului eliberat de eliberat de UM din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, numitul B.
a fost identificat în Arhivele Ministerului Apărării Naţionale, fiind declarat mort pe câmpul de luptă.
Aşadar, se constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea declara
moartea persoanei dispărute, respectiv dispariţia persoanei într-o împrejurare excepţională şi
trecerea intervalului de timp prevăzut de lege de la data ultimelor ştiri privind existenţa în viaţă a
persoanei.
3. Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 14.09.2015, reclamanta

A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., declararea nulităţii absolute a contractului de împrumut

intervenit între fiul reclamantei, numitul AA şi pârâtul B. În motivare, A a arătat că, în urma rugăminţilor
pârâtului, vecin de bloc cu reclamanta şi fiul acesteia, AA i-a împrumutat acestuia din urmă bicicleta sa pentru
perioadă de şase luni. Arată că, între părţi a intervenit un contract de împrumut, convenţie care este lovită
de nulitate absolută pentru incapacitatea lui AA de a încheia un astfel de contract. Arată că AA este minor, având
vârsta de 16 ani şi nu avea capacitate pentru încheierea unui astfel de contract, cu atât mai mult cu cât nici
reclamanta nu încuviinţase încheierea unui astfel de contract.

În apărare, B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în fapt i-a fost
împrumutată bicicleta menţionată, dar a intervenit şi restituirea acesteia înainte de împlinirea termenului
de şase luni, drept pentru care nu se mai justifică declararea nulităţii absolute a contractului menţionat.

Menţionaţi care va fi soluţia instanţei de judecată.

Răspuns:Instanţa de judecată va respinge acţiunea formulată de A. având în vedere că reclamanta

din prezenta cauză solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut intervenit între
fiul acesteia şi pârât, iar eventuala încălcare a normelor juridice care ocrotesc capacitatea de exerciţiu a
persoanei fizice atrage nulitatea relativă a actului juridic încheiat cu nesocotirea condiţiilor impuse, având
în vedere că în cauză este vorba despre protejarea unor interese private.

4. Prin cerereade chemare în judecată formulată la data de 12.09.2014, reclamanta

A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de

către mama reclamantă asupra minorului M., stabilirea locuinţei minorului la reşedinţa mamei din mun. Craiova,
obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în cota legală până la majoratul minorului M. şi
încuviinţarea ca minorul M. să poarte numele mamei reclamante.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că din relaţia de concubinaj cu pârâtul B. s-a născut minorul
M., iar prin senţinta Judecătoriei Craiova nr. XX/2013, rămasă definitivă prin neapelare a fost stabilită filiaţia
minorului M.faţă de pârât. În ceea ce îl priveşte pe M.-D., mai întâi s-a stabilit filiaţia faţă de mamă, minorul
preluând numele mamei. În urma stabilirii paternităţii pe cale judecătorească, instanţa a dispus ca minorul să
poarte numele tatălui, fiind întocmit un nou act de naştere. Arată reclamanta că se impune încuviinţarea
cererii privind purtarea de către minora numelui mamei având în vedere pasivitatea pârâtului, acesta nefiind
interesat niciodată să aibă o relaţie cu minorul. Reclamanta a fost cea care l-a crescut şi îngrijit pe minor, încă de
la naştere, fără a beneficia de niciun fel de sprijin material sau moral din partea pârâtului.

Comentaţi soluţia instanţei de judecată în ceea ce priveşte cererea privind încuviinţarea purtării numelui
mamei reclamante de către minorul M.!

Răspuns:

Referitor la capătul de cerere privind numele ce va fi purtat de către minor, instanţa de judecată
trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte. În ceea ce-l priveşte pe minor, mai întâi s-a stabilit filiaţia
faţă de mamă, minorul preluând numele mamei. În urma stabilirii paternităţii pe cale judecătorească,
instanţa a stabilit ca minorul să poarte numele tatălui, fiind întocmit un nou act de naştere. Reclamanta
solicitat ca minorul să poarte numele său de familie, invocându-se dispoziţiile noului Cod civil. Din analiza
art.450 Cod civil nu rezultă posibilitatea ca, ulterior stabilirii filiaţiei faţă de ambii părinţi şi a numelui
copilului, să se încuviinţeze purtarea de către minor a altui nume, fie el stabilit prin acordul părinţilor sau
prin intermediul instanţei de tutelă. Ca atare, nu mai este posibilă intervenţia instanţei de tutelă oricare ar
fi motivele invocate.

În consecinţă, numele copilului din afara căsătoriei se stabileşte în condiţiile art.450 noul Cod civil,
potrivit căruia copilul ia numele de familie al părintelui faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. În
cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, prin acordul acestora, copilul poate
lua numele părintelui faţă de care şi-a stabilit ulterior filiaţia, numele reunite ale părinţilor, iar în lipsa
înţelegerii, instanţa de tutelă va hotărî numele ce va fi purtat de minor. După momentul stabilirii filiaţiei
şi a numelui de către instanţa de judecată, nu se mai poate solicita pe cale judiciară modificarea numelui,
singura cale de schimbare a acestuia fiind aceea reglementată de OG nr.41/2003 privind dobândirea şi
schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

5. Prin acţiunea formulată la data de 15.02.2016, reclamanta AB a chemat în judecată pe pârâtul

CD, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună stabilirea domiciliul minorului EF născut la data
de 19.10.2014, la domiciliul său din mun. Craiova şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra
minorului precum şi obligarea pârâtului la plata unei contribuţii legale în favoarea minorului, raportat la venitul
minim pe economie.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar prin sentinţa civilă nr. x/2011
rămasă definitivă s-a dispus desfacerea căsătoriei. Din relaţia de căsătorie s-a născut minorul EF, însă naşterea
acestuia s-a produs când părţile erau deja despărţite şi ca atare pârâtul nu a venit niciodată sa-l viziteze,
reclamanta fiind cea care îl creşte şi îi acordă îngrijirea necesară. Reclamanta solicită încredinţarea minorului
întrucât acesta se află în întreţinerea sa de la naştere şi având în vedere vârsta foarte fragedă a acestuia se impune
ca el să locuiască cu mama.Deasemenea reclamanta precizează că are condiţii materiale corespunzătoare pentru
creşterea şi îngrijirea copilului.
In drept au fost invocate dispoz.art.396-397 şi 402 C.civ.
In susţinere reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. x/2011, copie carte de
identitate, certificat de naştere minor, certificat de căsătorie.
Instanţa din oficiu a dispus a se emite adresă către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Craiova în vederea
efectuării anchetei sociale la domiciliul reclamantei şi al pârâtului, anchetă socială dispusă în cauză şi depusă la
dosar.
La data de 18.03.2016 pârâtul a depus la dosar prin care a arătat că nu este de acord cu cererea reclamantei
privind stabilirea domiciliului minorului pentru că a dorit de nenumărate ori să ia legătura cu minorul, să-1
viziteze, însă atât reclamanta, cât şi părinţii săi i-au interzis acest lucru. Arată, de asemenea, că deşi în prezent
locuieşte cu chirie în apartamentul unor rude îndepărtate, unde beneficiază de o cameră, în viitor speră să-şi
achiziţioneze propriul apartament în care să locuiască împreună cu minorul.

Analizaţi soluţia instanţei de judecată în ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea locuinţei minorului.

Răspuns: Potrivit art. 496 C. civ.,copilul minor locuieşte la părinţii săi iar dacă părinţii nu locuiesc
împreună aceştia vor stabili de comun acord locuinţa copilului. Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin.3, în caz
de neînţelegeri între părţi instanţa de tutelă hotărăşte locuinţa copilului având în vedere concluziile
raportului de anchetă psihosocială, ascultându-i pe părinţi, dar mai ales potrivit interesului superior al
copilului.

Instanţa reţine că reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul iar minorul s-a născut când erau deja
despărţiţi, iar pârâtul nu a venit niciodată sa-l viziteze, reclamanta fiind singura care s-a ocupat de
creşterea acestuia de la naştere şi până în prezent. Aşa cum a declarat şi prin întâmpinare pârâtul nu a
venit nici măcar sa-l viziteze şi nici nu a contribuit material la creşterea si îngrijirea acestuia. Aspectul că
ar fi fost împiedicat de reclamantă şi de părinţii acesteia să îl viziteze pe minor nu a fost dovedit de către
pârât şi ca atare nu poate fi reţinut de către instanţă.
Instanţa va avea în vedere că la stabilirea locuinţei minorului trebuie să se ţină seama de interesul
minorului, care va fi analizat raportat la vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de
ataşament faţă de copil, situaţia lor materială, posibilităţile concrete de a se ocupa efectiv de minor, etc.,
aspecte ce urmează a fi analizate de instanţă în mod concret raportat la fiecare caz în parte.

Raportat la circumstanţele prezentei cauze, instanţa va aprecia ca fiind întemeiată cererea

reclamantei privind stabilirea domiciliului minorului la locuinţa sa.

6. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 13.04.2015, petentul P.Gh. a solicitat ca, în
contradictoriu cu intimata com. C., să se dispună modificarea actului său de naştere eliberat de Primăria Com. C,
în sensul menţionării corecte a numelui său de familie, ca fiind Petre iar nu Rete, cum este menţionat în mod
eronat.
În motivarea cererii legal, petentul a arătat ca la data eliberării certificatului de naştere, Primaria Com. C. i-a
menţionat greşit numele de familie, astfel încât se impune modificarea acestuia, în dovedirea cererii
depunând la dosar în copie, acte de stare civilă, respectiv certificatul de căsătorie al părinţilor şi certificatele de
deces ale acestora din care reiese că numele de familie al părinţilor este Petre. În întîmpinarea depusă la dosarul
cauzei, intimata com. C., a menţionat că este de acord cu admiterea acţiunii, având în vedere că s-au dispus
verificări de către organele de poliţie, depunându-se la dosar adresa de raspuns întocmita de Ministerul
Administratiei si Internelor- Directia de Evidenta a Populatiei din care reiese că numele de familie al petentului
este de fapt cel pretins.
Precizaţi care va fi soluţia instanţei de judecată

Răspuns: Potrivit dispozitiilor art. 57 din Legea nr. 119/1996, anularea, modificarea, rectificarea sau
completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei
hotărâri judecătoreşti definitive. Sesizarea instantei judecatoresti se face de către persoana interesată, Asa
cum rezultă din cuprinsul actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei de către petent, numele de
familie al petentului este de fapt cel pretins. De asemenea, în cuprinsul referatului întocmit de organele de
poliţie se arată că numele de familie este cel pretins şi în mod greşit a fost menţionat numele cu care
figurează în prezent petentul.

Cu toate acestea, în cauză nu se impune modificarea actului de stare civilă care vizează înscrierea unei
menţiuni privind statutul civil al titularului actului de stare civilă, precum înscrierea recunoaşterii sau
stabilirii ulterioare a filiaţiei, înscrierea divorţului, a anulării căsătoriei, etc. În cauză s-ar impune
însă rectificarea actului de stare civilă, în sensul menţionării corecte a numelui de familie al petentului.

7. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2016, reclamanta X. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul mun. Craiova-Serviciul de Stare Civilă, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se
dispună anularea actului de naştere al minorului X. A.. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în
mod greşit s-a consemnat în certificatul medical constatator al naşterii data de 01.03.2015, în loc de
01.03.2016. În dovedirea acţiunii, reclamanta a ataşat la dosarul cauzei certificatul de naştere al minorului,
certificatul medical constatator al născutului viu, foaie de observaţie clinică a nou născutului, din toate
aceste documente reieşind faptul că data exactă a naşterii minorului este 01.03.2016, reclamanta fiind
internată în spital la data de 28.02.2016, minorul fiind născut la data de 01.03.2016, ora 13.45. În întâmpinarea
depusă la dosarul cauzei, intimata com. C. a menţionat că este de acord cu admiterea acţiunii, având în vedere că
s-au dispus verificări în urma cărora s-a constatat că data reală a naşterii minorului X. A. este 01.03.2016

Analizaţi posibila soluţie a instanţei de judecată raportat la aspectele menţionate mai sus.

Răspuns:
Anularea actului de stare civilă reprezintă sancţiunea de drept care intervine în cazul nerespectării
normelor juridice edictate pentru valabila încheiere a actului de stare civilă. Se impune astfel anularea
unui act de stare civilă în situaţii precum: actul sau faptul de stare civilă pretins nu există, actul a fost
încheiat de un funcţionar necompetent, nu s-au respectat dispoziţiile legale pentru întocmirea
actului de stare civilă. Rectificarea sau completarea actului de stare civilă reprezintă operaţiunea de
îndreptare sau de corelare a datelor cuprinse în actul de stare civilă.

În aceste condiţii s-ar impune eventual rectificare a actului de stare civilă iar nu anularea acestuia, în
cauza de faţă nefiind incident niciun motiv de anulare.

8. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 11.06.2015, mama AB.,
în contradictoriu cu tatăl pârât CD, a solicitat instanţei decăderea acestuia din drepturile părinteşti şi obligarea la
plata pensiei de întreţinere către minor, în cuantumul legal. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relaţia
de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul CDE, născut la data de 07 iunie 2012. A mai precizat că din luna
ianuarie 2013 pârâtul nu s-a mai interesat de copil şi nici nu a contribuit la întreţinerea şi educaţiaacestuia.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.06.2015, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii precizând că a ajutat-o
pe reclamantă în nenumărate rânduri, sprijinindu-o pe aceasta din punct de vedere financiar în procesul de
creştere şi educare al minorului CDE. Arată totodată că nu a putut să aibă legături personale cu minorul CDE din
cauza faptul că are contract de muncă în altă ţară.
În condiţiile în care ar fi dovedite afirmaţiile reclamantei şi respectiv nedovedite afirmaţiile pârâtului, analizaţi
soluţia pe care ar trebui să o pronunţe instanţa de judecată.

Răspuns: Instanţa de judecată trebuie să respingă acţiunea. Astfel, conform art. 508 Cod civil,
părinţii unui minor pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă aceştia manifestă o neglijenţă gravă,
inclusiv plata pensiei de întreţinere. Totodată, conform dispoziţiilor art. 508 din Codul civil, instanţa de
tutela, ,poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol
viaţa,sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de
alcool şi stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţă gravă, etc., la cererea autorităţilor
administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului. Astfel, în concordanţă cu
acest text de lege este evident că unul dintre părintii minorului nu are calitate pentru a solicita
decăderea din drepturile părinteşti a celuilalt parinte, această calitate aparţinând autorităţilor
administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului.

9. Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 16.07.2014, Direcţia generală de asistenţă socială C.
a solicitat instituirea tutelei asupra minorului AB, nascut din părinţi necunoscuţi, propunând ca tutori
pe BC şi BD. În motivare s-a susţinut că, în fapt, la două zile de la naşterea minorului, Spitalul Judetean de
urgenţă C. a comunicat ca la data de xx/2013 copilul a fost părăsit de mamă. Cu toate că s-au efectuat verificări
de către organele de poliţie nu s-a putut stabili cine este mama copilului pentru ca la internare, aceasta a dat date
eronate. Se arată în motivarea acţiunii, că de minor nu s-a interesat nici o persoană. Numiţii BC şi BD au solicitat
sa fie numiţi tutori, cei doi fiind căsătoriţi din anul 2000, neavând copii. Se arată că aceştia au o
situaţie financiară foarte bună, sunt salariaţi şi beneficiază de toate condiţiile necesare pentru creşterea şi
îngrijirea minorului, aşa cum reiese şi din ancheta socială efectuată în cauză. S-a arătat, totodată că minorul este
în prezent în îngrijirea celor doi.

1. Precizaţi dacă, raportat la împrejurările concrete din speţă, se impune luarea unei măsuri de protecţie
specială faţă de minorul abandonat în maternitate.

Răspuns: În cauză se impunea măsura plasamentului minorului în regim de urgenţă având în vedere că
este vorba despre un copil abandonat.
2. Precizaţi care va fi soluţia instanţei de judecată.

Răspuns: Având în vedere că din probele aflate la dosarul cauzei reiese că minorul este născut din
părinţi necunoscuţi, fiind lipsit de ocrotire părintească, din cauza faptului că a fost abandonat la
naştere de mama sa în maternitate, se constată că cererea de instituire a tutelei minorului este întemeiată
şi ca atare trebuie admisă de către instanţă.

10. Domnul AB vă solicită ajutorul pentru rezolvarea următoarei situaţii.

Mama sa are vârsta de 85 de ani şi a fost diagnosticată, în urmă cu trei ani, cu demenţă Alzheimer,
nemaiputând că aibă grija de ea. Aceasta a fost supusă mai multor controale medicale şi evaluări psihiatrice, din
care a rezultat că funcţiile intelectuale sunt deteriorate total şi că prezintă
dificultăţi grave de concentrare a atenţiei. Raportat la starea sănătăţii sale, aceasta trebuie
supravegheată în mod permanent, domnul AB fiind singurul său fiu şi de fapt singura rudă în viaţă. Arată că tatăl
său a încetat din viaţă în urmă cu mulţi ani.
Domnul AB vă prezintă următoarele înscrisuri: un certificat de încadrare în grad de handicap al mamei,
certificatul de naştere şi cărţile de identitate ale părţilor, un referat medical, o anchetă socială efectuată de
Direcţia Asistenţă Socială, Serviciul Protecţie Socială din cadrul Primăriei mun.C., o fişă de examen
psihologic a mamei sale, o scrisoare medicală şi un bilet de ieşire din spital.

Precizaţi care sunt demersurile legale ce trebuie urmate de către domnul AB.

Răspuns: În cauză se impune introducerea unei cereri de punere sub interdicţie a mamei
domnului AB cu consecinţa numirii acestuia în calitate de tutore. Cererea de desemnare în calitate de
tutore a acestuia ar fi justificată prin faptul că acesta este fiul pârâtei, singurul în măsură să aibă grijă de
mama sa, grijă pe care de altfel o are şi în prezent.

De asemenea se impune solicitarea pentru desemnarea unui curator special până la soluţionarea cauzei
având în vedere că:

Curatela este o instituţie legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din
cauza bătrâneţii, a unei boli ori infirmităţi fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-şi poate
administra singură bunurile şi apăra interesele. Potrivit dispoziţiilor art. 167 din noul Cod civil,
aplicabile în cazul instituţiei juridice a tutelei, „În caz de nevoie şi până la soluţionarea cererii de punere
sub interdicţie judecătorească, instanţa de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea
şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută, precum şi pentru administrarea
bunurilor acestuia”.

În speţa de faţă sunt îndeplinite cele trei cerinţe impuse de legiuitor pentru ca o persoană să poată fi pusă
sub interdicţie. Astfel, din actele medicale existente la dosar şi din concluziile raportului de
expertiză medico-legală psihiatrică reiese că persoana în cauză a fost diagnosticată cu demenţă Alzheimer
în formă severă, ceea ce îi afectează discernământul iar persoana respectivă nu are aptitudinea de a se
îngriji singură. Conform art. 170 noul Cod civil „prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de
tutelă numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie”.

În speţă, condiţiile impuse de legiuitor pentru numirea tutorelui sunt îndeplinite, având în vedere că
persoana în cauză urmează a fi pusă sub interdicţie datorită alienaţiei mintale astfel că se află în
imposibilitatea de ase autoîngriji şi de a-şi administra bunurile.