UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT, ANUL IV, ZI

DOSAR DE PRACTICA

Student: Ghiurco Iulia Bianca Profesor coordonator:

Grupa 405 Ioana Varga

1
 Stare de fapt:

Starea de fapt constă în faptul că, reclamantul A. Z. îi cheamă în judecată pe pârâții B.

M. , C. V. , C. A. și C.C.E pentru anularea mai multor acte. Reclamantul, A. Z. , a împuternicit
cu puteri depline pe B. M. , printr-o procură specială, ca în numele lui și pentru el, să vândă
oricui va crede el și la prețul stabilit de el și de cealaltă parte, de comun acord, cu condiția să
nu fie păgubitor pentru mandant, cota sa de 10/16 dintr-un apartament. Procura a fost
autentificată de BNP C. C. C. , la data de 12.07.2004, urmând ca apoi, B. M. , în calitate de
mandatar, să încheie în numele lui A. Z. un contract de vânzare-cumpărare cu C. V. , în care
ultimul avea calitatea de cumpărător iar primul, A. Z. , de vânzător, contractul fiind încheiat la
data de 15.07.2004. O zi mai târziu, la data de 16.07.2004, C. V. a încheiat un antecontract de
vânzare-cumpărare cu C. A. în care acesta avea calitatea de cumpărător iar primul, C. V. avea
calitatea de vânzător, obiectul contractului fiind reprezentat de cota parte din apartament
dobândită de C. V. cu o zi înainte. Reclamantul, A. Z. solicită în instanță nulitatea procurii
autentice autentificată de BNP C. C. C. , nulitatea absolută a contractului de vanzare
cumpărare încheiat între B. M. , în calitate de mandatară si C. V. in calitate de cumpărător, dar
si nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. V. și C. A. ,
împreună cu rectificarea înscrierilor din cartea funciară si radierea încheierilor de carte
funciară și restabilirea situației anterioare.

În realitate, reclamantul solicită aplicarea principiului resoluto iure dantis, resolvitur

ius accipientis1, adică principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului
inițial. Acest principiu desemnează regula de drept potrivit căreia anularea (desfiinţarea)
actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor), datorită
legăturii lor juridice2. Acest principiu priveşte efectele nulităţii actului juridic faţă de terţi şi
este consacrat de art. 1254 alin. (2) Noul Cod Civil, care prevede că „desfiinţarea contractului
atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui”, fiind
aplicabil, pe temeiul art. 1325 noul Cod Civil, şi actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.
Acest principiu desemnează regula de drept potrivit căreia anularea (desfiinţarea) actului

1 https://legeaz.net/dictionar-juridic/principiu-anulare-act-subsecvent-resoluto-iure-dantis
2D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. III, București, Tipografia Curții
Regale, 1926, p. 18.

2
juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor), datorită legăturii
lor juridice.

Reclamantul susține în motivarea cererii sale faptul că nu a semnat procura autentică

de vânzare și nu și-a dat acordul la vânzarea apartamentului, astfel, contractele de vânzare
fiind nule absolut datorită lipsei consimțământului său. Condiție de fond și generală la
încheierea actului juridic civil, consimțământul nu cunoaște o definiție legală, acest rol
revenindu-i doctrinei, însă legiuitorul român îi consacră o reglementare generoasă în cuprinsul
Codului civil, în art. 1182-1224. Potrivit dicționarului LaRousse3, consimțământul reprezintă
„acțiunea de a-ți da acordul cu privire la o acțiune, la un proiect; aprobare, asentiment”, în
timp ce Dicționarul de drept civil îl definește drept „componenta esențială a voinței juridice ce
dă expresie hotărârii subiectului de a încheia actul juridic și deci de a se obliga juridicește”.
Doctrina definește consimțământul drept „acordul a două sau mai multe persoane asupra
unuia și aceluiași punct (…) rezultatul a două sau mai multe voinți care se întrunesc” ori
„hotărârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior”. Astfel, reclamantul
susține că nu există consimțămânul lui, deci procura ar trebui anulată și, alături de ea, actul
încheiat în baza ei și cel subsecvent acestuia.4

Pârâții C. A și C. C. E. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât

susțin că sunt dobânditori de bună credință cu titlu oneros (au achiziționat cota parte pentru
pretul de 20.000 de euro), acest aspect reprezentând o excepție de la principiul anulării actului
subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Această excepție are rolul de a ocroti terții
dobânditori de bună credință si de a asigura stabilitatea și siguranța circuitului civil.

Noul Cod Civil reglementează conceptul de bună-credinţă în cadrul art. 14, alin. (1),
statuând asupra faptului că orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi
exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea

3 http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/consentement/18359.

4http://revista.universuljuridic.ro/consimtamantul-element-component-esential-al-vointei-juridice-si-
mijloace-de-protejare-acestuia/

3
publică şi bunele moravuri. Astfel, alături de conceptul de bună-credinţă, apar două noţiuni
esenţiale, anume aceea de ordine publică şi de bune moravuri.5

Ocrotirea bunei-credinţe este ridicată la rang de principiu, principiul ocrotirii bunei-

credinţe este întâlnit şi recunoscut în mai multe materii ale dreptului civil, iar doctrina şi
jurisprudenţa susţin în prezent că buna-credinţă se prezumă indiferent de materia în care se
pune problema acesteia.6

La o prima vedere, atât punctul de vedere al reclamantului, cât și cel al pârâților sunt
foarte bine susținute, însă urmează să se facă lumină prin rezoluția Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj din care s-au reținut următoarele: „din actele premergătoare efectuate s-a
stabilit că, în data de 12.07.2004, o persoană rămasă neidentificată s-a prezentat la Biroul
Notarului Public C. C. C., declarând că se numeşte A. Z., prezentând şi un act de identitate în
acest sens, solicitând întocmirea unei procuri speciale în conţinutul căreia să se menţioneze că
el, A. Z., o împuterniceşte pe B. M., să vândă cota sa de 10/16 din dreptul de proprietate
asupra apartamentului situat în ..., str. ..., bl. ..., ap. ..., jud. ..., abia în cursul lunii octombrie
2011, persoana vătămată A. Z. aflând despre aceste manopere.” Totodată, potrivit Rezoluţiei
din data de 14.01.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întrucât persoana
vătămată a declarat că a aflat despre întreaga situaţie prezentată mai sus doar în anul 2011, s-a
constatat că toate manoperele au fost exercitate în lipsa şi fără ştiinţa victimei. În continuare,
din raportul de constatare tehnico - științifică din data de 25.09.2012, rezultă că semnătura lui
A. Z. a fost contrafacută prin imitație liberă. Deci instanța a reținut faptul că semnătura lui A.
Z. nu a fost executată de el și, prin urmare, el nu și-a exprimat consimțământul la încheierea
procurii autentificate de BNP C. C. C. , iar lipsa totală a consimțământului acestuia de a se
obliga este sancționată cu nulitatea absolută.

5Adam Drăgoi, Radu – Gheorghe Florian, Drept civil: obligații, ed. Pro Universitaria,
București, 2014.
6 Paul Vasilescu, Drept civil : Obligații, Ed. a 2 -a rev., Ed. Hamangiu, București, 2017.

4
 Astfel, actele încheiate in aceste condiții sunt nule absolut, fiind in prezența erorii
obstacol7. Potrivit articolului 954 din Codul de procedura civila, eroarea nu produce nulitate
decât atunci când cade asupra obiectului conventiei; în cazul erorii obstacol actul juridic este
lovit de nulitate absoluta, eroarea fiind distructiva de vointa.

Având în vedere cele expuse mai sus, susținerele reclamantului sunt întemeiate, deci,
potrivit principiului ce guvernează efectele nulităţii actului juridic faţă de terţi, în sensul că
anularea actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent datorită
legăturii lor juridice (exprimat în adagiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis),
instanţa a constatat că, în speţă, sancţiunea nulităţii va lovi şi contractul de vânzare –
cumpărare autentificat la data de 15.07.2004 de BNP C. C. C., care a fost încheiat în baza
procurii a cărei anulare se dispune de către instanţă, precum şi a antecontractului de vânzare –
cumpărare din data de 16.07.2004, încheiat ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate de
C. V. în baza contractului de vânzare – cumpărare.

Cu toate acestea, pârâții C. A. si C. C. E. au susţinut că, fiind dobânditori de bună

credinţă cu titlu oneros, situaţie care reprezintă o excepţie de la principiul resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis, nu se poate dispune anularea antecontractului lor de vânzare –
cumpărare.


Stare de drept:

Cazul de excepţie invocat de pârâţi rezultă din art. 36 pct. 1 şi art. 38 din Legea nr.
771996 (aşa cum acestea erau în vigoare la momentul naşterii raportului juridic dintre părţi)
adică ipoteza celui care, întemeindu-se pe înscrierea din cartea funciară, a dobândit un drept
real imobiliar cu bună credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros.

Astfel, buna-credinţă a fost definită în temeiul art. 1898 C.civil, ca acea credinţă a posesorului
că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege pentru a-i transmite

7M.N. Costin, C.M. Costin, Dicționar de drept civil de la A la Z, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu,
București, 2007, p. 187.

5
proprietatea. Buna credinţă se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui care
invocă reaua credință.8

În continuare, din analiza celor întamplate în speță și anume, a răspunsurilor la

interogatoriul administrat pârâților din care rezultă nepăsarea pârâtului C. A. cu privire la
apartament, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar din care rezultă modul în care s-au
desfăşurat vânzările succesive între părţi: la data de 12.07.2004 s-a emis procura, la data de
15.07.2004 s-a încheiat primul contract de vânzare – cumpărare pentru suma de 20.000 euro,
apoi, la data de 16.07.2004 al doilea act de vânzare pentru suma de 14.500 USD, dată la care
s-a înscris în CF şi dreptul de proprietate al pârâtului C. V. , din care rezultă modul în care s-
au desfăşurat vânzările succesive între părţi: la data de 12.07.2004 s-a emis procura, la data de
15.07.2004 s-a încheiat primul contract de vânzare – cumpărare pentru suma de 20.000 euro,
apoi, la data de 16.07.2004 al doilea act de vânzare pentru suma de 14.500 USD, dată la care
s-a înscris în CF şi dreptul de proprietate al pârâtului C. V.

În sfârşit, prin precizarea depusă la dosar de reclamant la data de 18.03.2013, s-a

solicitat rectificarea înscrierilor din CF, anularea şi radierea încheierii de CF nr. ... în sensul
radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea lui C. V., anularea şi radierea încheierii de
CF nr. în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea lui C. A. şi C. C. E. şi
restabilirea situaţiei de CF anterioare cu consecinţa reînscrierii dreptului de proprietate al
reclamantului asupra cotei de 10/16 parte deţinută din apartament. Potrivit art. 34 din Legea
nr. 7/1996 a cadastrului şi proprietăţii imobiliare „orice persoană interesată poate cere
rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul caruia s-a efectuat înscrierea nu a
fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a
dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a
imobilului”. În sfârşit, prin precizarea depusă la dosar de reclamant la data de 18.03.2013, s-a
solicitat rectificarea înscrierilor din CF nr. ..., nr. topo. ... , nr. CF vechi ..., anularea şi radierea
încheierii de CF nr. ... în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea lui C. V.,

8Gh. Beleiu, Drept civil român – Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a
10-a, revăzută și adăugită de M. Nicolae și P. Trușcă, Ed. Universul Juridic, București, 2005,
p. 154.

6
anularea şi radierea încheierii de CF nr. ... în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în
favoarea lui C. A. şi C. C. E. şi restabilirea situaţiei de CF anterioare cu consecinţa reînscrierii
dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de 10/16 parte deţinută din ap. nr. ...
situat în ... , str. ..., bl. ..., jud. ...

Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi proprietăţii imobiliare „orice
persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în
temeiul caruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greşit calificat; nu
mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului
juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în
concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului”.

Soluția instanței este aceea că Admite în parte cererea de chemare în judecată

formulată şi precizată de reclamantul A. Z., , în contradictoriu cu pârâţii B. M., , C. V. 

Constată nulitatea absolută a procurii autentice autentificată în data de 12.07.2004
autentificată de BNP C. C. C. privind pe reclamant şi pe pârâta B. M.

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la data de
15.07.2004 la BNP C. C. C. încheiat între B. M., în calitate de mandatar, în baza procurii
autentice şi C. V., în calitate de cumpărător, cu privire la cota de 10/16 parte din apartament. 

Constată nulitatea absolută a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de
16.07.2004 între C. V., în calitate de vânzător, şi C. A., în calitate de cumpărător, cu privire la
cota de 10/16 parte din apartament, respinge, ca neîntemeiat, petitul formulat prin precizarea
cererii de chemare în judecată., obligă pârâţii, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a
sumei de 8.134,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

După părerea mea, soluția instanței este una corectă, conformă cu doctrina și cu regulile
de drept aplicabile, întrucât reclamantul nu a semnat el însuși procura autentică iar prezumția
de bună credință a fost răsturnată cu probele administrate la dosar. Conform principiului
resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, ceea ce rezultă dintr-un act nul, nu poate fi
decât un alt act nul. 


7
Bibliografie
• Adam Drăgoi, Radu – Gheorghe Florian, Drept civil: obligații, ed. Pro Universitaria,
București, 2014.

• D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. III, București, Tipografia Curții
Regale, 1926, p. 18.

• Gh. Beleiu, Drept civil român – Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a
10-a, revăzută și adăugită de M. Nicolae și P. Trușcă, Ed. Universul Juridic, București,
2005, p. 154.
• http://portal.just.ro/117/SitePages/jurisprudenta.aspx?id_inst=117
• https://legeaz.net/dictionar-juridic/principiu-anulare-act-subsecvent-resoluto-iure-dantis
• http://revista.universuljuridic.ro/consimtamantul-element-component-esential-al-vointei-
juridice-si-mijloace-de-protejare-acestuia/
• http://www.larousse.fr/dictionnaires/francais/consentement/18359.
• M.N. Costin, C.M. Costin, Dicționar de drept civil de la A la Z, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu,
București, 2007, p. 187.
• Paul Vasilescu, Drept civil : Obligații, Ed. a 2 -a rev., Ed. Hamangiu, București, 2