1

CURTEA DE APEL PITEŞTI

ROMÂNIA Str. Victoriei, nr. 22, Piteşti, jud. Argeş

Tel. (0248) 21.93.74;Fax (0248) 22.38.28
E-mail: curteaapelpiteşti@yahoo.com
ca-pitesti@just.ro

Operator de date cu caracter personal nr. 3918

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

TRIMESTRUL II - 2018

MINUTA
întâlnirii profesionale de practică neunitară în materia penal,
a judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Piteşti, trimestrul II – 2018
din data de 14 iunie 2018

CUPRINS
Propuse de CURTEA DE APEL PITEŞTI
I. REZOLUŢIA INFRACŢIONALĂ ÎN CAZUL INFRACŢIUNII DE
DISTRUGERE CALIFICATĂ PREV. DE ART. 253 ALIN. 4 COD PENAL
II. MODALITATEA JURIDICĂ DE CONTOPIRE A PEDEPSELOR
APLICATE PENTRU INFRACŢIUNI CONCURENTE
III. OBLIGATIVITATEA APLICĂRII PEDEPSEI ACCESORII CONFORM
ART. 65 ALIN. 1 COD PENAL
IV. STABILIREA PEDEPSEI REZULTANTE ÎN CAZUL REVOCĂRII
SUSPENDĂRII CONDIŢIONATE A EXECUTĂRII PEDEPSEI, FĂRĂ A FI ÎNTRUNITE
CONDIŢIILE STĂRII DE RECIDIVĂ
V. OBLIGAŢIILE CORELATIVE MĂSURII PREVENTIVE A
CONTROLULUI JUDICIAR ŞI COMUNICĂRILE CĂTRE DIFERITE INSTITUŢII
SPECIFICE, PREVĂZUTE DE ART. 215 ALIN. 5 COD PROCEDURĂ PENALĂ

CONŢINUT
1. Comiterea infracţiunii de distrugere calificată prevăzută de art. 253 alin. 4
Cod penal, cu consecinţa incendierii mai multor imobile, aparţinând unor persoane vătămate
diferite
1.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal;
1.2. Subcategoria: Infracţiunea simplă sau concursul formal de infracţiuni
1.3. Obiect ECRIS Infracţiunea de distrugere calificată (art. 253 alin. 4 Cod
penal)
1.4. Act normativ Cod penal
1.5. Articole aplicabile Codul penal(art. 38 alin. 2 Cod penal)

ABSTRACT
Opinia unanimă este aceea că, deşi distrugerea face parte din categoria mai largă de
infracţiuni contra patrimoniului, iar pluralitatea de subiecţi pasivi determină de regulă un concurs de
infracţiuni, în speţă, inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, iar rezultatele faţă
de cei trei subiecţi pasivi s-au produs în aceeaşi împrejurare, astfel că pluralitatea de subiecţi pasivi ca

1
 2

urmare a unei singure acţiuni de distrugere nu scindează unitatea de infracţiune, neputându-se reţine
un concurs de infracţiuni formal în sarcina inculpatului, conform art. 38 alin. 2 Cod penal.

Împrejurarea factuală a propagării focului, incendiul extinzându-se la imobile

aparţinând altor persoane vătămate, nu are relevanţă procesuală în cauză sub aspectul rezoluţiei
infracţionale a inculpatului, care a intenţionat să incendieze un singur imobil, neputându-se reţine în
sarcina sa un număr de 3 infracţiuni în concurs ideal, ci o singură infracţiune de distrugere calificată în
modalitatea normativă prev. de art. 253 alin. 4 Cod penal, fiind legală schimbarea încadrării juridice a
faptelor, dispusă în baza art. 386 Cod procedură penală, de instanţa de fond.

ARGUMENTE
În fapt, s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 12.08.2015, în intervalul ora 7:15-7:25,
inculpatul P.C., pe fondul unei dispute verbale cu concubina sa Ş.V., a dat foc locuinţei aparţinând
fiicei acesteia din urmă, respectiv persoanei vătămate B. C. N., pe care o deţine în comuna P., judeţul
Vâlcea, respectiv o casă prevăzută cu două etaje, în care locuia persoana vătămată împreună cu
inculpatul, alăturat, în cadrul aceleiaşi gospodării, la distanţă de 1 metru, ulterior incendiul extinzându-
se asupra casei în care locuia mama persoanei vătămate, imobil deţinut tot de persoana vătămată B. C.
N., şi asupra casei familiei A. Gh. I., cât şi asupra echipamentelor de electricitate aparţinând SC CEZ
DISTRIBUŢIE SA, şi prin aceasta creându-se o situaţie de natură să pună în pericol alte persoane sau
bunuri aflate în zona în care s-a propagat incendiul.
Prin sentinţa penală nr. 4 din data de 19.01.2018 pronunţată de Judecătoria
Horezu în dosarul nr. 1757/241/2016, s-a dispus:” În baza art. 386 alin .1 C.pr.pen schimbă
încadrarea juridică a faptelor reţinute prin rechizitoriu, din 3 infracţiuni de distrugere prev. de art.
253 alin. 4 C.pen într- o singură infracţiune de distrugere prev. de 253 alin. 4 C.pen.
În baza art. 396 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. condamnă inculpatul P.C, la pedeapsa de 2 ani
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prev. de art.253 alin.4 C.pen. Pedeapsa
va fi executată în regim de detenţie. În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. menţine măsura arestării preventive
dispusă faţă de inculpat.
În temeiul art. 72 C.p. deduce din pedeapsa stabilită perioada arestării preventive a
inculpatului de la 25.07.2016 – 20.08.2016 şi de la 31.08.2017 la zi.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc. pen. şi art. 25 alin.1 C.proc.pen. rap. la art. 1349 alin.1
şi 2 C.civ. şi art. 1357 C.civ. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. L. I. şi
obligă inculpatul la plata sumei de 10.000 euro, echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de daune
morale.
În baza art. 397 alin. 1 C.proc. pen. şi art. 25 alin.1 C.proc.pen. rap. la art. 1349 alin.1
şi 2 C.civ. şi art. 1357 C.civ. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C CEZ Distribuţie
S.A şi obligă inculpatul la plata sumei de 1.531,91 lei, cu titlu de daune materiale.
Respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. CREDIT EUROPE
ASIGURĂRI - REASIGURĂRI S.A.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 698 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 198 lei aferentă urmăririi penale”.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu a solicitat admiterea apelului,
desființarea în parte a sentinței atacate, înlăturarea schimbării încadrării juridice dispuse în mod
nelegal de instanța de fond, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre
infracțiunile de distrugere reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare al instanței, infracțiuni
prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 253 alin. 4 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38
alin. 2 Cod penal, executarea pedepsei în regim de detenție și deducerea, din pedeapsa ce urmează a fi
stabilită în cauză, a perioadei în care inculpatul s-a aflat efectiv în arest preventiv.
S-a apreciat ca nelegală soluția de schimbare a încadrării juridice dispusă de
instanța de fond, deoarece inculpatul a săvârșit toate cele trei infracțiuni de distrugere în condițiile
concursului formal de infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal, din cauza

2
 3

împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor produse, fiind realizat conținutul tuturor celor trei
infracțiuni de distrugere săvârșite de inculpat.
A susţinut că acesta a acţionat cu intenție directă, în ce priveşte distrugerea imobilului
aparținând familiei B., urmărind acest lucru, aceasta rezultând din modul în care a acționat, luând
rezoluția infracțională de a incendia respectiva locație.
Cu privire la infracțiunea de distrugere a imobilului aparținând persoanei vătămate A.,
respectiv a echipamentelor de electricitate aparținând SC CEZ Distribuție SA, se apreciază că
inculpatul a comis aceste infracțiuni de distrugere și incendiere prin forma de vinovăție a intenției
indirecte, acesta prevăzând și acceptând posibilitatea producerii acestui rezultat.
Prin decizia penală nr. 283/A din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti –
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de
pe lângă Judecătoria Horezu şi inculpatul P.C., aflat în stare de arest în Penitenciarul Mioveni,
împotriva sentinţei penale nr. 4/19 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.
1757/241/2016. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi rejudecând: A fost majorată pedeapsa
aplicată inculpatului, de la 2 ani la 3 ani închisoare. A fost dedusă din pedeapsă, perioadele arestării
preventive a inculpatului, respectiv 25.07.2016 - 20.08.2016 şi de la 23.05.2017 la zi (fiind dedusă
prevenţia la zi). A fost redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B. L. I., de la 10.000
euro la 5.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii. Au fost menţinute celelalte
dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile aduse, de
actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417
alin.1 şi 2 Cod pr. penală şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 Cod pr. penală, a constatat că
apelurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă
interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existenţa faptei
pentru care apelantul - inculpat a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în
forma cerută de lege.
Se constată totodată, că inculpatul nu a invocat procedura simplificată, reglementată de
art.375 şi urm. Cod pr. penală, iar ansamblul probator a relevat săvârşirea infracţiunii de distrugere
prev. de art. 253 alin. 4 C.pen., atât sub aspectul tipicităţii obiective cât şi a celei subiective, starea de
pericol producându-se prin însăşi săvârşirea faptei, iar legătura de cauzalitate între acţiunea
inculpatului şi urmarea imediată este implicită, rezultând din însăşi materialitatea faptei.
În acord cu soluţia instanţei de fond s-a constatat că, în mod corect declarațiile
inculpatului, date în fața organelor de urmărire penală și instanței, sub aspectul situaţiei de fapt
produse la momentul comiterii faptei, au fost coroborate corespunzător cu celelalte mijloace de probă
administrate în cauză.
Curtea va reţine însă ca deosebit de relevante aspectele legate de contextul în care a
fost comisă fapta, respectiv că distrugerea s-a produs prin modalităţile enumerate în textul de lege (prin
incendiere şi anume prin folosirea unui combustibil uşor inflamabil) care incriminează acest gen de
infracţiune, fiind de natură să pună în pericol şi alte bunuri sau persoane, astfel că chiar dacă
infracţiunea ar fi fost comisă într-una din modalităţile alternative prevăzute de lege, dar n-ar fi pus în
pericol alte valori sociale-bunuri sau persoane, nu ar fi fost incidente disp. art. 253 alin. 4 C. pen., ci
doar forma tip a infracţiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 C.pen.
În acest sens, s-a dovedit fără putinţă de tăgadă, că inculpatul a conştientizat încălcarea
normelor legale incriminate de art. 253 alin. 4 C.pen., ignorând total pericolul la care se expune atât pe
el, casa în care a prins focul, dar şi că acesta se poate extinde şi a acceptat producerea acestor urmări
grave.
În consecinţă, sub aspectul încadrării juridice a faptei, Curtea constată că temeiul legal
reţinut de instanţa de fond este cel real şi din acest punct de vedere susţinerea parchetului este
nefondată, neputând fi primită.
Revenind astfel la cauza dedusă judecăţii şi la împrejurările concrete în care inculpatul
a comis fapta, dar şi în raport de atitudinea sa procesuală, nerecunoscând fapta şi de modul în care s-a

3
 4

sustras controlului judiciar instituit în sarcina sa ca urmare a înlocuirii unei măsuri preventive mai
grele cu una mai uşoară, Curtea va observa astfel că instanţa de fond nu a realizat o corectă analiză a
criteriilor de individualizare pentru aplicarea pedepsei, sens în care trebuie avute în vedere
împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul
urmărit, dar şi datele vizând persoana inculpatului rezultate din înscrisurile prezentate.
Pentru aceste considerente, în raport de particularităţile cauzei, se impune stabilirea şi
aplicarea unei pedepse principale corect dozate şi a unor pedepse complementare şi accesorii, acestea
fiind necesare şi proporţionale cu scopul urmărit, context în care , în baza art. 421 pct. 2 lit. a
C.proc.pen., Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu împotriva
sentinţei penale nr. 4/19 ianuarie 2018, pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.
1757/241/2016, va desfiinţa, în parte sentinţa şi rejudecând va majora pedeapsa aplicată inculpatului,
de la 2 ani la 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte motivul invocat de inculpatul apelant referitor la deducerea greşită a
arestului preventiv, dat fiind că a fost arestat pe teritoriul Italiei ca urmare a MEA emis pe numele său
după ce s-a sustras controlului judiciar, fiind înlocuită această măsură preventivă cu arestul preventiv
dispus în lipsă, Curtea va constata că acesta este justificat.
În acest sens, se vor avea în vedere atât certificatul de detenţie solicitat Ministerului
Justiţiei Direcţia CC –Regina Coeli Roma, f. 31-32, dos. de apel, dar şi înscrisurile din dosarele vizând
formele de executare ataşate cauzei, respectiv f. 3 din dos. asociat 1757/241/2016/a6, din care reiese că
Esquadra Mobile Questura di Roma, aducând la îndeplinire mandatul de arestare european, l-a arestat
pe inculpatul identificat în Italia pentru a-l preda în România, în data de 23.05.2017, dar şi înscrisurile
de la f. 197+212vol.2 dosar de fond, referitoare la dezbaterile Curţii de Apel din Roma privind
arestarea provizorie a inculpatului în baza MAE emis în baza de date SIS în data de 28.04.2017.
Prin urmare, în baza art. 72-73 C.pen., va deduce din pedeapsă perioadele arestării
preventive a inculpatului, respectiv 25.07.2016 - 20.08.2016 şi de la 23.05.2017 la zi (fiind dedusă
prevenţia la zi).
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii civile, Curtea va constata că
obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale, având în vedere că partea
civilă a fost privată de locuinţă, este justificată sub aspectul prejudiciului moral cauzat, indiferent dacă
partea civilă constituită în cauză folosea sporadic imobilul respectiv, ori dacă nu era definitiv finalizat,
neavând de asemenea nicio relevanţă că celelalte persoane vătămate, în speţă rude şi afini ai
inculpatului, nu s-ar fi constituit părţi civile în cauză, apreciind că îl iartă pe acesta.
Însă, faţă de împrejurările concrete ale cauzei, raportat şi la motivul acordării acestor
pretenţii de natură morală, se va constata totuşi că suma acordată este excesivă, neputând constitui
deci o îmbogăţire fără justă cauză pentru partea solicitantă, sens în care în baza art. 397 alin. 1 C. proc.
pen. şi art. 25 alin.1 C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin.1 şi 2 C. civ. şi art. 1357 C. civ., va menţine
soluţia de admitere în parte a cererii părţii civile, dar va reduce cuantumul daunelor morale acordate
părţii civile B. L. I., de la 10.000 euro la 5.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, ca
fiind suficient pentru acoperirea prejudiciului suferit.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
- Într-o primă opinie, se apreciază că, trebuie reţinute în sarcina inculpatului 3 infracţiuni
de distrugere prin incendiere, în concurs ideal, fiind incidente dispozițiile art. 38 alin. 2 Cod penal, din
cauza împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor produse, fiind realizat conținutul constitutiv al
tuturor celor trei infracțiuni de distrugere săvârșite de inculpat.
Acesta a acţionat cu intenție directă, în ce priveşte distrugerea imobilului aparținând
familiei B., urmărind acest lucru, aceasta rezultând din modul în care a acționat, luând rezoluția
infracțională de a incendia respectiva locație, iar referitor la infracțiunea de distrugere a imobilului
aparținând persoanei vătămate A., respectiv a echipamentelor de electricitate aparținând SC CEZ
Distribuție SA, se apreciază că inculpatul a comis aceste infracțiuni de distrugere și incendiere prin
forma de vinovăție a intenției indirecte, acesta prevăzând și acceptând posibilitatea producerii acestui
rezultat.

4
 5

- În a doua opinie, se apreciază că, deşi distrugerea face parte din categoria mai
largă de infracţiuni contra patrimoniului, iar pluralitatea de subiecţi pasivi determină de regulă un
concurs de infracţiuni, în speţă, inculpatul a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, iar
rezultatele faţă de cei trei subiecţi pasivi s-au produs în aceeaşi împrejurare, astfel că pluralitatea de
subiecţi pasivi ca urmare a unei singure acţiuni de distrugere nu scindează unitatea de infracţiune,
neputându-se reţine un concurs de infracţiuni formal în sarcina inculpatului, conform art. 38 alin. 2
Cod penal.

CONŢINUT
1. Diferenţă între concursul de infracţiuni şi pluralitatea intermediară şi
aplicarea distinctă a regimului sancţionator în cazul contopirii ulterioare a mai multor pedepse
aplicate aceluiaşi inculpat

2.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal;

2.2. Subcategoria: contopire pedepse
2.3. Obiect ECRIS: art. 585 Cod procedură penală
2.4. Act normativ: Cod penal
2.5. Articole aplicabile: Cod penal (art. 38 alin.1,art. 39 alin. 1 lit. b,art.44 alin.2)

ABSTRACT
Opinia majoritară este aceea că, trebuie revocată suspendarea sub supraveghere a
pedepsei de 8 luni închisoare, în temeiul art. 96 alin. 4 Cod penal, iar în baza art. 38 alin. 2 cu aplicarea
art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, cu referire la art. 96 alin. 5 Cod penal şi art. 44 alin. 2 Cod penal,
contopite toate pedepsele cu închisoarea, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă.
Aceasta întrucât, în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare, inculpatul nu se află în stare
de recidivă, ci de pluralitate intermediară, ceea ce nu modifică procedeul concret de stabilire a
pedepsei rezultante, având importanţă din punct de vedere procesual, exclusiv, sub aspectul nereţinerii
dispoziţiilor art.41 alin. 1 Cod penal în sarcina inculpatului, care au relevanţă relativ la regimul de
executare a pedepsei şi vocaţia la instituţia graţierii.
Nu se poate proceda la descontopirea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa
penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare şi repunerea
în individualitate a celor două pedepse de 6 luni, în raport de dispoziţiile art. 96 alin. 4 Cod penal, care
statuează că instanţa revocă suspendarea sub supraveghere şi dispune executarea pedepsei, ceea ce
denotă că numai aceasta poate face obiectul contopirii, iar nu pedepsele componente.
Este de precizat că, modalitatea concretă de contopire a pedepselor, indiferent de
ipoteza juridică, nu se referă la sintagma „pedepse rezultante parţiale”.

ARGUMENTE
Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 8 februarie 2017 pronunţată de Judecătoria
Drăgăşani, în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor
pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C., din două infracţiuni de ultraj prevăzute de art.257
alin.1, 2 şi 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal şi la art.253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea
art.38 alin.2 Cod penal, în două infracţiuni de ultraj prevăzute de art.257 alin.1, 2 şi 4 Cod penal,
raportat la art.206 alin.1 Cod penal şi la art.253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.44 Cod penal şi
art.38 alin.2 Cod penal.
În baza art.257 alin.1, 2 şi 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal şi la art.253
alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.44 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost
condamnat inculpatul la două pedepse de 10 luni închisoare.
Întrucât, din fişa de cazier judiciar a inculpatului a reieşit că acesta a fost condamnat
anterior, prin sentinţa penală nr.178 din 28 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul
nr.278/223/2016, rămasă definitivă prin neapelare, la 8 luni închisoare cu suspendarea pedepsei sub
supraveghere, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art.44 Cod penal privind pluralitatea intermediară,

5
 6

prima instanţă a dispus, în şedinţa publică din 8 februarie 2017, schimbarea încadrării juridice, în
temeiul art.386 alin.1 Cod procedură penală, din două infracţiuni de ultraj prevăzute de art.257 alin.1,
2 şi 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 Cod penal şi la art.253 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.38
alin.2 Cod penal, în două infracţiuni de ultraj prevăzute de art.257 alin.1, 2 şi 4 Cod penal raportat la
art.206 alin.1 Cod penal şi la art.253 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.44 Cod penal şi art.38 alin.2 Cod
penal.
În baza art.96 alin.4 Cod penal, instanţa a revocat suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere de 8 luni închisoare şi a pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatului prin
sentinţa penală nr.178 din 28 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul
nr.278/223/2016, rămasă definitivă prin neapelare, şi a dispus executarea pedepsei.
În baza art.38 alin.2 cu aplicarea art.39 alin.1 lit.b Cod penal, cu referire la art.96 alin.5
Cod penal şi art.44 alin.2 Cod penal, au fost contopite pedepsele cu închisoarea stabilite mai sus (de 10
luni închisoare, 10 luni închisoare şi 8 luni închisoare), în pedeapsa cea mai grea, de 10 luni
închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare şi s-a dispus ca în final inculpatul Oprea
Constantin să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare cu executare.
În baza art.404 alin.4 lit. b Cod procedură penală raportat la art.208 alin.4 Cod
procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.404 alin.4 lit.
a Cod procedură penală, raportat la art.72 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii
de 24 ore (30.09.2016) şi arestării preventive, de la 07.10.2016 la zi.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la
inculpat pentru obţinerea şi stocarea profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date
Genetice Judiciare, care se va realiza conform art.7 alin.2 şi 3 din acelaşi act normativ. S-a dispus
efectuarea unei comunicări prin care inculpatul să fie informat cu privire la scopul prelevării, constând
în obţinerea şi stocarea profilului său genetic în S.N.D.G.J.
În baza art.19 şi 397 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, s-a admis
acţiunea civilă formulată de partea civilă Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea şi a fost obligat
inculpatul să achite părţii civile suma de 3.444,92 lei despăgubiri civile.
S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile.
În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus luarea măsurii confiscării speciale cu
privire la un cuţit în lungime totală de 27 cm, cu mâner din plastic, în lungime de 14 cm şi lăţimea de
2,5 cm aparţinând inculpatului, aflat la camera corpuri delicte din cadrul Judecătoriei Drăgăşani.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de
1.050 lei, reprezentând cheltuieli judiciare faţă de stat.
Conform deciziei penale nr. 490/A din data de 16 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI, împotriva sentinţei penale nr.32
din data de 08.02.2017, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în dosarul nr. 3042/223/2016. A fost
desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând, s-au dispus următoarele: A fost schimbată încadrarea
juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. C., din infracţiunile
prev. de art. 257 alin. 1, 2 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 şi 253 alin. 1 din Cp (două infracţiuni), în
infracţiunile prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 din Cp (persoană vătămată T. Ş. L.),
prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 din Cp (persoană vătămată C. C.) şi prev. de art. 253
alin. 1 din Cp. În baza art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 din Cp (persoană vătămată T. Ş. L.),
cu aplic. art. 44 din Cp şi art. 396 alin. 10 din Cpp, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii
de 6 luni. În baza art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 din Cp (persoană vătămată C. C.), cu aplic.
art. 44 din Cp şi art. 396 alin. 10 din Cpp, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 253 alin. 1 din Cp, cu aplic. art. 44 din Cp şi art. 396 alin. 10 din Cpp, a fost condamnat
inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 luni. În baza art. 44 alin. 2 rap. 39 alin. 1 lit. b din Cp, a fost
contopită pedeapsa de 6 luni aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206
alin. 1 din Cp (persoană vătămată T. Ş. L.) cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa
penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare, urmând ca
inculpatul să execute o pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă parţială) . În baza art. 44

6
 7

alin. 2 rap. 39 alin. 1 lit. b din Cp a fost contopită pedeapsa de 6 luni aplicată pentru infracţiunea prev.
de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 din Cp (persoană vătămată C. C.) cu pedeapsa de 8 luni
închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani,
definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă
rezultantă parţială). În baza art. 44 alin. 2 rap. 39 alin. 1 lit. b din Cp a fost contopită pedeapsa de 6
luni aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 253 alin. 1 din Cp cu pedeapsa de 8 luni închisoare
aplicată prin sentinţa penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin
neapelare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă
parţială). În baza art. 44 alin. 2 rap. la art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1 lit. b din Cp, cu referire la art. 96 alin.
5 din Cp, au fost contopite pedepsele rezultante parţiale şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai
grea de 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni şi 20 de zile, urmând ca inculpatul să
execute în final o pedeapsă rezultantă de 1 an, 4 luni şi 20 de zile, în condiţiile art. 60 din Cp. Au fost
înlăturate pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului. A fost dedusă la zi prevenţia. Au
fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate. A fost respins ca nefondat apelul inculpatului
împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor deduse judecăţii, Curtea constată că
în mod greşit au fost reţinute şi dispoziţiile art. 257 alin. 2 din Cp.
În conformitate cu disp. art. 257 alin. 2 din Cp, săvârşirea unei infracţiuni împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra
bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.
Din textul de lege enunţat rezultă că infracţiunea comisă poate fi împotriva persoanei cu
excepţia celor prevăzute la forma tip sau o infracţiune contra patrimoniului împotriva bunurilor
funcţionarului public, fiind necesar însă ca aceasta să fie comisă în scop de intimidare sau de
răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În cauza de faţă se constată că infracţiunea de distrugere nu a fost săvârşită împotriva
bunurilor ce aparţin lucrătorilor de poliţie T. Ş. L. şi C. C., ci împotriva autoturismului de serviciu,
marca Dacia Logan, aflat în proprietatea Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea.
De altfel, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea a formulat plângere prealabilă pentru
săvârşirea infracţiunii de distrugere, iar prima instanţă a dispus obligarea inculpatului la repararea
pagubei pricinuite inspectoratului de poliţie.
Prin urmare, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului , din infracţiunile prev. de art. 257 alin. 1, 2 şi 4 rap. la art. 206
alin. 1 şi 253 alin. 1 Cod penal (două infracţiuni), în infracţiunile prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la
art. 206 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată T. Ş. L.), prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin.
1 Cod penal (persoană vătămată C. C.) şi prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 din Cp, Curtea constă că
aplicarea pedepsei cu închisoarea în cuantum de 6 luni pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina
inculpatului este aptă să asigure protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept şi prevenirea
săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât în cauză infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată
ca executată, sunt incidente dispoziţiile art. 44 din Cp, referitoare la pluralitatea intermediară.
Trebuie observat că legiuitorul a reglementat regimul sancţionator al pluralităţii
intermediare prin trimitere la dispoziţiile de la concursul de infracţiuni, însă aceasta nu poate conduce
la confundarea concursului de infracţiuni cu pluralitatea intermediară.
Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a făcut trimitere la dispoziţiile art. 38 din Cp
şi a dispus contopirea într-o singură etapă a pedepselor aplicate şi a pedepsei de 8 luni închisoare
aplicată prin sentinţa penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin
neapelare.

7
 8

De asemenea, este nefondată şi susţinerea procurorului referitoare la descontopirea

pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de
Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare şi repunerea în individualitate a celor două pedepse de
6 luni, întrucât, aşa cum s-a arătat, nu trebuie confundat concursul de infracţiuni cu pluralitatea
intermediară pe motiv că legiuitorul a reglementat regimul sancţionator al celei din urmă prin trimitere
la dispoziţiile de la concursul de infracţiuni.
În cazul pluralităţii intermediare, noua infracţiune este săvârşită după rămânerea
definitivă a unei hotărâri de condamnare, motiv pentru care nu sunt aplicabile disp. art. 40 din Cp,
noua infracţiune nefiind în concurs cu cele pentru care s-a pronunţat condamnarea prin sentinţa penală
nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare, astfel că nu se poate
dispune descontopirea pedepsei rezultante.
În consecinţă, Curtea va aplica mai întâi regimul sancţionator al pluralităţii intermediare
pentru fiecare infracţiune, contopind întreaga pedeapsă anterioară cu pedeapsa aplicată pentru fiecare
dintre infracţiunile concurente, stabilind astfel pedepsele rezultante parţiale.
Ulterior se va aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni şi pentru
rezultantele parţiale, această pedeapsă rezultantă finală va fi cea pe care inculpatul o va executa.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului, Curtea
constată că nu se impune aplicarea acestora, motiv pentru care va dispune înlăturarea lor.
În baza art. 72 din Cp, deduce la zi prevenţia.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod
procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, va
desfiinţa în parte sentinţa şi, rejudecând:
Va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a
inculpatului O. C., din infracţiunile prev. de art. 257 alin. 1, 2 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 şi 253 alin. 1
Cod penal (două infracţiuni), în infracţiunile prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 Cod
penal (persoană vătămată T. Ş. L.), prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal
(persoană vătămată C. C.) şi prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată T. Ş.
L.), cu aplicarea art. 44 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul
la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată C. C.),
cu aplicarea art. 44 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va fi condamnat inculpatul la
pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 44 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod
procedură penală, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 44 alin. 2 rap. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se va contopi pedeapsa de 6 luni
aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal
(persoană vătămată T. Ş. L.) cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.
178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul
să execute o pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă parţială).
În baza art. 44 alin. 2 rap. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se va contopi pedeapsa de 6 luni
aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 Cod penal (persoană
vătămată C. C.) cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 178/28.06.2016
pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute o
pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă rezultantă parţială).
În baza art. 44 alin. 2 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se va contopi pe deapsa
de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal cu pedeapsa de 8
luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 178/28.06.2016 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani,
definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 10 luni închisoare (pedeapsă
rezultantă parţială).
În baza art. 44 alin. 2 rap. la art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la
art. 96 alin. 5 Cod penal, se vor contopi pedepsele rezultante parţiale, se va aplica inculpatului

8
 9

pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 6 luni şi 20 de zile,
urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă rezultantă de 1 an, 4 luni şi 20 de zile, în condiţiile
art. 60 din Codul penal.
Se vor înlătura pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului.
Se va deduce la zi prevenţia.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod
procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Oprea Constantin împotriva
aceleiaşi sentinţe penale.
- Într-o primă opinie, se apreciază că, trebuie revocată suspendarea sub
supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare în temeiul art. 96 alin. 4 Cod penal, iar în baza art.38
alin.2 cu aplicarea art.39 alin.1 lit. b Cod penal, cu referire la art.96 alin.5 Cod penal şi art.44 alin.2
Cod penal, contopite toate pedepsele cu închisoarea, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă.
- În a doua opinie, se consideră că, se va aplica mai întâi regimul sancţionator al
pluralităţii intermediare pentru fiecare infracţiune, contopind întreaga pedeapsă anterioară cu pedeapsa
aplicată pentru fiecare dintre infracţiunile concurente, stabilind astfel pedepsele rezultante parţiale.
Ulterior se va aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni şi pentru
rezultantele parţiale, această pedeapsă rezultantă finală va fi cea pe care inculpatul o va executa.

CONŢINUT
1. Corelarea dispoziţiilor art. 65 alin. 1 Cod penal cu art. 66 Cod penal în cazul
în care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară, în oricare dintre modalităţile de
individualizare a executării pedepsei principale

3.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal

3.2. Subcategoria: Pedepse
3.3. Obiect ECRIS Pedepse accesorii şi complementare
3.4. Act normativ Codul penal şi Codul de procedură penală
3.5. Articole aplicabile Codul penal (art. 65 alin.1,art. 66 alin. 1 )

ABSTRACT
Opinia unanimă este aceea că, este obligatorie aplicarea pedepsei accesorii, în raport
de dispoziţiile art. 65 alin. 1 Cod penal, chiar dacă s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei
principale în baza art. 91 Cod penal.
De precizat că, are eficienţă juridică aplicarea pedepsei accesorii, întrucât în ipoteza
revocării suspendării sub supraveghere, se dispune şi executarea pedepsei accesorii, nu numai a celei
principale.
Această problemă juridică a mai fost pusă în discuţie la o şedinţă de învăţământ
profesional, dar multe instanţe de fond încalcă, în continuare, dispoziţiile art. 65 alin. 1 Cod penal,
sentinţele fiind desfiinţate în calea de atac a apelului pentru acest motiv de nelegalitate invocat de
parchet sau din oficiu.

ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 366/A din 04 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti –
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Costeşti împotriva sentinţei penale nr. 285 din data de 13.10.2017 pronunţată de
Judecătoria Costeşti în dosarul nr. 333/214/2017, privind pe inculpatul R. N. A fost desfiinţată în parte
sentinţa atacată şi rejudecând: A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) , i) Cod penal, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile
publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul

9
 10

autorităţii de stat; i) dreptului de a conduce autovehicule. Au fost menţinute celelalte dispoziții ale
sentinței.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr.285 din 13 octombrie
2017, pronunţată de Judecătoria Costeşti, în temeiul art. 336 alin. 1 C. pen., în condiţiile art. 396 alin.
10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul R. N., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul
sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă
complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice vehicule pe
o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-
a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de
supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; -să
primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; -să anunţe, în prealabil,
schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; -să comunice schimbarea locului de
muncă; -să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de
existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de
reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu
instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca
inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Sectorului 1
Bucureşti, sau în cadrul Consiliului Local al Sectorului 1 Bucureşti, pe o perioadă de 90 zile.
În baza art. 91 alin. 4 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96
privind revocarea suspendării în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-
credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege,
ori săvârşeşte o nouă infracţiune.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de
1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 12.03.2016,
în jurul orelor 22:10, în timp ce se deplasa pe DJ 679 A, pe raza satului Căldăraru, comuna Căldăraru,
judeţul Argeş, conducând un autoturism marca Ford Focus, inculpatul a fost oprit pentru control de un
echipaj al poliţiei rutiere.
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, organele de poliţie au procedat la testarea sa
cu aparatul etilotest, rezultând o concentraţie de 0,42 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiţii, inculpatul a fost condus la Spitalul „Regele Carol I” din Costeşti, în
vederea prelevării probelor biologice de sânge.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 70/15.03.2016 întocmit de S.M.L. Argeş,
inculpatul a avut o alcoolemie de 1,05 g%0 la prima probă (ora 23:15) şi 0,95 g%0 la cea de-a doua
(ora 00:15).
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 1234/08.09.2017,
privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”, alcoolul atinge
concentraţia maximă în organism la 30-45 minute de la sfârşitul ingestiei pe nemâncate. În cauză, dacă
maxima a fost atinsă la 30 minute, atunci la ora 22,10 inculpatul ar fi avut o alcoolemie de 1,16 g/l .
Dacă alcoolemia maximă a fost atinsă la 45 minute de la încetarea consumului, atunci la ora
evenimentului rutier, alcoolul se afla în faza de absorbţie, corespunzând însă unei alcoolemii situată
peste limita legală, de 0,80 g/l.
În cursul judecăţii inculpatul şi-a menţinut atitudinea sinceră, solicitând a se face
aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul
închisorii şi o pătrime în cazul amenzii.

10
 11

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracţiunea reţinută

în sarcina sa, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74
alin. 1 C. pen. şi a ţinut seama, în acest sens, de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, de
starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi
în cursul procesului penal, de nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială
a inculpatului.
În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, instanţa de fond a reţinut, că la termenul de
judecată din data de 25.05.2017, inculpatul a solicitat să se facă aplicarea în cauză a prevederilor art.
375 C.p.p. având în vedere poziţia sinceră exprimată în faţa instanţei, iar la acelaşi termen de judecată
instanţa a încuviinţat cererea sa, constatând îndeplinite condiţiile textului de lege menţionat.
Ca atare, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele
rezultate în urma aplicării prevederilor art. 375 şi art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv între 8 luni şi 3 ani
şi 4 luni (pedeapsa prevăzută de art. 336 alin. 1 C. pen. fiind de la unu la 5 ani închisoare).
La aprecierea stării de pericol creată, instanţa de fond a ţinut seama, în primul rând, de
valoarea relativ scăzută a alcoolemiei inculpatului, astfel cum rezultă din actele medicale existente la
dosar. Instanţa a acordat o importanţă deosebită la individualizarea judiciară a pedepsei acestui aspect,
dat fiind faptul că riscul producerii unui accident rutier creşte direct proporţional cu valoarea
alcoolemiei.
Pe de altă parte, au fost avute în vedere elementele de natură să caracterizeze persoana
inculpatului, respectiv recunoaşterea săvârşirii faptei şi lipsa antecedentelor penale, astfel cum rezultă
din fişa de cazier judiciar.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, instanţa de fond a apreciat, că aplicarea unei
pedepse de 1 an şi 2 luni închisoare este necesară şi suficientă pentru îndreptarea inculpatului.
În consecinţă, în temeiul art. 336 alin. 1 C. pen., în condiţiile art. 396 alin. 10 C.p.p., a
fost condamnat inculpatul , pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa
alcoolului sau a altor substanţe, la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
Având în vedere natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, în temeiul art. 66 alin. 1
lit. a, b şi i C. pen. s-a interzis acestuia, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales
în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat şi de a conduce orice vehicule, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a
prezentei sentinţe, apreciind că prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii inculpatul s-a dovedit
nedemn de a deţine o funcţie electivă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa
o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce vehicule pe drumurile publice.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de fond a apreciat, că
scopul preventiv-educativ al acesteia poate fi atins şi fără executare în condiţii de privare de libertate,
soluţia opusă fiind în contradicţie cu atitudinea sinceră, de recunoaştere a faptei, manifestată de
inculpat pe parcursul procesului penal.
A considerat, ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen.,
referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv pedeapsa aplicată nu
depăşeşte 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an,
şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi se apreciază că
aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
În consecinţă, instanţa, în baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92, pe durata căruia, în
baza art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere menţionate
anterior.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de
reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu
instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca
inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Sectorului 1
Bucureşti, sau în cadrul Consiliului Local al Sectorului 1 Bucureşti, pe o perioadă de 90 zile.

11
 12

În baza art. 91 alin. 4 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96
privind revocarea suspendării în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-
credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege,
ori săvârşeşte o nouă infracţiune.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti,
pentru considerente de netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, se apreciază ca insuficientă pedeapsa închisorii de un an şi 2 luni, în raport de
criteriile de individualizare prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, în condiţiile în care, în cauză, este
vorba despre săvârşirea unei infracţiuni care, prin voinţa legiuitorului, prezintă un pronunţat pericol
social.
De asemenea, dacă instanţa de fond a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art.66 alin.1
Cod penal, din perspectiva art.67 alin.1 Cod penal, se impunea să interzică şi exercitarea drepturilor
prev. de art.66 alin.1 lit. a, b şi i Cod penal, ca pedeapsă accesorie, în condiţiile în care, exercitarea
acestora a fost interzisă ca pedeapsă complementară.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările
dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin.1 şi 2 Cod
pr.penală şi în limitele impuse de art.418 şi art.419 Cod pr.penală, constată că apelul este fondat,
pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă
interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existenţa faptei
pentru care intimatul-inculpat a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma
cerută de lege.
În raport de probatoriul administrat în cauză, specific infracţiunii sub aspectul căreia a
fost cercetat inculpatul, reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe
drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o concentraţie alcoolică de peste 0,80 gr.%o, în
modalitatea normativă prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, sub aspectul laturii obiective şi
subiective.
Este de precizat, că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată reglementată de
art.375 şi urm. Cod pr.penală, iar ansamblul probator relevă săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii.
Analizând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că
instanţa de fond a realizat o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art.74 Cod penal, şi anume:
împrejurările şi modalitatea săvârşirii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator,
reduse cu 1/3 în baza art.396 alin.10 Cod pr.penală, nivelul alcoolemiei, distanţa parcursă de către
inculpat cu autoturismul, circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut în evidenţa
cazierului judiciar cu antecedente penale.
In acest context, pedepsele şi modalitatea de executare a acestora trebuie individualizate
în aşa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii şi să evite, în viitor,
comiterea unor fapte antisociale, aşa încât, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, de un
an şi 2 luni închisoare, este proporţională cu gravitatea faptei comise, în împrejurările expuse în mod
detaliat de către instanţa de fond.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei , instanţa de fond, în
mod temeinic, a apreciat că scopul preventiv-educativ al acesteia poate fi atins şi fără executarea în
condiţii de privare de libertate, ci prin suspendarea sub supraveghere în baza art.91 Cod penal, pe
durata unui termen de supraveghere de 3 ani, conform art.92 Cod penal.
Astfel, nu se justifică majorarea pedepsei principale aplicată inculpatului, avându-se în
vedere că acesta a avut o atitudine procesuală constantă de recunoaştere şi regret a faptei comise şi că
nu figurează în evidenţa cazierului judiciar cu antecedente penale.
Însă, sentinţa este nelegală sub aspectul necorelării dispoziţiilor art.65 alin.1 Cod penal,
cu art.66 Cod penal, în condiţiile în care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară,
constând în interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, i Cod penal, pe o perioadă de 2 ani,
iar „pedeapsa accesorie, constă în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă
de instanţă, ca pedeapsă complementară”.

12
 13

În consecinţă, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod pr.penală, Curtea va admite apelul declarat
de parchet, va desfiinţa, în parte, sentinţa şi, rejudecând, va înlătura aspectul de nelegalitate respectiv.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
- Într-o primă opinie, se apreciază că, nu este obligatorie aplicarea pedepsei
accesorii, atunci când nu se dispune executarea pedepsei principale prin privare de libertate, pentru că
nu are eficienţă juridică.
- În a doua opinie, se apreciază că, este obligatorie, în raport de dispoziţiile art. 65
alin. 1 Cod penal, chiar dacă s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale în baza
art. 91 Cod penal.

CONŢINUT
1. Contopirea iniţială a pedepselor stabilite prin aceeaşi sentinţă, iar urmare
revocării suspendării condiţionate a executării unei alte pedepse cu închisoarea, dispunerea
executării acesteia, alăturat de cea rezultată în urma contopirii

4.1. Materia juridică: Drept penal şi Drept procesual penal

4.2. Subcategoria: revocare suspendare condiţionată
4.3. Obiect ECRIS – pluralitate intermediară
4.4. Act normativ – Codul penal şi Codul de procedură penală
4.5. Articole aplicabile – Codul penal (art. 44 alin.1 Cod penal, art.83 Cod penal
anterior )

ABSTRACT
Opinia unanimă este în sensul că, se contopesc pedepsele aplicate pentru infracţiunile
concurente şi se adaugă pedeapsa de 7 luni închisoare la pedeapsa rezultantă.
În cauză, sunt incidente dispoziţiile speciale ale legii de punere în aplicare a Noului Cod
penal, art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 prevăzând expres că „regimul suspendării condiţionate a
executării pedepsei prevăzute la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel
prevăzut de Codul penal din 1969”.

ARGUMENTE
Prin decizia penală nr. 396/A din 16 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Drăgăşani, împotriva sentinţei penale nr. 195/09.11.2017 pronunţată de
Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 2746/223/2016, intimat - inculpat fiind C. C.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi rejudecând: A fost descontopită pedeapsa
principală rezultantă de 2 ani, 4 luni şi 5 zile închisoare în pedepsele rezultante parţiale, care au fost
înlăturate, inclusiv sporurile de pedeapsă.
În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite
pedepsele de 9 luni închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa
principală de 1 an şi 6 luni închisoare.
A fost menţinută revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni
închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 106 / 24.09.2015 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani,
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/A din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, în baza
art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 combinat cu art. 83 Cod penal anterior.
A dispus ca inculpatul să execute, alăturat, pedeapsa de 7 luni închisoare de cea de 1 an
şi 6 luni închisoare, în total pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi o lună închisoare, în condiţiile
art. 60 Cod penal.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii,
inclusiv pedepsele complementare şi accesorii rezultante.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr.195 din 9 noiembrie
2017, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art. 335 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 44 alin. 1

13
 14

cod penal şi art. 396 alin. 10 cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul C. C. la pedeapsa de 9 luni
închisoare.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Cod penal, respectiv dreptul de
a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică
exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de
1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i Cod penal, a căror exercitare a
fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a
fost executată sau considerată ca executată;
În baza art. 336 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 44 alin. 1 cod penal şi art. 396 alin. 10
cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 3 luni închisoare;
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Cod penal, respectiv dreptul de
a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică
exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de
2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
În baza art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i Cod penal, a căror exercitare a
fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a
fost executată sau considerată ca executată;
S-a constatat, că prin sentinţa penală nr. 106/24.09.2015, pronunţată de Judecătoria
Drăgăşani, în dosarul nr. 4012/223/2014, definitivă prin decizia penală nr. 50/A din data de
20.10.2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, inculpatul a fost condamnat la 7 luni închisoare în
condiţiile art. 81, 82 cod penal cod penal anterior, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64
alin. 1 teza a II-a şi lit. b cod penal, pe un termen de încercare de 2 ani şi 7 luni;
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal corob. cu art. 83 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea
condiţionată a executării pedepsei de 7 luni închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin
sentinţa penală nr. 106/24.09.2015, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 4012/223/2014;
În baza art. 44 alin. 2 din Cp, s-a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru
săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. 1 din Cp, cu pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată
inculpatului prin sentinţa penală nr. 106/24.09.2015 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, s-a aplicat
inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni şi 10 zile
închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă parţială de 11 luni şi 10 zile.
În baza art. 44 alin. 2 din Cp, s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată
inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cp, cu pedeapsa de 7 luni închisoare
aplicată prin sentinţa penală nr. 106/24.09.2015 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, s-a aplicat
inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni şi
10 zile închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă parţială de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 44 alin. 2 din Cp raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Cp, s-au contopit
pedepsele rezultante parţiale, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an, 5 luni şi 10 zile
închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 3 luni şi 25 zile închisoare, urmând ca inculpatul să
execute o pedeapsă rezultantă de 1 an, 9 luni şi 5 zile închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 7
luni închisoare, urmare a revocării suspendării condiţionate, în final inculpatul executând pedeapsa de
2 ani, 4 luni şi 5 zile închisoare, în condiţiile art. 60 din Cp.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, s-a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1
lit. a, b şi i Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii

14
 15

publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce
autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după
graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării
pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
În baza art. 45 alin. 5 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b şi i Cod penal, a căror exercitare a fost
interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a
fost executată sau considerată ca executată;
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei
cheltuieli judiciare faţă de stat.
Din fişa de cazier a inculpatului , instanţa de fond a reţinut că acesta a săvârşit cele două
infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în termenul de încercare al pedepsei de 7 luni
închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 şi următoarele din Cod
penal anterior, aplicată prin sentinţa penală nr. 106/24.09.2015 de către Judecătoria Drăgăşani - dosar
4012/223/2014, definitivă prin decizia penală nr. 50/A din 20.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti, sens în care a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 44 alin. 1 C.pen., cu privire la
pluralitatea intermediară.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani,
pentru considerente de nelegalitate.
Astfel, se apreciază că instanţa de fond nu a stabilit în mod corect pedeapsa rezultantă,
aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 44 alin. 2 Cod penal şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, coroborate
cu dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009.
Prin procedeul utilizat de către instanţa de fond, a fost îngreunată situaţia juridică a
inculpatului, aplicându-i-se un tratament sancţionator prea aspru, în condiţiile în care au fost contopite
pedepse rezultante parţiale, ceea ce este inadmisibil.
Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările
dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 1 şi 2 Cod pr.
penală şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 Cod pr. penală, constată că apelul este fondat, pentru
următoarele considerente:
În raport de probatoriul administrat în cauză, specific infracţiunilor sub aspectul cărora a
fost cercetat inculpatul, reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere
pe drumurile publice a unui vehicul, fără a deţine permis de conducere şi având în sânge o concentraţie
alcoolică de peste 0,80 gr.%o, în stare de pluralitate intermediară, în modalităţile normative prevăzute
de art.335 alin.1 şi art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal, sub aspectul laturii
obiective şi subiective.
Pedepsele şi modalitatea de executare a acestora trebuie individualizate în aşa manieră
încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii şi să evite, în viitor, comiterea unor fapte
antisociale, aşa încât, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpatului, sunt proporţionale cu
gravitatea faptelor comise, în împrejurările expuse în mod detaliat de către instanţa de fond.
Conform menţiunilor din fişa de cazier judiciar (f.38 dosar urmărire penală), inculpatul
a fost condamnat anterior la pedeapsa de 7 luni închisoare, în condiţiile art.81 Cod penal anterior, pe
perioada termenului de încercare de 2 ani şi 7 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte
violenţe, prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal anterior, prin sentinţa penală nr.106 din 24 septembrie
2015, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, rămasă definitivă prin decizia penală nr.50/A din 20
ianuarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti.
Avându-se în vedere că cele două infracţiuni au fost comise pe parcursul termenului de
încercare de 2 ani şi 7 luni, s-a dispus judicios de către instanţa de fond, revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei de 7 luni închisoare, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012,
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, combinat cu art. 83 Cod penal anterior.

15
 16

Însă, modalitatea ulterioară de contopire a pedepselor şi stabilirea a două pedepse

rezultante parţiale, care au fost din nou contopite, este nelegală, încălcând flagrant dispoziţiile legale
incidente în materie.
Astfel, în raport de pedeapsa de 7 luni închisoare, inculpatul nu se află în stare de
recidivă, ci de pluralitate intermediară, ceea ce nu modifică procedeul concret de stabilire a pedepsei
rezultante, având importanţă din punct de vedere procesual, exclusiv, sub aspectul nereţinerii
dispoziţiilor art.41 alin. 1 Cod penal în sarcina inculpatului, care au relevanţă relativ la regimul de
executare a pedepsei şi vocaţia la instituţia graţierii.
Instanţa de fond trebuia să contopească cele două pedepse aplicate prin sentinţa supusă
controlului judiciar, iar urmare a revocării suspendării condiţionate să dispună executarea, alăturat, a
pedepsei de 7 luni închisoare, de cea rezultată în urma contopirii.
Sentinţa fiind nelegală, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod pr. penală, Curtea va admite
apelul declarat de parchet, o va desfiinţa, în parte şi, rejudecând, va descontopi pedeapsa principală
rezultantă de 2 ani, 4 luni şi 5 zile închisoare, în pedepsele rezultante parţiale, care urmează să fie
înlăturate, ca şi sporurile de pedeapsă aplicate.
În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele
principale de 9 luni, un an şi 3 luni închisoare şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un an
şi 3 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 1/3 din pedeapsa de 9 luni, în total pedeapsa de un
an şi 6 luni închisoare.
În raport de revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni
închisoare, va dispune ca inculpatul să o execute, alăturat, de pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, în
total, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi o lună închisoare, prin privare de libertate, în condiţiile
art.60 Cod penal.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii,
inclusiv sub aspectul pedepsei accesorii şi complementare rezultante, constând în interzicerea
drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b, i Cod penal.
- Într-o primă opinie, se apreciază că, se stabilesc două pedepse rezultante parţiale
în urma revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 7 luni închisoare.
- În a doua opinie, se apreciază că, se contopesc pedepsele aplicate pentru
infracţiunile concurente şi se adaugă pedeapsa de 7 luni închisoare la pedeapsa rezultantă.

CONŢINUT
1. Obligativitatea comunicării copiei încheierii prin care s-a dispus sau s-a
menţinut măsura preventivă a controlului judiciar potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. 4 şi 5 Cod
procedură penală

5.1. Materia juridică: Drept procesual penal

5.2. Subcategoria: Măsuri preventive
5.3. Obiect ECRIS Controlul judiciar
5.4. Act normativ Codul penal şi Codul de procedură penală
5.5. Articole aplicabile Codul de procedură penală(art.214, 215 alin.4 şi 5 )

ABSTRACT
Opinia unanimă este aceea că, respectivele comunicări, către instituţiile prevăzute de
dispoziţiile art. 215 alin. 5 Cod procedură penală, sunt obligatorii, indiferent de faza procesuală a
cauzei.
Comunicările specifice sunt obligatorii, o interpretare contrară dând posibilitatea
obiectivă inculpatului să se sustragă obligaţiilor corelative măsurii preventive a controlului judiciar şi
să părăsească teritoriul ţării, pe fondul neglijenţei organelor judiciare abilitate.

ARGUMENTE

16
 17

La data de 17 aprilie 2018 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, dosarul nr. 3468/90/2016, care a primit termen aleatoriu
la data de 09 mai 2018.
Prin încheierea din data de 09 mai 2018, s-a dispus amânarea cauzei la 6 iunie 2018 şi
au fost admise cererile formulate de apelanţii – inculpaţi R.A. şi A.M., privind amânarea cauzei pentru
lipsă de apărare, cu menţiunea că se acordă un singur termen în acest sens. S-a mai dispus a se relua
procedura de citare cu părţile lipsă la acest termen.
La acelaşi termen s-a verificat şi măsura preventivă a controlului judiciar dispus faţă de
doi dintre inculpaţi, şi în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 5 Cod procedură penală, s-a
constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar a inculpaţilor: R.A. şi M.C.Ş., măsură pe
care o menţine. Termen fond: 06 iunie 2018.
Grefierul de şedinţă a emis adrese către instituţiile prevăzute de art. 215 alin. 5 Cod
procedură penală, semnate de preşedintele completului de judecată, pe care le-a comunicat instituţiilor
prevăzute de lege.
Ulterior comunicării minutei, grefierul a fost contactat de un funcţionar din cadrul
Poliţiei de Frontieră care i-a comunicat că în acest dosar, ultima adresă transmisă acestei instituţii
datează din 28 noiembrie 2016.
Este de precizat şi faptul că, prin sentinţa penală nr. 56 din 16 martie 2018, Tribunalul
Vâlcea – Secţia penală, printre altele, a menţinut şi măsura preventivă a controlului judiciar dispusă
faţă de inculpaţii R.A. şi M.C.Ş, însă nici cu această ocazie nu au fost emise adrese către instituţiile
prevăzute de dispoziţiile art. 215 alin. 5 Cod procedură penală.
- Într-o primă opinie, se apreciază că, respectivele comunicări către instituţiile
prevăzute de dispoziţiile art. 215 alin. 5 Cod procedură penală, se efectuează numai la momentul
dispunerii măsurii preventive a controlului judiciar, iar nu şi cu ocazia menţinerii pe parcursul judecăţii
sau când se soluţionează cauza prin sentinţă.
- În a doua opinie, se apreciază că, respectivele comunicări către instituţiile prevăzute
de dispoziţiile art. 215 alin. 5 Cod procedură penală, sunt obligatorii, indiferent de faza procesuală a
cauzei.

PREŞEDINTE SECŢIE,

Judecător Ionuţ SCARLAT-COMĂNESCU

Tehnored. 2 ex./22.06.2018
Gr.Şf.Scţ. E.CIOCAN

17