Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

Reţinerea circumstanţei
atenuante legale a provocării în actul de sesizare a instanţei

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Judecata în primă instanţă
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei
- reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării în actul de sesizare
a instanţei

C. proc. pen., art. 3201

În cazul în care judecata s-a desfăşurat potrivit procedurii reglementate în

art. 3201 C. proc. pen., dacă în actul de sesizare a instanţei procurorul a reţinut
circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen. cu
privire la ambele infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa nu poate înlătura
aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru una dintre infracţiuni, în absenţa
cercetării judecătoreşti din care să rezultă o modificare a stării de fapt reţinute în
actul de sesizare a instanţei.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2334 din 9 iunie 2011

Prin sentinţa nr. 48 din 25 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul

Maramureş, Secţia penală, s-a dispus:
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39
alin. (4) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.V. la
pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru
săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 37 alin. (1)
lit. b), art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 320 1 C. proc. pen., a fost
condamnat inculpatul şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.
pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au
fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute
pedeapsa cea mai grea, de 13 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 15 ani închisoare
şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata
executării pedepsei, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt,
următoarele:
La data de 20 noiembrie 2010, victima P.Ş. şi partea vătămată P.I. s-au
deplasat la locuinţa inculpatului G.V., unde se afla şi martorul T.C. Aceştia au
consumat împreună băuturi alcoolice, iar la un moment dat, partea vătămată şi
victima P.Ş. au început să-i reproşeze inculpatului faptul că ar fi avut o relaţie cu o
femeie din localitate.
 Urmare a discuţiilor contradictorii dintre părţi şi pe fondul consumului
excesiv de alcool, partea vătămată P.I. s-a ridicat de la masă şi l-a prins de braţ
pe inculpatul G.V., încercând să îl lovească.
Atitudinea brutală manifestată de partea vătămată i-a creat inculpatului
temerea că va fi lovit, astfel că s-a ridicat şi a luat un topor pe care îl ţinea în
cameră.
Inculpatul a revenit lângă masă şi le-a aplicat mai multe lovituri în zona
capului cu acel topor, atât părţii vătămate P.I., cât şi victimei P.Ş. După ce coada
toporului s-a rupt, inculpatul a continuat să lovească victima cu un scaun de lemn,
aplicând mai multe lovituri de mare intensitate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul G.V., solicitând desfiinţarea
acesteia şi reţinerea stării de provocare pentru ambele infracţiuni, cu consecinţa
reducerii pedepsei.
Prin decizia nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală
şi de minori, a fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 73
lit. b) C. pen. cu privire la fapta săvârşită de inculpat asupra victimei P.Ş., nefiind
îndeplinite condiţiile legale.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V., invocând
incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi
schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor
prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de
vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen. (parte vătămată P.l.), întrucât
leziunile produse nu i-au pus viaţa în primejdie.
De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct.
14 C. proc. pen., solicitând reţinerea stării de provocare şi în ceea ce priveşte
infracţiunea de omor săvârşită asupra victimei P.Ş.
Examinând cauza în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie constată că recursul inculpatului este fondat, în limita considerentelor ce
urmează:
În mod nejustificat, instanţele au reţinut starea de provocare numai în ceea
ce priveşte infracţiunea de tentativă la omor săvârşită asupra părţii vătămate P.l.,
dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. fiind pe deplin aplicabile şi în raport cu infracţiunea
de omor.
Sub acest aspect, este de menţionat că trimiterea în judecată a inculpatului
a avut loc cu reţinerea stării de provocare în privinţa ambelor infracţiuni descrise în
rechizitoriu, în dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se nicio menţiune în
ceea ce priveşte săvârşirea numai a uneia dintre infracţiuni în stare de provocare.
Se constată, astfel, că, după încadrarea juridică a faptelor săvârşite de
către inculpat, procurorul a menţionat incidenţa în cauză a prevederilor art. 73 lit. b)
C. pen., fără a restrânge aplicabilitatea circumstanţei legale la una din cele două
infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.
Ca urmare, în condiţiile în care judecata s-a desfăşurat după procedura
simplificată, iar din probele administrate la urmărirea penală, cu referire la
declaraţiile inculpatului şi ale martorului ocular T.C., rezulta că şi victima omorului
exercitase acte de violenţă anterior ripostei inculpatului, instanţele anterioare nu
erau în drept să înlăture din beneficiul inculpatului circumstanţa atenuantă legală,
în absenţa unei cercetări judecătoreşti care să modifice starea de fapt reţinută prin
rechizitoriu.
Ca atare, hotărârile sunt criticabile şi urmează a fi reformate prin reţinerea
stării de provocare pentru ambele infracţiuni comise de inculpatul G.V.
 În ceea ce priveşte critica inculpatului privind schimbarea de încadrare
juridică a faptei din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de vătămare
corporală - parte vătămată P.l., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că
aceasta este neîntemeiată.
Inculpatul a lovit partea vătămată P.l. cu un topor - obiect apt să producă
moartea unei persoane - de la o distanţă mică şi într-o zonă vitală.
Toate aceste elemente justifică încadrarea faptei în infracţiunea de
tentativă la omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie constată că nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepselor,
limitele stabilite de prima instanţă având corespondent în gravitatea faptelor
comise şi periculozitatea socială a inculpatului.
Raportat, însă, la cuantumul pedepselor stabilite şi la toate circumstanţele
comiterii faptelor, precum şi la buna conduită a inculpatului înainte şi după
formularea acuzaţiilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că se impune
înlăturarea sporului de un an şi 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 13 ani şi
4 luni închisoare fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva
deciziei nr. 34/A din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de
minori, a casat decizia atacată şi, în parte, sentinţa nr. 48 din 25 ianuarie 2011 a
Tribunalului Maramureş, Secţia penală, numai în ceea ce priveşte omisiunea
reţinerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor
prevăzută în art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C.
pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi adăugarea sporului de pedeapsă de un an şi 8
luni închisoare şi, rejudecând, în aceste limite: a făcut aplicarea prevederilor art.
73 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută în art. 174 C. pen., cu aplicarea art.
37 alin. (1) lit. b), art. 39 alin. (4) C. pen. şi art. 320 1 C. proc. pen. şi a menţinut
pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare aplicată de prima instanţă; a înlăturat
sporul de pedeapsă de un an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul G.V. să
execute pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 4 luni închisoare, menţinând celelalte
dispoziţii ale sentinţei.