CUPRINS:

I. În fapt ………………………………pag.2
II. În drept……………………………. pag.2
III. Comentarii…………………………pag. 3
IV. Bibliografie………………………...pag.

1
În fapt :
În prezenta lucrare va fi analizată decizia penală nr.124/A/2013 pronunțată în ședință publică de
către Curtea de Apel Cluj. Această decizie are ca obiect apelurile declarate de către inculpații
Sabou Marinel Daniel și Pocol Petru Ioan împotriva sentinței penale nr.237 din 28.03.2013 prin
care s-a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului Sabou Marinel Daniel, de
schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte.
În fapt, la data de 24.03.2012 inculpații Sabou Marinel Daniel și Pocol Petru Ioan s-au deplasat
în localitatea Tămășești pentru a-i cere socoteala victimei Orha Ioan despre faptul folosirii de
către acesta a unui teren deținut de tatăl inculpatului Sabou Marinel Daniel respectiv unchiul
inculpatului Pocol Petru Ioan, numitul Sabou Vasile. Între cel din urmă și Orha Ioan a avut loc în
urmă cu câțiva ani un litigiu civil cu privire la acel teren care a avut drept rezultat obținerea unei
hotărâri judecătorești favorabile lui Sabou Vasile , titularul dreptului de proprietate asupra
respectivului teren. Inculpații i-au solicitat victimei să îi însoțească la teren pentru a le arăta
mejdele. Ajunși la locul faptei, între aceștia s-a iscat un conflict datorită nemulțumirii generată
de întinderea mejdelor , care s-a soldat cu injurii și violențe în urma cărora victima a fost
transportată la spital unde a fost supusa unei intervenții chirurgicale iar la câteva zile după,
victima a decedat.
Având în vedere starea de fapt expusă mai sus, prima instanță a dat o sentință prin care Sabou Marinel
Daniel și Pocol Ioan au fost condamnați pentru infracțiunea de omor calificat . Apărătorul ales a formulat
o cerere de schimbare a încadrării juridice , din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte. Prima instanță a respins cererea însă a reținut împotriva acestora
infracțiunea de omor în formă simplă. Împotriva acestei soluții părțile au declarat apel .

În drept :

1. Articolul 174 al 1 Cod Penal

2. Articolul 175 al 1 lit I Cod Penal
3. Articolul 183 Cod Penal
4. Articolele 73, 74 Cod Penal

2
Comentarii :
Judecata este cea mai importantă fază a procesului penal , care are loc între două momente, cel al
sesizării și momentul final, cel al soluționării definitive a cauzei. Obiectul judecății include,
printre altele și verificarea hotărârilor judecătorești care se realizează prin intermediul căilor de
atac ordinare și extraordinare. În sistemul nostru român există două căi de atac ordinare : apelul
și recursul. Apelul poate fi declarat împotriva sentințelor pronunțate de Tribunale și de
Tribunalele Militare Teritoriale. Tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile considerate
grave , printre care, bineînțeles și infracțiunea de omor despre care este vorba în această speță.
Părțile civile, Orha Maria și Toma Rodica au declarat apel prin care au cerut reținerea împotriva
inculpaților a infracțiunii de omor calificat deoarece acestea consideră că fapta a fost comisă în
public. Pentru a fi considerată săvârșită în public, o faptă trebuie să se încadreze într-una din
următoarele situațiii : fapta să fie săvârșită într-un loc care , prin natura sau destinația lui este
mereu accesibil publicului, spre exemplu : pe un drum public, pe o stradă; în orice alt loc
accesibil publicului cu condiția să fie de față doua sau mai multe persoane, spre exemplu: într-un
magazin în timpul programului; în loc neaccesibil publicului dar cu intenția ca fapta să fie auzită
sau văzută de către două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reuniune de mai multe
persoane, spre exemplu : conferință , ședință, curs ; prin orice mijloc cu privire la care făptuitorul
și-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.1 Din situațiile mai înainte arătate
putem trage ușor concluzia că în speță nu este vorba despre un omor calificat comis în public
deoarece nu se încadrează în niciuna din aceste ipoteze, astfel, pe bună dreptate atât prima
instanță cât și instanța de apel au reținut articolul 174 al 1 (omor în formă simplă). La o primă
vedere s-ar părea că fapta comisă de cei doi inculpați pe terenul din locul numit „Ograda Jizii”,
situat pe marginea drumului care face legătura între localitatea Tămășești și DJ 108 D ar putea fi
interpretată ca fiind un omor comis în public și astfel s-ar putea face aplicarea articolului 175 al 1
lit i, dar în doctrină și în jurisprudență s-a stabilit că omorul comis pe un câmp neîngrădit nu
poate fi considerat ca un loc întotdeauna accesibil publicului deoarece accesul pe acel teren este
permis doar proprietarului, nu și publicului. Având în vedere motivele expuse mai sus , consider
întemeiate atât sentința primei instanțe cât și decizia Curții de Apel Cluj prin care s-a reținut
1
Sergiu Bogdan, „Drept penal. Partea Speciala” , Editura Universul Juridic, București 2009, pag.47-49

3
omorul în formă simplă și s-a respins apelul părților civile cu privire la recalificarea faptei . Cu
privire la apelul inculpatului Sabou Marinel Daniel se impun câteva precizări. Acesta a cerut
schimbarea încadrării juridice în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, argumentând că
moartea victimei este imputată cu titlu de culpă deoarece acesta nu a folosit un instrument apt să
producă moartea (piciorul) , nu a vizat o zonă vitală (zona toraco-abdominală), acestea fiind
împrejurări care relevă intenția de a ucide. Ele însă nu au un caracter absolut, intenția
deducându-se din întregul comportament al agentului și din totalitatea circumstanțelor existente
în speță. Sub aspectul vinovăției trebuie precizat faptul că latura subiectivă a infracțiunii de omor
constă în intenția directă sau indirectă care se caracterizează prin prevederea de către autor a
rezultatului faptei sale și acceptarea posibilității producerii , fără a urmări acest rezultat. Nu este
necesar ca producerea rezultatului să fie certă ci trebuie să fie posibilă pentru autor. Lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte sunt săvârșite cu praeterintenție care se caracterizează prin
existența unei acțiuni intenționate care produce un rezultat mai grav imputabil autorului cu titlu
de culpă. După cum s-a precizat și în doctrină2, atunci când rezultatul mai grav apare ca fiind
prevăzut și acceptat de autor vom fi în prezența unei intenții și nu a unei praeterintenții. Intenția
autorului în cazul lovirilor sau altor violențe care au avut ca urmare moartea victimei, spre
deosebire de omor, este aceea de a produce o vătămare corporală și nu de a ucide persoana. În
cazul omorului, cele două forme ale vinovăției pot fi ușor confundate. Ceea ce le diferențiază
este atitudinea subiectivă a autorului față de rezultatul mai grav. Luând în calcul vârsta victimei ,
de 73 de ani, starea de sănătate precară, zonele vizate precum și faptul că ulterior incidentului
inculpații nu au acordat niciun ajutor victimei, persoana vătămată a fost pusă într-o stare de
vulnerabilitate astfel încât instanțele pe bună dreptate au respins cererea de schimbare a
încadrării juridice . Leziunile constatate prin certificatul medico-legal au fost de o gravitate
semnificativă, acestea ducând la ideea că inculpații nu au dorit să se răzbune printr-o simplă
lovitură. Datorită tuturor motivelor mai sus arătate, cererea de schimbare a încadrării juridice a
fost respinsă, instanțele ținând cont de precedentul juridic unitar din acest domeniu. O astfel de
soluție a pronunțat și Înalta Curte de Justiție și Casație3 într-o speță aproape identică .
Cu privire la reținerea circumstanței prevăzută de articolul 73 lit b Cod Penal , aceasta trebuie
să îndeplinească anumite condiții : existența anumitor activități de provocare din partea victimei,

2
Florin Streteanu, „Tratat de drept penal. Partea Generală Vol I”, Editura C.H.Beck, București 2008, pag.466
3
Decizia nr 1091/2012, Dosar nr 14803/63/2009, ICCJ , Secția penală

4
cum ar fi violența fizică , psihică( loviri, amenințări) care să determine o puternică tulburare și
sub această tulburare infractorul să fi săvârșit infracțiunea.4 Pentru a se reține starea de
provocare, ea trebuie să fie stabilită în mod concret pe baza unor criterii subiective și obiective –
trebuie comparată reacția făptuitorului cu reacția victimei, proporția dintre actul provocator și
reacția făptuitorului. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă de provocare din partea victimei.
Se spune doar că inculpatul Sabou Marinel Daniel și-a ieșit din minți când victima le-a spus să
aducă un inginer pentru a măsura mejdele astfel încât nu se poate reține în această situație un act
de provocare din partea victimei.
Inculpatul Pocol Ioan cere achitarea deoarece consideră că nu există probe la dosar care să îl
învinuiască, dar susține că există probe care îi demonstrează nevinovăția : declarația
coinculpatului Sabou Marinel Daniel prin care respectivul descrie comiterea faptei, fără a preciza
nimic de participarea lui Pocol Ioan, probă care se coroborează cu testul poligraf. Cu toate
acestea declarația martorului Mățan Mircea Dănuț din care reiese că și inculpatul Ioan a acționat
la săvârșirea infracțiunii este decisivă deoarece , potrivit literaturii de specialitate5, declarațiile
martorilor au o valoare probantă necondiționată , putând servi la pronunțarea unei hotărâri sau la
aflarea adevărului fără a fi coroborate cu alte mijloace de probă.

4
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache „ Drept penal roman. Partea generală ” , Editura Universul Juridic,
București 2010, pag.388
5
Mihail Udroiu “Procedură penală. Partea generală.Partea specială” , Editura C.H.Beck , București 2013, pag.183