Dosarul nr.

1ra-367/12
Republica Moldova
Curtea Supremă de Justiţie
DECIZIE
În numele Legii
24 aprilie 2012 mun. Chişinău
Colegiul penal lărgit în componenţa:
Preşedinte – Constantin Gurschi,
judecători –Constantin Alerguş, Tudor Popovici,
Elena Covalenco, Andrei Harghel,
cu participarea:
procurorului – Dumitru Graur, avocatului – Culeac-Reul Natalia,
a judecat în şedinţă publică recursurile ordinare declarate de procurorul
Oleg Popov de inculpatul Curnic Gheorghe precum şi de avocatul acestuia
Culeac-Reul Natalia împotriva sentinţei Judecătoriei Căuşeni din 05 august 2011
deciziei Curţii de Apel Bender din 16 noiembrie 2011 în cauza penală în privinţa
lui
Curnic Gheorghe Condratie, născută la 16 mai 1966, originar
şi locuitor al or. Căuşeni str. Fîntinilor 71, moldovean, studii medii, la
întreţinere un copil minor, nesupus militar, neangajat în cîmpul
muncii; anterior condamnat cu antecedentele penale stinse;
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-au prezentat:
Procurorul Dumitru Graur, care a susţinut recursul declarat.
Avocatul Culeac-Reul Natalia şi inculpatul Curnic Gheorghe care au
solicitat respingerea recursului procurorului, şi admiterea propriilor recursuri în
sensul declarate.
Partea vătămată Salcuţan Elena este de acord cu recursul procurorului.

CONSTATĂ:

1. Prin sentinţa Judecătoriei Căuşeni din 05 august 2011, Curnic Gh. a fost
condamnat pe art.287 alin.(3) CP la 4 ani închisoare.
S-a admis acţiunea civilă, s-a dispus încasarea de la Curnic Gh. în
beneficiul lui E. Salcuţan: 13041 lei ca prejudiciu material, 1000 lei cheltuieli de
asistenţă juridică, 25 000 lei ca prejudiciu moral;
Acţiunea civilă înaintată de Ţulea M. a fost admisă în principiu şi s-a lăsat
spre soluţionare instanţei civile în partea determinării cuantumului
despăgubirilor.
 2. În fapt, instanţa de fond pe baza probelor administrate pe dosar a
constatat că, Curnic Gh. la 24 august 2010, orele 21.00, fiind în stare de ebrietate,
la domiciliul său din or. Căuşeni, str. Fîntînilor 71, a iniţiat un conflict cu A.
Petrova, fiica concubinei sale D. Petrova, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate
în adresa acesteia, în urma căruia ultimele au ieşit în drum plîngînd. La
observaţiile vecinului Ţulea M., care în acel moment împreună cu Sălcuţan E.,
Dumitraşco T. şi minorii Sălcuţan I., Dumitraşco C. şi Dumitraşco V. se întorceau
de la iaz, inculpatul Gh. Curnic a reacţionat neadecvat şi foarte agresiv,
manifestînd lipsă vădită de respect faţă de societate şi încălcînd grosolan ordinea
publică, s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa acestora, apoi luînd o
furcă şi printre gard i-a aplicat acestuia lovituri, ulterior a luat o lopată şi a ieşit
în drum, unde le-a aplicat lovituri lui Ţulea M, Sălcuţan E. şi Dumitraşco T.
căuzîndu-le lui Ţulea M. leziuni corporale uşoare şi Sălcuţan E. leziuni corporale
medii.
3. Sentinţa nominalizată a fost contestată cu apeluri de către procuror şi
avocatul Caşu Alexandru în interesul inculpatului Curnic Gheorghe.
3.1 Procurorul a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi
pronunţarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanţă
prin care inculpatul Curnic Gh. să fie condamnat pentru concurs de infracţiuni şi
anume pe art. 152 alin.(1) şi art.287 alin.(3) CP cu aplicarea prevederilor art.84 CP
la 5 ani închisoare. Considerînd că instanţa de fond incorect a încadrat acţiunile
inculpatului doar la art.187 alin.(3) CP, acestea urmînd a fi încadrate şi în temeiul
art.152 alin.(1) CP.
3.2 În apelul său avocatul Alexandru Caşu a solicitat recalificarea faptelor
la prevederile art.151 CP, la pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a dat o
apreciere incorectă probelor administrate şi neîntemeiat a ajuns la concluzia că
inculpatul a comis huliganism agravant.
4. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 16 noiembrie 2011 au fost respinse
ca nefondate apelurile declarate.
Instanţa de apel a motivat, că prima instanţă corect a încadrat acţiunile
inculpatului în dispoziţia art.287 alin.(3) CP, cu calificativul de huliganism
agravant deoarece raportîndu-se acţiunile inculpatului la prevederile art.131 CP
acestea se consideră săvîrşite în loc public. A considerat temeinic de a respinge
solicitarea privind concursul de infracţiuni, deoarece leziunile de grad mediu
cauzate în cadrul acţiunilor de huliganism însoţite de aplicarea violenţei sunt
cuprinse de infracţiunea de huliganism. Instanţa de fond corect a concluzionat
lipsa la caz a concursului de infracţiuni şi prezenţa concurenţei dintre o parte şi
un întreg, iar conform art.118 alin.(2) CP calificarea infracţiunilor în cazul
concurenţei dintre o parte şi un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde
în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvîrşite.
 5. Cu recurs ordinar a contestat procurorul O. Popov, care a solicitat
casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. Recurentul s-
a referit la art.427 alin.(1) pct.6) CPP, argumentînd că analizînd dispoziţia art.287
CP s-a constat că aceasta nu include în sine în calitate de consecinţe a faptei
prejudiciabile o vătămare medie sau gravă a integrităţii corporale şi sănătăţii.
Recurentul susţine, că pentru a încadra juridic fapta prejudiciabilă în baza art.287
CP este necesar ca gravitatea vătămărilor sănătăţii în calitate de consecinţă a
aplicării violenţei să se limiteze la categoria celor care nu au cauzat daune
sănătăţii fie au cauzat o daună uşoară a integrităţii corporale şi sănătăţii, ori,
fapta care a dus la provocarea de vătămări medii şi grave părţii vătămate
întruneşte deja elementele infracţiunii distincte prevăzute la art.152-151 CP.
Recursuri ordinare au depus, avocatul Culeac-Reul Natalia şi inculpatul
Curnic Gh. care a solicitat casarea hotărîrilor contestate cu pronunţarea unei noi
hotărîri potrivit căreia acţiunile inculpatului să fie recalificate în prevederile
art.151 alin.(1) CP. S-au referit la temeiurile de fapt, că instanţele de judecată la
pronunţarea hotărîrilor nu au ţinut cont cine se face vinovat de provocarea
conflictului dintre inculpat şi părţile vătămate, la baza hotărîrilor de condamnare
au stat depoziţiile părţilor vătămate, vecinii fiind cei care s-au implicat şi au
iniţiat conflictul, astfel dînd o apreciere greşită probelor administrate şi
neîntemeiat ajungînd la concluzia că inculpatul a comis infracţiunea de
huliganism agravant. Nu s-a ţinut cont nici de faptul că leziunile corporale ale
părţii vătămate Salcuţan Elena nu puteau fi provocate de lovitura atît de
puternica a unei lopeţi. Totodată au solicitat şi respingerea acţiunii civile cu titlu
de prejudiciu moral în mărime de 250 000 lei ca fiind exagerată.
6. Judecînd recursurile, în baza materialelor dosarului şi în raport cu
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise,
din următoarele motive.
Procurorul în recursul său, ca temei de recurs invocă pct.6) şi 12) din alin.(1)
art.427 CPP.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanţei
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanţa de apel, inclusiv şi în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice
dispozitivul hotărîrii.
Conform art. 101 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de
procedură penală instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi
temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă,
conform materialelor din dosar. Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct
de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele
în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Decizia instanţei de apel
trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum şi motivele adoptării soluţiei date.
Sub acest aspect Colegiul atestă că instanţa de apel, nu a respectat în deplină
măsură stipulările normelor menţionate, prin ce sau comis erori de drept.
Una din erorile de drept, comise de instanţa de apel constă în faptul că
motivarea deciziei nu cuprinde răspunsuri la toate motivele apelului depus de
procuror. Conform cuprinsului apelului, procurorul a solicitat rejudecarea cauzei
conform ordinei primei instanţe şi condamnarea inculpatului pentru concurs de
infracţiuni: art.287 alin.(3) şi art.152 alin.(1) CP. Apelantul a invocat în apel că
prima instanţă greşit a aplicat prevederile art.118 CP, deoarece la caz nu este
concurenţă dintr-o parte şi un întreg ci concurs ideal de infracţiuni; că dispoziţia
art.287 CP, în noţiunea de violenţă, nu cuprinde acţiunile intenţionate în urma
cărora sau cauzat persoanei vătămări corporale medii.
Lecturînd textul deciziei atacate, Colegiul observă că aceasta conţine numai
afirmaţia că prima instanţă corect a calificat acţiunile inculpatului numai în baza
art. 287 alin.(3) CP şi că corect s-a făcut trimitere la art. 118 alin.(2) CP, în sens că
o parte se cuprinde de un întreg. O altă motivare la problema abordată de
procuror în apel, decizia nu conţine. Instanţa nu a răspuns la motivul privind
prezenţa concursului ideal de infracţiuni, la motivul: cuprinde oare dispoziţia
art. 287 alin.(1) CP, în cazul aplicării de către făptuitor a violenţei în privinţa
părţii vătămate, cauzarea acesteia şi a vătămărilor corporale medii.
În atare circumstanţe se consideră că instanţa de apel a comis eroarea de
drept cuprinsă de pct.6) art. 427 alin.(1) CPP, aceasta nu s-a pronunţat asupra
unor motive care s-au invocat în apel.
Conform pct.12) al art.427 CPP dacă faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare
juridic greşită această situaţie este temei de recurs.
Referitor la temeiul citat, ca o eroare de drept, Colegiul conchide că acesta
este prezent în cauză, deoarece eroarea de drept, privind încadrarea juridică a
faptelor comise de inculpat a comis-o instanţa de fond şi care nu a fost corectată
de către instanţa de apel.
Mai întîi, Colegiul va menţiona că instanţa de apel, a menţinut concluziile
primei instanţe, potrivit cărora, acţiunile violente ale inculpatului, aplicate
părţilor vătămate, începute în curtea gospodăriei, unde Curnic Gh. domicilia, au
continuat în drum, deci în loc public şi deci s-au transformat în acte de
huliganism, cu manifestarea unei vădite lipse de respect faţă de societate şi
încălcare grosolană a ordinei publice, cu aplicare obiectelor adoptate pentru
vătămarea integrităţii corporale. Această încadrare juridică a faptelor a fost
criticată de către apărătorul inculpatului, care a invocat ca motive argumente
precum că inculpatul nu a ieşit în stradă, ci cu lopata lovea ca părţile vătămate să
părăsească gospodăria lui. Inculpatul nu a urmărit intenţia de a încălca ordinea
publică, aşa că faptele lui urmează a fi calificate numai în baza art.152 alin.(1) CP.
Colegiul consideră că şi la acest capitol instanţa de apel nu a motivat pe
deplin respingerea apelului apărătorului.
Astfel, apărătorul în apel, a făcut trimitere la declaraţiile martorilor Petrov
A. şi Petrov D., plus însuşi ale inculpatului, precum că părţile vătămate au
pătruns în curtea gospodăriei unde la fel au aplicat violenţă asupra acestuia, iar
ulterior el ţinea poarta, pe cănd părţile vătămate, din drum, împingeau, stăruind
să între în curte. Pentru clarificarea acestei circumstanţe au importanţă
declaraţiile martorului Pînzari M., care, conform declaraţiilor, a confirmat această
împrejurare.
După cum rezultă din conţinutul deciziei, probelor menţionate, nu li s-a dat
aprecierea respectivă, apreciere care, după caz, poate influenţa încadrarea
juridică corectă a faptelor comise de inculpat.
Avînd în vedere, că în prima instanţă aşa şi în cea de apel, în disputa
părţilor s-a aflat problema de apreciere juridică a faptelor comise de inculpat şi
anume sunt acestea acte de huliganism ori de alte infracţiuni orientate contra
vieţii ori sănătăţii persoanei, Colegiul consideră necesar a face trimitere la
practica judiciară, expusă în pct.3 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie
nr.4 din19.06.2006, „Privind practica judiciară despre infracţiunile despre
huliganism”, unde se explică următoarele:
„ordinea publică înseamnă o totalitate de relaţii sociale ce asigură o ambianţă
liniştită de conveţuire în societate, de inviolabilitate a persoanei şi a integrităţii
patrimoniului, precum şi activitatea normală a instituţiilor de stat şi publice.
Încălcarea grosolană a ordinei publice ce exprimă o vădită lipsă de respect
se consideră săvîrşirea unor acţiuni intenţionate ce atentează la regulile sociale şi
morale de conveţuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan şi demonstrativ
de către violatorul ordinei publice prin necuviinţă, neobrăzare, comportare
batjocoritoare cu cetăţenii, prin înjosire a onoarei şi demnităţii persoanei,
încălcare îndelungată şi insistentă a ordinii publice<etc.
Prin exprimarea unei vădite lipse de respect faţă de societate se au în vedere
acţiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei
persoane care se afla la locul infracţiunii; ( proferarea de expresii indecente,
abordarea unei ţinute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene etc. )”
În contextul acestor explicaţii Colegiul conchide că obiectul juridic al
infracţiunii de huliganism îl constituie relaţiile sociale de convieţuire a căror
existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea şi asigurarea ordinei
publice. Asigurarea ordinei publice, în sensul art. 287 CP este un atribut al vieţii
sociale în care relaţiile ( raporturile) dintre oameni, comportarea lor şi, în genere,
activităţile lor, atunci cînd participă la forme de viaţă în comun, în public, se
desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate
personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. Aceste valori
sunt adînc întipărite în conştiinţa oamenilor, ele constituind rezultatul unei
îndelungi convieţuiri civilizate.
Colegiul menţionează că pentru a aprecia gradul prejudiciabil al faptei (pericolul
social), urmează a ţine samă şi de prevederile art.14 CP, conform cărei sunt
stabilite criterii, după care o faptă poate fi considerată că reprezentă o atingere
minimă a valorilor sociale şi relevă lipsa ei de importanţă şi nu prezintă gradul
prejudiciabil al unei infracţiuni.
Aceste criterii sunt: modul şi mijloacele de săvîrşire a faptei, scopul
urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse sau care s-ar
fi putut produce, precum şi persoana şi conduita făptuitorului.
Potrivit art.131 CP, prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă
într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil
publicului, chiar dacă în momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă
nici o persoană, dar făptuitorul îşi dădea sama că fapta ar putea ajunge la
cunoştinţa publicului.
Instanţele de judecată au conchis că ordinea publică a fost încălcată şi că
intenţia inculpatului era îndreptată spre încălcarea ei. Colegiul conchide că
această concluzie este trasă fără a se aprecia multilateral şi obiectiv evenimentul
derulat, în coraport cu probele administrate de instanţa de fond, printre care
declaraţiile inculpatului, a martorilor Petrova T., Petrova D, şi Pînzari M., pe de-o
parte şi a părţilor vătămate şi a martorilor Dumitraşco C., Dumitraşco V. şi Ţulea
M. pa de-o altă parte, probe care, după cum rezultă din textul deciziei, nu s-au
respins ca inadmisibile.
Colegiul conchide că instanţa de apel nu a ţinut samă şi de explicaţiile pct.9
al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 19.06.2006, conform
cărora, „instanţele judecătoreşti urmează să delimiteze huliganismul de alte
infracţiuni în dependenţă de sensul şi orientarea intenţiei făptuitorului, de
motivele, scopurile şi circumstanţele acţiunilor săvîrşite de el.
Insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale uşoare, medii, grave şi
alte acţiuni de acest fel, săvîrşite în familie, apartament, în privinţa rudelor şi
provocate de relaţii personale ostile etc., vor fi calificate în baza articolelor
Codului penal ce prevăd răspunderea pentru infracţiunile împotriva vieţii şi
sănătăţii persoanei.
Însă, în cazurile în care asemenea acţiuni au fost însoţite de o încălcare
grosolană evidentă a ordinei publice de către făptuitor şi au exprimat o vădită
lipsă de respect faţă de societate, aceste acţiuni urmează a fi calificate drept
huliganism.”
 Potrivit circumstanţelor constatate de prima instanţă, care de fapt au fost
menţinute şi de către instanţa de apel, ultima, în latura aprecierii juridice a
faptelor comise de Curnic Gh. a menţinut încadrarea juridică numai în baza
art.287 alin.(3) CP, argumentînd decizia cu acelea-şi motive- concurenţa dintre o
parte şi un întreg, astfel că calificarea faptelor şi în baza art. 151 alin.(1) CP nu
este necesară.
Colegiul consideră concluzia instanţei de apel la capitolul încadrării juridice
a faptei comise de Curnic N. ca una greşită, fără a se analiza în detaliu dispoziţia
art. 287 CP.
Potrivit acesteia, printre alte elemente constitutive ale infracţiunii de
huliganism, se consideră şi acţiunea intenţionată de încălcare grosolană a ordinei
publice, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanei. Vom specifica că
legiuitorul nu a descris gradul vătămărilor corporale, survenite în rezultatul
violenţei aplicate. Însă practica judiciară oferă răspuns la soluţionarea unor
asemenea cazuri referitor la încadrarea juridică a huliganismului în acela-şi pct.3
al Hotărîrii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 19.06.2006.
conform căruia prin „ huliganism, însoţit de aplicarea violenţei asupra
persoanelor constituie, se înţelege atît violenţă fizică, cît şi cea psihică, ce se poate
manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătăţii, care pot surveni în urma
săvîrşirii unor acţiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin
imobilizarea, îmbrîncirea, punerea unei piedici victimei, acţiuni, urmate de
vătămarea integrităţii corporale sau de leziuni corporale sau fără cauzarea
prejudiciului sănătăţii”.
Prin urmare, Colegiul menţionează, că reţinînd aceste explicaţii şi
raportîndu-le la circumstanţa de fapt, stabilită de ambele instanţe de judecată,
cînd prin lovitura aplicată părţii vătămate Salcuţan E., i s-a cauzat o vătămare
corporală de grad mediu, se conchide că soluţia, privind lipsa concursului de
infracţiuni, este pripită, dacă, la rejudecarea cauzei, se va ajunge la concluzia că
faptele comise constituie şi un act de huliganism.
Noţiunea de „violenţă ” din dispoziţia art.287 CP cuprinde numai acele
acţiuni prin care sa cauzat un prejudiciu sănătăţii, exprimat prin vătămări
corporale neînsemnate ce nu generează dereglarea sănătăţii mai mult de 6 zile
precum şi vătămări corporale uşoare inclusiv cu dereglarea sănătăţii de scurtă
durată, dar nu mai mult de 21 zile. ( Regulamentul de apreciere medico-legală a
gravităţii vătămărilor corporale. M.O. nr.170-172 din 08.08.2003). În cazurile
săvîrşirii actelor de huliganism cu aplicarea violenţei, în rezultatul căreia sa
cauzat un prejudiciu sănătăţii sub formă de vătămări corporale medii ori grave,
care sunt periculoase pentru viaţă şi sănătate, faptele urmează a fi calificate ca
concurs de infracţiuni.
 Această problemă privind încadrarea juridică a faptelor comise de
condamnat, este invocată de el precum şi de apărătorul lui , motive, care de
Colegiu, se consideră întemeiate şi care se cuprind de prevederile pct.12) art.427
CPP, astfel că şi recursurile depuse de ei se vor admite, urmînd ca decizia atacată
să fie casată.
Colegiul consideră că erorile de drept comise la judecarea cauzei nu pot fi
corectate de instanţa de recurs astfel că se va dispune rejudecarea cauzei din nou
în ordine de apel.
La rejudecarea cauzei instanţa de apel urmează să înlăture erorile
menţionate şi ţinînd cont de împrejurările expuse, să judece cauza în strictă
conformitate cu legea şi să adopte o hotărîre legală şi întemeiată.
Avînd în vedere că în instanţa de apel, care a judecat cauza, nu se poate
forma un alt complet de judecată, din lipsă de judecători, cauza se va strămuta
pentru examinare în ordine de apel la o altă instanţă, egală în grad.
În scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi asigurării
executării pedepsei, măsura preventivă, stabilită prin sentinţă de condamnare, se
va menţine.
7. Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit

DECIDE:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul Oleg Popov de

inculpatul Curnic Gheorghe precum şi de avocatul acestuia Culeac-Reul Natalia,
casează total decizia Curţii de Apel Bender din 16 noiembrie 2011,în cauza
penală în privinţa lui Curnic Gheorghe Condratie şi dispune rejudecarea cauzei
în Curtea de Apel Chişinău.
Măsura preventivă, aplicată lui Curnic Gheorghe se menţine.
Decizia este irevocabilă.
Preşedinte Constantin Gurschi

Judecători Constantin Alerguş

Tudor Popovici

Elena Covalenco

Andrei Harghel