1.

La 15 aprilie 2015, X, cetăţean francez, se îmbarcă pe nava de

pasageri Mercur, navă aflată sub pavilion rusesc, din portul Constanţa cu
destinaţia Italia.
La momentul îmbarcării, profitând de faptul că persoana vătămată Y-
cetăţean rus, la rândul său pasager pe acelaşi vas – nu era atent, îi sustrage
acestuia o geantă în care se afla suma de 10.000 euro şi o ascunde în cabina sa
până când ajung la destinaţie.
La 18 aprilie 2015, nava de pasageri Mercur acostează în portul N din
Italia, moment în care X, observând că organele de poliţie procedează la
percheziţionarea pasagerilor pentru a depista autorul furtului, îl abordează pe Z,
cetăţean italian, membru al echipajului şi, după ce îi explică cum a ajuns în
posesia genţii sustrase, îi solicită să îl ajute să treacă bunurile sustrase de
controlul poliţiei în schimbul sumei de 1000 euro.
Acesta din urmă acceptă oferta lui X şi folosindu-se de faptul că în calitate
de membru al echipajului nu era supus percheziţiei, transportă bunul sustras pe
mal, primind ulterior suma de bani promisă.
La o dată ulterioară, în cursul aceluiaşi an, X şi Z călătoresc în România
în scop turistic, fiind reţinuţi de organele de poliţie române pentru fapta săvârşită
în aprilie 2015 sub acuzaţia de furt calificat în cazul inculpatului X ( art. 228
alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. a Cod penal), respectiv tăinuire în cazul
inculpatului Z ( art. 270 alin. 1 Cod penal).
În faţa autorităţilor române cei doi inculpaţi invocă faptul că nu li se poate
aplica legea penală română întrucât nu sunt cetăţeni români şi nici nu au săvârşit
fapta pe teritoriul României.

Precizaţi care este legea aplicabilă inculpatului X. Motivaţi răspunsul.

Precizaţi care este legea aplicabilă inculpatului Z. Motivaţi răspunsul.

1
 2. În luna august 2014, inculpatul X – cetăţean român, stabilit în Spania
de 5 ani – se deplasează în localitatea Craiova, judeţul Dolj, pentru petrecerea
concediului de vară.
În cursul discuţiilor cu membrii familiei acesta povesteşte tatălui său –
inculpatul Y, cetăţean român şi vărului său inculpatul Z – cetăţean român- că
angajatorul său de naţionalitate spaniolă aduce în fiecare seară acasă sume
importante de bani, pe care le depozitează în biroul în care are şi el acces.
În acest context inculpatul Y ( tatăl inculpatului) îl convinge pe fiul său să
sustragă sumele de bani la acre are acces, iar inculpatul Z ( vărul inculpatului) îi
promite acestuia că în cazul în care va reuşi să sustragă banii îl va ajuta să îi
transfere în ţară prin serviciul Western Union.
În luna septembrie 2014 inculpatul X se întoarce la lucru în Spania şi,
profitând de neatenţia angajatorului său, sustrage în timpul nopţii din biroul
acestuia o sumă de 2000 euro pe care o transferă în România prin serviciul WU
către vărul său, inculpatul Z.
În ianuarie 2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria C. dispune trimiterea
în judecată a celor trei inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor de:
- furt calificat în cazul inculpatului X ( art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit.
b Cod penal pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 1 an la 5 ani închisoare);
- instigare la furt calificat în cazul inculpatului Y ( art. 47 Cod penal
raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal pedeapsa prevăzută de
lege fiind de la 1 an la 5 ani închisoare);
- complicitate la furt calificat în cazul inculpatului Z ( art. 48 Cod penal
raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal pedeapsa prevăzută de
lege fiind de la 1 an la 5 ani închisoare).
În faţa instanţei inculpaţii invocă faptul că nu li se poate aplica legea
penală română în condiţiile în care fapta a fost săvârşită în Spania, pedeapsa
prevăzută de Codul penal român pentru aceasta este mai mică de 10 ani şi în
plus lipseşte autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului Curţii
de Apel C.

Precizaţi care este legea aplicabilă pentru fapta săvârşită de cei trei
inculpaţi. Motivaţi răspunsul.