CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI HOTARAREA din 16 decembrie 2008, definitiva la 16 martie 2009, in Cauza Rupa impotriva Romaniei

(Nr. 1) (Cererea nr. 58.478/00)

In Cauza Rupa impotriva Romaniei (Nr. 1), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 18 noiembrie 2008, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 58.478/00) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Vili Rupa (reclamantul), a sesizat Comisia Europeana a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 21 februarie 1998 in temeiul fostului articol 25 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Reclamantul, caruia i-a fost acordat beneficiul asistentei judiciare din oficiu, a fost reprezentat succesiv de doamnele Monica Macovei, avocat in cadrul Baroului Bucuresti, Adriana Dagalita si Raluca Stancescu-Cojocaru, juriste in cadrul Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania - Comitetul Helsinki. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, Razvan-Horatiu Radu, subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe. 3. Reclamantul a sustinut in mod special ca ar fi suferit rele tratamente la datele de 28 ianuarie si 11 martie 1998, cu ocazia imobilizarii sale de catre politie, si ca ar fi fost detinut in doua randuri in conditii materiale inumane si degradante in spatiile de detentie ale organelor de politie din Hunedoara si Deva, din data de 28 pana pe 29 ianuarie 1998 si intre 11 martie si 4 iunie 1998. De asemenea, reclamantul s-a plans atat de lipsa unei anchete efective referitoare la plangerile sale de rele tratamente, cat si de lipsa unei cai de recurs efective in dreptul intern pentru a obtine o reparatie pentru relele tratamente suferite.

4. Cererea i-a fost transmisa Curtii la data de 1 noiembrie 1998, data intrarii in vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie (art. 5 A 2 din Protocolul nr. 11). 5. Cererea i-a fost atribuita Sectiei a treia a Curtii (art. 52 A 1 din Regulamentul Curtii). Dupa ce a comunicat cererea Guvernului la data de 9 martie 2002, camera constituita in cadrul acestei sectii a declarat cererea partial admisibila prin decizia din 14 decembrie 2004. La data de 1 februarie 2008, Curtea a modificat compunerea sectiilor sale (art. 25 din Regulament). Cererea de fata a fost atribuita Sectiei a treia, astfel remaniata (art. 52 A 1). 6. Atat reclamantul, cat si Guvernul au depus observatii scrise complementare (art. 59 A 1 din Regulament). Deoarece camera a hotarat, dupa consultarea partilor, ca nu este necesar sa aiba loc o audiere privind fondul cauzei (art. 59 A 3 in fine din Regulament), fiecare parte a transmis observatii scrise referitoare la observatiile formulate de cealalta parte. IN FAPT I. Circumstantele cauzei 7. Reclamantul s-a nascut in anul 1973 si locuieste in Hunedoara. 8. Este somer si sufera din anul 1990 de tulburari psihice (vezi mai jos AA 80-83) si este inscris din acest motiv la Directia de Munca si Protectie Sociala ca persoana cu handicap de gradul 2. La data evenimentelor, avea varsta de douazeci si sase de ani si locuia cu mama sa si cu fratele sau. 9. Faptele cauzei, ce dau nastere la controverse intre parti, pot fi rezumate dupa cum urmeaza. A. Incidentul din 28 ianuarie 1998 10. In luna ianuarie 1998, deoarece aflase ca reclamantul avea intentia de a vinde mercur alb, substanta toxica a carei detinere este interzisa in Romania, Politia din Hunedoara a pregatit un scenariu pentru a-l prinde in flagrant delict. Astfel cum reiese dintr-o declaratie a politistului N.B. din data de 12 mai 1998, depusa la dosar de catre Guvern, la momentul la care operatiunea politiei a fost organizata, reclamantul era cunoscut de mai multi ani de catre serviciile de politie ca "personaj interlop, antisocial, violent si care sufera de afectiuni neuropsihice". 11. La data de 28 ianuarie 1998, in jurul orei 17,30, pe cand se afla in apropierea hotelului Rusca, in centrul orasului Hunedoara (judetul Hunedoara), reclamantul a fost prins de mai multi politisti, 12 potrivit sustinerilor sale, 8 sau 3 in opinia Guvernului. Acestia l-ar fi lovit apoi in cap si in stomac. Reclamantul i-a recunoscut printre politisti pe capitanul B., comandantul E. si locotenentul C. Dupa ce l-au imobilizat la pamant,

politistii l-au stropit cu gaz lacrimogen si i-au pus catusele. Observand o sticla de plastic aflata pe jos si care continea mercur alb, politistii l-au acuzat ca el ar fi proprietarul acesteia. 12. Reclamantul a negat ca ar fi proprietarul sticlei, insa a fost introdus cu forta in portbagajul unei masini de politie care l-a dus la Comisariatul de Politie din Hunedoara. El pretinde ca si-ar fi pierdut caciula si un lant de aur in momentul arestarii sale. De asemenea, el afirma ca politistii i-au confiscat suma de doua milioane lei vechi (ROL), respectiv aproximativ 220 euro, pe care o avea asupra sa. Impreuna cu el au fost prinse si alte persoane, printre care un anume I. Selaru. Acesta, fiind dus si el la comisariat, a fost eliberat la putin timp dupa sosirea sa la comisariatul de politie. 13. Intr-o declaratie din data de 10 mai 2000 data in fata reprezentantului reclamantului si depusa in fata Curtii, I. Selaru a precizat ca a vazut mai multi politisti lovindu-l pe reclamant cu mainile si picioarele, stropindu-l cu gaz lacrimogen si punandu-i catusele. Apoi l-ar fi introdus pe reclamant in portbagajul masinii de politie si l-ar fi transportat astfel la Comisariatul de Politie din Hunedoara. I. Selaru a declarat ca i-a vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant chiar si dupa sosirea lor la comisariatul de politie. De asemenea, el pretinde ca l-ar fi auzit pe reclamant tipand in timp ce era lovit, dupa ce a fost dus la etaj. 14. La comisariat, reclamantul si celelalte persoane arestate au fost tinute o vreme pe un culoar de la parter. Apoi reclamantul a fost condus la etaj si instalat pe un scaun langa biroul capitanului B. In tot acest timp, a purtat catuse. El pretinde ca ar fi fost lovit in cap si in stomac, atat la parter, cat si la etaj, de catre politisti tineri ale caror nume nu le cunoaste. Apoi, in biroul capitanului B., reclamantul a fost interogat timp de doua sau 3 ore. Politistii prezenti au afirmat ca gasisera asupra lui o sticla din plastic ce continea mercur, pe care ar fi aruncat-o la pamant la sosirea politiei. Reclamantul a negat faptele si le-a cerut politistilor sa verifice amprentele de pe sticla. In continuare, el a semnat mai multe declaratii in care afirma ca nu cunoaste nici sticla, nici provenienta si nici continutul ei. In declaratiile sale, el s-a plans de faptul ca ar fi fost deposedat de un lant de aur, de o palarie si de doua milioane ROL. 15. Politistii au intocmit un proces-verbal de flagrant delict, care nu a fost semnat nici de martori, nici de reclamant. Conform procesului-verbal, in jurul orei 17,30, politistii, care fusesera sesizati in legatura cu un individ ce detinea mercur, au intervenit din oficiu. Astfel, ei au arestat in parcarea hotelului Rusca un suspect pe care, dupa verificarea actelor sale de identitate, l-au identificat ca fiind Vili Rupa. Totusi, cand au vrut sa procedeze la o perchezitie corporala, reclamantul a opus rezistenta si a incercat sa fuga, astfel incat a fost nevoie sa se recurga la forta pentru a-l imobiliza. In timpul operatiunii de imobilizare, partea interesata si-a deschis haina si a aruncat pe gazon, la o distanta de 2 metri, o sticla de plastic de "7-Up" ce continea mercur. Confiscand sticla in vederea anchetei, politistii au cantarit-o si au constatat ca ea continea 2,046 kg mercur alb. Procesul-verbal a consemnat ca reclamantul a fost apoi dus la comisariat din motive legate de ancheta.

16. La comisariat, politistii au consemnat si depozitiile a 2 martori oculari, M.V.B. si I. Selaru. Acesta din urma a confirmat ca izbucnise o incaierare intre persoana care il insotea pe reclamant si un tert, ca politistii au intervenit si ca domnul Selaru fusese el insusi prins de politisti. I. Selaru a mai declarat: "nu pot spune cu certitudine ce a facut [reclamantul] cand i-a vazut pe politisti ca sosesc". Al doilea martor ocular, M.V.B., a declarat ca reclamantul refuzase sa isi prezinte actele la cererea politistilor si ca s-a impotrivit unei perchezitii corporale. Apoi, reclamantul ar fi scos din haina o sticla verde si ar fi aruncat-o la pamant, dupa care politistii "l-au imobilizat si l-au condus intr-o masina". 17. In jurul orei 21,00 reclamantul a fost condus intr-o celula in care a fost inchis singur, pana dimineata. In aceasta incapere se aflau numai cateva banci metalice. Reclamantul afirma ca a petrecut toata noaptea cu mainile prinse cu catusele de o bara metalica, fara hrana si in imposibilitatea de a merge la toaleta. Nu a putut nici sa isi anunte familia despre faptul ca fusese arestat. 18. In doua declaratii redactate in mod similar, din data de 11 iunie 2002 si prezentate Curtii de catre Guvern, politistii M.R. si A.P. au aratat ca reclamantul fusese tinut in sala de retinere intreaga noapte din 28 spre 29 ianuarie 1998, ca ii adusesera 2 hamburgeri si o sticla de 2 litri cu suc de portocale si ca fusese dus la toaleta de fiecare data cand a solicitat acest lucru. In final, acestia au declarat ca reclamantul "a avut o atitudine violenta, ca era cunoscut de politisti ca un element cu un comportament deviant si chiar capabil sa riposteze in fata organelor de politie". 19. La data de 29 ianuarie 1998, in jurul orei 8,30, reclamantul a fost transferat la Comisariatul de Politie din Deva, Inspectoratul Judetean de Politie Hunedoara. In jurul orei 9,30 a fost condus la comandantul J. care, dupa ce l-a audiat, i-a spus ca urma sa vina un avocat, dupa care va fi pus in libertate. Intre timp, comandantul J. l-a invitat pe reclamant sa semneze o declaratie. Partea interesata a semnat-o fara sa i se dea voie sa o citeasca inainte. In timpul interogatoriului, reclamantul a precizat ca suferea de o boala psihica si ca putea prezenta adeverinte medicale. 20. Dupa un timp a sosit un avocat numit din oficiu, C.M., care a schimbat cateva cuvinte cu comandantul J. si a contrasemnat declaratia semnata de reclamant, fara a i se adresa reclamantului, conform afirmatiilor acestuia din urma. 21. In jurul orei 11,00, reclamantul a fost eliberat si s-a intors acasa, in Hunedoara. In timpul detentiei sale, reclamantul nu a fost informat ca se afla in stare de arest si nu i s-a prezentat niciun mandat de arestare preventiva. 22. In zilele urmatoare, din cauza loviturilor primite in zona capului, reclamantul s-a simtit tot mai rau. Fiindu-i teama de eventualele represalii din partea politistilor nu s-a supus examenului unui medic legist pentru a obtine o adeverinta medicala.

23. Deoarece durerile de cap au persistat, reclamantul a fost internat la data de 4 februarie 1998 la spitalul de psihiatrie din Zam (Hunedoara), unde a ramas pana la data de 9 martie 1998. In timpul sederii sale la spital, el a depus la 21 si la 23 februarie doua plangeri impotriva politistilor cu privire la care pretinde ca l-ar fi lovit. La data de 3 martie 1998 a fost informat de Curtea Suprema de Justitie ca plangerea sa fusese transmisa Parchetului Militar Craiova. B. Prinderea reclamantului la data de 11 martie 1998 a) Versiunea reclamantului 24. La data de 11 martie 1998, in jurul orei 5,00, 4 politisti in civil ar fi batut la usa de la domiciliul reclamantului. Atunci cand mama sa, A.R., le-a deschis, ei ar fi impins-o si ar fi intrat in camera reclamantului. Acestia l-ar fi trezit pe reclamant si i-ar fi cerut sa ii insoteasca la sectia de politie. Reclamantul l-ar fi recunoscut pe capitanul B., pe comandantul E. si pe locotenentul C. Pentru ca acestia nu i-au prezentat un mandat de arestare, reclamantul ar fi refuzat sa ii urmeze. Simtindu-se amenintat, avand in vedere circumstantele primei sale arestari din data de 28 ianuarie 1998, acesta ar fi luat un briceag si le-ar fi cerut politistilor sa paraseasca apartamentul. Acestia s-au conformat. 25. Odata ce au iesit, acestia ar fi cerut ajutorul comisariatului. Mai tarziu, doua autovehicule de teren si un autovehicul special antiterorism, precum si vreo 50 de politisti, dintre care unii in civil, ar fi sosit la fata locului. Potrivit afirmatiilor unui martor, domnul Ion Radu Stoica, politistii proveneau de la mai multe unitati din judet, si anume din Hunedoara, Deva si Orastie. 26. Politistii in uniforme ar fi incercuit imobilul reclamantului. Ceva mai tarziu, un anumit colonel G., comandantul Politiei din Hunedoara, ar fi batut la usa reclamantului si i-ar fi cerut acestuia sa il urmeze la sediul politiei, fara sa ii arate vreun mandat de arestare. Reclamantul ar fi acceptat sa se deplaseze la sediul politiei, cu conditia sa fie insotit de avocatul sau, domnul Rusu, si de un cameraman de la canalul local de televiziune Pro TV. Dupa putin timp, un civil cu camera de luat vederi ar fi sosit la fata locului. Colonelul G. ar fi precizat ca acest civil lucra pentru canalul de televiziune Pro TV. Reclamantul ar fi acceptat sa iasa din imobil, insa odata ajuns afara, cand a vazut numarul mare de membri ai fortelor de ordine prezenti acolo, ar fi banuit ca cameramanul nu lucra pentru televiziune si s-ar fi intors in apartamentul sau. Mai tarziu, ar fi aflat ca acel cameraman era de fapt colonelul N. de la Politia Hunedoara. 27. Abia cand o avocata numita din oficiu, L.P., a sosit la fata locului, in jurul orei 8,00, reclamantul ar fi acceptat sa mearga la politie. Acesta ar fi luat cu el un topor si certificatul sau de persoana cu handicap. La iesirea din imobil, in timp ce colonelul N. il filma, reclamantul ar fi fost imobilizat de mai multi politisti, care i-ar fi luat din mana toporul si i-ar fi aplicat o serie de lovituri de picior. Apoi ei l-ar fi incatusat, i-ar fi pus lanturi la picioare si l-ar fi condus la sediul politiei din Deva.

28. In procesul-verbal intocmit de politie cu ocazia prinderii reclamantului s-a mentionat faptul ca reclamantul il lovise cu un topor pe locotenent-colonelul I.R., insa ca acesta nu ar fi suferit nicio leziune, deoarece toporul ar fi nimerit intr-o agenda pe care acesta o avea la el. Reclamantul neaga ca ar fi utilizat toporul si califica aceasta sustinere drept pura inventie. Trebuie mentionat in acest sens ca locotenent-colonelul I.R. nu a avut nicio urma de la pretinsele lovituri pe imbracaminte sau pe agenda si ca, pe de alta parte, plangerea depusa de politie il acuza pe reclamant de ultraj verbal la adresa unui politist, nicidecum de ultraj cu violenta. 29. Intr-o declaratie din data de 10 mai 2000, data in fata reprezentantului reclamantului in fata Curtii, un vecin de-al reclamantului, I.R. Stoica, martor ocular al prinderii reclamantului, a afirmat ca i-ar fi vazut pe politisti lovindu-l pe reclamant si apoi conducandu-l in masina de politie, "cu mainile prinse cu catuse la spate, cu fata tumefiata, in mod evident ranit si deplasandu-se cu dificultate". El a negat ca l-ar fi vazut pe reclamant lovindu-l pe I.R. cu toporul. 30. Intr-o declaratie din data de 10 mai 2000, data de asemenea in fata reprezentantului reclamantului in fata Curtii, mama reclamantului a confirmat ca politistii au intrat fara mandat in apartamentul sau si ca l-au lovit pe reclamant inainte de a-l duce la sediul politiei din Deva. De asemenea, aceasta a mentionat ca autoritatile nu i-au permis sa isi vada fiul in timpul detentiei sale in acest loc si ca nu a putut sa il vada decat dupa ce a fost transferat la inchisoare; atunci, aceasta a constatat ca era ranit la picior. In final, ea a remarcat ca fiul ei a fost adus la tribunal purtand catuse la maini si lanturi la picioare. b) Versiunea Guvernului 31. Guvernul afirma ca 3 politisti s-au prezentat la data de 11 martie 1998 la domiciliul reclamantului pentru a executa un mandat de aducere emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara la data de 10 martie 1998, in temeiul art. 183 din Codul de procedura penala (CPP). Intr-adevar, parchetul ar fi considerat ca prezenta reclamantului era necesara in cadrul anchetei declansate cu privire la traficul cu mercur. Avand in vedere ca reclamantul refuzase sa se prezinte la parchet, asa cum reiesea dintrun proces-verbal de neprezentare intocmit la data de 3 februarie 1998, mandatul de aducere ar fi fost singurul mijloc de a-l audia cu privire la acuzatiile formulate de acesta impotriva politistilor. 32. Dupa ce au intrat in apartamentul in care se aflau reclamantul si mama sa, cei 3 politisti ar fi fost amenintati de reclamant cu un briceag, de asa maniera incat au fost nevoiti sa se retraga din apartament si ar fi fost obligati sa cheme ca intariri inca doua echipaje totalizand 10 politisti. Cand a iesit reclamantul, acesta ar fi fost inarmat cu un topor cu care l-ar fi lovit pe un ofiter de politie care ar fi incercat sa il imobilizeze. Avand in vedere ca reclamantul a fost prins in flagrant delict cu privire la infractiunea de ultraj, politistii l-ar fi prins pentru a-l conduce in fata autoritatii competente. C. Arestarea preventiva a reclamantului

33. La data de 11 martie 1998, in jurul orei 10,00, procurorul de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara a emis impotriva reclamantului un mandat de arestare preventiva pentru o perioada de 30 de zile, in aplicarea art. 148 lit. c), d), e) si h) din CPP. Motivele invocate in sustinerea arestarii au fost posesia ilegala a doua kilograme de mercur la data de 28 ianuarie 1998 si ultrajul la adresa unui politist, comis la data de 11 martie 1998, care a constat in amenintarea acestuia cu un topor si cu un briceag, fapte pentru care pedeapsa prevazuta era mai mare de 2 ani inchisoare; in plus, punerea sa in libertate ar fi pus in pericol ordinea publica. Pe mandatul de arestare nu figura nicio ora. 34. In jurul orei 10,30, dupa prinderea sa descrisa mai sus (paragrafele 24-32), reclamantul a fost dus, in baza acestui mandat, in fata comandantului J., de la Politia din Deva, pentru a fi audiat. Erau prezenti si un procuror si I., avocat numit din oficiu. Reclamantul pretinde ca ar fi fost legat cu o mana de biroul comandantului J., iar cu cealalta mana i se permitea sa scrie o declaratie referitoare la incidentele din 28 ianuarie si 11 martie 1998. 35. In declaratia sa, reclamantul a prezentat incidentele in versiunea sa. In mod special, el a pretins ca ar fi fost lovit de politisti cu lovituri de picior. Atat avocatul numit din oficiu, cat si procurorul au contrasemnat declaratia. Reclamantul pretinde ca avocatul nu i-a adresat nicio intrebare si ca nimeni dintre cei prezenti nu i-a cerut explicatii cu privire la leziunile de pe fata sa. 36. In jurul orei 11,00, partea interesata a fost dusa la centrul de detentie din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Deva si plasata intr-o celula cu mai multe persoane. 37. In cursul dupa-amiezii a fost examinat de un medic care i-a prescris somnifere, insa fara niciun tratament pentru leziunile sale. Registrul medical contine, pe langa numele reclamantului, urmatoarele mentiuni: "Diagnostic: psihopatie polimorfa; gastrita cronica. Apt pentru detentie". 38. Dupa arestarea partii interesate la data de 11 martie 1998, canalul local de televiziune Pro TV a difuzat cateva imagini de la arestare, prezentandu-l pe reclamant cu catuse, urcand in masina de politie. Celelalte imagini ale arestarii sale, in special cele cu altercatia sa cu politistii, nu au fost difuzate. Cativa vecini ai reclamantului, printre care I. R. Stoica, l-au recunoscut in timpul difuzarii imaginilor la televizor. Conform unei declaratii din data de 10 mai 2000, imaginile nu permiteau sa se vada daca reclamantul era ranit sau nu. Guvernul nu a precizat daca aceste imagini proveneau de la inregistrarea efectuata de politie. 39. In primele zile de arest, sub efectul somniferelor administrate, reclamantul a dormit practic tot timpul. Nu isi aminteste ce s-a intamplat in acest interval de timp. 40. Cateva zile mai tarziu, reclamantul a fost imobilizat cu un dispozitiv numit "T" (picioarele si mainile erau legate strans cu lanturi unite cu o bara metalica verticala). In

plus, partea interesata afirma ca a fost legata de pat cu catuse. A fost lasat asa timp de 9 sau 16 zile, timp in care nu s-a putut spala, nu a putut merge la toaleta (a fost nevoit sa foloseasca o plosca), nu a putut manca singur si nu a putut iesi pentru plimbarea zilnica. 41. Intr-o zi, a fost condus impreuna cu alti detinuti la Spitalul Judetean din Deva pentru o expertiza psihiatrica. In timpul consultatiei a fost lasat cu lanturile la picioare si cu catusele la maini. Expertiza a stabilit ca discernamantul sau era diminuat [vezi g) de mai jos)]. 42. Dupa 9 sau 16 zile, politistii i-au scos dispozitivul "T" si catusele de la maini, lasandu-l legat numai la picioare. Reclamantul a cerut de mai multe ori sa i se scoata lanturile de la picioare, plangandu-se de dureri si de o senzatie neplacuta de amorteala, insa gardienii i-au raspuns ca primisera ordine si ca nu aveau alta solutie. Din cauza acestui tratament, reclamantul striga adesea in timpul noptii, asa cum reiese dintr-o declaratie a unui coleg de celula, C.C. 43. Disperat, reclamantul a refuzat orice hrana timp de 10 zile. El sustine ca a fost obligat sa stea cu lanturile la picioare timp de 81 de zile. 44. Intr-o adresa din data de 19 noiembrie 1999, Inspectoratul Judetean de Politie Hunedoara a explicat Ministerului de Interne ca reclamantul fusese foarte violent in timpul arestului sau la Comisariatul de Politie din Deva, reprezentand o amenintare pentru politisti si pentru colegii sai de celula. Astfel, el ar fi smuls intrerupatorul de la sistemul de iluminare a celulei, ar fi indoit capacul metalic al portitei de pe usa acesteia, ar fi spart un bec, i-ar fi amenintat pe colegii sai de celula si ar fi facut zgomot, strigand si batand in usa. Adresa preciza ca politistii incercasera din rasputeri sa il calmeze, insa fara rezultat, manifestarile sale fiind asemanatoare manifestarilor unui animal. Din acest motiv, reclamantul ar fi fost pedepsit si pus timp de 10 zile in "izolare simpla, cu catuse la maini si lanturi la picioare". Abia cand i-au permis sa primeasca un pachet de la mama sa politistii au putut sa il calmeze, in ultima zi de izolare. Din motive similare, aceeasi pedeapsa i-a fost aplicata in aprilie 1998, de aceasta data pentru 15 zile. Adresa preciza faptul ca sanctiunile fusesera luate de conducerea inchisorii dupa acordul medicului inchisorii; aceasta preciza si ca, in timpul detentiei sale in izolare celulara, singurele persoane care l-au vizitat pe reclamant au fost seful departamentului de cercetari penale si ofiterul responsabil cu persoanele detinute. In plus, reclamantul ar fi fost imobilizat cu ajutorul unor catuse si lanturi la picioare de fiecare data cand a fost dus la interogatoriu, precum si "cu alte ocazii, pentru a-l impiedica de la actiuni agresive si de la automutilare". 45. Adresa confirma ca, pentru a protesta impotriva imobilizarii sale, reclamantul facuse greva foamei si ca se plansese la Parchetul Militar Craiova. Drept urmare, a venit sa il vada un procuror militar. In final, adresa preciza ca, chiar si dupa transferul sau in inchisoare, la data de 4 iunie 1998, reclamantul fusese imobilizat cu ajutorul unor lanturi.

46. Reclamantul pretinde ca in timpul detentiei sale la Politia din Deva nu i s-a permis sa isi vada mama, venita de mai multe ori sa vorbeasca cu el. In ziua de Pasti, aceasta i-a adus un pachet cu mancare, insa i s-a spus ca nu avea permisiunea sa isi vada fiul. Prin urmare, ea a lasat pachetul si a plecat. In semn de protest, reclamantul ar fi refuzat sa primeasca pachetul, care nu i-a fost totusi returnat mamei sale. Pachetul i-ar fi fost predat partii interesate mai tarziu, dupa greva foamei, insa mancarea pe care o continea se alterase. 47. In urma plangerii penale depuse de reclamant, procurorul militar C., de la Parchetul Militar Craiova, s-a deplasat la centrul de detentie al Politiei din Deva pentru a lua o declaratie partii interesate. Intrevederea a avut loc la data de 16 martie 1998, cand reclamantul avea lanturi (sistemul "T") si catuse la maini. 48. Reclamantul a fost detinut la sediul central al Politiei din Deva pana la data de 4 iunie 1998, perioada in care nu a putut sa se vada cu un avocat si nici sa primeasca vizite din partea familiei sale. El afirma ca pana la aceasta data nu i s-au adus la cunostinta mai multe aspecte despre actele efectuate in cadrul procedurii indreptate impotriva sa. Atat inainte, cat si dupa aceasta data, cererile sale de punere in libertate au ramas fara raspuns. 49. La data de 4 iunie 1998, reclamantul a fost transferat la inchisoarea din Deva, unde a ramas pana la eliberarea sa din data de 10 mai 1999. Conform dosarului medical de transfer, reclamantul suferea de o "patologie psihica polimorfa", era apt de munca din punct de vedere psihologic, insa nu avusese un "comportament adecvat" in timpul detentiei sale la Politia din Deva. 50. Intr-o adresa trimisa Guvernului la data de 11 iunie 2002, Directia Generala a Penitenciarelor (DGP) a explicat ca reclamantul nu ar fi putut fi tinut in lanturi in timpul sederii sale la inchisoarea din Deva, deoarece lanturile fusesera interzise printr-o directiva a DGP din 21 februarie 1992; in schimb, aceasta a recunoscut ca era posibil sa fi fost legat cu un dispozitiv tip "T" in timpul detentiei sale la Politia din Deva timp de 81 de zile. 51. DGP a adaugat ca reclamantul fusese internat in Spitalul Penitenciar Jilava (aproape de Bucuresti) in perioada 19 iunie-21 iulie 1998, in vederea unei expertize psihiatrice; aceasta stabilise ca el suferea de tulburari de personalitate de tip polimorf. I s-au prescris calmante (Diazepam si Clordelazin) "in caz de nevoie". A mai fost internat inca o data in aceasta institutie in perioada 7-18 august 1998. 52. Conform sustinerilor DGP, reclamantul se intalnise cu un avocat de doua ori in timpul detentiei sale si fusese examinat de un medic de 12 ori. Adresa preciza in continuare ca reclamantul fusese sanctionat de 3 ori pentru abateri grave de la regulile de disciplina. Astfel, in perioada 1 februarie-1 aprilie 1999, i s-au interzis vizitele si pachetele. Adresa il califica pe reclamant ca fiind violent, mereu nemultumit si protestatar fata de lege si de regulile vietii la comun. Aceasta concluziona ca numai o expertiza medicala dispusa de autoritatile judiciare competente ar putea permite aprecierea compatibilitatii afectiunii de care suferea reclamantul cu regimul de detentie.

53. Referitor la tratamentul reclamantului in timpul detentiei sale la inchisoarea din Deva, prefectul de Hunedoara i-a confirmat mamei partii interesate, intr-o adresa din data de 19 octombrie 1998, ca acesta fusese supus unui regim de detentie "mai sever, tinand cont de amenintarile grave proferate la adresa politistilor care procedasera la arestarea sa". Cotidianul local "Actiunea HD" a denuntat tratamentul aplicat reclamantului in doua articole din 10 si 11 decembrie 1998. D. Procedura penala indreptata impotriva reclamantului pentru detinerea de produse stupefiante/toxice si ultraj 54. Reclamantul afirma ca nu a fost tinut la curent cu derularea anchetei si ca nu a putut sa ia legatura cu un avocat. 55. Astfel cum reiese din rechizitoriul intocmit la data de 7 aprilie 1998, parchetul a audiat 4 martori: M.B. si M.R., politisti care au participat la arestarea reclamantului din data de 28 ianuarie 1998, I. Selaru, care a declarat ca nu vazuse daca reclamantul avusese o sticla asupra sa, si un alt martor care a declarat ca l-a vazut pe reclamant aruncand sticla la pamant. Acest din urma martor a decedat inaintea inceperii procedurii in fata instantei. 56. Politistul M.B. a precizat in depozitia sa ca, la data de 28 ianuarie 1998, serviciul sau, si anume Departamentul explozivi, produse toxice si stupefiante, detinand informatii conform carora reclamantul intentiona sa vanda mercur, organizase o operatiune de prindere in flagrant delict. In jurul orei 17,30, o echipa formata din mai multi politisti s-a deplasat in cartierul Hotelului Rusca si, cand reclamantul a sosit cu o masina BMW pentru a se intalni cu cumparatorul de mercur, politistii au intervenit. Vazandu-i pe politisti, reclamantul a iesit din masina si, incercand sa fuga, a aruncat la pamant sticla ce continea mercur. A fost prins imediat de politisti. 57. Al doilea politist audiat, M.R., a declarat ca serviciul sau primise informatii conform carora reclamantul avea intentia de a vinde mercur. Astfel, a fost organizata o operatiune de prindere in flagrant delict. In acest scop, echipa de politie s-a deplasat in apropierea Hotelului Rusca la data de 28 ianuarie 1998, spre ora 17,00, asteptand sa soseasca reclamantul, care urma sa ii vanda mercur unei alte persoane. Cand a sosit reclamantul, el s-a asezat pe o banca. Conform planului organizat de politisti, a fost provocata o altercatie pentru a le permite acestora sa intervina. Recunoscandu-l pe politistul M.R., reclamantul a incercat sa fuga si a aruncat sticla la pamant. 58. Rechizitoriul a confirmat ca un locotenent de politie filmase incidentul din 11 martie 1998 in timpul caruia a fost prins reclamantul, ca se confiscase un briceag in apartamentul partii interesate si ca avocata L.P. fusese martora la fapte. 59. Reclamantul a fost citat sa se prezinte in fata Tribunalului Judetean Hunedoara la data de 3 iunie 1998. Cu aceeasi ocazie, i s-a comunicat rechizitoriul. Astfel, el a aflat ca era trimis in judecata pentru trafic de stupefiante si ultraj verbal la adresa unui politist, infractiuni pedepsite de art. 312 si, respectiv, art. 239 A 1 din Codul penal.

60. Pe toata durata procesului sau in fata Tribunalului Judetean Hunedoara, reclamantul a fost transferat aici cu catuse si lanturi la picioare. Lanturile si catusele nu i-au fost scoase in timpul sedintelor publice in fata instantei. 61. La prima sedinta, la data de 3 iunie 1998, a fost asistat de un avocat numit din oficiu, domnul R., pe care nu il mai intalnise pana atunci. A cerut instantei sa se depuna la dosar caseta video inregistrata de colonelul N. in timpul arestarii sale, la data de 11 martie 1998, insa nu a primit niciun raspuns, desi si-a reiterat cererea si in urmatoarea sedinta. 62. In schimb, instanta i-a admis cererea privind efectuarea unei expertize psihiatrice. Aceasta a fost realizata la data de 29 iulie 1998 la Spitalul Penitenciar Jilava. In pofida cererii Curtii, Guvernul nu a prezentat acest raport. 63. La sedinta din data de 29 iulie 1998, reclamantul a fost aparat de un avocat ales, domnul P. Acesta a depus la dosar o adeverinta medicala din care reiesea ca clientul sau suferea de tulburari psihiatrice de mai multi ani. Acesta i-a solicitat instantei sa inlocuiasca arestarea preventiva cu o masura de internare la Spitalul Psihiatric din Zam, unde reclamantul mai fusese internat anterior. 64. Instanta a respins cererea de internare si a hotarat sa il tina pe reclamant in stare de arest preventiv. Apoi a audiat partea interesata, care a declarat ca sticla ce continea mercur nu ii apartinea si ca politistii prezenti la arestarea sa mintisera cand au afirmat ca el o aruncase la pamant. In ceea ce priveste pretinsa infractiune de ultraj, el a confirmat ca refuzase sa ii urmeze pe politisti la data de 11 martie 1998, insa a adaugat ca, avand in vedere circumstantele in care se desfasurase prinderea sa din data de 28 ianuarie 1998, ii era teama de alte abuzuri din partea politistilor, cu atat mai mult cu cat nu i se prezentase niciun mandat de arestare. 65. La data de 5 mai 1999, dupa ce i-a audiat pe reclamant, pe I. Selaru si pe politistii M.B. si M.R., instanta a statuat ca reclamantul era vinovat de trafic de stupefiante. Bazandu-se pe declaratia data in fata politiei la data de 28 ianuarie 1998 de catre un martor decedat la putin timp dupa aceasta data (paragraful 55 de mai sus) si trimisa de parchet ca proba, pe declaratiile reclamantului si ale politistilor M.B. si M.R. care au venit sa il aresteze la data de 11 martie 1998, precum si pe un proces-verbal de infractiune flagranta, instanta a stabilit astfel faptele: afland ca reclamantul se afla in posesia unei cantitati de mercur pe care dorea sa il vanda, politia organizase si pusese in scena la data de 28 ianuarie 1998 un plan pentru a putea sa il prinda pe reclamant in flagrant delict. In timpul busculadei organizate de politie in timp ce reclamantul vorbea cu un individ in fata unui hotel, reclamantului i s-a facut frica si a aruncat la pamant o sticla ce continea mercur. La data de 11 martie 1998, reclamantul i-a amenintat cu un briceag pe politistii care intrasera in apartamentul sau si i-a obligat sa se replieze in exterior si sa astepte intariri. Dupa sosirea acestora, politistii au incercat sa dialogheze cu reclamantul prin usa pentru a-l convinge sa ii urmeze, insa acesta a refuzat, solicitand prezenta unui avocat. Totusi, crezand ca colonelul de politie N., aflat in spatele usii, imbracat in civil si dotat cu o camera de filmat, lucra pentru televiziune, reclamantul a iesit, insa dandu-si seama de greseala facuta, s-a intors in apartamentul sau. Abia dupa

sosirea avocatei numite din oficiu, L.P., a acceptat sa iasa, inarmandu-se cu un topor. In timp ce politistii incercau sa il imobilizeze, el a incercat sa loveasca un politist, insa fara succes. Instanta l-a declarat, asadar, pe reclamant vinovat de comiterea infractiunii de ultraj la adresa unui politist, in sensul art. 239 A 1 din Codul penal. Pentru toate aceste fapte, instanta l-a condamnat la o pedeapsa de 1 an si doua luni de inchisoare, incluzand perioada de arest preventiv. Reclamantul a fost pus in libertate la data de 10 mai 1999. 66. Astfel cum reiese din declaratia data in fata reprezentantului reclamantului in fata Curtii la data de 10 mai 2000, I. Selaru a fost audiat si el ca martor in cadrul procesului. Conform afirmatiilor acestuia, el ar fi incercat, in depozitia sa, sa denunte relele tratamente aplicate reclamantului cu ocazia prinderii sale, insa presedintele completului de judecata i-ar fi interzis sa mai continue. 67. Reclamantul a introdus apel impotriva sentintei din data de 5 mai 1999 prin intermediul unui avocat ales; el si-a sustinut nevinovatia. Apelul a fost respins prin decizia din data de 30 septembrie 1999 a Curtii de Apel Alba Iulia. Aceasta a considerat ca marturiile celor 2 politisti erau suficiente pentru a dovedi ca partea interesata incercase sa comita trafic de mercur. In ceea ce priveste infractiunea de ultraj, curtea de apel a constatat ca vinovatia era dovedita si prin afirmatiile reclamantului insusi, care recunoscuse ca s-a opus arestarii sale la data de 11 martie 1998, deoarece politistii nu i-au prezentat un mandat de arestare. 68. Recursul cu care reclamantul a sesizat Curtea Suprema de Justitie a fost respins printr-o decizie definitiva din data de 9 februarie 2000. Curtea suprema a apreciat ca, in ciuda unei anchete oarecum defectuoase, deoarece amprentele de pe sticla ce continea mercur nu fusesera analizate, vinovatia reclamantului era dovedita prin declaratiile lui M.B. si M.R., politistii prezenti la prinderea partii interesate in flagrant delict la data de 28 ianuarie 1998. In plus, constatand ca "probele depuse la dosar scoteau in evidenta atitudinea contrara deontologiei, abuziva chiar, a politistilor in momentul in care au fost descoperite faptele, precum si in cursul anchetei", aceasta a statuat ca aceste elemente "nu erau de natura sa dovedeasca nevinovatia reclamantului". E. Plangerile referitoare la relele tratamente 69. La data de 9 iunie 1998, parchetul militar de pe langa tribunalul militar teritorial i-a adresat o scrisoare reclamantului, la domiciliul sau, informandu-l ca fusese pronuntata neinceperea urmaririi penale in ceea ce privea plangerea sa referitoare la rele tratamente, cu motivarea ca "faptele nu [au fost] confirmate". 70. Astfel cum reiese din rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 22 mai 1998, comunicata avocatului reclamantului dupa introducerea prezentei cereri in fata Curtii, procurorul a respins plangerea partii interesate ca neintemeiata, cu motivarea ca aceasta nu adusese nicio adeverinta medicala care sa ii dovedeasca sustinerile. Procurorul a aratat ca si-a intemeiat rezolutia pe o declaratie a reclamantului din data de 16 martie 1998 si pe alte "probe" din care reiesea ca politistilor nu le putea fi imputata nicio infractiune.

71. Reclamantul a atacat aceasta rezolutie in fata parchetului militar de pe langa curtea militara de apel, care a confirmat, prin decizia din data de 29 noiembrie 1999, rezolutia data. Aceasta solutie a fost confirmata de Sectia parchetelor militare de pe langa Curtea Suprema de Justitie la data de 30 martie 2000. 72. Intr-o plangere depusa la Parchetul Militar Timisoara la data de 16 martie 1999, reclamantul a denuntat din nou circumstantele arestarii sale din data de 11 martie 1998, in special actele de brutalitate ale politiei si violarea domiciliului sau. 73. Dupa eliberarea sa, la data de 24 mai 1999, reclamantul a depus o plangere penala referitoare la relele tratamente si actele de tortura pe care pretindea ca le-ar fi suferit in timpul detentiei sale la politia si la inchisoarea din Deva. Parchetul Militar Craiova a pronuntat neinceperea urmaririi penale. 74. Reclamantul s-a plans de tratamentul suferit in timpul detentiei sale si in fata Parlamentului, a Curtii Constitutionale, a biroului Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara, a Avocatului Poporului, a Asociatiei Nationale impotriva Abuzurilor si a Presedintelui Romaniei. Acesta din urma l-a informat ca cererea sa fusese transmisa autoritatilor competente, si anume Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. De asemenea, petitia pe care i-a adresat-o reclamantul Parlamentului i-a fost transmisa parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara. 75. In luna mai 1999, reclamantul s-a plans de conditiile detentiei sale in fata Curtii Supreme de Justitie, care i-a raspuns la data de 1 iunie 1999 ca nu era competenta sa statueze cu privire la cereri ce tin de resortul altor autoritati. 76. La data de 2 noiembrie 1999, reclamantul a publicat in cotidianul "Evenimentul Zilei" o scrisoare deschisa adresata autoritatilor, in care denunta conditiile detentiei sale. Drept raspuns, Ministerul Justitiei l-a informat pe reclamant la data de 7 martie 2000 ca Parchetul Militar de pe langa Curtea Suprema de Justitie fusese sesizat cu privire la acest subiect. 77. Pana in prezent, reclamantul nu a primit niciun alt raspuns din partea autoritatilor. F. Incidentele ulterioare introducerii cererii in fata Curtii 78. La data de 17 septembrie 2000, pe cand se afla in compania a 2 prieteni, reclamantul a fost abordat pe strada de mai multi politisti. A urmat o discutie in cursul careia reclamantul ar fi fost lovit de politisti. O adeverinta medicala eliberata a doua zi constata "plagi de contuzii cauzate cu 18 ore in urma; cu siguranta agresiune". In urma acestui incident, reclamantul a fost trimis in judecata pentru ultraj la adresa unor politisti si condamnat in luna februarie 2001 la 6 luni inchisoare, pedeapsa pe care a executat-o la inchisoarea din Deva. In timpul detentiei sale, in luna aprilie sau mai 2001, l-au vizitat 2 politisti, ocazie cu care l-ar fi amenintat si i-ar fi cerut sa isi retraga toate plangerile. Reclamantul a informat imediat prin telefon ONG Comitetul Helsinki - Romania, care a cerut explicatii din partea Inspectoratului General de Politie. Printr-o adresa din data de 7

iunie 2001, inspectoratul a confirmat cu urmatoarele cuvinte faptul ca 2 politisti se deplasasera la inchisoarea din Deva pentru a-l vedea pe reclamant: "(...) Cel care sustine ca, in timp ce era detinut, a fost vizitat de doi politisti care l-au amenintat cu moartea daca nu isi retrage plangerile prezinta diagnosticul de tulburari severe de personalitate de tip excitabil-impulsiv si antisocial, asociate unor grave tulburari de comportament, conform unui raport de expertiza medico-legala si psihiatrica. Tinand cont de personalitatea domnului Vili Rupa, politistii biroului judetean de politie din Hunedoara care ancheteaza circumstantele omorului unui anume B.M.V., comis in luna februarie 1998 de persoane necunoscute, au dorit sa vorbeasca cu domnul Rupa. Prin urmare, la data de 10 aprilie 2001, in baza unui ordin oficial, capitanul M.P. si locotenentul C.M. s-au deplasat la inchisoarea din Deva si i-au aratat directorului inchisorii scopul misiunii lor. Conform regulamentului inchisorii, detinutul a fost adus la vorbitor si a discutat cu acesti doi ofiteri de politie in prezenta unui gardian al inchisorii, plutonierul D.L. Asa cum reiese din declaratiile ofiterilor, capitanul M.P. a incercat sa discute cu detinutul Rupa Vili, insa acesta a avut o reactie de respingere a dialogului, solicitand "miliarde de daune-interese", ceea ce era in afara subiectului. Cu exceptia detinutului, celelalte persoane prezente in timpul tentativei de dialog cu Rupa Vili pretind ca nimeni nu l-a amenintat in niciun fel. Prin urmare, nu exista probe care sa permita dovedirea acuzatiilor domnului Rupa Vili. In mod evident, politistii care l-au vizitat cunosteau consecintele unui act de amenintare sau de intimidare fata de un reclamant la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, iar acest fapt constituie un motiv suplimentar de a se abtine." 79. La data de 5 mai 2005, reclamantul a fost convocat verbal la Comisariatul de Politie Hunedoara, politistii dorind sa il audieze cu privire la plangerile formulate impotriva anumitor agenti de politie. Odata ajuns la comisariat, un politist, A.F., l-a intrebat daca isi mentine plangerile. Reclamantul a raspuns afirmativ, dupa care A.F. l-ar fi amenintat cu un pistol. A fost convocat din nou pentru data de 11 mai 2005, de data aceasta in scris, fara ca in actul de convocare sa figureze vreun motiv de convocare. Cand a telefonat pentru a se informa despre motivul acestei convocari, a fost informat ca un comisar de la Inspectoratul General de Politie trebuia sa ajunga de la Bucuresti pentru a discuta cu el despre plangerile sale formulate impotriva politistilor. Reclamantul nu s-a prezentat la comisariat. Mai tarziu in aceeasi zi, a incercat sa vorbeasca prin telefon cu comisarul respectiv, insa i s-a raspuns ca inaltul functionar nu venise inca. Reclamantul a informat imediat ONG Comitetul Helsinki - Romania, care a solicitat explicatii din partea Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara. Printr-o adresa din luna iunie 2005, Inspectoratul General de Politie i-a raspuns Comitetului Helsinki - Romania ca reclamantul fusese convocat drept raspuns la o

scrisoare pe care acesta o trimisese Parlamentului Romaniei, in care sustinea acte de intimidare si hartuire din partea Politiei din Hunedoara. In urma acestei scrisori, un inalt functionar al Inspectoratului se deplasase in locul respectiv, la Hunedoara, pentru o intrevedere cu reclamantul in vederea verificarii veridicitatii acestor alegatii. Cu toate acestea, reclamantul nu raspunsese la convocarea din 11 mai 2005. In schimb, acesta a sunat pentru a discuta prin telefon cu inaltul functionar, insa politistul C.M. de la Comisariatul de Politie din Hunedoara i-a spus sa sune la secretariat. Reclamantul a fost ulterior asteptat in zadar de catre inaltul functionar pana la ora 16,00. In fine, ancheta condusa de inaltul functionar ajunsese la concluzia ca reclamantul nu fusese supus unor acte de intimidare sau hartuire. Scrisoarea se incheia cu punerea in evidenta a faptului ca reclamantul era cunoscut ca suferind de o afectiunea psihica diagnosticata ca "psihopatie iritabila impulsiva antisociala". G. Adeverintele medicale referitoare la starea de sanatate a reclamantului 80. La data de 19 ianuarie 1994, medicul A.M. de la Directia Judeteana de Munca si Protectie Sociala Hunedoara i-a eliberat reclamantului o adeverinta medicala conform careia acesta prezenta "o structura psihopatica" ce il lipsea in totalitate de capacitatea de munca si ii permitea sa beneficieze de drepturile acordate persoanelor handicapate. Medicul a precizat ca "boala" fusese semnalata pentru prima oara in anul 1990. 81. In anii urmatori au fost eliberate in mod regulat adeverinte similare. 82. Foaia de iesire din spitalul Zam intocmita dupa internarea reclamantului pana la data de 9 martie 1998 indica faptul ca a fost internat cu diagnosticul de "psihopatie de tip exploziv" si ca a fost externat din spital la cererea sa, deoarece starea sa se imbunatatise. 83. La data de 26 martie 1998, laboratorul judetean de medicina legala din Hunedoara a intocmit, in ceea ce il priveste pe reclamant, la cererea Parchetului Hunedoara, un raport de expertiza psihiatrica redactat dupa cum urmeaza: "Bolnav prezentand grave antecedente psihiatrice pentru care a fost internat de cinci ori cu diagnosticul Atulburari de personalitate de tip excitabil-impulsivA. Din cauza acestei afectiuni a fost declarat inapt pentru serviciul militar. Examenul psihic evidentiaza tulburari severe de personalitate cu iesiri afective negative si restrictii impulsive insotite de agresivitate indreptata impotriva anturajului sau si impotriva propriei persoane. In timpul acestor manifestari, el prezinta o diminuare a campului constiintei si simte o nevoie imperioasa de a se manifesta intr-un mod agresiv si antisocial. Autocontrolul este suprimat in timpul acestor episoade. Diagnostic: Atulburare severa a personalitatii de tip excitabil-impulsiv si antisocial cu grave tulburari comportamentaleA (...) Avand in vedere aceste elemente, comisia considera ca sus-numitul are discernamantul diminuat." II. Dreptul intern pertinent

84. Ordinul nr. 41.232 din 21 februarie 1992 al directorului Directiei Generale a Penitenciarelor "Incepand cu data prezentului ordin, pana la noi dispozitii, se interzice cu desavarsire folosirea lanturilor pentru maini si picioare, ca mijloc de imobilizare, indiferent de gradul de periculozitate al detinutilor sau abaterile disciplinare savarsite de acestia. Toate aceste mijloace de imobilizare vor fi retrase si conservate in magazie. Pentru imobilizarea detinutilor periculosi prezentati la instantele de judecata si organele de urmarire penala ori in alte situatii, se vor folosi numai catusele din dotare si totodata se vor lua masuri de intarire a escortelor, astfel incat sa se previna evenimentele negative." 85. Ordinul Inspectoratului General de Politie nr. S/925/1994 privind salile de retinere "In aplicarea prevederilor articolului 16 lit. b din Legea nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, la unitatile de politie ale prefecturilor, ale oraselor, ale sectiilor de politie infiintate in prefecturi, ale sectiilor de politie ale garilor, ale punctelor de oprire a trenurilor, ale porturilor si aeroporturilor sunt amenajate sali de retinere, daca acest lucru este impus de factori de ordin practic. In aceste sali sunt plasate persoanele banuite de comiterea unor fapte de natura sa aduca atingere ordinii publice, vietii altora sau altor valori sociale, care refuza sa isi dezvaluie identitatea sau a caror identitate nu poate fi stabilita; aceste persoane sunt invitate sa se deplaseze la sectia de politie in acest scop si, daca este cazul, pentru a fi deferite organelor de cercetare penala competente. O astfel de masura nu poate depasi douazeci si patru de ore. Prevederile primului punct se aplica si urmatoarelor persoane: - persoanele urmarite de politie la nivel national sau local; - minorii fara supraveghere si cei cunoscuti ca avand un comportament deviant caracterizat prin vagabondaj, uz de substante eterate sau de medicamente cu efecte halucinogene, in vederea indeplinirii formalitatilor pentru internarea lor in centre pentru minori sau pentru a ii incredinta unor familii sau unor institutii sociale; - bolnavii mintali fugiti din spitale in care se aflau sub tratament sau internati conform articolelor 113 si 114 din Codul penal pana la reinternarea lor, insa fara ca termenul mentionat mai sus sa poata fi depasit; - persoanele arestate preventiv sau condamnate atunci cand se afla intr-o gara, la un punct de oprire a trenurilor sau intr-un aeroport in timpul transferului lor. Sala de retinere trebuie situata in apropierea camerei ofiterului de garda si trebuie prevazuta cu bare de fier la ferestre si la usa de la intrare. De asemenea, ea trebuie prevazuta cu banci metalice bine armate la sol si la pereti si o bara metalica fixata de perete in vederea imobilizarii persoanelor violente cu ajutorul catuselor.

Supravegherea persoanelor aflate in salile de retinere trebuie asigurata de un agent de garda permanent. De asemenea, ea trebuie asigurata de ofiterul de garda si de adjunctul sau, pentru a preveni orice evadare sau orice alt act ilicit din partea persoanelor vizate, precum si o tentativa de suicid sau o automutilare. Este interzisa lasarea fara supraveghere a persoanelor aflate in salile de retinere. Persoanele vizate sunt plasate in sala de retinere dupa redactarea unui proces-verbal sau a unui raport de depistare aprobat de comandantul unitatii sau de loctiitorul sau si numai dupa o perchezitie corporala realizata conform prevederilor legale. In termenul stabilit de lege trebuie efectuate toate operatiunile politienesti necesare pentru clarificarea situatiei persoanelor in cauza. Aceste operatiuni trebuie realizate de agenti experimentati, desemnati de comandantul unitatii de politie; toate masurile trebuie luate cu respectarea legii. Daca este cazul, persoanele aflate in salile de retinere beneficiaza de o asistenta medicala asigurata de medicul unitatii sau de cea mai apropiata unitate medicala. Ele trebuie sa aiba si posibilitatea de a-si satisface nevoile fiziologice. Ofiterul de garda inscrie persoanele aflate in salile de retinere intr-un registru tinut in acest scop, pe care il prezinta zilnic conducerii unitatii la finalul programului de lucru. Sunt consemnate in registru: ziua si ora la care persoana a fost introdusa in sala de retinere, starea sa civila, motivul acestei masuri, operatiunile realizate in vederea elucidarii situatiei, ziua si ora eliberarii persoanei respective si orice incident survenit. Comandantii unitatilor de politie prevazute cu sali de retinere sunt direct raspunzatori de respectarea prevederilor prezentului ordin." 86. Prevederile relevante din Codul de procedura penala, in vigoare inainte de modificarea sa din data de 1 iulie 2003, sunt urmatoarele: ARTICOLUL 101 (Incuviintarea perchezitiei domiciliare)

"Organul de cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu autorizatia procurorului. Perchezitia domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai daca persoana la domiciliul careia urmeaza a se face perchezitia consimte in scris la aceasta. (...)"

ARTICOLUL 143 (Conditiile retinerii) "Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. (...) Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta." ARTICOLUL 144 (Durata retinerii) "Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore. In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat. (...)" ARTICOLUL 146 (Conditiile pentru arestarea invinuitului) "Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista in mod corespunzator vreunul din cazurile prevazute in art. 148, daca considera ca in interesul urmaririi penale este necesara privarea de libertate a invinuitului, dispune prin ordonanta motivata arestarea acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii, care nu poate depasi 5 zile." ARTICOLUL 148 (Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului) "Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri: (...) c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei; d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte; e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;

(...) h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica."

ARTICOLUL 149 (Durata arestarii inculpatului) "Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii." ARTICOLUL 183 (Mandatul de aducere) "(1) O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara. (...)" ARTICOLUL 184 (Executarea mandatului de aducere) "Mandatul de aducere se executa prin organele politiei. Daca persoana aratata in mandat nu poate fi adusa din motive de boala sau din orice alta cauza, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata. (...)" ARTICOLUL 221 (Modurile de sesizare) "Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune. (...)"

ARTICOLUL 465 A 1 (Infractiunea flagranta) "Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire. (...)" ARTICOLUL 467 (Constatarea infractiunii) "Organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal, in care consemneaza cele constatate cu privire la fapta savarsita. In procesul-verbal se consemneaza, de asemenea, declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane ascultate. (...) Procesul-verbal se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si de persoanele ascultate." ARTICOLUL 504 (Cazuri care dau dreptul la reparatie) "Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista. Are dreptul la repararea pagubei si persoana impotriva careia s-a luat o masura preventiva, iar ulterior, pentru motivele aratate in alineatul precedent, a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata."

ARTICOLUL 505 (Actiunea pentru reparare) "(...) Actiunea poate fi pornita in termen de un an de la ramanerea definitiva a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire." 87. Articolul 410 alin. 3 din Codul de procedura penala a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Acesta prevede urmatoarele: "(3) De asemenea, pot fi atacate cu recurs in anulare hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor

fundamentale. Instanta nu va putea obliga statul la plata unor despagubiri care au fost acordate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului si incasate de victima incalcarii unui drept prevazut de aceasta. [...]" III. Izvoare internationale A. Recomandarea nr. R (87) 3 a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei catre statele membre referitoare la regulile europene ale penitenciarelor (adoptata de Comitetul Ministrilor la 12 februarie 1987, in cadrul celei de-a 404-a reuniuni a Delegatilor Ministrilor) 88. Fragmentele relevante din regulile europene ale penitenciarelor sunt redactate dupa cum urmeaza: "Disciplina si pedeapsa (...) Masuri de constrangere 39. Utilizarea lanturilor sau catuselor trebuie sa fie interzisa. Catusele, camasile de forta si alte mijloace de constrangere corporala nu vor fi niciodata aplicate cu titlu de sanctiune. Ele nu vor putea fi folosite decat in cazurile urmatoare: (...) b. pentru motive medicale, ca urmare a indicatiilor si sub ingrijirea doctorului; c. din ordinul directorului, in cazul in care celelalte mijloace de control au dat gres pentru protejarea detinutului impotriva automutilarii (...) 40. Modelul si modul de utilizare a instrumentelor de constrangere autorizate in articolul precedent trebuie stipulate prin lege sau reglementari in vigoare. Aplicarea lor nu trebuie continuata peste timpul strict necesar." B. Raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) privind vizita efectuata in Romania in perioada 24 septembrie-6 octombrie 1995 89. La data de 19 februarie 1998, CPT a publicat un raport in urma vizitei efectuate in Romania in perioada 24 septembrie-6 octombrie 1995, ce cuprinde urmatoarele constatari referitoare la conditiile materiale din locurile de detentie ale politiei: "(...)

84. Pe langa locurile de detentie ale politiei desemnate oficial ca atare, delegatia CPT a mai vizitat si cateva alte cladiri ale politiei in care pot fi privati de libertate suspectii: sediile politiei municipale din Cluj-Napoca si Timisoara, comisariatele de politie nr. 2, 3 si 4 din Timisoara si doua cladiri ale politiei transporturilor din Timisoara, si anume sediul politiei si localurile de politie situate in interiorul garii feroviare. 85. Sediul politiei municipale din Cluj-Napoca dispunea de o celula de 15 m2 de care se servea pentru a plasa persoanele duse la sediu pentru a fi interogate. Celula continea o banca, avea acces la lumina zilei si era prevazuta cu iluminat artificial. In consecinta, era potrivita pentru sederi temporare in detentie (adica pentru o durata de cateva ore). Totusi, in momentul vizitei delegatiei (ora 21,00), in celula se afla o persoana care, in mod evident, urma sa isi petreaca noaptea acolo; partea interesata nu avea la dispozitie nici saltea, nici paturi. 86. La sediul politiei municipale din Timisoara, delegatiei i s-a prezentat mai intai un amfiteatru folosit pentru a plasa persoanele duse la sediu pentru a fi interogate. Cateva astfel de persoane se aflau in sala - prinse cu catusele de scaun - in momentul vizitei delegatiei. Din discutiile cu mai multe persoane detinute s-a constatat ca sediul politiei dispunea si de un loc de retinere la parter/subsol. Deoarece delegatia a insistat sa il vada (...), acest spatiu a fost in final localizat; parea sa fie in curs de renovare. Conform declaratiilor persoanelor detinute si ale functionarilor de politie, precum si din observatiile facute de delegatia insasi, era evident ca in mod frecvent persoanele isi petreceau noaptea in detentie la sediul politiei municipale, insa fara a avea la dispozitie nici saltea, nici paturi. 87. Celelalte cladiri de politie vizitate la Timisoara nu dispuneau de niciun loc conceput special pentru a retine persoane. Persoanele private de libertate erau tinute intr-un birou si ar fi putut fi prinse cu catusele de un corp de mobila daca ar fi fost necesar din motive de securitate. (...)" IN DREPT I. Asupra exceptiilor preliminare ale Guvernului 90. In stadiul initial al analizei admisibilitatii prezentei cereri, Guvernul a invocat doua exceptii de neepuizare a cailor de recurs interne: a) a sustinut ca, chiar si in lipsa unei solutii de a cerceta penal persoanele pe care reclamantul le considera raspunzatoare de relele tratamente pe care pretinde ca le-ar fi suferit, acesta ar fi putut sa obtina o redresare in dreptul intern introducand o actiune in daune-interese in fata instantelor civile, neinceperea urmaririi penale data de parchet in urma plangerilor sale neimpiedicand sesizarea instantelor civile; b) daca reclamantul nu era multumit de avocatul sau numit din oficiu, considerand ca acesta nu i-a asigurat o aparare eficienta, asa cum prevede art. 6 A 3 c) din Conventie, ar fi putut sa ii ceara fie procurorului sesizat cu ancheta, fie instantelor, sa il inlocuiasca.

In decizia sa din data de 14 decembrie 2004 asupra admisibilitatii, Curtea a apreciat ca aceste chestiuni erau atat de strans legate de fondul capetelor de cerere intemeiate pe art. 13 coroborat cu art. 3 din Conventie si, respectiv, pe art. 6 A 3, incat nu putea sa le disocieze de analiza capetelor de cerere respective (paragrafele 98 si 100 din decizie). Din acest motiv, Curtea va analiza exceptiile preliminare ale Guvernului in cadrul aprecierii sale cu privire la capetele de cerere formulate de reclamant din perspectiva art. 3 coroborat cu art. 13 si din perspectiva art. 6 A 3 c) din Conventie. II. Asupra pretinselor incalcari ale art. 3 din Conventie 91. Reclamantul sustine ca ar fi avut loc mai multe incalcari ale art. 3 din Conventie, care prevede urmatoarele: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante." 92. Curtea constata ca acest capat de cerere se refera, pe de o parte, la tratamentele suferite de reclamant cu ocazia prinderii sale din data de 28 ianuarie 1998 si in timpul detentiei sale pana la data de 29 ianuarie 1998 la sediul Politiei din Deva, precum si cu ocazia prinderii sale din data de 11 martie 1998 si in timpul detentiei sale la sediul Politiei din Deva pana la data de 4 iunie 1998 si, pe de alta parte, la lipsa unei anchete efective in ceea ce priveste aceste sustineri. A. Principii generale 93. Curtea reaminteste ca art. 3 din Conventie consfinteste una dintre valorile fundamentale ale societatilor democratice. Chiar si in cele mai dificile situatii, cum ar fi lupta impotriva terorismului sau a crimei organizate, Conventia interzice in termeni absoluti tortura, pedepsele si tratamentele inumane sau degradante. Art. 3 nu prevede nicio restrictie, aspect prin care contrasteaza fata de majoritatea clauzelor normative ale Conventiei si Protocoalelor nr. 1 si 4, iar conform art. 15 A 2, el nu sufera nicio derogare, nici macar in caz de pericol public ce ameninta viata natiunii (Labita impotriva Italiei [MC], nr. 26.772/95, A 119, CEDO 2000-IV; Selmouni impotriva Frantei [MC], nr. 25.803/94, A 95, CEDO 1999-V). Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante este absoluta, indiferent de provocarile victimei (Chahal impotriva Regatului Unit, hotararea din 15 noiembrie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996-V, p. 1.855, A 79). Natura infractiunii reprosate reclamantului este, asadar, lipsita de relevanta pentru analiza din perspectiva art. 3. 94. Pentru a intra sub incidenta art. 3, un rau tratament trebuie sa atinga un nivel minim de gravitate. Aprecierea acestui nivel minim este relativa prin esenta; ea depinde de toate datele cauzei si, in special, de durata tratamentului, de efectele sale fizice si psihice, precum si, uneori, de sexul, varsta si starea de sanatate a victimei. Atunci cand un individ este privat de libertate, utilizarea fortei fizice asupra sa atunci cand ea nu este strict necesara prin comportamentul sau, lezeaza demnitatea umana si constituie, in principiu, o incalcare a dreptului garantat de art. 3 (Labita impotriva Italiei, A 120, Ribitsch

impotriva Austriei, hotararea din 4 decembrie 1995, seria A nr. 336, pp. 25-26, A 38, si Tekin impotriva Turciei din 9 iunie 1998, Culegere 1998-IV, pp. 1.517-1.518, AA 52 si 53). 95. Curtea a considerat ca un anumit tratament este "inuman", in special pentru ca a fost aplicat cu premeditare ore intregi si pentru ca a produs, daca nu adevarate leziuni, cel putin puternice suferinte fizice si morale, si, in acelasi timp, "degradant", deoarece este capabil sa produca victimelor sale sentimente de teama, angoasa si inferioritate, menite sa le umileasca si sa le injoseasca. Pentru ca o pedeapsa sau tratamentul care o insoteste sa fie considerate "inumane" sau "degradante", suferinta sau umilinta trebuie, in orice caz, sa le depaseasca pe cele pe care le presupune o anumita forma de tratament sau de pedeapsa legitima. Intrebarea daca tratamentul a avut ca scop umilirea sau injosirea victimei este un alt element de luat in calcul (vezi, de exemplu, hotararile V. impotriva Regatului Unit [MC], nr. 24.888/94, A 71, CEDO 1999-IX, si Raninen impotriva Finlandei, mentionata mai sus, pp. 2821-2822, A 55). Totusi, lipsa unui asemenea scop nu exclude in mod definitiv o constatare de incalcare a art. 3. In ciuda caracterului subsidiar al rolului sau in raport cu cel al instantelor interne, in contextul special al drepturilor primordiale garantate de art. 2 si 3 din Conventie, pentru a stabili daca in speta a avut loc incalcarea acestor articole, Curtea nu se considera legata nici de constatarile de fapt ale instantelor nationale, nici de modul de solutionare a procedurilor interne, atunci cand exista motive serioase care fac inevitabila abaterea de la ele. 96. Plangerile privind relele tratamente trebuie sustinute in fata Curtii prin elemente de proba adecvate (vezi, mutatis mutandis, Klaas impotriva Germaniei, Hotararea din 22 septembrie 1993, seria A nr. 269, p. 17, A 30). Curtea precizeaza in acest sens ca, pentru aprecierea elementelor de proba, ea retine criteriul probei "dincolo de orice indoiala rezonabila". Totusi, ea nu a avut niciodata ca scop sa imprumute demersul din ordinea juridica de la nivel national care aplica acest criteriu. Acesteia nu ii revine obligatia de a statua asupra vinovatiei in domeniul dreptului penal sau asupra raspunderii civile, ci asupra raspunderii statelor contractante fata de Conventie. Specificitatea sarcinii pe care i-o atribuie art. 19 din Conventie - sa asigure respectarea de catre inaltele parti contractante a angajamentului lor, ce consta in recunoasterea drepturilor fundamentale consfintite de acest instrument - ii conditioneaza modul de a aborda problematica legata de probatoriu. In cadrul procedurii in fata Curtii nu exista niciun obstacol procedural in calea admisibilitatii unor elemente de proba sau a unor formule predefinite aplicabile la aprecierea lor. Curtea adopta concluziile care, in opinia sa, sunt sustinute de o evaluare independenta a tuturor elementelor de proba, inclusiv deductiile pe care le poate extrage din faptele si observatiile partilor. In conformitate cu jurisprudenta sa constanta, proba poate rezulta dintr-un fascicul de indicii sau din prezumtii necontestate, suficient de grave, exacte si concordante. In plus, gradul de convingere necesar pentru a ajunge la o anumita concluzie si, in acest sens, repartizarea sarcinii probei sunt legate in mod intrinsec de specificitatea faptelor, de natura plangerii formulate si de dreptul conventional aflat in joc. Curtea este atenta si la gravitatea unei constatari conform careia un stat contractant a incalcat drepturile fundamentale (vezi, printre altele, Natchova si

altii impotriva Bulgariei [MC], nr. 43.577/98 si 43.579/98, A 147, CEDO 2005-VII, si jurisprudenta citata in aceasta). 97. Sensibila la vulnerabilitatea deosebita a persoanelor aflate sub controlul exclusiv al agentilor statului, cum sunt persoanele detinute, Curtea reitereaza ca procedura prevazuta de Conventie nu se preteaza intotdeauna unei aplicari riguroase a principiului affirmanti incumbit probatio (proba ii revine celui care afirma). Intr-adevar, in procedurile legate de cauzele de acest tip, in care un individ acuza agenti ai statului ca i-ar fi incalcat drepturile ce ii sunt garantate prin Conventie, este inevitabil ca Guvernul parat sa fie uneori singurul care are acces la informatiile capabile sa confirme sau sa infirme aceste afirmatii. Din acest motiv, faptul ca Guvernul nu furnizeaza astfel de informatii, fara a da acestui lucru o justificare multumitoare, poate nu numai sa aduca atingere respectarii de catre un stat parat a obligatiilor ce ii revin conform art. 38 A 1 a) din Conventie, ci si sa ii permita Curtii sa traga concluzii cu privire la temeinicia sustinerilor reclamantului (vezi Khoudoyorov impotriva Rusiei, nr. 6.847/02, A 113, CEDO 2005-X (extrase); pentru acelasi principiu, din perspectiva art. 2, vezi hotararile Timurtas impotriva Turciei, nr. 23.531/94, A 66, CEDO 2000-VI, Akkum si altii impotriva Turciei, nr. 21.894/93, A 185, CEDO 2005-II (extrase). 98. Pentru aplicarea acestor principii, fiind vorba de o sustinere ce pune la indoiala conformitatea cu art. 2 A 2 a unei recurgeri la forta care provoaca moartea de catre agenti ai statului, in circumstante aflate sub controlul lor, Curtea a statuat ca imposibilitatea de a aduce lumina asupra circumstantelor exacte ale unei cauze nu ridica obstacole in calea constatarii unei incalcari materiale a art. 2, atunci cand Curtea s-a aflat in aceasta imposibilitate din motive imputabile in mod obiectiv organelor statului, si anume nerespectarea de catre guvernul parat a obligatiei sale de a explica intr-o maniera multumitoare si convingatoare desfasurarea faptelor si de a expune elemente care sa permita respingerea sustinerilor reclamantilor (Mansuroglu impotriva Turciei, nr. 43.443/98, AA 80 si 99-100, 26 februarie 2008, si jurisprudenta citata in aceasta). 99. Aceasta solutie a fost preferata de Curte datorita apropierii dintre situatia persoanelor gasite vatamate sau moarte intr-o zona aflata sub controlul exclusiv al autoritatilor statului si cea a detinutilor, a caror stare de sanatate tine de raspunderea statului. Astfel, Curtea a statuat ca, in cele doua cazuri, persoanele in discutie se afla intr-o stare deosebit de vulnerabila fata de autoritati, iar evenimentele in discutie, in totalitatea lor sau doar intr-o mare parte, sunt cunoscute exclusiv de acestea (vezi, mutatis mutandis, Akkum, mentionata mai sus, A 211). 100. Prin urmare, Curtea apreciaza, de aceasta data din perspectiva art. 3, ca imposibilitatea de a stabili circumstantele exacte in care o persoana a fost ranita, atunci cand ea se afla sub controlul agentilor statului, nu o impiedica sa ajunga la o constatare a incalcarii laturii materiale a acestui articol, in lipsa stabilirii de catre guvernul parat a desfasurarii faptelor intr-o maniera multumitoare si convingatoare, cu elemente de proba in sprijinul sau. B. Aplicarea acestor principii in speta

1. Prima prindere a reclamantului si detentia sa din 28 pana la 29 ianuarie 1998 a) Argumentele partilor 101. Reclamantul sustine ca ar fi fost agresat la data de 28 ianuarie 1998 de catre 12 politisti care, dupa ce l-au batut, l-ar fi condus la sectia de politie din Hunedoara in portbagajul masinii. Acesta se plange de loviturile pe care le-ar fi primit in timp ce astepta sa fie audiat, precum si de conditiile inumane in care ar fi petrecut noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998, inchis intr-o camera fara pat si fara toaleta, prins cu catusele de o bara metalica, fara sa poata bea sau manca si fara ca familia sa sa fie anuntata. In fine, partea interesata considera ca ancheta inceputa in urma plangerilor sale penale nu a respectat cerintele art. 3 din Conventie, in ceea ce priveste latura sa procedurala. 102. Guvernul sustine ca, la prinderea reclamantului in data de 28 ianuarie 1998, "singurul act de violenta aplicat in vederea imobilizarii [sale]" a constat in stropirea lui cu gaz lacrimogen si in punerea acestuia in catuse si ca aceste acte erau proportionate, avand in vedere necesitatea imobilizarii partii interesate. Acesta nu ar fi fost deloc agresat si nu ar fi prezentat nicio adeverinta medicala care sa dovedeasca sustinerile sale. In ceea ce priveste marturia pe care a adus-o in fata Curtii pentru a-si sustine pretentiile, ea ar fi indoielnica, deoarece acelasi martor nu a semnalat actele de brutalitate politieneasca cu ocazia depozitiilor pe care le-a dat la parchet si in fata judecatorului, in cadrul procesului sau penal. Pentru a respinge sustinerile reclamantului, Guvernul se sprijina si pe concluziile anchetei conduse de parchetul militar teritorial. Admitand ca exista neconcordante intre depozitiile politistilor in ceea ce priveste desfasurarea interventiei lor si numarul de politisti care au participat la aceasta, Guvernul justifica aceste concluzii prin faptul ca, fiind repartizati in parcul hotelului si in parcare la momentul evenimentelor, politistii nu au intervenit toti in acelasi moment. 103. In plus, Guvernul sustine ca reclamantul nu a fost supus unor tratamente contrare art. 3 din Conventie in timpul detentiei sale in sala de retinere a Comisariatului de Politie din Hunedoara, in noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998; dimpotriva, partea interesata ar fi avut acces la toaleta, politistii i-ar fi oferit hrana si nu i s-ar fi pus catusele. 104. In final, Guvernul considera ca ancheta condusa de procurorul parchetului militar teritorial a respectat cerintele de celeritate si de eficienta prevazute de art. 3 din Conventie. 105. Reclamantul raspunde ca forta politieneasca folosita in momentul prinderii sale a fost disproportionata si ca nu a incercat sub nicio forma sa ii atace pe politisti. Acesta arata ca sufera de psihopatie de tip iritabil-impulsiv, pe care o califica drept boala psihica, si ca discernamantul sau este diminuat. Din cauza ca ar fi fost lovit in zona capului cu ocazia prinderii sale din data de 28 ianuarie 1998, ar fi fost nevoie sa se interneze in spitalul psihiatric din Zam, unde ar fi fost ingrijit timp de o luna, pana la data de 9 martie 1998. In timpul internarii sale, simtindu-se mai in siguranta, acesta ar fi depus doua

plangeri impotriva politistilor, la datele de 21 si 23 februarie 1998, insa, in mod evident, a fost prea tarziu pentru a obtine o adeverinta cu privire la leziunile cauzate cu 3 saptamani mai devreme. In fine, martorul I. Selaru i-ar fi declarat judecatorului ca i-ar fi vazut pe politisti agresandu-l, insa judecatorul nu l-ar fi lasat sa termine si ar fi refuzat sa consemneze aceasta parte a declaratiei. 106. In ceea ce priveste detentia sa in sala de retinere, reclamantul afirma ca ar fi avut mainile legate cu catuse de o bara metalica, a carei descriere ar figura in Ordinul Inspectoratului General de Politie nr. S/925/1994 privind salile de retinere. Deoarece si-a petrecut intreaga noapte de 28 spre 29 ianuarie 1998 imobilizat in acest fel, i-ar fi fost imposibil sa doarma, sa mearga la toaleta si sa se hraneasca. In acest sens, reclamantul gaseste prea putin credibile declaratiile date dupa mai mult de 4 ani de la incident de catre politistii care l-au supravegheat cu aceasta ocazie. b) Aprecierea Curtii 107. Curtea se confrunta cu doua versiuni divergente ale circumstantelor prinderii reclamantului si ale detentiei sale din 28 pana la 29 ianuarie 1998 la Comisariatul de Politie din Hunedoara. 108. Prin urmare, sarcina sa este sa isi formeze o opinie cu privire la faptele denuntate de reclamant, analizand cu o atentie deosebita datele ce i-au fost furnizate de parti. i. In ceea ce priveste prinderea reclamantului alfa) Latura materiala 109. In cauza de fata, Curtea distinge doua grupuri de elemente referitoare la circumstantele exacte ale prinderii reclamantului din data de 28 ianuarie 1998. In primul rand, aceasta dispune de textul a doua dintre cele 3 declaratii date de un martor ocular, I. Selaru, cu privire la evenimentele petrecute la data de 28 ianuarie 1998. 110. Analizand prima declaratie din data de 28 ianuarie 1998 (paragraful 16 de mai sus), Curtea observa ca martorul a declarat ca nu este in masura sa indice cu certitudine care a fost reactia reclamantului la sosirea politistilor. Circumstantele ce au caracterizat audierea martorului obliga Curtea sa dea dovada de prudenta in evaluarea acestei declaratii. In acest sens, este suficient sa reamintim ca I. Selaru a fost condus la comisariatul de politie in acelasi timp cu reclamantul, din motive ce raman incerte, ca a dat declaratia in fata ofiterilor ce apartineau aceleiasi unitati de politie, intocmai ca aceia care l-au prins pe reclamant, si ca ulterior a fost lasat liber. 111. In ceea ce priveste cea de-a doua declaratie data de I. Selaru ca martor in fata Tribunalului Judetean Hunedoara (paragraful 66 de mai sus), dosarul lasa sa se inteleaga ca aceasta a corespuns afirmatiilor reclamantului, insa, deoarece Guvernul a omis sa prezinte referatul cu privire la desfasurarea sedintei, cuvintele exacte ale acestei depozitii raman necunoscute.

112. In aceste circumstante, Curtea nu distinge niciun motiv de a se indoi de veridicitatea relatarii reclamantului, in masura in care declaratia scrisa de I. Selaru in data de 10 mai 2000 (paragraful 13 de mai sus), pe care Guvernul a omis sa o comenteze, corespunde cu cea data de acelasi martor in fata tribunalului judetean cu privire la circumstantele ce au caracterizat prinderea din data de 28 ianuarie 1998 si la incercarile lipsite de izbanda de a le denunta judecatorului. 113. Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat Curtea Suprema de Justitie a calificat drept "contrar deontologiei, abuziv chiar" comportamentul politistilor in momentul prinderii reclamantului in luna ianuarie 1998. In opinia Curtii, aceasta recunoastere a faptelor pretinse de reclamant vine sa confirme declaratia lui I. Selaru. O astfel de constatare, neurmata de o reactie din partea organelor judiciare, este capabila sa dea nastere unei prezumtii de coniventa sau, cel putin, de asentiment din partea instantelor nationale fata de faptele reprosate agentilor statului din perspectiva art. 3 din Conventie. 114. Declaratiile succesive ale lui I. Selaru, dintre care una confirma fara echivoc relatarea reclamantului, iar celelalte doua nu o infirma sub niciun aspect, in concordanta cu constatarea Curtii Supreme de Justitie, precum si internarea reclamantului, la cererea sa, in spitalul din Zam, dupa 5 zile de la prinderea sa, constituie asadar primul grup de elemente relevante in analiza sustinerilor reclamantului. 115. In ceea ce priveste al doilea grup, acesta consta in elementele cunoscute numai de politistii care au participat la operatiunea din data de 28 ianuarie 1998. Daca exista documente referitoare la desfasurarea faptelor, trebuie constatat ca ele sunt detinute de organele statului parat. Pentru a sustine afirmatia ca forta de care au facut uz politistii pentru a-l aresta pe reclamant s-a limitat la utilizarea gazului lacrimogen si a catuselor, ar fi trebuit ca politia sa se fi prezentat cu reclamantul la medic in momentul retinerii sale. In lipsa unui examen medical efectuat in acel moment, Guvernul isi inchide posibilitatea de a respinge sustinerile referitoare la loviturile aplicate reclamantului in cap si in stomac. 116. Constienta de necesitatea de a da dovada de prudenta in analiza evenimentelor cu beneficiul de a putea reveni [Bubbins impotriva Regatului Unit, nr. 50.196/99, A 147, CEDO 2005-II (extrase)], Curtea este pregatita sa admita ca, in anumite circumstante, politia poate recurge la un anumit grad de forta, poate utiliza gaz lacrimogen si catuse pentru a imobiliza un suspect. 117. Mai ramane de aflat daca, in speta, recurgerea la astfel de metode era indispensabila. In circumstante precum cele din cauza de fata, Curtea se cuvine sa insiste in analiza sa asupra pregatirii arestarii. In acest sens, ea observa ca reclamantul era inscris la autoritatile publice ca suferind de psihopatie de tip iritabil-impulsiv din anul 1994 si ca, potrivit afirmatiilor politistului N.B. (paragraful 10 de mai sus), afectiunea de care suferea reclamantul era cunoscuta de serviciile de politie de mai multi ani. 118. De asemenea, Curtea constata ca operatiunea condusa de politie la data de 28 ianuarie 1998 a fost planificata, fiind vorba de organizarea unui flagrant delict asupra

unei persoane cunoscute de serviciile de politie. Cu toate acestea, nu pare sa fi fost prevazuta nicio masura specifica pentru a preveni riscurile inerente unei operatiuni care ar implica prinderea unei persoane ce prezenta tulburari comportamentale, care s-ar fi putut manifesta prin riposte agresive si a carei capacitate de autocontrol, asa cum precizeaza raportul de expertiza din 26 martie 1998, era suprimata in timpul acestor episoade. In cazul concret, reclamantul fiind cunoscut, ar fi putut fi mobilizate forte de politie mai numeroase in vederea arestarii sale sau, in absenta acestei masuri, s-ar fi putut folosi o furgoneta speciala, pentru a evita sa fie transportat in portbagajul masinii de politie. 119. In ceea ce priveste loviturile ce i-au fost date in regiunea capului, din dosar reiese ca, dupa 5 zile de la prima sa prindere, la data de 4 februarie 1998, reclamantul a fost internat la spitalul psihiatric din Zam. Totusi, Guvernul nu a depus la dosar copia dosarului reclamantului din momentul internarii sale in acest spital, in ciuda cererii adresate de Curte la data de 19 martie 2002. 120. Astfel, omitand sa supuna partea interesata unui examen medical imediat dupa prinderea sa si sa furnizeze informatiile obtinute dupa 5 zile de la aceasta, Guvernul si-a anulat posibilitatea de a respinge sustinerile reclamantului in ceea ce priveste loviturile primite. 121. In aceste conditii, Curtea apreciaza ca reclamantul a suferit tratamente contrare art. 3 din Conventie. beta) Latura procedurala 122. In ceea ce priveste ancheta initiata pornind de la plangerile depuse de reclamant, pentru a fi considerata eficienta, aceasta ar fi trebuit sa includa, de exemplu, investigatii detaliate si eficiente, care sa conduca la stabilirea circumstantelor exacte ale prinderii reclamantului si, daca ar fi fost cazul, la identificarea si la pedepsirea vinovatilor, precum si sa permita accesul efectiv al reclamantului la procedura de ancheta (Ay impotriva Turciei, nr. 30.951/96, AA 59-60, 22 martie 2005; Pantea impotriva Romaniei, mentionata mai sus, A 199). 123. Curtea reaminteste ca a statuat deja in mai multe cauze impotriva Romaniei ca anchetele conduse de procurorii militari ridicau indoieli serioase prin faptul ca acestia nu erau independenti prin raportare la politistii pe care trebuia sa ii cerceteze (Barbu Anghelescu impotriva Romaniei, nr. 46.430/99, A 67, 5 octombrie 2004; Bursuc impotriva Romaniei, nr. 42.066/98, A 107, 12 octombrie 2004). 124. In acest sens, Curtea constata ca, in ciuda starii vulnerabile a reclamantului, procurorul militar s-a limitat la a constata in rezolutia sa de neincepere a urmaririi penale din 22 mai 1998 ca partea interesata nu prezentase niciun certificat medical in sprijinul sustinerilor sale. Astfel, procurorul nu a considerat necesar sa identifice alti martori in afara politistilor care sa fi participat la prinderea din 28 ianuarie 1998, nici sa audieze martorii ce fusesera identificati, cum ar fi I. Selaru, pentru a stabili desfasurarea exacta a

incidentului in discutie. De asemenea, procurorul nu i-a audiat nici pe membrii familiei reclamantului si a omis sa cerceteze daca dosarul partii interesate de la spitalul psihiatric din Zam continea precizari referitoare la sustinerile sale de rele tratamente. 125. Daca din dosarul anchetei reiese ca politistii cercetati au dat declaratii, Curtea se afla in imposibilitatea de a stabili daca procurorul a putut sa ii interogheze el insusi sau daca era vorba de depozitii scrise ce ii fusesera comunicate, conform practicii obisnuite folosite atunci cand sunt pusi sub acuzare politisti. Dosarul nu lasa sa se inteleaga nici daca aceste depozitii au fost date in cadrul procedurii pornite impotriva reclamantului sau cu privire la plangerea acestuia impotriva politistilor. In plus, Curtea observa ca nicio confruntare intre reclamant si acestia nu a fost organizata, desi relatarile lor referitoare la evenimentele din 28 ianuarie 1998 erau divergente in puncte esentiale. 126. Rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 22 mai 1998 reflecta, pe de alta parte, aceste lipsuri, in masura in care procurorul s-a multumit sa rezume in cadrul acesteia faptele pe care le considera stabilite, fara nicio trimitere la probele ce fusesera stranse in cadrul anchetei si fara nicio analiza a acestora. In ceea ce il priveste pe procurorul ierarhic superior, acesta a confirmat neinceperea urmarii penale, tot fara a o motiva. 127. In concluzie, ancheta efectuata cu privire la plangerile penale ale reclamantului a dus la o rezolutie de neincepere a urmaririi penale bazata exclusiv pe declaratia partii interesate din 20 martie 1998 si pe probe neidentificate in rezolutia respectiva. In opinia Curtii, aceasta ancheta este departe de a respecta cerintele de eficienta si efectivitate pe care le impune art. 3 din Conventie (Sultan Oner si altii impotriva Turciei, nr. 73.792/01, AA 139-143, 17 octombrie 2006). 128. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a constata, tinand cont de conditiile in care s-a desfasurat prinderea reclamantului in data de 28 ianuarie 1998, incalcarea art. 3 din Conventie, atat sub aspectul laturii sale materiale, cat si pe latura sa procedurala. ii. In ceea ce priveste detentia din 28 pana la 29 ianuarie 1998 la Comisariatul de Politie din Hunedoara alfa) Latura materiala 129. In acest moment, Curtea trebuie sa analizeze conditiile in care reclamantul afirma ca ar fi petrecut noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998 in sala de retinere a Comisariatului de Politie din Hunedoara. Curtea se arata deosebit de preocupata de sustinerile reclamantului, avand in vedere circumstantele ce au caracterizat prinderea partii interesate si starea sa psihica. Sub acest din urma aspect, Curtea constata ca antecedentele medicale ale reclamantului fusesera aduse la cunostinta politistilor de catre acesta, dupa cum se arata in procesul-verbal intocmit cu ocazia plasarii sale in sala de retinere.

130. In acest context, Curtea apreciaza ca este important sa reaminteasca faptul ca interdictia generala enuntata la art. 3 din Conventie le impune autoritatilor nationale obligatia de a veghea asupra sanatatii si confortului general ale unui detinut, ceea ce presupune, printre altele, obligatia de a-l hrani corespunzator (vezi Ilascu si altii impotriva Moldovei si Rusiei [MC], nr. 48.787/99, A 451, CEDO 2004-VII; Moisejevs impotriva Letoniei, nr. 64.846/01, A 78, 15 iunie 2006). 131. Curtea observa in continuare ca nu au aparut controverse intre parti cu privire la faptul ca in sala de retinere in care reclamantul a fost tinut singurul mobilier erau niste banci metalice, precum si o bara metalica a carei destinatie era sa permita legarea cu ajutorul catuselor a persoanelor violente. Referitor la acest lucru, Curtea face trimitere la constatarile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii referitoare la echiparea defectuoasa a salilor de retinere, precum si la practica ce consta in legarea cu catuse de diversele piese de mobilier a persoanelor retinute in aceste sali (paragraful 89 de mai sus). 132. Curtea nu considera necesar sa mai insiste asupra sustinerilor reclamantului, contestate de Guvern, conform carora acesta a fost lipsit de hrana in timpul noptii si nu a putut merge la toaleta. 133. Intr-adevar, Curtii ii este suficient sa constate faptul ca reclamantul si-a petrecut noaptea urmatoare prinderii sale intr-o sala prevazuta numai cu banci metalice, vadit nepotrivita pentru detentia unei persoane ce prezenta probleme medicale precum cele de care suferea reclamantul, si fara niciun examen medical. 134. Tinand cont de vulnerabilitatea reclamantului, prins cu cateva ore mai inainte in conditii pe care Curtea le-a considerat contrare art. 3 din Conventie, aceasta considera ca starea de angoasa inerenta conditiilor descrise a fost fara indoiala exacerbata de faptul ca supravegherea sa a fost incredintata unor politisti ce participasera la prinderea sa. 135. Aceste considerente determina Curtea sa constate ca conditiile in care reclamantul a fost tinut in noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998 in sala de retinere a Comisariatului de Politie din Hunedoara au constituit un tratament degradant, contrar art. 3 din Conventie. beta) Latura procedurala 136. In ceea ce priveste ancheta inceputa in urma celor doua plangeri ale reclamantului prin care acesta denunta, printre altele, conditiile de detentie din sala de retinere si, in mod special, faptul ca a fost tinut cu catuse intreaga noapte, Curtea nu distinge niciun element capabil sa duca la o concluzie diferita de cea la care a ajuns cu privire la sustinerile de rele tratamente aplicate cu ocazia prinderii reclamantului, si anume ca aceasta ancheta a fost lipsita de efectivitatea impusa de art. 3 din Conventie. Referitor la acest lucru, Curtea se limiteaza la a constata ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 22 mai 1998 nu contine nicio trimitere la afirmatiile reclamantului referitoare la conditiile materiale de detentie din sala de retinere a Comisariatului de Politie din Hunedoara.

137. Pe scurt, este cazul sa se constate incalcarea art. 3 din Conventie, sub aspectul laturii sale materiale, precum si pe latura sa procedurala, din cauza conditiilor in care a fost tinut reclamantul in noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998 si a ineficientei anchetei referitoare la acestea, desfasurata de parchetul militar teritorial. 2. Prinderea reclamantului la data de 11 martie 1998 si detentia sa pana la data de 4 iunie 1998 la Comisariatul de Politie din Deva a) Argumentele partilor 138. Reclamantul sustine ca ar fi suferit rele tratamente la data de 11 martie 1998: cativa politisti ar fi patruns ilegal in apartamentul sau, l-ar fi tras afara si l-ar fi snopit in bataie cu lovituri de picioare, apoi l-ar fi condus la comisariat in lipsa unui mandat de arestare. In ceea ce priveste regimul detentiei sale pana la data de 4 iunie 1998, reclamantul sustine ca ar fi fost imobilizat timp de 16 zile cu ajutorul dispozitivului "T", cu picioarele si mainile prinse in lanturi, ca ar fi petrecut restul de 81 de zile de detentie cu picioarele prinse in lanturi si ca, ocazional, ar fi fost legat de pat. In timpul acestor 81 de zile nu siar fi putut vedea familia si nu ar fi putut beneficia de asistenta medicala adecvata, ceea ce i-ar fi determinat o situatie de dependenta, frustrare, umilinta si de angoasa. Pe tot parcursul perioadei in care ar fi fost legat de pat, nu ar fi putut sa se spele, sa manance singur sau sa mearga la toaleta si sa se miste si ar fi fost nevoit sa apeleze la colegii sai de celula pentru a-si satisface nevoile fiziologice. Aceasta situatie i-ar fi cauzat o suferinta si o umilinta teribila, pe care o califica drept tortura. In fine, el sustine ca in timpul procesului sau penal, a fost dus in fata Tribunalului Judetean Hunedoara cu catuse la maini si cu lanturi la picioare si ca aceste dispozitive de imobilizare nu i-au fost scoase in timpul sedintelor publice. El considera ca expunerea sa in acest mod in fata judecatorilor, a avocatilor, a familiei sale si a altor persoane constituie un tratament degradant. 139. Reclamantul mai sustine ca plangerile sale referitoare la relele tratamente ce i-ar fi fost aplicate cu ocazia prinderii sale din data de 11 martie 1998 nu au facut obiectul unor investigatii din partea autoritatilor nationale competente. 140. Guvernul subliniaza caracterul periculos al reclamantului, care ar fi fost pregatit sa recurga la acte de violenta de indata ce nu se mai afla intr-o situatie familiara si ale carui reactii ar fi fost disproportionate cu situatia cu care era confruntat. Guvernul califica psihopatia de care sufera reclamantul drept boala psihica si sustine ca aceasta boala este capabila sa ii accentueze inclinatia spre violenta. La data de 11 martie 1998, petentul i-ar fi amenintat cu un briceag pe politistii veniti sa il aresteze si chiar l-ar fi lovit pe unul dintre ei cu un topor. Politistii nu ar fi facut uz excesiv de forta, avand in vedere caracterul periculos, violent si antisocial al reclamantului. Guvernul recunoaste totusi ca, in lipsa unei anchete oficiale asupra circumstantelor prinderii, este greu de evaluat gradul de forta utilizata impotriva reclamantului in momentul ridicarii sale. In ceea ce priveste conditiile de detentie, Guvernul afirma ca reclamantul a avut picioarele legate cu lanturi timp de 10 zile, si nu 81 de zile, drept sanctiune pentru diferitele abateri de la regulamentul de ordine interioara al institutiei de detentie in care

fusese plasat. Aceasta sanctiune ar fi avut ca scop protejarea persoanelor detinute in aceeasi celula, si nu umilirea sau injosirea reclamantului. In timpul detentiei sale, reclamantul ar fi putut sa mearga in mod liber la toaleta; el ar fi beneficiat de asistenta medicala adecvata si ar fi primit de 8 ori vizita medicului institutiei. In plus, el ar fi avut contacte cu familia sa, deoarece a primit de la aceasta 3 pachete. 141. Reclamantul considera ca numarul de politisti prezenti la retinerea sa era in mod evident disproportionat fata de scopul urmarit, si anume obligarea sa de a prezenta in fata parchetului adeverintele medicale cerute. Politistii l-ar fi hartuit pentru a-l face sa cedeze din punct de vedere psihic si, astfel, ar fi dat politiei un motiv sa il aresteze. Reclamantul reitereaza faptul ca a avut picioarele legate cu lanturi in cele 81 de zile de detentie la Comisariatul de Politie din Deva si sustine ca acest regim este contrar standardelor internationale in materie de persoane detinute, printre care si anexa la Recomandarea nr. R (87) 3 din 12 februarie 1987 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, si nu se putea justifica. In ceea ce priveste reactiile sale de irascibilitate, consecinta a handicapului sau atestat de autoritatile medicale inca din anul 1994, reclamantul sustine ca nu a primit un tratament medical adecvat, capabil sa ii stabilizeze starea psihica, ci i s-au prescris de catre medicul institutiei de detentie numai calmante utilizate in caz de insomnie. b) Aprecierea Curtii 142. Ca si in cazul circumstantelor ce au caracterizat prima prindere a reclamantului si detentia sa din 28 pana la 29 ianuarie 1998, Curtea observa ca versiunile partilor in ceea ce priveste desfasurarea faptelor difera sub aspecte esentiale. Astfel, spre deosebire de reclamant, Guvernul sustine ca utilizarea fortei la prinderea sa a fost necesara tocmai din cauza reactiei petentului fata de politisti si ca forta folosita a ramas proportionala cu opozitia manifestata de acesta. In plus, regimul aplicat reclamantului in timpul detentiei sale la centrul de detentie al Comisariatului Central de Politie din Deva ar fi fost justificat de comportamentul sau violent. i. In ceea ce priveste conditiile prinderii alfa) Latura materiala 143. In analizarea circumstantelor ce au caracterizat prinderea reclamantului din data de 11 martie 1998, sarcina Curtii se dovedeste a fi deosebit de dificila deoarece, dupa cum admite si Guvernul in observatiile sale, autoritatile nationale nu au efectuat investigatii referitoare la sustinerile de rele tratamente formulate de reclamant. Prin urmare, Curtea se vede constransa sa isi limiteze analiza la documentele depuse de parti la dosar, intelegandu-se faptul ca va putea trage concluzii din absenta investigatiilor, in masura in care elementele pe care le detine nu ii permit sa stabileasca in mod clar si neechivoc desfasurarea faptelor contestate.

144. In speta, Curtea observa ca, astfel cum a afirmat reclamantul, dupa ce l-au imobilizat, politistii i-au aplicat lovituri de picioare inainte sa il conduca la comisariatul de politie. Aceasta versiune a faptelor, mentinuta in mod constant de catre reclamant in fata autoritatilor interne, in special in depozitiile sale in fata procurorului din data de 11 martie 1998, este sustinuta de declaratiile celor 2 martori oculari, mama partii interesate si domnul Stoica (paragrafele 29-30). In declaratiile lor din data de 10 mai 2000, cei 2 martori au afirmat intr-adevar ca i-au vazut pe politisti lovindu-l cu picioarele pe reclamant. 145. Curtea nu distinge motive pentru a pune la indoiala credibilitatea acestor declaratii, cu atat mai mult cu cat, pe de o parte, Guvernul admite ca a fost folosita forta in vederea imobilizarii reclamantului si, pe de alta parte, deoarece este imposibil, in absenta unei anchete, sa se stabileasca daca forta utilizata cu aceasta ocazie a fost proportionala cu comportamentul reclamantului. Desigur, acesta din urma a fost vazut de un medic chiar in ziua arestarii sale preventive. Totusi, Curtea nu este sub nicio forma convinsa de caracterul riguros si aprofundat al examenului practicat cu aceasta ocazie. Intr-adevar, spre deosebire de situatia altor detinuti, fisa acestui examen medical nu indica ora la care a avut loc. In plus, singurele mentiuni inscrise in registrul medical se refera la antecedentele medicale ale reclamantului si constata faptul ca acesta putea suporta conditiile de privare de libertate. Astfel, nu se mentioneaza rezultatul exact al investigatiilor si nici actele medicale efectuate la acest examen, pe baza carora medicul a evaluat aptitudinea reclamantului de a suporta detentia inainte de a-l declara "apt de detentie". In final, Curtea acorda o importanta deosebita faptului ca medicul nu a precizat ca l-ar fi examinat cu stetoscopul pe reclamant si nici nu a constatat in mod formal lipsa urmelor de violenta de pe corpul partii interesate, lipsa mentiunilor in acest sens neputand in sine, in circumstante precum cele ce au caracterizat retinerea reclamantului, sa infirme sustinerile acestuia. 146. Curtea reaminteste ca nivelul probatoriului impus de art. 3 poate fi atins prin intermediul unei sume de indicii suficient de grave, exacte si concordante, asa cum este cazul in speta. Intr-adevar, in aprecierea sa, Curtea nu poate face abstractie de faptul ca autoritatile nationale sunt cele care detin singurul mijloc de proba care ar putea sa confirme sau sa infirme aceste sustineri, si anume caseta video inregistrata in momentul prinderii reclamantului. Or, acest mijloc de proba nu i-a fost prezentat Curtii, iar explicatia Guvernului, care sustine ca ar fi distrus caseta video deoarece nu putea fi folosita ca proba in procesul penal al reclamantului, nu convinge Curtea, din moment ce Guvernul nu a furnizat nici decizia autoritatii competente de a o distruge si nici actul procedural care sa ateste executarea acestei decizii, si nici nu a formulat vreun comentariu cu privire la originea inregistrarii cu prinderea reclamantului prezentata la televiziune (paragraful 38 de mai sus). In acest sens, Curtea considera ca este cazul sa reaminteasca faptul ca, atunci cand numai statul parat are acces la informatiile care ar putea confirma sau infirma sustinerile unui reclamant, faptul ca acesta nu furnizeaza aceste informatii, fara a oferi vreo justificare satisfacatoare pentru omisiunea sa, ii poate permite Curtii sa traga concluzii referitoare la temeinicia sustinerilor reclamantului (Akkum si altii, mentionata mai sus, A 209).

147. In speta, avand in vedere tulburarile de personalitate pe care le prezenta reclamantul, precum si propria versiune a faptelor, Curtea poate admite, astfel cum a procedat si in ceea ce priveste prinderea din 28 ianuarie 1998, ca recurgerea la un anumit grad de forta pentru a-l dezarma pe reclamant ar fi putut fi impusa de reactia partii la incercarile fortelor de ordine de a executa un mandat de aducere. Cu toate acestea, avand in vedere ca in speta nu era vorba de o operatiune inopinata si ca tulburarile de personalitate ale reclamantului erau cunoscute de fortele de ordine, Curtea nu isi poate explica de ce autoritatile nu au luat nicio masura pentru a preveni eventualele riscuri. Dimpotriva, actiunile politistilor care s-au prezentat la domiciliul reclamantului in jurul orei 5,00 dimineata, imbracati in civil, fara mandat de perchezitie sau de aducere, au determinat in mod sigur o crestere a nivelului de tensiune, facand astfel previzibila opozitia reclamantului. 148. Tocmai din cauza acestui comportament initial al politistilor, in speta, reactia ulterioara a reclamantului nu ar putea simplifica sarcina probei ce ii revine Guvernului, care trebuie sa demonstreze ca forta folosita in timpul interventiei nu a fost excesiva sau disproportionata (vezi, per a contrario, Abdulkadir Aktas impotriva Turciei, nr. 38.851/02, A 83, 31 ianuarie 2008). 149. Curtea observa ca incidentul in cauza a fost mentionat de instantele interne numai cu ocazia procedurii penale indreptate impotriva reclamantului pentru acuzatia de trafic de mercur si cea de ultraj verbal. Or, hotararile instantelor nationale nu reusesc sa convinga asupra proportionalitatii fortei utilizate de organele de politie deoarece, pe de o parte, masurile luate de politisti pentru a-l imobiliza pe reclamant nu au fost deloc descrise in cadrul acestora, iar, pe de alta parte, probele ce au stat la baza declararii reclamantului ca vinovat de infractiunea de ultraj nu au fost precizate. 150. In aceste conditii, in lipsa unei anchete oficiale si efective cu privire la sustinerile reclamantului, astfel cum recunoaste Guvernul in observatiile sale, Curtii ii este imposibil sa stabileasca daca forta utilizata a ramas proportionala cu opozitia manifestata de reclamant. 151. Situatia ar fi putut fi alta daca reclamantul ar fi fost supus inainte de incarcerarea sa unui examen medical conform legii, in urma caruia medicul ar fi constatat in mod categoric lipsa oricaror urme de violenta pe corpul sau. Intrucat Guvernul nu a furnizat elemente care sa poata respinge sustinerile reclamantului in ceea ce priveste caracterul excesiv al fortei utilizate pentru a-l imobiliza, Curtea nu poate decat sa constate temeinicia capatului de cerere. 152. Curtea subliniaza si ca, in decizia sa din 20 februarie 2000, Curtea Suprema de Justitie a calificat drept abuzive actiunile politistilor cu ocazia prinderii reclamantului. Pentru Curte, aceasta constatare confirma nu numai realitatea faptelor sustinute de partea interesata, ci si lipsa de proportionalitate dintre interventia fortelor de ordine si opozitia manifestata de reclamant.

153. Aceste motive ii sunt suficiente Curtii pentru a concluziona in sensul ca, la prinderea sa, reclamantul a fost victima unui recurs excesiv la forta, constand in lovituri aplicate acestuia, acte de violenta ce constituie tratamente inumane. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie sub aspectul laturii sale materiale, din cauza circumstantelor ce au caracterizat prinderea reclamantului in data de 11 martie 1998. beta) Latura procedurala 154. In decizia sa asupra admisibilitatii din data de 14 decembrie 2004, Curtea a observat ca reclamantul denuntase de mai multe ori autoritatilor relele tratamente suferite la data de 11 martie 1998, fara ca acest lucru sa determine o ancheta in acest sens. 155. In aceste conditii, Curtea considera ca lipsa totala de reactie a autoritatilor sesizate cu pretentiile reclamantului in ceea ce priveste prinderea sa din data de 11 martie 1998 constituie, fara nicio indoiala, o incalcare a art. 3 din Conventie sub aspectul laturii sale procedurale. ii. In ceea ce priveste conditiile de detentie la Comisariatul de Politie din Deva alfa) Latura materiala 156. Curtea constata ca relele tratamente denuntate de reclamant constau in imobilizarea sa cu ajutorul dispozitivului "T" timp de cel putin 16 zile si prin legarea lanturilor la picioare in timpul celor 81 de zile petrecute in arest preventiv la Comisariatul de Politie din Deva. In plus, reclamantul se plange ca nu a primit ingrijiri medicale adecvate starii sale de sanatate. In fine, el sustine o incalcare distincta a art. 3 din Conventie din cauza prezentarii sale in fata Tribunalului Judetean Hunedoara cu catuse la maini si cu lanturi la picioare. 157. In speta, informatiile cuprinse in adresa din data de 19 noiembrie 1999 a Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara ii permit Curtii sa stabileasca faptul ca, in lunile martie si aprilie 1998, pe cand se afla la Comisariatul de Politie din Deva, reclamantul a fost supus unei sanctiuni cu izolarea celulara pentru 25 de zile, masura insotita de fiecare data de imobilizarea sa cu ajutorul catuselor la maini si al lanturilor la picioare. Din aceasta adresa mai reiese ca ambele masuri in discutie i-au fost aplicate reclamantului ca sanctiune pentru diferite abateri de la regulamentul de ordine interioara. 158. De asemenea, din adresa mentionata mai sus reiese ca in timpul detentiei sale la comisariatul de politie, reclamantul a fost imobilizat cu ajutorul catuselor la maini sau al lanturilor la picioare de fiecare data cand a fost dus la interogatoriu, precum si "cu alte ocazii, pentru a-l impiedica de la actiuni agresive si de la automutilare" (paragraful 44 de mai sus). Pe de alta parte, Curtea observa ca, in adresa sa din data de 11 iunie 2002, Directia Generala a Penitenciarelor nu a exclus posibilitatea ca reclamantul sa fi avut picioarele si mainile legate cu ajutorul dispozitivului "T" in timpul celor 81 de zile

petrecute in detentie la Comisariatul de Politie din Deva (paragraful 50 de mai sus) si ca Guvernul nu a comentat acest document. 159. In aceste circumstante, din moment ce elementele de proba mentionate mai sus sustin la prima vedere versiunea prezentata de reclamant, Curtea considera ca Guvernului ii revine obligatia de a preciza care au fost masurile de constrangere aplicate reclamantului, precum si durata lor, comunicandu-i procesele-verbale referitoare la episoadele in care comportamentul reclamantului ar fi facut necesara imobilizarea sa. Or, astfel de documente nu i-au fost prezentate, astfel incat Curtea nu poate stabili cu exactitate numarul de zile in care reclamantul a fost imobilizat cu lanturi. In orice caz, Curtea nu va mai insista asupra acestei chestiuni, dat fiind faptul ca, in cauza de fata, ii este suficient sa constate ca masurile de constrangere in discutie i-au fost aplicate reclamantului nu doar o data, dar si pe perioade lungi in timpul detentiei sale la Comisariatul de Politie din Deva. 160. Prin urmare, Curtea considera a fi un fapt cert faptul ca, in perioada incriminata, reclamantul a fost plasat in izolare celulara timp de 25 de zile si ca a fost imobilizat de mai multe ori si timp de mai multe zile cu ajutorul catuselor la maini si al lanturilor la picioare, precum si cu ajutorul dispozitivului "T". In plus, deoarece Guvernul nu a contestat versiunea reclamantului, Curtea considera de asemenea un lucru deja stabilit faptul ca, in prezentarile sale in fata Tribunalului Judetean Hunedoara, in cadrul sedintelor de judecata, reclamantului i s-a impus sa poarte lanturi la picioare si catuse. 161. In trecut, Curtea a avut ocazia de a analiza compatibilitatea utilizarii catuselor si a altor instrumente de constrangere cu dispozitiile art. 3 din Conventie. Astfel, ea a statuat ca recurgerea la astfel de mijloace de constrangere nu ridica in mod normal nicio problema in ceea ce priveste art. 3 atunci cand ea este legata de o detentie legala si nu este insotita de utilizarea fortei sau expunerea in public dincolo de ceea ce se poate considera ca necesar in limite rezonabile. In acest sens, trebuie luat in considerare, de exemplu, inlaturarea pericolului ca persoana sa fuga sau sa produca vatamari sau alte prejudicii (Raninen impotriva Finlandei, mentionata mai sus, p. 2.822, A 56; Mathew impotriva Olandei, nr. 24.919/03, A 180, CEDO 2005-IX). Atunci cand s-a recurs la mijloace de constrangere, Curtii ii revine obligatia de a stabili daca nu s-a depasit, in ceea ce priveste utilizarea fortei, gradul de proportionalitate impus de comportamentul reclamantului (Koutcherouk impotriva Ucrainei, nr. 2.570/04, AA 140-145, CEDO 2007-...). In ceea ce priveste analiza necesitatii de a imobiliza persoanele detinute in afara mediului penitenciar, Curtea acorda o importanta deosebita circumstantelor fiecarei spete in parte si se pliaza unei analize de la caz la caz (Gorodnitchev impotriva Rusiei, nr. 52.058/99, A 102, 24 mai 2007). 162. In speta, Curtea constata mai intai ca, potrivit afirmatiilor Guvernului, izolarea celulara si imobilizarea reclamantului au fost aplicate drept sanctiuni, in special pentru faptul ca a distrus componente ale sistemului de iluminat natural din celula, pentru ca a proferat amenintari impotriva celorlalti detinuti, pentru ca a lovit in usa si ca a scos tipete.

163. Totusi, Curtea reaminteste ca tratamentul denuntat ca fiind contrar art. 3 din Conventie a constat nu numai in imobilizarea reclamantului cu ajutorul catuselor, dar si in utilizarea lanturilor la picioare pe o perioada de timp care, in mod evident, a depasit cele 25 de zile de izolare celulara impuse reclamantului. 164. Curtea nu dispune de niciun raport de incident care, potrivit afirmatiilor Guvernului, ar fi facut necesare izolarea si imobilizarea reclamantului. Astfel, Guvernul nu a prezentat nici procesele-verbale referitoare la aceste episoade, nici fisele medicale intocmite cu aceste ocazii, desi a sustinut in observatiile sale ca reclamantul fusese examinat de un medic inainte de plasarea sa in izolare celulara. Omitand sa trimita aceste documente, Guvernul si-a suprimat inca de la inceput posibilitatea de a dovedi ca masurile de constrangere aplicate reclamantului au fost impuse de comportamentul acestuia si ca perioada in care au fost aplicate aceste masuri nu depasise strictul necesar pentru a-l disciplina pe reclamant. 165. In orice caz, admitand chiar ca, din cauza tulburarilor sale comportamentale, reclamantul ar fi putut sa se manifeste in modul descris de Guvern, Curtea nu poate admite argumentele acestuia in ceea ce priveste necesitatea de a-l imobiliza. Intr-adevar, ea considera ca lipsita de relevanta justificarea intemeiata pe necesitatea de a-i proteja pe codetinuti impotriva manifestarilor agresive ale reclamantului, deoarece plasarea in izolare celulara ar fi fost mai mult decat suficienta in acest scop. 166. Daca reclamantul reprezenta un pericol pentru propria persoana, astfel cum sustine Guvernul, Curtea remarca faptul ca plasarea in izolare celulara si imobilizarea partii in cauza, in lipsa unui examen medical prealabil care sa permita stabilirea compatibilitatii starii sale psihice cu o astfel de masura si, la modul mai general, aptitudinea sa pentru viata in detentie, departe de a se dovedi necesare, ridica o problema distincta in ceea ce priveste obligatiile ce le revin statelor in temeiul art. 3 din Conventie. 167. Intr-adevar, astfel cum a mai afirmat Curtea in mai multe randuri, autoritatile au obligatia de a proteja sanatatea persoanelor private de libertatea lor si, in acest context, lipsa ingrijirilor medicale adecvate poate constitui un tratament contrar art. 3 din Conventie (KudA2a impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, A 94, CEDO 2000-XI; Keenan impotriva Regatului Unit, nr. 27.229/95, A 111, CEDO 2001-III). 168. In speta, reclamantul prezenta la data evenimentelor severe tulburari de personalitate care, conform raportului de expertiza psihiatrica din 26 martie 1998 al Laboratorului judetean de medicina legala din Hunedoara, presupuneau "o diminuare a campului constiintei" si "o nevoie imperioasa de a se manifesta intr-un mod agresiv si antisocial" (paragraful 82 de mai sus), care il lipseau de autocontrol in timpul acestor episoade. In plus, in aceste conditii, discernamantul sau era diminuat. Or, atat existenta tulburarilor de personalitate la reclamant, cat si modul in care acestea se manifestau, erau cunoscute de autoritati cu mult timp inainte de examenul psihiatric din 26 martie 1998 (paragrafele 10, 80-83 de mai sus).

169. Curtea observa in continuare ca reclamantul a fost plasat in izolare celulara si imobilizat de doua ori pentru o perioada totala de cel putin 25 de zile, fara ca autoritatile sa fi cerut in prealabil opinia unui medic psihiatru. In ceea ce priveste expertiza psihiatrica din 26 martie 1998, ea avea ca unic scop sa stabileasca daca reclamantul avea discernamant, in contextul faptelor de care era acuzat. In plus, niciun element din dosar nu indica faptul ca reclamantul ar fi beneficiat de un control psihiatric in perioada petrecuta in izolare celulara. Dimpotriva, din adresa din data de 19 noiembrie 1999 a Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara reiese ca singurele persoane autorizate sa il viziteze pe reclamant au fost seful departamentului de cercetari penale si ofiterul responsabil cu persoanele detinute. 170. Pe scurt, Curtea considera ca, avand in vedere antecedentele medicale ale reclamantului, tulburarile comportamentale care s-au manifestat imediat dupa arestarea sa preventiva si care ar fi putut sa puna in pericol propria persoana a reclamantului, autoritatilor le revenea sarcina de a-l supune de indata unui examen efectuat de un medic psihiatru pentru a determina compatibilitatea starii sale psihice cu detentia, precum si masurile terapeutice ce trebuiau luate in cazul sau special. 171. In ceea ce priveste perioadele in care reclamantul a avut picioarele legate cu lanturi, Curtii ii este suficient sa constate ca Guvernul nu a adus nicio justificare pentru aceasta masura. 172. Guvernul nu a incercat nici sa dovedeasca necesitatea de a-l imobiliza pe reclamant in timpul infatisarilor sale la Tribunalul Judetean Hunedoara cu lanturi la picioare si catuse la maini. In ceea ce o priveste, Curtea ar fi pregatita sa admita ca antecedentele medicale ale reclamantului dadeau motive de ingrijorare fata de existenta unui risc de violenta si ca, in aceste circumstante, utilizarea catuselor nu ridica o problema din perspectiva art. 3 din Conventie. Cu toate acestea, in lipsa oricarei justificari din partea Guvernului, ea considera ca acest risc ar fi putut fi acoperit prin intarirea escortei care il insotea pe reclamant si ca, prin urmare, recurgerea la lanturi pentru a imobiliza picioarele reclamantului a avut ca obiect limitarea miscarii partii intr-un mod nerezonabil (Gorodnitchev, mentionata mai sus, A 105). La aceasta se adauga caracterul public necontestat al masurii in cauza. 173. Pentru a incheia, Curtea considera ca Guvernul nu a aratat motivele relevante capabile sa convinga ca, in speta, masurile de constrangere aplicate reclamantului in timpul detentiei sale la Comisariatul de Politie din Deva au fost necesare. Prin urmare, imobilizarea partii interesate timp de cel putin 25 de zile cu ajutorul catuselor si lanturilor, precum si pastrarea prelungita a lanturilor la picioare, constituie un tratament contrar art. 3 din Conventie. 174. Curtea se arata in mod deosebit preocupata de utilizarea lanturilor, in ciuda consensului care exista la nivel european in ceea ce priveste caracterul din punct de vedere obiectiv inuman si degradant al acestor mijloace de constrangere (vezi in acest sens anexa la Recomandarea nr. R (87) 3 din 12 februarie 1987 a Comitetului de ministri

al Consiliului Europei). Aplicate pentru o perioada atat de lunga, insotite de situatii atat de umilitoare precum imposibilitatea de a se spala si cea de a-si satisface nevoile fiziologice fara ajutorul altor persoane si provocand dureri acute, aceste masuri trebuie calificate, in opinia Curtii, drept tratament inuman. Fara indoiala, consecintele acestui tratament au fost amplificate de lipsa unui control medical adecvat, avand in vedere starea psihica vulnerabila a reclamantului, precum si de expunerea partii interesate in public, in fata instantei, cu picioarele legate cu lanturi. 175. Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca, omitand sa il supuna pe reclamant unui examen medical in vederea stabilirii compatibilitatii starii sale psihice cu detentia, autoritatile siau incalcat obligatiile care le sunt impuse de art. 3 din Conventie in materie de protectie a sanatatii si a confortului persoanelor detinute, in special prin acordarea unor ingrijiri medicale adaptate starii lor. 176. Rezulta ca, in speta, a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie din cauza circumstantelor ce au caracterizat detentia reclamantului la Comisariatul de Politie din Deva, in perioada 11 martie-4 iunie 1998. beta) Latura procedurala 177. Referitor la acest capat de cerere, Guvernul i-a reprosat reclamantului, inca din stadiul analizei initiale a admisibilitatii, ca a omis sa aduca la cunostinta parchetului competent doleantele sale referitoare la conditiile materiale de detentie impuse in Comisariatul de Politie din Deva in perioada 11 martie-4 iunie 1998 (Rupa impotriva Romaniei (dec.), nr. 58.478/00, 14 decembrie 2004, A 91). 178. Curtea apreciaza ca poate sa revina asupra argumentului initial pe care Guvernul l-a extras din nesesizarea parchetului referitor la aceasta parte a cererii, avand in vedere legatura stransa pe care argumentul il prezinta cu temeinicia acestui capat de cerere din perspectiva laturii procedurale a art. 3 din Conventie. In acest context, Curtea constata ca, printre numeroasele petitii pe care reclamantul le-a adresat autoritatilor pentru a denunta conditiile de detentie la Comisariatul de Politie din Deva, cea pe care a trimis-o la Parlament a fost retransmisa Parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Hunedoara, iar cea cu care l-a sesizat pe Presedintele Republicii, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. Curtea mai observa ca Codul de procedura penala roman obliga foarte clar procurorul sa faca cercetari cu privire la sustinerile de rele tratamente si de tortura, chiar si in lipsa unei plangeri penale formale din partea victimei, atunci cand afla prin orice mijloace ca a fost comisa o astfel de infractiune (paragraful 86 de mai sus). Or, in speta, desi plangerile cu care reclamantul a sesizat Camera Deputatilor si Presedintele Republicii au fost aduse la cunostinta organelor de urmarire penala, parchetul nu a pornit nicio ancheta pentru a stabili veridicitatea gravelor acuzatii de rele tratamente cu care a fost sesizat si, daca ar fi fost cazul, pentru a stabili identitatea persoanelor vinovate.

179. Astfel, Curtea apreciaza ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie si sub aspectul laturii sale procedurale, din cauza lipsei de reactie a organelor de urmarire penala fata de sustinerile reclamantului referitoare la conditiile materiale ale detentiei sale la Comisariatul de Politie din Deva. III. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 coroborat cu art. 13 din Conventie 180. Reclamantul pretinde ca lipsa unei anchete eficiente cu privire la sustinerile sale de rele tratamente l-a lipsit de accesul la o instanta care sa poata statua asupra cererii sale de despagubire si invoca in acest sens art. 6 A 1 din Conventie. 181. In contextul sustinerilor de incalcare a art. 3 din Conventie, Curtea a considerat intotdeauna ca ar trebui sa analizeze capetele de cerere ce tin de inexistenta, de nelegalitatea sau de ineficienta procedurilor de despagubire din perspectiva art. 13 din Conventie, ale carui garantii sunt mai mari decat cele ale art. 6 (Aydin impotriva Turciei, Hotararea din 25 septembrie 1997, Culegere 1997-VI, p. 1895, A 102; Egmez impotriva Ciprului, nr. 30.873/96, A 102, CEDO 2000-XII). 182. Prin urmare, Curtea va analiza acest capat de cerere al reclamantului din perspectiva art. 13 din Conventie, care prevede urmatoarele: "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." A. Argumentele partilor 183. Guvernul sustine ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale a parchetului, emisa pe 22 mai 1998, nu il impiedica pe reclamant sa sesizeze o instanta civila cu o cerere in despagubire pentru rele tratamente, intrucat, spre deosebire de dreptul francez, in care inchiderea anchetei printr-o solutie de neincepere a urmaririi penale ar fi hotaratoare pentru drepturile cu caracter civil, in dreptul roman procurorul care da o solutie de neincepere a urmaririi penale sau trimite cauza in fata instantei penale nu statueaza asupra drepturilor cu caracter civil ale persoanei care s-a constituit parte civila. Din acest motiv, in dreptul roman, numai o hotarare definitiva a unei instante penale ar putea dobandi autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste existenta faptei reprosate, identitatea si vinovatia invinuitului. Rezolutia de neincepere a urmaririi penale data de procuror nu ar fi, asadar, investita cu autoritate de lucru de judecat in ceea ce priveste latura civila a cauzei si nu ar putea reprezenta un obstacol in calea solutionarii favorabile a unei actiuni in despagubiri, indiferent care ar fi motivele ce justifica rezolutia de a nu incepe urmarirea penala. 184. Reclamantul sustine, pe de o parte, ca nu ar fi putut sa se constituie parte civila in procesul penal decat daca procurorul ar fi dispus inceperea urmaririi penale. Rezolutia de neincepere a urmaririi penale pronuntate l-ar fi lipsit asadar de dreptul de acces la o

instanta competenta sa ii analizeze cererea in reparatie pentru fapte cu caracter penal. Presupunand ca ar fi introdus o actiune civila in daune-interese in fata unei instante, in afara cadrului penal al cauzei, accesul nu ar fi fost efectiv, o astfel de actiune fiind sortita esecului; intr-adevar, temeiul cererii civile ar fi constituit de fapte pe care numai procurorul ar avea competenta sa le stabileasca in cadrul anchetei. Or, in speta, neinceperea data de procuror ar fi fost motivata de lipsa de temei faptic al sustinerilor reclamantului, iar aceasta motivatie ar fi avut in practica o importanta decisiva in fata unei instante civile. Reclamantul sustine, pe de alta parte, ca o actiune civila separata ar fi fost supusa unei taxe judiciare de timbru in valoare de 10% din suma reparatorie pretinsa. Or, avand in vedere starea sa materiala precara, imposibilitatea de a plati o astfel de suma ar constitui in sine un obstacol in calea sesizarii instantelor civile. In final, reclamantul denunta pasivitatea organelor de urmarire penala in analiza plangerilor sale, precum si lipsa de reactie a procurorului care l-a audiat cu privire la sustinerile de rele tratamente, care i-au dat convingerea ca orice alt remediu intern ar fi fost sortit esecului. B. Aprecierea Curtii 185. Curtea reafirma ca art. 13 din Conventie garanteaza existenta in dreptul intern a unei cai de atac care sa permita valorificarea drepturilor si libertatilor prevazute de Conventie, astfel cum le consfinteste aceasta. Consecinta acestei prevederi este, asadar, ca impune o cale de atac interna care sa abiliteze instanta nationala competenta sa fie sesizata cu continutul unui "capat de cerere pertinent", intemeiat pe Conventie, si sa ofere reparatia potrivita, chiar daca statele contractante se bucura de o anumita marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor care le sunt impuse de aceasta prevedere. Sfera de aplicare a obligatiei ce rezulta din art. 13 variaza in functie de tipul capatului de cerere pe care reclamantul il intemeiaza pe Conventie. Totusi, calea de atac prevazuta de art. 13 trebuie sa fie "efectiva" atat in drept, cat si in practica, in special in sensul ca exercitarea sa nu trebuie sa fie impiedicata nejustificat prin actele sau omisiunile autoritatilor statului parat (Aydin impotriva Turciei, mentionata mai sus, pp. 1895-1896, A 103; Cobzaru impotriva Romaniei, nr. 48.254/99, A 80, 26 iulie 2007). 186. Cand un individ formuleaza o pretentie cu aparenta de veridicitate, referitoare la acte de violenta contrare art. 3 din Conventie, notiunea de cale de atac efectiva presupune, pe langa o ancheta aprofundata si efectiva de tipul celei pe care o impune art. 3 din Conventie, un acces efectiv al reclamantului la procedura de ancheta si plata eventuala a unei despagubiri. 187. In baza probelor aduse in speta, Curtea a considerat statul parat ca fiind raspunzator, in ceea ce priveste art. 3 din Conventie, pentru relele tratamente pe care reclamantul le-a suferit cu ocazia retinerilor sale din 28 ianuarie si 11 martie 1998, precum si in perioada detentiei sale la Comisariatul de Politie din Deva din 28 pana la 29 ianuarie 1998 si din perioada 11 martie-4 iunie 1998. Capetele de cerere enuntate de reclamant in aceasta

privinta pot, asadar, "sa fie sustinute" in sensul art. 13 (Boyle si Rice impotriva Regatului Unit, Hotararea din 27 aprilie 1988, seria A nr. 131, p. 23, A 52; Cobzaru, mentionata mai sus, A 83). Autoritatile aveau, asadar, obligatia de a realiza o ancheta efectiva cu privire la sustinerile reclamantului referitoare la relele tratamente suferite cand s-a aflat sub autoritatea politiei. 188. Curtea reaminteste ca a constatat deja incalcarea procedurala a art. 3 din Conventie cu privire la fiecare dintre incidentele denuntate de reclamant (paragrafele 128, 137, 155 si 179 de mai sus). Prin urmare, Curtii ii revine sarcina de a stabili daca, in aceste circumstante, o actiune civila in despagubiri indreptata impotriva autorilor relelor tratamente denuntate de reclamant ar fi reprezentat o cale de atac efectiva, in sensul pe care art. 13 din Conventie il da acestei notiuni. 189. Curtea observa ca in rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 22 mai 1998 procurorul a negat insasi realitatea faptelor denuntate de reclamant. Ramane de vazut daca aceasta constatare ar fi putut fi rasturnata in cadrul unei actiuni civile in despagubiri. 190. Referitor la acest lucru, Curtea reaminteste ca a analizat deja plangeri privind rele tratamente comise de agenti ai statului roman si ca a statuat ca, desi instantele civile nu sunt tinute de aprecierea pe care organele de urmarire penala o dau faptelor, importanta acordata anchetei penale ce a precedat sesizarea instantei civile este atat de mare incat o actiune civila separata ar fi fost iluzorie si teoretica, de vreme ce in practica ar fi fost inlaturate chiar si cele mai convingatoare probe (Cobzaru, mentionata mai sus, A 83). 191. Revenind la cauza de fata, Curtea constata ca Guvernul nu aduce niciun element capabil sa duca la o alta concluzie. Intr-adevar, nicio hotarare a instantelor civile care sa infirme constatarile de neincepere a urmaririi penale ale procurorului cu privire la realitatea faptelor reprosate unui politist nu a fost supusa atentiei Curtii. 192. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca, in circumstantele spetei, calea civila indicata de Guvern nu are caracterul efectiv prevazut de art. 13 din Conventie. 193. Prin urmare, aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a respinge exceptia preliminara a Guvernului si pentru a constata incalcarea art. 13 coroborat cu art. 3 din Conventie in aceasta privinta. IV. Asupra pretinselor incalcari ale art. 5 din Conventie 194. Reclamantul a denuntat si incalcarile art. 5 AA 1 c), 3, 4 si 5 din Conventie. Astfel, el s-a plans de: nelegalitatea detentiei sale din 28 pana la 29 ianuarie 1998 si incepand cu 11 martie 1998, in primul rand cand politistii au patruns in apartamentul sau si s-au retras apoi in afara, impiedicandu-l astfel sa isi paraseasca in mod liber domiciliul, si ulterior la Comisariatul de Politie din Deva, deoarece mandatul de arestare emis impotriva sa nu era intemeiat pe motive plauzibile de a-l banui ca ar fi comis o

infractiune; de neprezentarea sa in fata unui judecator sau magistrat abilitat prin lege sa exercite functii judiciare; de imposibilitatea, in primele 30 de zile ale detentiei sale, incepand cu data de 11 martie 1998, de a introduce un recurs in fata unei instante care sa statueze in cel mai scurt timp asupra legalitatii detentiei sale si asupra cererii sale de reparatie pentru detentie nelegala. Art. 5 din Conventie prevede urmatoarele in partea sa relevanta: "1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: (...) c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice ale necesitatii de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia; (...) 3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare (...); 4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala. 5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii." A. Asupra pretinsei incalcari a art. 5 A 1 195. Reclamantul se plange de faptul ca a fost arestat si detinut nelegal, fara a exista motive plauzibile de a considera ca era necesar sa fie impiedicat sa fuga dupa comiterea unei infractiuni. Aceasta nerespectare a legii se refera la prinderea sa din data de 28 ianuarie si la doua fapte distincte ce au avut loc la data de 11 martie 1998: a) intrarea in forta a politistilor in apartamentul sau fara mandat de perchezitie si replierea lor in exteriorul apartamentului dupa amenintarile proferate de reclamant, avand ca rezultat impiedicarea sa de a parasi in mod liber propriul domiciliu; si b) arestarea sa pe baza unui mandat emis la data de 11 martie 1998, ce vizeaza atat incidentul din 28 ianuarie 1998, cat si cel din 11 martie 1998, mandat ce nu avea la baza motive plauzibile de a-l suspecta ca ar fi comis o infractiune. Reclamantul arata ca nu a fost emis niciun mandat pentru retinerea sa din noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998, cu incalcarea astfel a dreptului intern. In plus, pe de o parte, in mandatul emis de parchet la data de 11 martie 1998 nu figura niciun indiciu din care sa reiasa ca ar fi fost comisa o infractiune la data de 28

ianuarie 1998 si, pe de alta parte, la data de 11 martie 1998 nu fusese comisa nicio infractiune flagranta in sensul art. 465 din CPP, decat poate de catre politia insasi. Intradevar, amenintarile verbale proferate de reclamant nu constituiau o infractiune, ci o reactie la o infractiune comisa de politisti, care in acel moment se aflau in apartamentul sau. Aceste fapte nu puteau constitui o infractiune flagranta in sensul art. 465 din CPP, care defineste infractiunea flagranta ca o infractiune descoperita in timpul comiterii sale. Or, in momentul intrarii in forta a politistilor in apartamentul reclamantului, acesta nu era pe cale sa comita nicio infractiune, deoarece dormea. 196. In observatiile sale rezumate in decizia de admisibilitate din 14 decembrie 2004, Guvernul sublinia ca privarea de libertate din 28 pana la 29 ianuarie 1998 se intemeia pe art. 16 lit. b) din Legea nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, care le conferea organelor de politie dreptul de a hotari o privare de libertate de cel mult 24 de ore ce nu necesita mandat. In observatiile sale asupra temeiniciei, Guvernul adauga ca detentia reclamantului dispusa la data de 11 martie 1998 se intemeia pe art. 148 lit. c), d), e) si h) din CPP si viza atat incidentul din 28 ianuarie 1998, cat si delictul flagrant de ultraj la adresa unui politist, care poate atrage dupa sine o plasare in arest preventiv, conform art. 148 lit. b) din CPP. In plus, arestarea reclamantului era necesara, avand in vedere caracterul sau periculos si violent, boala psihica de care suferea fiind capabila sa accentueze aceste trasaturi. Intr-adevar, reclamantul era cunoscut de politisti ca o persoana ce nu ezita sa recurga la violenta imediat ce nu se mai afla intr-o situatie familiara, reactiile sale fiind "disproportionate fata de stimulii externi". 197. In ceea ce priveste lipsa mandatului pentru privarea de libertate din 28 pana la 29 ianuarie 1998, Curtea constata in primul rand ca art. 143 si 144 din CPP, care stabilesc cadrul procedural, printre altele, si drepturile si obligatiile politiei, definite in Legea nr. 26/1994, ii permit acesteia sa retina in custodie o persoana banuita, pe baza unor indicii concludente, ca ar fi comis o infractiune. Inceputul si sfarsitul retinerii trebuie indicate in ordonantele de incepere si incetare a retinerii (paragraful 86 de mai sus). Or, Curtea constata ca reclamantul a fost retinut de pe 28 pana pe 29 ianuarie 1998 in lipsa unei ordonante, contrar cerintelor art. 144 din CPP si, asadar, cu incalcarea cailor legale in sensul art. 5 A 1 din Conventie. 198. De asemenea, ea constata ca din elementele depuse de parti la dosar reiese ca faptele desfasurate in dimineata zilei de 11 martie 1998 aveau ca punct de plecare executarea unui mandat ce urmarea sa il aduca pe reclamant in fata organelor de ancheta in legatura cu incidentul din 28 ianuarie 1998 (paragrafele 31 si 32 de mai sus). Arestarea reclamantului pentru ultraj a putut fi posibila numai din cauza modului in care a fost condusa operatiunea de executare a mandatului de aducere de catre fortele de politie. Prin urmare, Curtea va analiza in ansamblu cele doua episoade de care se plange reclamantul. 199. Curtea observa ca, la data evenimentelor, art. 183 si 184 din CPP nu le permiteau autoritatilor nici sa prinda o persoana, nici sa o impiedice sa circule liber in executarea unui mandat de aducere, cu atat mai putin sa patrunda in acest scop in domiciliul sau fara un mandat de perchezitie.

Prin urmare, prinderea cu forta a reclamantului la data de 11 martie 1998 in lipsa unui mandat de arestare si dupa intrarea in forta a politistilor in apartamentul sau, precum si ramanerea lor in fata apartamentului timp de mai multe ore, au incalcat prevederile legale in sensul art. 5 A 1 din Conventie. 200. In ceea ce priveste mandatul emis cateva ore mai tarziu in dimineata zilei de 11 martie, Curtea observa ca in afara de enumerarea infractiunilor de care era acuzat reclamantul si de faptul ca pedeapsa pe care o risca era mai mare de 2 ani, el s-a limitat la a afirma periculozitatea reclamantului pentru ordinea publica daca ar fi fost lasat in libertate, fara a sustine in mod concret aceasta afirmatie, in ciuda cerintelor art. 146 si 148 din CPP. 201. In aceste circumstante, Curtea apreciaza ca a avut loc "incalcarea conditiilor legale", atat la retinerea reclamantului din 28 ianuarie 1998, cat si la arestarea sa prin mandatul emis la data de 11 martie 1998. 202. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 5 A 1 din Conventie. B. Asupra pretinsei incalcari a art. 5 A 3 din Conventie 203. Guvernul nu se pronunta. 204. Curtea observa ca in capatul de cerere pe care reclamantul il intemeiaza pe art. 5 A 3 din Conventie ridica in speta doua intrebari distincte: in primul rand, daca procurorul care a dispus punerea in detentie a reclamantului la data de 11 martie 1998 era un "magistrat", in sensul art. 5 A 3; in continuare, daca este cazul, chestiunea de a sti daca controlul judiciar al detentiei reclamantului dispuse la data de 11 martie 1998 a avut loc "de indata", in sensul aceleiasi prevederi a Conventiei. 205. Curtea reaminteste ca a constatat deja ca procurorii care erau competenti la data evenimentelor sa dispuna plasarea in detentie pentru o prima perioada maxima de 30 de zile nu puteau fi considerati drept "magistrati imputerniciti prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare" in sensul art. 5 A 3 din Conventie (vezi Cauza Pantea, mentionata mai sus, AA 238-239). 206. Asadar, ramane de vazut daca un control judiciar al detentiei reclamantului a avut totusi loc "de indata", in sensul aceleiasi prevederi a Conventiei. 207. Curtea constata ca reclamantul a fost retinut prin ordonanta procurorului din 11 martie 1998. Asa cum reiese din elementele aflate la dosar, reclamantul a fost adus prima oara in fata unui judecator la data de 3 iunie 1998, cand a inceput procesul sau (paragraful 61 de mai sus), insa problema temeiniciei detentiei sale a fost analizata de Judecatoria Deva pentru prima oara la data de 29 iulie 1998 (paragrafele 63 si 64 de mai sus). Durata totala a detentiei reclamantului inainte de a fi adus in fata unui judecator sau a altui magistrat in sensul art. 5 A 3 a fost, asadar, de circa 4 luni.

Deoarece Curtea a statuat deja ca o astfel de durata nu respecta cerintele paragrafului 3 al art. 5 din Conventie (Cauza Pantea, mentionata mai sus, A 242), rezulta ca a avut loc incalcarea acestei prevederi. C. Asupra pretinsei incalcari a art. 5 A 4 din Conventie 208. Reclamantul se plange de faptul ca nu a avut la dispozitie niciun recurs prin care sa se poata verifica legalitatea rezolutiei procurorului general de retinere a reclamantului din data de 11 martie 1998, verificare care sa fie exercitata de catre un judecator. 209. In opinia Guvernului, Tribunalul Judetean Hunedoara a procedat din oficiu, in fiecare sedinta, la verificarea impusa de art. 5 A 4 din Conventie. 210. Avand in vedere concluziile la care a ajuns in privinta art. 5 A 3 din Conventie (vezi mai sus paragraful 206), Curtea apreciaza ca nu se mai ridica nicio alta intrebare distincta din perspectiva art. 5 A 4 din Conventie. D. Asupra pretinsei incalcari a art. 5 A 5 din Conventie 211. Reclamantul se plange ca in lipsa unei hotarari prin care sa se recunoasca nelegalitatea detentiei sale, el a fost lipsit de posibilitatea de a cere o reparatie, cu incalcarea art. 5 A 5. El subliniaza ca rezolutia de neincepere a urmaririi penale pronuntata de parchet i-a inlaturat orice sansa de reusita, instantele civile neputand sa analizeze problema legalitatii detentiei. 212. Guvernul considera ca reclamantul ar fi putut sa incerce sa obtina o reparatie introducand o actiune in daune-interese in fata instantelor civile. In orice caz, instantele care l-au judecat pe reclamant au statuat ca detentia sa era legala. 213. Curtea reaminteste ca paragraful 5 al art. 5 din Conventie este respectat atunci cand se poate cere reparatie pentru o privare de libertate luata si executata in conditii contrare paragrafelor 1, 2, 3 sau 4 (Wassink impotriva Olandei, Hotararea din 27 septembrie 1990, seria A nr. 185-A, p. 14, A 38). Dreptul la reparatie enuntat la paragraful 5 presupune asadar ca o incalcare a unuia dintre celelalte paragrafe sa fi fost stabilita de o autoritate nationala sau de institutiile Conventiei (N.C. impotriva Italiei [MC], nr. 24.952/94, A 49, CEDO 2002-X), ceea ce s-a intamplat in cauza de fata. 214. Curtea a constatat deja ca prevederile legislative in vigoare la data evenimentelor nu permiteau obtinerea unei reparatii pentru o detentie contrara Conventiei, in lipsa unei solutii de achitare sau a unei rezolutii de neincepere a urmaririi penale in beneficiul partii interesate (Cauza Pantea, mentionata mai sus, AA 264-271). Or, deoarece reclamantul nu se afla in niciuna dintre aceste situatii, Curtea nu distinge in speta niciun motiv sa se abata de la constatarea sa anterioara. 215. Prin urmare, Curtea constata ca art. 5 A 5 din Conventie a fost incalcat.

V. Asupra pretinsei incalcari a art. 13 din Conventie coroborat cu art. 5 216. Reclamantul se plange ca nu a dispus de o cale de atac efectiva pentru pretinsele incalcari ale art. 5 din Conventie si invoca in acest sens art. 13 din Conventie. 217. Curtea reaminteste ca in materie de privare de libertate, garantia prevazuta de art. 5 A 4 din Conventie are intaietate fata de cea prevazuta de art. 13 din Conventie, constituind lex specialis (Chahal impotriva Regatului Unit, Hotararea din 15 noiembrie 1996, Culegere de hotarari si decizii 1996-V, AA 126 si 146; Bassaieva impotriva Rusiei, nr. 74.237/01, A 159, 5 aprilie 2007; Smatana impotriva Republicii Cehe, nr. 18.642/04, A 145, 27 septembrie 2007). Prin prisma propriilor concluzii de mai sus, luate din perspectiva art. 5, ce contine mai multe garantii procedurale referitoare la legalitatea detentiei (paragrafele 201, 206 si 214), Curtea nu considera necesar in speta sa stabileasca daca a avut loc nerespectarea cerintelor mai putin stricte ale art. 13 din Conventie. VI. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 din Conventie 218. Reclamantul sustine ca ar fi suferit din mai multe puncte de vedere, in timpul procedurii penale indreptate impotriva sa, un refuz al unui proces echitabil si incalcari ale drepturilor apararii. El invoca art. 6 AA 1, 2 si 3 din Conventie, a carui parte relevanta in speta prevede urmatoarele: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari (...) asupra temeiniciei oricarei acuzatii penale indreptate impotriva sa. (...) 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: (...) b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare remunerarii unui aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer; d) sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; (...)" 219. Reclamantul sustine in primul rand ca nu a beneficiat de un proces echitabil, deoarece instantele au refuzat sa dispuna prelevarea amprentelor de pe sticla ce continea mercur si intrucat condamnarea pentru ultraj s-a intemeiat numai pe depozitiile politistilor implicati in incident, nefiind audiat niciun martor neutru, precum avocata L.P.,

prezenta in momentul prinderii reclamantului din data de 11 martie 1998. In plus, el sustine ca in timpul anchetei derulate de parchet nu a putut sa isi contacteze familia si nici sa se consulte cu un avocat, ca nu a avut acces la dosarul sau nici inainte de punerea sa sub acuzare si nici dupa aceea, cu incalcarea legislatiei romane referitoare la drepturile apararii. In plus, de-a lungul unei bune parti a procedurii, a avut mai multi avocati numiti din oficiu, care nici nu l-au contactat si nici nu l-au tinut la curent cu desfasurarea procedurii. Or, statul are obligatia de a asigura o aparare reala si efectiva a celor lipsiti de mijloace financiare, astfel incat judecatorilor le revenea obligatia de a constata din oficiu lipsa unei aparari efective a reclamantului. De asemenea, reclamantul sustine o incalcare a dreptului sau la respectarea prezumtiei de nevinovatie si se plange in acest sens de transmiterea la televizor a imaginilor in care el purta catuse in timpul arestarii sale si de cuvintele folosite de prefectul judetului Hunedoara intr-o scrisoare adresata mamei reclamantului la data de 19 octombrie 1998. 220. Guvernul considera ca nu era necesara prelevarea amprentelor de pe sticla pentru a stabili vinovatia partii, deoarece acesta fusese vazut cand a aruncat sticla la pamant de catre politistii care l-au arestat. In plus, reclamantul nu a solicitat instantei in niciun moment sa o audieze pe avocata L.P. El sustine ca apararea reclamantului a fost adecvata, deoarece a fost reprezentat de-a lungul intregii proceduri in principal de avocati numiti din oficiu. In plus, reclamantul nu s-a plans niciodata instantei de calitatea apararii sale. Invocand Hotararea Butkevicius impotriva Lituaniei (nr. 48.297/99, CEDO 2002-II), Guvernul subliniaza ca imaginile difuzate la televizor erau justificate de nevoia de a informa publicul. In orice caz, aceste imagini nu erau foarte clare, deoarece un vecin al reclamantului a recunoscut ca nu a fost capabil sa distinga daca partea avea sau nu urme de violenta pe fata. In orice caz, Guvernul considera ca nu este raspunzator pentru faptul ca aceste imagini au fost difuzate de un canal de televiziune privat. In ceea ce priveste cuvintele prefectului, acestea au fost scoase din contextul lor, deoarece a folosit cuvintele "invinuit" si "cercetat de politie". 221. Cum cerintele paragrafelor 2 si 3 ale art. 6 din Conventie reprezinta aspecte speciale ale dreptului la un proces echitabil garantat de paragraful 1, Curtea va analiza capetele de cerere formulate de reclamant din perspectiva acestor texte coroborate (vezi, printre altele, Doorson impotriva Olandei, Hotararea din 26 martie 1996, Culegere 1996-II, pp. 469-470, A 66, si Van Mechelen si altii impotriva Olandei, Hotararea din 23 aprilie 1997, Culegere 1997-III, p. 711, A 49). 222. Curtea reaminteste ca art. 6 din Conventie are ca obiectiv principal, in materie penala, asigurarea unui proces echitabil in fata unei "instante" competente sa hotarasca "asupra temeiniciei acuzati[ei]", insa din aceste dispozitii nu rezulta ca fazele care se desfasoara inaintea procedurii de judecata nu ar fi avute in vedere. Cerintele art. 6 din Conventie, in special cele din paragraful 3 al acestuia, pot si ele sa joace un rol inainte de sesizarea judecatorului fondului daca si in masura in care nerespectarea lor initiala risca

sa compromita in mod grav caracterul echitabil al procesului (vezi, de exemplu, Imbrioscia impotriva Elvetiei, Hotararea din 24 noiembrie 1993, seria A nr. 275, p. 13, A 36). Modalitatile de aplicare a art. 6 AA 1 si 3 c din Conventie in timpul urmaririi penale depind de particularitatile procedurii si de circumstantele cauzei. Pentru a se asigura ca rezultatul urmarit de art. 6 din Conventie - dreptul la un proces echitabil - a fost atins, trebuie vazut in fiecare caz daca, in lumina procedurii in ansamblul sau, restrictia l-a privat pe acuzat de un proces echitabil (vezi, mutatis mutandis, John Murray impotriva Regatului Unit, Hotararea din 8 februarie 1996, Culegere 1996-I, pp. 54-55, AA 63-64, si Magee impotriva Regatului Unit, nr. 28.135/95, AA 44-45, CEDO 2000-VI). 223. In ceea ce priveste admisibilitatea probelor, Curtea reaminteste ca aceasta chestiune intra in primul rand sub incidenta regulilor dreptului intern si ca, in principiu, instantelor nationale le revine sarcina de a aprecia elementele de proba administrate de acestea. Sarcina stabilita in competenta Curtii prin Conventie consta in special in a cerceta daca procedura privita in ansamblul sau a imbracat un caracter echitabil (vezi, printre altele, Doorson, mentionata mai sus, p. 470, A 67, Van Mechelen si altii, mentionata mai sus, p. 711, A 50, Sadak si altii impotriva Turciei, nr. 29.900/96, 29.901/96, 29.902/96 si 29.903/96, A 63, CEDO 2001-VIII, si Craxi impotriva Italiei (nr. 1), nr. 34.896/97, A 84, 5 decembrie 2002). 224. Pe de alta parte, daca este adevarat faptul ca probele trebuie in principiu sa fie administrate in fata acuzatului in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii, acest principiu nu este lipsit de exceptii, sub rezerva respectarii drepturilor apararii. Astfel, drepturile apararii sunt limitate intr-un mod incompatibil cu garantiile art. 6 din Conventie atunci cand o condamnare se intemeiaza exclusiv sau intr-o masura hotaratoare pe depozitii ale unei persoane pe care acuzatul nu a putut sa o interogheze sau sa o vada interogata nici in stadiul de urmarire penala, nici in timpul dezbaterilor (vezi Saidi impotriva Frantei, Hotararea din 20 septembrie 1993, seria A nr. 261-C, pp. 56-57, AA 43-44). 225. Curtea reaminteste si faptul ca, daca ii recunoaste oricarui acuzat dreptul "sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator (...)", art. 6 A 3 c) din Conventie nu precizeaza conditiile de exercitare a acestui drept. Astfel, el le lasa statelor contractante dreptul sa aleaga mijloacele potrivite pentru a permite sistemului lor judiciar sa il garanteze; sarcina Curtii consta in a cerceta daca metoda pe care au ales-o respecta cerintele unui proces echitabil (Quaranta impotriva Elvetiei, Hotararea din 24 mai 1991, seria A nr. 205, p. 16, A 30). In acest sens, nu trebuie uitat faptul ca Conventia are ca scop "protejarea unor drepturi nu teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective" si ca doar numirea unui avocat nu asigura prin ea insasi eficienta asistentei pe care i-o poate acorda acuzatului (Imbrioscia impotriva Elvetiei, Hotararea din 24 noiembrie 1993, seria A nr. 275, p. 13, A 38, si Artico impotriva Italiei, Hotararea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, A 33).

226. Din acest motiv, statului nu i se poate imputa raspunderea pentru orice deficienta a asistentei din partea unui avocat numit din oficiu sau ales de acuzat. Din independenta baroului fata de stat rezulta faptul ca organizarea apararii apartine, in mare parte, acuzatului si avocatului sau, numit din oficiu cu titlu de asistenta judiciara sau retribuit de clientul sau (Cuscani impotriva Regatului Unit, nr. 32.771/96, A 39, 24 septembrie 2002). Art. 6 A 3 c din Conventie nu obliga autoritatile nationale competente sa intervina decat daca lipsurile avocatului numit din oficiu sunt vadite sau daca sunt informate despre acest lucru intr-un mod neechivoc printr-o alta modalitate (Kamasinski impotriva Austriei, Hotararea din 19 decembrie 1989, seria A nr. 168, p. 33, A 65, si Daud impotriva Portugaliei, Hotararea din 21 aprilie 1998, Culegere 1998-II, pp. 749750, A 38). 227. In speta, Curtea observa ca partea de considerente a deciziei de condamnare a reclamantului se refera in primul rand la declaratiile politistilor M.B. si M.R., implicati in prinderea partii la data de 28 ianuarie 1998, si la un proces-verbal de infractiune flagranta, in timp ce si I. Selaru fusese audiat. Nu a fost administrata nicio alta proba, in ciuda cererii reclamantului de a se analiza amprentele de pe sticla cu mercur, in ciuda refuzului reclamantului de a recunoaste acuzatiile aduse impotriva sa si in ciuda sustinerilor sale referitoare la rele tratamente aplicate de politisti in momentul prinderii sale si cu ocazia interogatoriului sau. Curtea mai observa nerespectarea legislatiei interne intr-una dintre probele decisive, si anume in procesul-verbal de flagrant delict (paragrafele 15 si 86 de mai sus). Considerentele condamnarii pentru ultraj se refera numai la acuzatiile politistilor care au procedat la prinderea reclamantului. Cu exceptia lui I. Selaru, a carui marturie nici macar nu este mentionata in considerentele deciziei, nu a fost audiat niciun alt martor in afara de organele de politie, nici mama reclamantului, nici avocata numita din oficiu, L.P., prezente in momentul prinderii partii interesate, nici vecinii. Instantele nu si-au motivat in niciun mod aceasta decizie. Curtea observa si ca in decizia sa din data de 9 februarie 2000, Curtea Suprema de Justitie a constatat caracterul defectuos al anchetei si comportamentul abuziv al politistilor, insa s-a multumit sa afirme ca aceste fapte nu ar putea readuce in discutie vinovatia reclamantului. Curtea gaseste regretabil faptul ca cea mai inalta instanta romana a omis sa traga concluzii din propriile constatari din punctul de vedere al drepturilor acuzatului. 228. Curtea constata si ca pana la data de 29 iulie 1998 (paragraful 63), reclamantul a fost asistat succesiv de mai multi avocati numiti din oficiu, cate un alt avocat pentru fiecare sedinta de judecata. Asa cum reiese din elementele aflate la dosar, interventia acestor avocati s-a limitat la prezenta lor fizica in timpul depozitiilor reclamantului in fata politiei si a parchetului. Niciunul dintre acesti avocati nu a discutat cu reclamantul nici inainte, nici dupa declaratiile acestuia, si nu i-au permis reclamantului sa aiba acces, oricat de limitat, la dosarul anchetei. Nimic nu lasa sa se inteleaga ca avocatii prezenti in timpul

urmaririi penale cunosteau oricat de putin dosarul. De altfel, Guvernul recunoaste acest lucru. Astfel, pe intreaga durata a instrumentarii dosarului si chiar dupa inceperea procesului, si pana la data de 29 iulie 1998, reclamantul nu a beneficiat nici de asistenta juridica, nici de o aparare efectiva din partea unui aparator. De altfel, Curtea observa ca, cu exceptia sedintei din data de 29 iulie 1998 si a apelului in fata Curtii de Apel Alba-Iulia, reclamantul a continuat sa fie reprezentat pe toata durata procesului de catre avocati numiti din oficiu, de fiecare data altul, al caror rol pare sa se fi limitat, avand in vedere elementele din dosar, la a confirma spusele reclamantului. 229. In decizia sa din 14 decembrie 2004 asupra admisibilitatii, Curtea a unit cu fondul exceptia preliminara a Guvernului intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne in ceea ce priveste pretinsa lipsa de aparare efectiva asigurata de aparatorul reclamantului, considerand ca intrebarea daca autoritatile nationale erau sau nu obligate sa intervina din oficiu pentru a asigura o aparare efectiva si, deci, daca reclamantul era scutit de epuizarea cailor de atac interne, tinea de analiza pe fond a cererii. Prin urmare, Curtea trebuie sa analizeze daca, in speta, statul avea obligatia de a se asigura ca reclamantul dispune de o asistenta efectiva. 230. Este adevarat ca reclamantul nu a informat instanta despre dificultatile pe care le intampina in pregatirea apararii, asa cum in mod corect subliniaza Guvernul. Totusi, Curtea apreciaza ca comportamentul reclamantului nu putea, in speta, sa exonereze autoritatile de obligatia lor de a reactiona pentru a garanta eficienta reprezentarii acuzatului. Intr-adevar, atat starea de vulnerabilitate a reclamantului datorata, pe de o parte, afectiunii sale psihice si, pe de alta parte, conditiilor in care s-au desfasurat arestarile si detentia sa, conditii ce au fost denuntate instantelor, cat si carentele vadite ale avocatilor numiti din oficiu, enumerate mai sus, obligau autoritatile interne sa intervina. Or, din dosar nu reiese ca acestea ar fi luat masuri pentru a-i garanta acuzatului o aparare si o reprezentare eficiente. Din acest motiv, trebuie respinsa exceptia Guvernului intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne. 231. Curtea subliniaza, in fine, importanta pe care trebuie sa i-o acorde, in analiza notiunii de proces echitabil, aparentelor precum si sensibilitatii crescute a publicului fata de garantiile unei bune justitii (Borgers impotriva Belgiei, Hotararea din 30 octombrie 1991, seria A nr. 214 B, A 24; Ocalan impotriva Turciei [MC], nr. 46.221/99, CEDO 2005-IV). Ea reaminteste si faptul ca, in materie de echitate, statele contractante se bucura de o marja de apreciere mai redusa in anchetele penale decat in domeniul contenciosului civil (Dombo Beheer B.V. impotriva Olandei, Hotararea din 27 octombrie 1993, seria A nr. 274, A 32).

232. In acest sens, Curtea nu poate ignora anumite incidente aparute pe cand procesul reclamantului nu se finalizase inca si care erau susceptibile sa influenteze perceptia publicului in ceea ce priveste persoana reclamantului: difuzarea la televizor a imaginilor cu partea interesata si cuvintele prefectului, agent al statului, cu privire la vinovatia sa (paragrafele 38 si 53 de mai sus). In ceea ce priveste imaginile difuzate la televizor, Curtea acorda o importanta deosebita faptului ca, in ciuda invitatiei ce i-a fost adresata, Guvernul a omis sa formuleze comentarii in ceea ce priveste originea inregistrarii aflate in posesia canalului de televiziune care a difuzat-o. Ea considera la fel de surprinzator faptul ca inregistrarea video efectuata de colonelul N., mentionata in depozitia politistilor M.B. si M.R. pe care s-a bazat Tribunalul Judetean Hunedoara in stabilirea vinovatiei reclamantului pentru ultraj la adresa unui politist, nu se afla nici macar in dosarul acestei instante (paragraful 65 de mai sus). 233. Avand in vedere aceste considerente, Curtea apreciaza ca ansamblul dificultatilor mentionate mai sus a avut in speta un efect global atat de restrictiv asupra drepturilor apararii, incat principiul procesului echitabil, enuntat la art. 6 din Conventie, a fost incalcat. Prin urmare, ea nu considera necesar sa se pronunte separat asupra celorlalte puncte invocate de reclamant. 234. Prin urmare, a avut loc incalcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil in sensul art. 6 AA 1, 2 si 3c din Conventie. VII. Asupra pretinsei incalcari a art. 8 din Conventie 235. Reclamantul se plange de o incalcare a dreptului la respectarea domiciliului sau din cauza patrunderii politiei in domiciliul acestuia in dimineata zilei de 11 martie 1998 si invoca in acest sens art. 8 din Conventie, care prevede urmatoarele: "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora." 236. Reclamantul sustine in continuare ca politistii au patruns cu forta in apartamentul sau la data de 11 martie 1998, in jurul orei 5,00 dimineata, fara sa aiba mandat de perchezitie. 237. Guvernul afirma ca politistii nu au intrat in apartament, ci ca au asteptat pe culoarul imobilului.

238. Curtea observa ca afirmatiile Guvernului sunt contrazise fara urma de indoiala de documentele aflate in posesia sa. Intr-adevar, atat parchetul, cat si instantele au admis ca politia patrunsese in apartamentul reclamantului (paragrafele 58 si 65 de mai sus). De asemenea, ea constata ca nu a fost emis niciun mandat de perchezitie. Aceste fapte constituie in mod evident o ingerinta lipsita de temei legal in dreptul reclamantului la respectarea domiciliului sau in sensul art. 8 A 2 din Conventie. 239. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 8 din Conventie. VIII. Asupra pretinsei incalcari a art. 34 din Conventie 240. Reclamantul sustine ca actiunile politiei dupa introducerea cererii sale in fata Curtii aveau ca scop intimidarea lui pentru a-l determina sa isi retraga cererea. El invoca art. 34 din Conventie, care prevede urmatoarele: "Curtea poate fi sesizata, printr-o cerere, de orice persoana fizica, organizatie neguvernamentala sau grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale. Inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nicio masura exercitiul eficace al acestui drept." 241. Guvernul contesta sustinerile reclamantului. 242. Curtea reaminteste ca, pentru ca mecanismul de recurs individual instaurat de art. 34 din Conventie sa fie eficient, este de maxima importanta ca reclamantii, declarati sau potentiali, sa fie liberi sa comunice cu institutiile Conventiei, fara ca autoritatile sa le preseze in vreun fel sa isi retraga sau sa isi modifice cererile (cauzele Akdivar si altii impotriva Turciei, Hotararea din 16 septembrie 1996, Culegere 1996-IV, p. 1.219, A 105, Aksoy impotriva Turciei, Hotararea din 18 decembrie 1996, Culegere 1996-VI, p. 2.288, A 105, Kurt impotriva Turciei, Hotararea din 25 mai 1998, Culegere 1998-III, p. 1.192, A 159, Ergi impotriva Turciei, Hotararea din 28 iulie 1998, Culegere 1998-IV, p. 1.784, A 105, si Salman impotriva Turciei [MC], nr. 21.986/93, A 130, CEDO 2000VII). In acest sens, termenul "sa preseze" vizeaza nu numai coercitia directa si actele flagrante de intimidare, ci si actele sau contactele indirecte de rea-credinta menite sa ii descurajeze pe reclamanti sau sa ii faca sa renunte la recursul oferit de Conventie (Kurt, mentionata mai sus, A 160). 243. In speta, nu au aparut controverse intre parti referitor la faptul ca, dupa introducerea cererii de fata, reclamantul a fost interogat de politie mai intai in aprilie 2001 si apoi pe data de 5 mai 2005 cu privire la plangerile pe care acesta le formulase impotriva politistilor din Hunedoara. Conform afirmatiilor reclamantului, politistii veniti sa il vada in inchisoare chiar l-au amenintat sa isi retraga plangerile. Reclamantul a fost convocat si la comisariat la data de 11 mai 2005 cu privire la aceste plangeri.

Este adevarat ca atat convocarile adresate reclamantului, cat si vizita pe care i-au facut-o politistii in detentie nu au fost insotite de alte acte care sa poata dovedi caracterul real al unei eventuale anchete privind sustinerile reclamantului. Totusi, Curtea a analizat deja mai sus aspectele legate de lipsa unei anchete eficiente referitoare la plangerea reclamantului privind relele tratamente (paragrafele 128, 137, 155, 179 de mai sus). In rest, asa cum reiese din documentele aflate in posesia sa, Curtea observa ca reclamantul nu a fost interogat in niciun moment cu privire la cererea depusa in fata Curtii. 244. In aceste conditii, avand in vedere mijloacele de proba supuse aprecierii sale, Curtea apreciaza ca faptele nu sunt suficient de bine stabilite pentru a-i permite sa constate ca autoritatile statului parat l-au intimidat sau hartuit pe reclamant in circumstante menite sa il determine sa isi retraga sau sa isi modifice cererea sau sa il impiedice in orice alt fel sa isi exercite dreptul de recurs individual (vezi de exemplu, Berktay, mentionata mai sus, AA 208 si 209, Demiray impotriva Turciei, nr. 27.308/95, AA 58-63, CEDO 2000XII, Togcu impotriva Turciei, nr. 27.601/95, AA 146-149, 31 mai 2005, Elci si altii impotriva Turciei, nr. 23.145/93 si 25.091/94, AA 711-725, 13 noiembrie 2003, si Timurtas impotriva Turciei, nr. 23.531/94, AA 119-123, CEDO 2000-VI). 245. Prin urmare, statul parat nu si-a incalcat obligatiile ce ii reveneau conform art. 34 din Conventie. IX. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie 246. Conform art. 41 din Conventie: "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." A. Prejudiciu 247. Reclamantul arata ca a fost deposedat de un lant de aur ce cantarea 7 grame, de o caciula, precum si de suma de 2.000.000 lei vechi (ROL) cu ocazia prinderii sale din 28 ianuarie 1998. El estimeaza valoarea totala a acestor bunuri la 330 euro (EUR), suma pe care o solicita drept daune materiale. In plus, el sustine ca ar fi suferit un prejudiciu moral de 110.000 EUR rezultat din suferintele fizice si psihice pe care le-a suferit in principal din cauza relelor tratamente aplicate de agenti ai statului. El roaga Curtea sa tina cont, cand ii analizeaza cererea de reparatie echitabila, de sumele alocate in cauze similare prin natura si complexitatea lor, citand in acest sens cauzele Pantea impotriva Romaniei (mentionata mai sus, A 301) si Notar impotriva Romaniei (solutionare amiabila), nr. 42.860/98, A 49, 20 aprilie 2004).

248. Guvernul contesta realitatea prejudiciului material pretins de reclamant si considera ca excesiva suma pe care acesta o solicita ca reparatie a prejudiciului moral sustinut. Referitor la acest lucru, acesta arata ca in cauzele evocate de reclamant suma maxima acordata de Curte a fost de 40.000 EUR si este, asadar, mai mica decat cea solicitata in speta. 249. Curtea constata ca prejudiciul material pretins nu este probat. Prin urmare, nu este cazul sa acorde vreo despagubire in acest sens. 250. In schimb, Curtea reaminteste ca a constatat incalcari ale Conventiei in ceea ce priveste art. 3, 5, 6, 8 si 13. 251. Pentru Curte, fara indoiala, pe langa efectele psihice ale tratamentelor ce i-au fost aplicate, reclamantul trebuie sa fi incercat puternice sentimente de umilinta, neliniste, frustrare si nesiguranta, amplificate de lipsa de reactie a autoritatilor la doleantele sale. La acest lucru se adauga, pentru Curte, indiferenta evidenta a autoritatilor in fata plangerilor reclamantului si starea sa psihica, careia nu au stiut sa ii asigure o protectie adecvata. 252. De asemenea, Curtea reaminteste ca, atunci cand constata ca s-a pronuntat condamnarea unui reclamant in ciuda existentei unei eventuale abateri de la cerintele de echitate a procedurii, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea partii interesate, reprezinta in principiu un mijloc adecvat de redresare a incalcarii constatate (vezi, mutatis mutandis, Somogyi impotriva Italiei, nr. 67.972/01, A 86, CEDO 2004IV; Balsan impotriva Republicii Cehe, nr. 1.993/02, A 40, 18 iulie 2006). In acest sens, Curtea reaminteste ca modificarea adusaCodului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, ii confera celui care a fost parte intr-o procedura penala interna si care obtine din partea Curtii constatarea ca drepturile omului si libertatile fundamentale au fost incalcate de autoritatile publice in ceea ce il priveste posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii in fata Curtii de Casatie. 253. In aceste circumstante, statuand in echitate si fara a pierde din vedere ca, in speta, nu este vorba de un incident izolat, ci de 4 episoade diferite si prelungite in timp, in privinta carora a ajuns la numeroase constatari de incalcare, Curtea ii aloca reclamantului suma de 30.000 EUR, cu titlu de daune morale. B. Cheltuieli de judecata 254. Reclamantul solicita pentru cheltuielile de judecata efectuate in procedura in fata Curtii o suma totala de 12.034 EUR, pentru care trimite documente justificative. 255. In ceea ce il priveste, Guvernul considera excesiva cererea formulata. 256. Curtea, conform jurisprudentei sale, trebuie sa cerceteze daca cheltuielile a caror rambursare se solicita au fost efectuate cu adevarat, daca corespund unei necesitati si

daca sunt rezonabile in ceea ce priveste cuantumul lor (vezi, de exemplu, Nilsen si Johnsen impotriva Norvegiei [MC], nr. 23.118/93, A 62, CEDO 1999-VIII). 257. Avand in vedere criteriile mentionate mai sus, decontul detaliat al orelor de lucru ce i-a fost trimis, precum si numarul si complexitatea prolemelor pe care le-a ridicat cauza de fata, Curtea acorda suma solicitata cu acest titlu, ce urmeaza sa ii fie platita direct doamnei avocat Macovei. Din aceasta suma trebuie dedusa suma de 660 EUR platita de Consiliul Europei pe calea asistentei judiciare. C. Dobanzi moratorii 258. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA 1. respinge exceptiile preliminare ale Guvernului (AA 193 si 230); 2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie din cauza circumstantelor in care s-au desfasurat prinderile reclamantului din 28 ianuarie si 11 martie 1998, a conditiilor de detentie a reclamantului in sala de arest a Comisariatului de Politie din Hunedoara in noaptea de 28 spre 29 ianuarie 1998, precum si a conditiilor arestarii sale preventive in cladirile Comisariatului de Politie din Deva in perioada 11 martie-4 iunie 1998, inclusiv, pentru aceasta din urma perioada, din cauza neasumarii unei supravegheri medicale adaptate starii psihice a reclamantului (AA 121, 135, 153 si 176); 3. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie din cauza lipsei caracterului efectiv al anchetei conduse cu privire la circumstantele ce au caracterizat prinderea reclamantului la data de 28 ianuarie 1998 si la detentia sa din ziua de 28 spre 29 ianuarie 1998, precum si din cauza lipsei unei anchete cu privire la circumstantele prinderii reclamantului din data de 11 martie 1998 si ale detentiei sale din perioada 11 martie 1998-4 iunie 1998 (AA 128, 137, 155, 179); 4. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din cauza imposibilitatii reclamantului de a dispune de o cale de atac efectiva pentru a obtine plata unei despagubiri pentru relele tratamente pe care le-a suferit (A 193); 5. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 5 A 1 din Conventie (A 201); 6. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 5 A 3 din Conventie (A 206);

7. hotaraste ca nu este cazul sa statueze asupra incalcarii art. 5 A 4 din Conventie (A 209); 8. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 5 A 5 din Conventie (A 214); 9. hotaraste ca nu este cazul sa statueze asupra incalcarii art. 13 coroborat cu art. 5 din Conventie (A 216); 10. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 AA 1, 2 si 3c din Conventie (A 233); 11. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 8 din Conventie (A 238); 12. hotaraste ca nu a avut loc incalcarea art. 34 din Conventie (A 244); 13. hotaraste: a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 A 2 din Conventie, urmatoarele sume, care sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii: (i) 30.000 EUR (treizeci mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata ca impozit, drept daune morale; (ii) 11.374 EUR (unsprezece mii trei sute saptezeci si patru euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata ca impozit, pentru cheltuielile de judecata, care va fi platita direct primei reprezentante a reclamantului, doamna avocat Macovei; b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale; 14. respinge cererea de reparatie echitabila in rest. Intocmita in limba franceza, ulterior fiind comunicata in scris la data de 16 decembrie 2008, in conformitate cu art. 77 AA 2 si 3 din Regulament. Josep Casadevall, Santiago Quesada, presedinte grefier La aceasta hotarare este anexata, conform art. 45 A 2 din Conventie si 74 A 2 din Regulament, expunerea opiniei concordante a judecatorului Myjer. J.C.M. S.Q.

Opinia concordanta a judecatorului Myjer (traducere) Am votat impreuna cu colegii mei pentru toate constatarile de incalcare a Conventiei. Doresc totusi sa fac cateva remarci generale cu privire la motivele referitoare la incalcarile art. 3 in speta. In hotarare, Curtea analizeaza cu grija si in profunzime fiecare detaliu al pretentiilor formulate de reclamant. Versiunile asupra evenimentelor, asa cum au fost date de acesta si de Guvern, fiind uneori mult diferite, Curtea a incercat de fiecare data sa isi dea seama cui trebuia sa ii dea crezare. Insasi lungimea hotararii arata faptul ca, pentru a reusi acest lucru, Curtea a trebuit sa indeplineasca o sarcina enorma, ce i-a luat foarte mult timp. Sunt de acord cu faptul ca exista cauze in care acest mod de a proceda poate fi considerat ca necesar. In speta, insa, as fi preferat ca Curtea sa fi tratat mult mai simplu sustinerile raportate la art. 3. Lasand deoparte considerentele de eficienta si posibilitatea teoretica ca este posibil ca aceasta sa fi apreciat gresit o chestiune minora, numeroasele mesaje importante pe care le trimite aceasta hotarare nu ar fi trebuit sa fie disimulate in spatele intregului rationament detaliat in jurul faptelor contestate. Cu alte cuvinte: in aceasta cauza speciala, imperfectiunile ce au caracterizat in general in mod negativ actele autoritatilor sunt atat de clare, incat nu mai era nevoie sa fie descrise detaliat. Ceea ce conteaza este mesajul care se transmite. Or, acest mesaj se refera la obligatiile pe care le au autoritatile de a lua si mai multe masuri de precautie atunci cand stiu ca au de-a face cu o persoana care prezinta tot felul de probleme de natura psihiatrica si care poate reactiona agresiv atunci cand este supusa unor presiuni. Solutia nu poate consta in recurgerea la simpla forta fizica. Pe de alta parte, trebuie asigurate ingrijirile medicale adecvate odata ce partea interesata a fost prinsa (paragrafele 117-120 si 147). Conditiile in care intervine privarea de libertate trebuie sa fie umane si, atunci cand se stie dinainte ca o persoana are probleme de natura psihiatrica, ele trebuie sa fie adaptate la aceste probleme (paragrafele 166-175). Mai mult, autoritatile aveau obligatia pozitiva de a avea grija ca toate actele care ar fi putut naste suspiciuni sa faca imediat obiectul unei analize adecvate.
Hotararea CEDO in Cauza Mitrea impotriva Romaniei Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 855 din 21/12/2010

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI SECTIA A TREIA

HOTARAREA din 29 iulie 2008, definitiva la 1 decembrie 2008, in Cauza Mitrea impotriva Romaniei (Cererea nr. 26.105/03) In Cauza Mitrea impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 8 iulie 2008, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 26.105/03) impotriva Romaniei introdusa in fata Curtii conform art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia) de catre un cetatean roman, domnul Augustin Mitrea (reclamantul), la data de 11 iulie 2003. 2. Reclamantul a fost reprezentat de domnul Vasile Florin Fericean, avocat in Baia Mare. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. La data de 6 noiembrie 2007, Curtea a decis sa comunice Guvernului cererea privind pretinsa incalcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil ca urmare a desfiintarii, intr-o cale extraordinara de atac, a unei hotarari judecatoresti definitive si executorii, favorabila acestuia. De asemenea, Curtea a decis sa examineze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cererii (art. 29 A 3 din Regulamentul Curtii). IN FAPT I. Circumstantele cauzei 4. Reclamantul s-a nascut in 1934 si locuieste la Baia Mare. A. Procedura impotriva societatii I.W. 5. La data de 1 aprilie 2002, Tribunalul Maramures a obligat societatea I.W., fostul angajator al reclamantului, sa il reincadreze pe acesta pe postul sau si sa ii plateasca despagubiri . Aceasta hotarare a devenit definitiva. Totusi, la data de 30 septembrie 2002, aceeasi instanta a admis cererea societatii I.W. si a anulat decizia din data de 1 aprilie 2002 (contestatie in anulare). Instanta a reexaminat cauza si a respins actiunea initiala a reclamantului. Decizia din data de 30 septembrie 2002 a fost redactata la data de 28 octombrie 2002 si dactilografiata la data de 30 octombrie 2002. In conformitate cu dispozitiile procedurale, ea nu a fost comunicata partilor.

6. La data de 18 decembrie 2002, reclamantul a solicitat procurorului general sa introduca o cerere la Curtea Suprema de Justitie in vederea casarii deciziei din data de 30 septembrie 2002 (recurs in anulare). La data de 20 martie 2003, procurorul general a decis sa nu dea curs solicitarii reclamantului. B. Procedura impotriva societatii M. 7. Printr-o sentinta din data de 3 februarie 2000, confirmata printr-o decizie definitiva a Tribunalului Maramures din data de 18 mai 2000, fostul angajator al reclamantului, o societate numita M., a fost obligat sa ii elibereze reclamantului cartea de munca si sa ii plateasca 100.000 lei romanesti vechi (ROL) cu titlu de cheltuieli de judecata . 8. La o data nespecificata, reclamantul a formulat o cerere adresata Judecatoriei Baia Mare pentru executarea silita a acestei sentinte. In aparare, societatea M. a sustinut ca nu mai detinea cartea de munca a reclamantului si ca doar angajatorul cel mai recent (I.W.) era in masura sa elibereze o copie a acesteia. 9. La data de 15 februarie 2002 cererea reclamantului a fost respinsa. Instanta a retinut, in special, ca faptele cauzei confirmau ca era imposibil din punct de vedere obiectiv pentru societatea M. sa ii elibereze reclamantului cartea sa de munca, intrucat documentul nu se mai afla in posesia acesteia. 10. Apelul reclamantului a fost admis de Tribunalul Maramures printr-o decizie definitiva din 17 iunie 2002, modificata la data de 12 septembrie 2002. Tribunalul Maramures a obligat societatea M. la plata de daune cominatorii de 350.000 ROL pe zi de intarziere, incepand cu data de 3 februarie 2000 pana la executare, si a dispus ca aceasta sa ii plateasca reclamantului 5.712.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecata . Dupa ce a analizat argumentele utilizate dejudecatorie pentru a se pronunta in favoarea debitorului, instanta de apel a stabilit, in special, ca: "Fiind pronuntata o hotarare irevocabila avand ca obiect obligatia de a face, respectiv obligarea paratei [compania M.] de a elibera reclamantului carnetul de munca, nu intereseaza piedicile la executarea acestei hotarari, la care face referiri instanta fondului." 11. La data de 10 martie 2003, societatea M. a introdus la Tribunalul Maramures o contestatie in anulare a deciziei din 17 iunie 2002, cu motivarea ca Tribunalul Maramures nu analizase dovezile care confirmau imposibilitatea sa deexecutare . 12. Reclamantul a sustinut ca societatea M. nu avea locus standi pentru a introduce o contestatie in anulare, deoarece aceasta procedura extraordinara era disponibila numai pentru partea care utilizase calea de atac a apelului. De asemenea, el a sustinut ca cererea ar trebui respinsa deoarece societatea M. a invocat aceleasi argumente ca cele din fata judecatoriei si a instantei de apel. 13. Printr-o decizie definitiva din 26 martie 2003, Tribunalul Maramures, deliberand intr-un complet diferit fata de cel din 17 iunie 2002, a admis cererea si a anulat decizia definitiva din 17 iunie 2002 pe fond, cat si decizia din 12 septembrie 2002 care o modifica. In consecinta, instanta a respins apelul reclamantului si a mentinut sentinta din 15 februarie 2002. Partile relevante din decizie sunt redactate astfel: "Contestatia a fost formulata de catre societatea M., care a avut calitatea de intimata in dosarul de recurs, cu respectarea termenului prev. de art. 313 Cod procedura civila. (...) Tribunalul apreciaza ca in speta sunt incidente prevederile legale invocate, respectiv dispozitiile art. 318 Cod procedura civila, instanta de recurs savarsind o greseala materiala in solutionarea acestuia, prin aceasta intelegandu-se orice eroare materiala evidenta pe care o savarseste instanta, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului, si care este determinanta pentru solutia pronuntata. In analiza motivelor de recurs, instanta trebuia sa aiba in vedere probele administrate, respectiv toate inscrisurile din care rezulta imposibilitatea executarii dispozitiei, respectiv lipsa carnetului de munca al reclamantului de la societatea contestatoare. Retinerea instantei de recurs ca nu intereseaza piedicile la executarea hotararii sunt afirmatii care contravin probelor."

II. Dreptul intern pertinent 14. Art. 318 din Codul de procedura civila defineste "eroarea materiala" ca unul dintre temeiurile pentru casarea unei decizii definitive prin intermediul caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare. Acest articol este redactat, in partea relevanta, astfel: ARTICOLUL 318 "Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale..." IN DREPT I. Pretinsa incalcare a art. 6 A 1 din Conventie 15. Reclamantul s-a plans de anularea deciziilor definitive din 1 aprilie 2002 si 17 iunie 2002, precum si de faptul ca procedurile au fost inechitabile, in conditiile in care caile extraordinare de atac au fost admise, desi acestea nu indeplineau criteriile de admisibilitate. El a invocat art. 6 A 1 din Conventie, care, in partile relevante, dispune astfel: "Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil (...) de catre o instanta..." A. Admisibilitatea 1. Procedura impotriva societatii I.W. 16. Curtea reitereaza ca obiectivul termenului de 6 luni prevazut de art. 35 este de a promova securitatea juridica asigurand faptul ca procedurile care intra sub incidenta Conventiei sunt tratate intrun termen rezonabil si ca deciziile pronuntate nu pot fi contestate in mod continuu. Aceasta regula ofera, de asemenea, eventualului reclamant timp suficient pentru a decide daca sa introduca o plangere si, in caz afirmativ, pentru a se decide asupra capetelor de cerere si asupra argumentelor specifice pe care intelege sa le ridice (a se vedea, printre altele, Worm impotriva Austriei, Hotararea din 29 august 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-V, p. 1.534, p. 1.547, AA 32-33). 17. Curtea retine ca procedura impotriva societatii I.W. s-a incheiat cu Hotararea definitiva din data de 30 septembrie 2002. In conditiile in care nu este posibil sa se stabileasca data la care aceasta hotarare a devenit disponibila partilor, Curtea observa ca la data de 18 decembrie 2002, cel mai tarziu, reclamantul trebuia sa fi cunoscut continutul hotararii. La acea data, el a solicitat procurorului general introducerea unui recurs in anulare impotriva acesteia. Rezulta ca, introducand prezenta cerere la data de 11 iulie 2003, reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni prevazut deConventie . 18. In consecinta, aceasta parte a cererii este tardiva si trebuie respinsa conform art. 35 AA 1 si 4 din Conventie . 2. Procedura impotriva societatii M. 19. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 A 3 din Conventie . De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. B. Fondul 1. Argumentele partilor

20. Guvernul a sustinut ca exista cateva aspecte care disting aceasta cauza de cauzele Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII) si Androne impotriva Romaniei (nr. 54.062/00, 22 decembrie 2004), in care Curtea a stabilit ca prin desfiintarea unei hotarari definitive s-a incalcat dreptul reclamantului la un proces echitabil. Guvernul a aratat ca niciun oficial al statului nu a intervenit in cauza, in conditiile in care calea extraordinara de atac a fost introdusa la instanta chiar de parat. Mai mult, termenele pentru introducerea cererii erau clar precizate si au fost respectate. In final, instanta care a examinat contestatia in anulare a fost aceeasi cu cea care a pronuntat decizia definitiva, si nu o instanta superioara cu atributii de supervizare. 21. Guvernul a afirmat ca eroarea materiala comisa, si anume ignorarea unor probe importante, a reprezentat o lacuna procedurala foarte serioasa care a dus la o solutionare eronata a cauzei. 22. Reclamantul a sustinut ca Tribunalul Maramures analizase aceleasi argumente atat in cadrul apelului, cat si al contestatiei in anulare si a reiterat ca, in opinia sa, societatea nu avea locus standi pentru a introduce contestatia in anulare. 2. Aprecierea Curtii 23. Curtea reitereaza ca, in conformitate cu jurisprudenta sa constanta, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 A 1 trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care consacra, printre altele, preeminenta dreptului ca parte a mostenirii comune a partilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci cand instantele au pronuntat o solutie definitiva, solutia lor sa nu poata fi repusa in discutie (Brumarescu, citata mai sus, A 61). 24. Securitatea juridica implica respectul pentru principiul res judicata (ibid., A 62), care constituie principiul caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti. Acest principiu subliniaza ca nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotarari definitive si obligatorii doar pentru a obtine o noua rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instantelor superioare ar trebui utilizata pentru a corecta erorile judiciare, si nu pentru a se ajunge la o noua examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratata ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista doua puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare. O indepartare de la acest principiu este justificata doar cand devine necesara ca urmare a unor circumstante avand un caracter substantial si obligatoriu (a se vedea Ryabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, A 52, CEDO 2003IX). 25. Totusi, cerintele principiului securitatii juridice nu sunt absolute. Curtea insasi recomanda uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivita masura reparatorie atunci cand procedurile interne nu au corespuns cerintelor art. 6 (a se vedea, printre altele, Lungoci impotriva Romaniei, nr. 62.710/00, A 56, 26 ianuarie 2006). In orice caz, puterea de a initia si de a derula o procedura de revizuire ar trebui exercitata de catre autoritati in asa fel incat sa asigure, in cel mai inalt grad posibil, un echilibru intre interesele aflate in joc (a se vedea, mutatis mutandis, Nikitin impotriva Rusiei, nr. 50.178/99, A 57, CEDO 2004-VIII). 26. In cele din urma, Curtea observa ca, in cazul procedurilor de revizuire rusesti, Comitetul Ministrilor si-a exprimat ingrijorarea fata de faptul ca aceeasi instanta a actionat succesiv ca instanta de casare si apoi ca instanta intr-o cale extraordinara de atac in aceeasi cauza si a subliniat ca instanta ar trebui sa fie capabila sa corecteze toate erorile din hotararile instantelor inferioare intr-un singur set de proceduri, astfel incat recurgerea ulterioara la calea extraordinara de atac sa fie intr-adevar exceptionala, in cazul in care s-ar mai impune [Rezolutia interimara ResDH (2006), citata in Nelyubin impotriva Rusiei, nr. 14.502/04, A 17, 2 noiembrie 2006]. 27. Revenind la faptele cauzei prezente, Curtea observa ca decizia definitiva si irevocabila din 17 iunie 2002 a fost favorabila reclamantului si a considerat ca argumentele invocate de debitor si acceptate de prima instanta pentru a justifica neindeplinirea obligatiei erau irelevante. Totusi, aceeasi instanta a admis contestatia in anulare cu motivarea ca ultima instanta nu analizase acele mijloace de proba .

28. In lumina intregului material avut la dispozitie si in masura in care Curtea este competenta sa examineze procedurile interne, ea considera ca acestea nu au dezvaluit nicio aparenta de arbitrar cu privire la modul in care instantele au examinat cauza, astfel incat sa se justifice redeschiderea procedurii (a se vedea Garcia Ruiz impotriva Spaniei [MC], nr. 30.544/96, A 28, CEDO 1999-I, si Brualla Gomez de la Torre impotriva Spaniei, Hotararea din 19 decembrie 1997, Culegere 1997-VIII, p. 2.955, A 31; a se vedea, de asemenea, paragraful 25 de mai sus). In ciuda argumentelor Guvernului in sens contrar, Curtea considera ca acest caz este unul tipic in care exista puncte de vedere diferite ale instantelor cu privire la admisibilitatea si la relevanta mijloacelor de proba prezentate, ceea ce, in actuala cauza, nu justifica desfiintarea unei hotarari definitive si obligatorii. 29. Mai mult, avand in vedere circumstantele cauzei, Curtea nu considera ca prezinta o relevanta deosebita faptul ca cererea de contestatie in anulare a fost introdusa chiar de catre una dintre parti, de vreme ce, in opinia sa, instantainterna a utilizat oportunitatea creata prin aceasta cerere pentru a reexamina mijloacele de proba si pentru a desfiinta hotarari definitive si obligatorii (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Androne, AA 17 si 19, citata mai sus). Pentru aceleasi motive, Curtea nu va mai analiza argumentul reclamantului potrivit caruia societatea nu avea locus standi pentru a introduce contestatia in anulare. 30. Consideratiile anterioare sunt suficiente pentru a-i permite Curtii sa concluzioneze ca, prin posibilitatea desfiintarii deciziei definitive din data de 17 iunie 2002 (astfel cum a fost modificata la data de 12 septembrie 2002), autoritatile nu au respectat un echilibru intre interesele aflate in joc si, astfel, dreptul reclamantului la un proces echitabil a fost incalcat. In consecinta, a existat o incalcare a art. 6 A 1 din Conventie . II. Aplicarea art. 41 din Conventie 31. Art. 41 din Conventie prevede: "In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." A. Prejudiciu 32. La data de 24 martie 2008, reclamantul a solicitat 32.693 euro (EUR), cu titlu de daune materiale, reprezentand daunele cominatorii stabilite prin decizia definitiva din data de 17 iunie 2002 pentru perioada cuprinsa intre 3 februarie 2000 si 31 martie 2008. El a solicitat, de asemenea, 31.538 EUR cu titlu de daune morale. In cele din urma, el a formulat cereri suplimentare pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit ca urmare a casarii deciziei definitive din 1 aprilie 2002. 33. Guvernul a aratat ca in aceasta cauza debitorul este o entitate privata, iar statul nu ar trebui sa fie considerat responsabil pentru faptul ca societatea M. nu a platit, in masura in care singura obligatie a statului in aceasta materie este de a pune la dispozitia creditorului un mecanism de executare silita efectiv. Mai mult, Guvernul a reiterat ca singurul capat de cerere invocat de reclamant este cel cu privire la art. 6 A 1 si ca niciun capat de cerere referitor la respectarea dreptului de proprietate nu a fost comunicat Guvernului. In cele din urma, Guvernul a considerat ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre capetele de cerere formulate in fata Curtii si pretinsul prejudiciu moral suferit si a sustinut ca, in orice caz, solicitarile in aceasta privinta sunt excesive. 34. Curtea observa ca ea a stabilit anterior ca o sanctiune similara celei aplicate societatii M. in aceasta cauza nu poate fi executata direct, in conditiile in care partea interesata trebuie sa realizeze cuantificarea sa de catre instantele interne, pe baza prejudiciului efectiv suferit (a se vedea Gavrileanu

impotriva Romaniei, nr. 18.037/02, A 66, 22 februarie 2007). Curtea nu ar putea specula cu privire la rezultatul acestor proceduri. In consecinta, respinge aceasta solicitare. 35. Pe de alta parte, ea considera ca reclamantul trebuie sa fi suferit un prejudiciu moral si ii acorda cu acest titlu 3.000 EUR. B. Cheltuieli de judecata 36. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 1.183 EUR cu titlu de taxe de timbru si 317 EUR cu titlu de cheltuieli pentru traducere, tehnoredactare si copiere. El a informat Curtea ca se afla in imposibilitatea de a prezenta facturi, deoarece nu a pastrat chitantele pentru costurile suportate de-a lungul procedurilor. El a prezentat facturi pentru plata, la data de 24 martie 2008, a 1.000 lei romanesti noi (RON) pentru traduceri si 84 RON pentru timbre postale. 37. Guvernul a argumentat ca reclamantul nu a dovedit ca aceste cheltuieli au fost efectiv realizate si a aratat ca, pentru acelasi motiv, cele doua facturi nu ar putea fi luate in considerare de catre Curte . 38. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care se dovedeste ca acestea au fost in mod real si necesar suportate si sunt rezonabile ca suma. In prezenta cauza, Curtea observa ca cele doua facturi sunt datate 24 martie 2008, aceasta fiind si data la care observatiile reclamantului au fost trimise la Curte . Aceste costuri trebuie sa aiba o legatura cu prezenta procedura . In consecinta, avand in vedere informatiile disponibile si criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 500 EUR care acopera toate costurile si cheltuielile . C. Dobanzi moratorii 39. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA 1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste casareadeciziei definitive din data de 17 iunie 2002 (astfel cum a fost modificata la data de 12 septembrie 2002) si inadmisibila in rest; 2. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 A 1 din Conventie; 3. hotaraste: a) ca statul parat sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 A 2 din Conventie: (i) 3.000 EUR (trei mii de euro), plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral; si (ii) 500 EUR (cinci sute euro), plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de judecata; b) ca aceste sume sa fie convertite in moneda nationala a statului parat, la cursul de schimb valabil la data platii;

c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu odobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii deimprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada si majorata cu 3 puncte procentuale; 4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest. Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris la data de 29 iulie 2008, in conformitate cu art. 77 AA 2 si 3 din Regulamentul Curtii. Josep Casadevall, Santiago Quesada, CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI HOTARAREA din 27 mai 2010, definitiva la 27 august 2010, in Cauza Draghici si altii impotriva Romaniei

(Cererea nr. 26.212/04) In Cauza Draghici si altii impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecatori, si din Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 4 mai 2010, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data: PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 26.212/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care 3 cetateni ai acestui stat, doamnele Liliana Draghici si Ana Mazilu si domnul Adrian Hersiu (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 3 mai 2004 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. Reclamantii sustin in mod special o incalcare a dreptului lor de acces la o instanta, astfel cum este garantat de art. 6 A 1 din Conventie, din cauza respingerii actiunii lor in revendicare pe motivul ca nu au epuizat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, desi aceasta era, dupa parerea lor, ineficienta. 4. La data de 19 noiembrie 2007, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa ii comunice cererea de mai sus Guvernului. Asa cum permite art. 29 A 3 din Conventie, acesta a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei. IN FAPT I. Circumstantele cauzei 5. Reclamantii s-au nascut in anul 1965, 1936 si, respectiv, 1971 si locuiesc in Ramnicu Valcea. 6. In anii 1977-1978, un teren in suprafata de 68.086,68 m2, situat in Baile Olanesti si care ii apartinea lui D.B., a fost ocupat de partidul comunist, care a construit pe el o vila. 7. Invocand Legea fondului funciar nr. 18/1991, I.D., mostenitorul lui D.B., a cerut restituirea terenului

respectiv. Cererile sale au fost respinse. 8. Reclamantii, mostenitorii lui I.D., decedat in anul 1997, au formulat noi cereri de restituire a terenului la Primaria Baile Olanesti, in temeiul Legii nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, insa si de aceasta data fara succes. 9. La data de 2 iulie 2001, invocand noua Lege nr. 10/2001, reclamantii au solicitat restituirea imobilului la Regia Autonoma "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" (Regia), care detinea terenul. 10. La data de 29 mai 2002, pentru ca nu au primit raspuns in termenul legal de 60 de zile prevazut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamantii au sesizat Tribunalul Valcea cu o actiune in revendicare impotriva Regiei si Ministerului Finantelor. 11. Printr-o hotarare din data de 12 iunie 2003, tribunalul a admis partial actiunea reclamantilor si a dispus ca paratele sa le restituie terenul. Totusi, acesta a respins cererea reclamantilor de a fi despagubiti pentru lipsa de folosinta rezultata din privarea de bunul lor. Pe baza probelor depuse la dosar, inclusiv a expertizei terenului, instanta a apreciat ca reclamantii aveau un drept recunoscut prin Legea nr. 10/2001 de a cere restituirea si ca statul si-a insusit in mod abuziv terenul. 12. Prin Decizia din data de 5 noiembrie 2003, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul paratelor si a declarat actiunea inadmisibila pe motiv ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantii ar fi trebuit sa opteze pentru procedura prevazuta de aceasta lege, si nu pentru actiunea de drept comun in revendicare. Prin aceeasi sentinta, curtea a respins apelul reclamantilor cu privire la cererea lor de despagubire pentru lipsa de folosinta. 13. Recursul formulat de reclamanti a fost respins prin decizia definitiva si irevocabila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 25 noiembrie 2004. 14. Pana in prezent, reclamantii nu au primit raspuns la cererea lor din data de 2 iulie 2001. II. Dreptul si practica pertinente 15. Prevederile legale, inclusiv cele din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si jurisprudenta interna relevate sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, AA 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, AA 19-26), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, AA 38-53, 1 decembrie 2005), Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, AA 15-20, 17 ianuarie 2008) si Faimblat impotriva Romaniei, nr. 23.066/02, AA15-17, 13 ianuarie 2009). Textele relevante ale Consiliului Europei sunt descrise in Hotararea Faimblat, mentionata mai sus (AA 18-19).

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A 1 din Conventie 16. Reclamantii sustin ca respingerea actiunii lor in revendicare ca inadmisibila din cauza ca nu au urmat procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 le-a incalcat dreptul de acces la o instanta, astfel cum este el prevazut de art. 6 A 1 din Conventie, in masura in care aceasta procedura nu este eficienta. Art. 6 A 1 prevede urmatoarele in partile sale relevante: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)" A. Asupra admisibilitatii 17. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea constata ca el nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil. B. Asupra fondului 1. Argumentele partilor 18. Guvernul sustine ca obligatia unui justitiabil de a urma o procedura administrativa inainte de introducerea cererii sale in fata instantelor reprezinta una dintre limitarile dreptului de acces la o instanta admise de jurisprudenta Curtii, in cazul in care decizia administrativa astfel data poate fi supusa controlului efectiv al instantelor. 19. Apoi, Guvernul face o descriere detaliata a procedurilor administrative si judiciare prevazute de Legea

nr. 10/2001 si sustine ca aceasta lege nu inlatura orice control judiciar al deciziilor administrative. 20. De asemenea, Guvernul arata ca actiunea in revendicare introdusa de reclamanti nu a fost respinsa decat dupa o analiza pe fond a pretentiilor lor. 21. Reclamantii se opun acestui argument si insista asupra faptului ca refuzul de a le analiza actiunea in revendicare constituie o incalcare a dreptului lor de acces la o instanta. 22. De asemenea, acestia considera ca procedura pusa la dispozitia lor prin Legea nr. 10/2001 nu este eficienta, dat fiind in special faptul ca organismul de plasament colectiv in valori mobiliare "Proprietatea" (Fondul Proprietatea) nu functioneaza inca intr-un mod care sa poata duce la o despagubire efectiva. 2. Aprecierea Curtii a) Principiile aplicabile 23. Curtea s-a mai pronuntat deja asupra unor cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cauzei de fata. 24. Aceasta a ajuns la o constatare a incalcarii art. 6 A 1 in Cauza Faimblat mentionata mai sus, apreciind si ca nu este necesar sa analizeze cauza din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. 25. In mod special, Curtea a stabilit deja ca partilor interesate nu li se ofera nicio garantie cu privire la durata sau la rezultatul procedurii in fata Comisiei centrale pentru stabilirea despagubirilor si ca, in orice caz, Fondul "Proprietatea" nu functioneaza in prezent intr-un mod apt sa conduca la o acordare efectiva a unei despagubiri (a se vedea, printre altele, Viasu impotriva Romaniei, nr. 75.951/01, 9 decembrie 2008, AA 71-72; Faimblat mentionata mai sus, AA 37-38, si Matache si altii impotriva Romaniei, nr. 38.113/02, 19 octombrie 2006, A 42). b) Aplicarea acestor principii in speta 26. In speta, Curtea observa ca actiunea in revendicare introdusa de reclamanti a fost respinsa in mod irevocabil la data de 25 noiembrie 2004, de catre instantele interne care au apreciat ca reclamantii trebuiau sa urmeze procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, desi nicio decizie administrativa nu fusese data in termenul legal de 60 de zile de la data depunerii cererii lor administrative. Modul in care instantele, dupa mai mult de 3 ani de la inceputul procedurii administrative, le-au respins reclamantilor actiunea, fara a analiza comportamentul administratiei si respectarea de catre aceasta a procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001, pune la indoiala eficienta accesului la o instanta, conferit reclamantilor in cadrul procedurii in revendicare. 27. Curtea mai retine si ca, pana in prezent, dosarul administrativ cu care reclamantii au sesizat Regia la data de 2 iulie 2001 nu a fost solutionat. 28. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata duce la o alta concluzie in cauza de fata decat in cele anterioare. 29. Curtea considera ca, in speta, ingerinta in dreptul reclamantilor de acces la o instanta nu a fost proportionala cu scopul urmarit: faptul ca instantele au invocat existenta procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001 a incalcat dreptul reclamantilor de acces la o instanta in masura in care nici astazi, dupa mai mult de 8 ani de la inceperea procedurii administrative in discutie, acestia nu au primit inca nicio despagubire si nu au nicio garantie ca o vor obtine in viitorul apropiat. Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea art. 6 A 1 din Conventie. II. Asupra celorlalte pretinse incalcari 30. Reclamantii se plang, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, de faptul ca terenul lor nationalizat abuziv nu le-a fost inca restituit. 31. Tinand cont de constatarea referitoare la art. 6 A 1 din Conventie (paragraful 29 de mai sus), Curtea apreciaza ca acest capat de cerere trebuie considerat admisibil, dar ca nu se impune analiza faptului daca, in speta, a avut loc incalcarea acestei prevederi (a se vedea, printre altele, Laino impotriva Italiei [MC], nr. 33.158/96, A 25, CEDO 1999-I; ZanghAA impotriva Italiei, Hotararea din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, p. 47, A 23; Biserica catolica din Chania impotriva Greciei, Hotararea din 16 decembrie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-VIII, p. 2.862, A 50; Glod impotriva Romaniei, nr. 41.134/98, A 46, 16 septembrie 2003; si Albina impotriva Romaniei, nr. 57.808/00, A 42, 28 aprilie 2005). 32. Reclamantii mai considera si ca respingerea actiunii lor in revendicare constituie o incalcare a art. 13 din Conventie. 33. Curtea observa ca acest capat de cerere, desi admisibil, vizeaza aceleasi fapte ca si cele analizate din perspectiva art. 6 A 1 din Conventie in ceea ce priveste dreptul de acces la o instanta si apreciaza ca nu este necesar sa le mai analizeze si din perspectiva art. 13, in masura in care cerintele art. 6 sunt mai stricte (conform KudA2a impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, A 146, CEDO 2000-XI). III. Asupra aplicarii art. 46 din Conventie 34. Art. 46 din Conventie prevede urmatoarele: "1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sunt parti. 2. Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza executarea ei." 35. Concluzia incalcarii art. 6 din Conventie releva o problema pe scara larga rezultata din deficientele legislatiei privind restituirea imobilelor nationalizate ce au fost vandute de stat unor terti. Prin urmare, Curtea

apreciaza ca statul trebuie sa puna la punct in cel mai scurt timp procedura implementata prin legile de reparatie (in prezent Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente), astfel incat sa devina cu adevarat coerenta, accesibila, rapida si previzibila (a se vedea, mutatis mutandis, si Katz impotriva Romaniei, nr. 29.739/03, AA 35-36, 20 ianuarie 2009; Viasu, AA 82-83, si Faimblat, AA 53-54, hotarari mentionate mai sus). IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie 36. Conform art. 41 din Conventie, "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." A. Prejudiciu 37. Reclamantii solicita suma de 60.000 euro (EUR) fiecare pentru prejudiciul moral pe care sustin ca l-au suferit. 38. Guvernul considera ca nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre pretinsa incalcare si asa-zisul prejudiciu suferit si ca, in orice caz, o eventuala constatare a incalcarii ar putea constitui, in sine, o reparatie satisfacatoare a acestui prejudiciu. 39. Curtea apreciaza ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral incontestabil. 40. In aceste circumstante, tinand cont de toate elementele aflate in posesia sa si statuand in echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea le acorda impreuna reclamantilor suma de 9.000 EUR pentru prejudiciul moral suferit. B. Cheltuieli de judecata 41. Reclamantii mai solicita si rambursarea cheltuielilor de judecata angajate, fara a specifica suma si fara a prezenta documente justificative. 42. Guvernul observa ca reclamantii nu au furnizat niciun document justificativ pentru a face dovada cheltuielilor de judecata angajate. Acesta nu se opune rambursarii cheltuielilor, cu conditia sa fie dovedite, necesare si sa aiba legatura cu cauza. 43. Curtea reaminteste faptul ca, in sensul art. 41 din Conventie, pot fi rambursate numai cheltuielile care au fost cu adevarat angajate, care au corespuns unei necesitati si al caror cuantum este rezonabil (a se vedea, printre altele, Nikolova impotriva Bulgariei [MC], nr. 31.195/96, A 79, CEDO 1999-II). 44. Avand in vedere faptul ca reclamantii nu si-au justificat cheltuielile de judecata angajate, Curtea hotaraste sa nu le aloce nicio suma in acest sens. C. Dobanzi moratorii 45. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA

1. declara cererea admisibila; 2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A 1 din Conventie; 3. hotaraste ca nu se impune analizarea capetelor de cerere intemeiate pe art. 13 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie; 4. hotaraste: a) ca statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A 2 din Conventie, suma de 9.000 EUR (noua mii euro), ca daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, ce va fi convertita in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii; b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale; 5. respinge cererea de reparatie echitabila in rest. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 27 mai 2010, in aplicarea art. 77 AA 2 si

3 din Regulament. Josep Casadevall, Stanley Naismith, presedinte grefier adjunct

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

HOTARAREA din 2 martie 2010

in Cauza Grosaru impotriva Romaniei (Cererea nr. 78.039/01)

Aceasta hotarare va ramane definitiva in situatiile precizate in art. 44 A 2 din Conventie. Ea poate fi supusa unor modificari de forma.

In Cauza Grosaru impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura, Corneliu Birsan, Alvina

Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 2 februarie 2010,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 78.039/01) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Mircea Grosaru (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 30 aprilie 2001, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul R.-H. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. Reclamantul, caruia i s-a refuzat atribuirea unui mandat de deputat in numele minoritatii italiene din Romania, se considera victima unei incalcari a drepturilor sale garantate prin art. 13 din Conventie si art. 3 din Protocolul nr. 1.

4. Prin decizia din data de 25 noiembrie 2008, camera a declarat cererea partial admisibila.

5. Guvernul, insa nu si reclamantul, a depus observatii scrise complementare (art. 59 A 1 din Regulament).

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

6. Reclamantul s-a nascut in anul 1952 si locuieste in Bucuresti.

7. Membru al Asociatiei Italienilor din Romania, reclamantul si-a depus candidatura la alegerile legislative din 26 noiembrie 2000 in numele Comunitatii Italiene din Romania, una dintre organizatiile care reprezinta minoritatea italiana din Romania. Organizatia respectiva a depus lista uninominala a reclamantului in 19 din cele 42 de circumscriptii din tara.

8. Dupa numararea voturilor, biroul electoral central a hotarat, in temeiul art. 4 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului (denumita in continuare Legea nr. 68/1992), sa atribuie mandatul de deputat ce ii revenea minoritatii italiene Comunitatii Italiene din Romania, aceasta obtinand 21.263 de voturi la nivel national.

9. Desi reclamantul a obtinut la nivel national 5.624 de voturi dintr-un total de 21.263 de sufragii, biroul electoral central i-a atribuit mandatul de deputat unui alt membru al Comunitatii Italiene din Romania, doamnei Ileana Stana Ionescu, care se prezentase pe o alta lista uninominala si care nu obtinuse decat 2.943 de voturi, insa in una si aceeasi circumscriptie.

10. La data de 1 decembrie 2000, reclamantul a contestat in fata biroului electoral central decizia de atribuire a mandatului de deputat. La data de 2 decembrie 2000, biroul i-a respins contestatia cu majoritate de voturi. Aceasta decizie a fost semnata de 6 judecatori si 6 reprezentanti ai partidelor politice.

11. In partile sale relevante, decizia prevedea urmatoarele:

"In temeiul art. 4 A 2 din Legea nr. 68/1992, modificata si completata, organizatiile de cetateni apartinand minoritatilor nationale ce participa la alegeri sunt asimilate juridic partidelor politice in ceea ce priveste operatiunile electorale.

In ceea ce priveste minoritatea italiana, centralizarea voturilor si repartizarea mandatelor s-au efectuat in conformitate cu art. 66 din lege, retinand organizatia care a obtinut cel mai mare numar de voturi, precum si ordinea candidatilor pe lista de castigatori a acestei organizatii, criteriul candidaturii individuale nefiind prevazut de lege.

Trebuie precizat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 165 din 15 octombrie 2000, care le da dreptul minoritatilor nationale sa depuna aceeasi lista de candidati la Camera Deputatilor in mai multe circumscriptii electorale, nu incalca principiul mandatelor repartizate pe circumscriptii electorale, fundamentul acestei reglementari fiind sa determine, in cazul de fata, organizarea minoritatii etnice care dispune de cel mai mare numar de voturi, si nu sa contravina principiului reprezentativitatii teritoriale in cadrul alegerilor."

12. Intr-o opinie divergenta, reprezentanta unui partid politic a considerat ca art. 68 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 68/1992 trebuia interpretat in sensul ca, in cazul unei minoritati etnice date, mandatul de deputat trebuie atribuit primului candidat de pe lista de castigatori la nivel national a organizatiei care a obtinut, tot la nivel national, cel mai mare numar de voturi.

13. La data de 2 decembrie 2000, reclamantul a introdus un recurs in fata biroului electoral central impotriva deciziei date de acesta in aceeasi zi. La data de 3 decembrie 2000, biroul, statuand in cadrul unui complet format din 6 judecatori si 12 reprezentanti

ai partidelor politice, a respins recursul ca inadmisibil, pe motiv ca deciziile sale sunt definitive.

14. La data de 4 decembrie 2000, reclamantul a adus cauza in fata Curtii Constitutionale. Prin Adresa din data de 11 decembrie 2000, in care facea trimitere la art. 21 din Constitutie care consfinteste liberul acces la justitie, Curtea l-a informat pe reclamant ca nu este competenta in materie de contencios electoral.

15. La data de 4 decembrie 2000, reclamantul a sesizat Curtea Suprema de Justitie. Prin Decizia din data de 13 decembrie 2000, aceasta a declarat acest recurs inadmisibil, pe motiv ca deciziile biroului electoral central sunt definitive.

16. La data de 8 decembrie 2000, reclamantul si-a reiterat fara succes contestatia intr-un memoriu adresat comisiei de validare a Camerei Deputatilor. Din transcrierea sedintei din data de 15 decembrie 2000 a Camerei Deputatilor, publicata pe portalul de internet al acestei institutii, reiese ca respectiva contestatie a reclamantului a fost respinsa din aceleasi motive precum cele avansate de Biroul Electoral Central.

17. La alegerile legislative din 2004 si din 2008, reclamantul a fost ales deputat in numele minoritatii italiene din Romania.

II. Dreptul si practica interne si internationale pertinente

A. Dreptul intern

1. Constitutia Romaniei (in vigoare la data evenimentelor)

ALEGEREA CAMERELOR

ARTICOLUL 59

"(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie. (...)"

2. Legea nr. 68/1992 din 15 iulie 1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

18. Articolele relevante din aceasta lege, in vigoare la data evenimentelor, prevad urmatoarele:

ARTICOLUL 4

"(1) Organizatiile cetatenilor apartinand unei minoritati nationale, legal constituite, care nu au obtinut in alegeri cel putin un mandat de deputat sau de senator, au dreptul, impreuna, potrivitart. 59 alin. (2) din Constitutie, la un mandat de deputat, daca au obtinut, pe intreaga tara, un numar de voturi egal cu cel putin 5% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat.

(2) Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri sunt echivalente juridic, in ce priveste operatiunile electorale, cu partidele politice.

(3) Beneficiaza de prevederile alin. (1) si organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care au participat la alegeri pe lista comuna a acestor organizatii; in acest caz, daca niciun candidat de pe lista comuna nu a fost ales, se va atribui pentru toate organizatiile care au propus lista un mandat de deputat, cu respectarea prevederilor alin. (1).

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplica organizatiei cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care au participat la alegeri pe lista comuna cu un partid sau alta formatiune politica ori atat pe liste comune, potrivit alin. (3), cat si pe liste exclusiv proprii.

(5) Mandatul de deputat atribuit potrivit alin. (1) sau (3) se acorda peste numarul total de deputati (...)"

ARTICOLUL 24

"(1) Biroul Electoral Central este alcatuit din 7 judecatori ai Curtii Supreme de Justitie si 16 reprezentanti ai partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora care participa la alegeri.

(2) Desemnarea celor 7 judecatori se face in sedinta publica, in termen de 5 zile de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorti, de presedintele Curtii Supreme de Justitie, dintre toti judecatorii in exercitiu ai Curtii. Rezultatul tragerii la sorti se consemneaza intr-un proces-verbal, semnat de presedintele si consultantul sef ai Curtii Supreme de Justitie, ce constituie actul de investire. Data sedintei se aduce la cunostinta publica prin presa, de presedintele Curtii Supreme de Justitie, cu cel putin 48 de ore inainte.

(3) In termen de 24 de ore de la investire, judecatorii desemnati aleg, din randul lor, prin vot secret, presedintele Biroului Electoral Central. In aceasta organizare, Biroul Electoral Central va indeplini toate atributiile ce-i revin potrivit prezentei legi, urmand sa fie completat cu reprezentantii partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora.

(4) In termen de doua zile de la data pana la care se pot depune candidaturile, partidele, formatiunile politice si coalitiile acestora care participa la alegeri vor comunica, in scris, Biroului Electoral Central, numarul listelor de candidati din toate circumscriptiile electorale, precum si prenumele si numele reprezentantilor. Comunicarile transmise dupa acest termen nu se mai iau in considerare.

(5) Desemnarea reprezentantilor partidelor, formatiunilor politice sau coalitiilor acestora in Biroul Electoral Central se face in ordinea descrescatoare a ponderii numarului listelor de candidati comunicate de fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora, potrivit alin. (4), in numarul circumscriptiilor electorale din intreaga tara. Un partid, formatiune politica sau coalitie a acestora nu poate avea mai mult de 5 reprezentanti.

(6) Persoanele care au calitatea de reprezentanti ai unui partid, formatiune politica sau coalitie a acestora in Biroul Electoral Central se stabilesc in ordinea mentionata in comunicarea prevazuta la alin. (4).

(7) In cazul in care mai multe partide, formatiuni politice sau coalitii ale acestora au depus acelasi numar de liste, desemnarea reprezentantilor acestora se va face, prin tragere la sorti, de presedintele Biroului Electoral Central, in prezenta persoanelor delegate de partidele, formatiunile politice sau coalitiile in cauza. (...)"

ARTICOLUL 25

"(1) Biroul Electoral Central are urmatoarele atributii:

a) vegheaza la actualizarea listelor electorale, urmareste aplicarea dispozitiilor legale privitoare la alegeri pe intreg teritoriul tarii si asigura interpretarea lor uniforma;

b) rezolva intampinarile referitoare la propria sa activitate si contestatiile cu privire la operatiunile birourilor electorale de circumscriptie;

c) primeste de la birourile electorale de circumscriptie procesele-verbale cuprinzand numarul de voturi valabil exprimat pentru fiecare lista de candidati si constata daca exista partide, formatiuni politice sau coalitii ale acestora care nu au intrunit cel putin 3% din voturile valabil exprimate pe intreaga tara; comunica birourilor electorale de circumscriptie si da publicitatii, in termen de 24 de ore de la constatare, partidele, formatiunile politice sau coalitiile acestora care se afla in aceasta situatie;

d) verifica si inregistreaza rezultatul alegerilor, insumeaza pe intreaga tara voturile neutilizate pentru fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora care indeplineste conditia prevazuta la lit. c) si asigura repartizarea centralizata si desfasurarea pe circumscriptii electorale a mandatelor ce li se cuvin;

e) atesta atribuirea unui mandat de deputat organizatiei cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care a intrunit conditiile prevazute de art. 4 si elibereaza certificatul doveditor al deputatului desemnat pe aceasta baza;

f) anuleaza alegerile dintr-o circumscriptie electorala in cazul in care votarea si stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natura sa modifice atribuirea mandatelor si dispune repetarea scrutinului;

g) indeplineste orice alte obligatii ce ii revin potrivit prezentei legi.

(...)

(4) Hotararile Biroului Electoral Central se aduc la cunostinta in sedinta publica."

ARTICOLUL 66

"(1) Atribuirea de mandate pentru candidatii de pe liste se face avandu-se in vedere numai partidele, formatiunile politice sau coalitiile acestora care au intrunit, pe intreaga tara, cel putin 3% din voturile valabil exprimate, in mod distinct pentru Camera Deputatilor si pentru Senat.

(2) Operatiunea de atribuire a mandatelor se face dupa comunicarea Biroului Electoral Central cu privire la partidele, formatiunile politice si coalitiile acestora care au intrunit cel putin 3% din numarul total al voturilor valabil exprimate pe intreaga tara, in mod distinct pentru Camera Deputatilor si pentru Senat.

(3) Repartizarea si atribuirea mandatelor de deputat si de senator se fac in doua etape: la nivelul fiecarei circumscriptii electorale si la nivel de tara.

(4) La nivelul circumscriptiei electorale, biroul electoral stabileste, separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat, coeficientul electoral al circumscriptiei, prin impartirea numarului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele de candidati ale partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora ce intrunesc conditia prevazuta la alin. (1) si pentru candidatii independenti la numarul de deputati, respectiv de senatori, ce urmeaza sa fie alesi in acea circumscriptie; fiecarei liste i se vor repartiza atatea mandate de cate ori coeficientul electoral al circumscriptiei electorale se include in voturile valabil exprimate pentru acea lista; atribuirea mandatelor se face de biroul electoral de circumscriptie in ordinea inscrierii candidatilor pe lista; pentru candidatii independenti se atribuie fiecaruia cate un mandat, daca a obtinut un numar de voturi valabil exprimate cel putin egal cu coeficientul electoral pentru deputati sau pentru senatori, dupa caz. Voturile

ramase, adica cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral, obtinute de listele de candidati ale partidelor, formatiunilor politice si coalitiilor acestora ce intrunesc conditia prevazuta la alin. (1), ca si mandatele ce nu au putut fi atribuite de biroul electoral de circumscriptie se comunica de acesta Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat.

(5) Biroul Electoral Central insumeaza, pe intreaga tara, separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat, voturile neutilizate sau cele inferioare coeficientului electoral de circumscriptie din toate circumscriptiile electorale, pentru fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora ce intruneste conditia prevazuta la alin. (1); numarul voturilor astfel obtinute de fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora se imparte la 1, 2, 3, 4 etc., facandu-se atatea operatii de impartire cate mandate nu au putut fi atribuite la nivelul circumscriptiilor electorale; caturile rezultate din impartire, indiferent de lista din care provin, se clasifica in ordine descrescatoare, pana la concurenta numarului de mandate neatribuite; cel mai mic din aceste caturi constituie coeficientul electoral pe tara, pentru deputati si, separat, pentru senatori; fiecarui partid, formatiune politica sau coalitie a acestora i se vor repartiza atatea mandate de deputati sau, dupa caz, de senatori de cate ori coeficientul electoral pe tara se cuprinde in numarul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul, formatiunea politica sau coalitia respectiva, rezultat din insumarea pe tara a voturilor neutilizate si a celor inferioare coeficientului electoral de circumscriptie.

(6) Desfasurarea mandatelor repartizate pe circumscriptii electorale se face de Biroul Electoral Central (...)."

ARTICOLUL 68

"(1) Biroul Electoral Central rezolva intampinarile si contestatiile depuse, dupa care incheie separat cate un proces-verbal pentru Camera Deputatilor si pentru Senat, cuprinzand, pe intreaga tara:

a) numarul total al alegatorilor potrivit listelor electorale permanente;

b) numarul total al alegatorilor care s-au prezentat la urne;

c) numarul total al voturilor valabil exprimate;

d) numarul total al voturilor nule;

e) constatarea cu privire la modul de aplicare, de catre birourile electorale de circumscriptie, a prevederilor art. 66 alin. (4);

f) repartizarea pe tara a mandatelor potrivit art. 66 alin. (5) si desfasurarea acestora pe circumscriptii electorale potrivit alin. (6) al aceluiasi articol;

g) organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care, desi au participat la alegeri, nu au obtinut niciun mandat de deputat sau de senator; totalitatea voturilor valabil exprimate pentru listele fiecareia din aceste organizatii si constatarea organizatiilor carora li se cuvine cate un mandat de deputat potrivit art. 4; prenumele si numele primului candidat de pe lista organizatiei indreptatite la un mandat de deputat, care a intrunit cel mai mare numar de voturi; in cazul in care listele organizatiei au obtinut un numar egal de voturi, desemnarea se face prin tragere la sorti."

19. Art. 91 alin. (9) din noua Lege nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului precizeaza ca mandatul de deputat al minoritatilor nationale este atribuit circumscriptiei electorale in care lista de candidati depusa a obtinut cel mai mare numar de voturi.

3. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 165/2000 pentru completarea art. 5 din Legea nr. 68/1992.

20. Prin aceasta ordonanta, la art. 5 din Legea nr. 68/1992 privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, mentionata mai sus, a fost adaugat alineatul urmator:

"(8) Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale pot opta sa depuna, prin derogare de la prevederile alin. (3), (6) si (7), aceeasi lista de candidati pentru Camera Deputatilor in mai multe circumscriptii electorale."

4. Regulamentul Camerei Deputatilor din 24 februarie 1994, republicat la data de 14 martie 1996

21. Articolele relevante din acest regulament, in versiunea sa aflata in vigoare la data evenimentelor, prevedeau urmatoarele:

ARTICOLUL 3

"Pentru validarea mandatelor, Camera Deputatilor alege, in prima sa sedinta, o comisie compusa din 30 de deputati, care sa reflecte configuratia politica a Camerei, asa cum aceasta rezulta din constituirea grupurilor parlamentare." (...)

ARTICOLUL 6 A 5

"Comisia de validare se pronunta asupra contestatiilor nesolutionate si asupra acelora a caror solutionare s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la procedura de solutionare."

B. Lucrarile Comisiei Europene pentru democratie prin drept (Comisia de la Venetia)

1. Codul bunelor practici in materie electorala

22. Codul bunelor practici in materie electorala a fost adoptat de Comisia de la Venetia in cadrul celei de-a cincizeci si una sesiuni plenare ce a avut loc pe 5 si 6 iulie 2002 si a fost supus Adunarii Parlamentare din 6 noiembrie 2002. In partile sale relevante, acesta prevede urmatoarele:

"3.3. Existenta unui sistem de recurs eficient

Pentru a aplica eficient prevederile dreptului electoral, nerespectarea lor trebuie sa poata fi contestata in fata unui organ de recurs. Acest lucru se refera in special la rezultatul alegerilor, a carui contestare permite invocarea neregulilor in procedura de vot; de asemenea, acest lucru este valabil si in cazul actelor adoptate in perioada preelectorala, in special in ceea ce priveste dreptul de vot, listele electorale si eligibilitatea, validitatea candidaturilor, respectarea regulilor campaniei electorale si accesul la mijloacele de informare in masa sau la finantarea partidelor.

Exista doua solutii posibile:

- Recursurile sunt examinate de instantele judecatoresti - ordinare, speciale sau constitutionale.

- Instantele competente sunt comisii electorale. Acest sistem prezinta avantaje reale, deoarece comisiile sunt foarte specializate si, de aceea, cunosc mai bine problemele

electorale decat instantele judecatoresti. Cu toate acestea, din motive de precautie, se recomanda instituirea unei forme de control jurisdictional. Prin urmare, prima instanta este comisia electorala superioara, iar a doua, instanta judecatoreasca competenta.

Recursul in fata Parlamentului, in calitate de judecator al propriilor alegeri, este prevazut in unele cazuri, dar risca sa determine adoptarea unor decizii politice. Acest tip de recurs este admisibil in prima instanta, atunci cand este cunoscut de multa vreme, insa in acest caz trebuie sa fie posibil un recurs judiciar.

Procedura de recurs ar trebui sa fie cat mai scurta posibil, cel putin in ceea ce priveste deciziile ce trebuie adoptate inainte de alegeri. In acest sens, trebuie evitate doua obstacole: pe de o parte, ca procedura de recurs sa intarzie procesul electoral; pe de alta parte, ca, in lipsa efectului suspensiv, deciziile asupra recursului care puteau fi luate inaintea alegerilor sa fie luate dupa acestea. In plus, deciziile cu privire la rezultatele alegerilor nu trebuie adoptate cu intarziere, mai ales in cazul unui climat politic tensionat. Acest lucru presupune totodata termene de recurs foarte scurte si ca instanta de recurs sa fie obligata sa statueze cat mai prompt posibil. Termenele trebuie sa fie, totusi, suficient de lungi pentru a permite un recurs, pentru a garanta exercitarea drepturilor la aparare si o decizie chibzuita. Un termen de 3 pana la 5 zile in prima instanta (atat pentru formularea recursurilor, cat si pentru adoptarea hotararilor) pare a fi rezonabil pentru deciziile care trebuie adoptate inainte de alegeri. Totusi, instantelor superioare (curti supreme, curti constitutionale) li se poate acorda un termen ceva mai lung pentru a statua.

De altfel, procedura trebuie sa fie simpla. Punerea unor formulare speciale la dispozitia alegatorilor care doresc sa formuleze un recurs contribuie la simplificarea procedurii. Trebuie inlaturat orice formalism pentru a evita decizii de inadmisibilitate, in special in cauzele delicate din punct de vedere politic.

In plus, trebuie neaparat ca prevederile in materie de recurs, si in special de competenta si de responsabilitate ale diferitelor instante, sa fie clar reglementate prin lege pentru a evita orice conflict de competenta pozitiv sau negativ. Nici reclamantii si nici autoritatile nu trebuie sa aiba posibilitatea de a alege instanta de recurs. Riscul denegarii de dreptate este ridicat daca exista posibilitatea de recurs in mod alternativ la instante si la comisii electorale sau daca recursul s-ar face in lipsa unei delimitari clare a competentelor diferitelor instante - spre exemplu instantele ordinare si Curtea Constitutionala. (...)

Litigiile legate de listele electorale, care sunt, de exemplu, de competenta administratiei locale care actioneaza sub controlul comisiilor electorale sau in colaborare cu acestea pot fi solutionate de judecatorii.

Calitatea de a face recurs trebuie sa fie larg recunoscuta. Recursul trebuie sa fie accesibil oricarui alegator din circumscriptie, precum si oricarui candidat din cadrul acesteia. Un cvorum rezonabil poate fi, totusi, impus pentru recursurile alegatorilor cu privire la rezultatele alegerilor.

Procedura trebuie sa aiba un caracter judiciar, in sensul in care dreptul reclamantilor la o procedura contradictorie trebuie sa fie asigurat.

Atributiile instantei de recurs sunt de asemenea importante. Ea trebuie sa aiba posibilitatea de a anula scrutinul in cazul in care rezultatul a fost influentat de vreo neregula, modificand repartizarea mandatelor. Acest principiu general ar trebui cizelat, in sensul in care contenciosul de anulare nu trebuie neaparat sa aiba efect pe intregul teritoriu sau chiar in limitele circumscriptiei; dimpotriva, ar trebui sa fie posibila anularea rezultatelor unei sectii de votare. Aceasta ar permite, totodata, evitarea a doua situatii extreme: anularea scrutinului in intregime, desi neregulile sunt limitate din punct de vedere geografic; refuzul de a anula scrutinul in cazul in care teritoriul in care au fost constatate neregulile este insuficient de extins. Pe teritoriul unde alegerile au fost anulate se vor reorganiza alegeri.

In cazul in care comisiile electorale superioare sunt instante de recurs, acestea trebuie sa aiba competenta de rectificare sau anulare din oficiu a deciziilor comisiilor electorale superioare."

2. Raportul asupra dreptului electoral si administrarea alegerilor in Europa

23. Raportul asupra dreptului electoral si administrarea alegerilor in Europa (Studiu de sinteza asupra anumitor provocari si probleme recurente) a fost adoptat de Consiliul Alegerilor Democratice cu ocazia celei de-a saptesprezecea reuniuni a sa (Venetia, 8-9 iunie 2006) si de Comisia de la Venetia cu ocazia celei de-a saizeci si saptea sesiuni

plenare a sa (Venetia, 9-10 iunie 2006). In partile sale relevante, acesta prevede urmatoarele:

"XII. Recursul in materie de alegeri si raspunderea pentru incalcarile dreptului electoral

167. Procedurile de formulare a recursului trebuie sa fie cel putin la indemana oricarui alegator, candidat si partid. Totusi, se poate impune un cvorum rezonabil pentru recursurile alegatorilor referitoare la rezultatele alegerilor [CDL-AD (2002)023rev, paragraful 99]. Pentru a fi conforme cu normele internationale, procedurile de recurs trebuie sa le confere in mod clar alegatorilor, candidatilor si partidelor politice urmatoarele drepturi: dreptul de a formula un recurs, dreptul de a prezenta elemente de proba in sprijinul unui recurs, dreptul la o analiza publica si echitabila a unui recurs, dreptul ca o instanta sa se pronunte in mod transparent si impartial asupra unui recurs, dreptul la o solutie efectiva si rapida, precum si dreptul de a se adresa unei instante superioare daca recursul este respins [vezi, de exemplu, CDL-AD (2004)027, paragraful 111]. Totusi, in practica, aceste drepturi nu sunt mereu respectate. Este posibil chiar ca recursuri intemeiate sa nu poata conduce la eliminarea inegalitatii.

168. Ca urmare a traditiilor juridice si politice diferite de la o tara la alta, sunt utilizate diferite proceduri pentru a rezolva litigiile electorale. Intr-o serie de democratii bine definitivate din Europa de Vest (cum sunt Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie), recursurile in materie electorala sunt examinate de organele administrative si judiciare ordinare in cadrul unor proceduri speciale. Dimpotriva, in majoritatea democratiilor noi sau emergente din Europa Centrala si de Est (precum si in alte regiuni ale lumii), comisiile electorale independente si instantele ordinare isi impart responsabilitatea de a analiza recursurile in materie electorala (...)."

3. Raportul asupra dreptului electoral si a minoritatilor nationale

24. Raportul asupra dreptului electoral si a minoritatilor nationale a fost adoptat de Comisia de la Venetia la data de 25 ianuarie 2000. El se refera la elementul central al vietii publice, participarea la organele alese ale statului, in special la Parlamentul national. Aceasta participare este analizata din perspectiva dreptului electoral si a posibilitatilor pe care le ofera acesta persoanelor care apartin minoritatilor nationale de a fi prezente in organele alese.

Regulile dreptului electoral referitoare la o reprezentare speciala a minoritatilor reprezinta exceptia. Astfel, printre statele care au raspuns la chestionarul Comisiei, numai 3 (Croatia, Romania, Slovenia) prevedeau alegerea unor deputati care sa reprezinte minoritatile nationale. Conform raportului, Romania este tara in care au participat la alegeri cele mai multe partide sau organizatii ale minoritatilor - asimilate partidelor politice in materie electorala - si care au deputati si senatori in Parlament.

Fara a garanta neaparat prezenta unor persoane care apartin minoritatilor nationale in organele alese, alte sisteme faciliteaza reprezentarea organizatiilor de minoritati. In Polonia si in Germania, regulile in materie de cvorum nu se aplica efectiv in cazul unor astfel de organizatii.

Sistemul belgian este specific. Totalitatea institutiilor este conceputa astfel incat sa asigure un echilibru intre diferitele grupuri lingvistice (mai degraba decat intre minoritati propriu-zise). In plus, in anumite teritorii mixte din punct de vedere lingvistic, au fost facute demersuri pentru ca alegatorii din diferitele comunitati lingvistice sa fie reprezentati in organul ales.

Totusi, cel mai adesea, reprezentarea minoritatilor in organul ales este, dimpotriva, asigurata de aplicarea regulilor generale ale dreptului electoral, care trateaza in acelasi mod persoanele care apartin unor minoritati nationale si celelalte persoane.

C. Recomandarile de la Lund cu privire la participarea efectiva a minoritatilor nationale la viata publica

25. Recomandarile au fost adoptate la Lund (Suedia) in septembrie 1999 de catre un grup de experti internationali sub egida Inaltului Comisar pentru Minoritatile Nationale al OSCE. In partile lor relevante, recomandarile prevad urmatoarele:

"B. Alegeri

7) Experienta inregistrata mai ales in Europa demonstreaza importanta procesului electoral in facilitarea participarii minoritatilor la viata politica. Statele trebuie sa garanteze persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul de a lua parte la administrarea treburilor publice, in special prin dreptul de a vota si de a candida, fara discriminare.

8) Reglementarile privind formarea si activitatea partidelor politice trebuie sa respecte principiul libertatii de asociere din dreptul international. Acest principiu include libertatea de a infiinta atat partide politice bazate pe identitati comune, cat si partide ce nu se identifica exclusiv cu interesul unei comunitati determinate.

9) Sistemul electoral ar trebui sa faciliteze reprezentarea minoritatilor si influenta exercitata de acestea.

- Atunci cand minoritatile sunt concentrate din punct de vedere teritorial, circumscriptiile care nu aleg decat un singur deputat pot asigura minoritatii o reprezentare suficienta.

- Sisteme de reprezentare proportionala, in care numarul de voturi pe care il obtine un partid politic in cadrul scrutinului national se reflecta in numarul de mandate la nivelul legislativului, pot contribui la asigurarea reprezentarii minoritatilor.

- Anumite forme de vot preferential, in care alegatorii claseaza candidatii intr-o ordine de preferinta pot facilita reprezentarea minoritatilor si pot promova cooperarea in interiorul comunitatii.

- Un prag electoral mai coborat pentru reprezentarea in corpul legiuitor poate sa consolideze includerea minoritatilor nationale in gestionarea chestiunilor publice.

10) Delimitarea circumscriptiilor electorale ar trebui sa permita o reprezentare echitabila a minoritatilor nationale."

Recomandarile de la Lund sunt dezvoltate in "Liniile directoare pentru favorizarea participarii minoritatilor nationale la procesul electoral", publicate in ianuarie 2001, sub egida OSCE.

D. Drept comparat in materie de recursuri postelectorale

26. In ciuda diversitatii organizarii si a caracteristicilor administratiei electorale competente in materie de rezultate si de repartizare a mandatelor (comisii electorale independente, structuri guvernamentale, birouri electorale temporare, instante), din elementele de care dispune Curtea cu privire la legislatia unui mare numar de state membre ale Consiliului Europei rezulta ca exista o anumita convergenta in ceea ce priveste existenta unui sistem de recurs postelectoral. In anumite state, este posibil sa se formuleze un astfel de recurs in fata unui organ considerat curte sau instanta, indiferent ca este vorba de judecatorul ordinar, de o curte electorala speciala sau de o instanta constitutionala. Daca anumite tari prevad pana la doua grade de recurs in fata organelor jurisdictionale, altele nu prevad decat un singur recurs de acest tip, in prima instanta. Cele 3 tari care nu prevad niciun recurs jurisdictional in afara validarii puterilor de catre camera legislativa sunt tari din Europa Occidentala (Belgia, Italia, Luxemburg). Existenta acestei tendinte catre jurisdictionalizarea contenciosului postelectoral se inscrie pe traseul normelor europene preconizate de Comisia de la Venetia, care subliniaza ca in toate situatiile ar trebui sa existe un recurs jurisdictional, singurele recursuri in fata comisiei de validare a Parlamentului sau in fata unei comisii electorale neoferind garantii suficiente.

a) Administratia electorala centrala ca organ de recurs

27. Acest sistem este adoptat de Romania si Albania. In aceasta din urma tara este posibila contestarea deciziilor referitoare la declararea rezultatelor in fata comisiei electorale centrale insesi. Cu toate acestea, partile lezate pot apoi sa faca recurs impotriva deciziei comisiei in fata unei instante (colegiul electoral al Curtii de Apel Tirana).

b) Validarea politica: comisiile parlamentare de validare

28. Daca aceasta practica este larg raspandita, 3 tari (Belgia, Italia, Luxemburg) prezinta particularitatea de a nu prevedea un alt recurs postelectoral decat validarea de catre

Parlament, deciziile birourilor electorale fiind considerate definitive. Avand in vedere acest lucru, aceste 3 tari se bucura de o indelungata traditie democratica ce tinde sa risipeasca eventualele indoieli in ceea ce priveste legitimitatea unei astfel de practici. Totusi, Comisia de la Venetia se arata rezervata in general in ceea ce priveste eficienta acestui tip de recurs, impartialitatea unor astfel de organe parand sa fie sub semnul intrebarii (vezi mai sus, paragraful 22).

29. In acest sens, putem reaminti exemplul francez: deoarece Comisia de validare (care pe atunci era singura competenta sa statueze asupra recursurilor) a exclus, in 1956, 25 de deputati pujadisti din Parlament, Consiliul Constitutional instituit de Constitutia din 1958 a fost insarcinat sa evite astfel de dificultati, iar practica validarii pur si simplu a disparut din peisajul parlamentar francez. De altfel, putem sublinia ca, in 2005, Elvetia a instaurat posibilitatea unui recurs in fata Tribunalului federal (in timp ce pana atunci numai verificarea puterilor de catre Consiliul national tinea loc de recurs).

30. Totusi, aceasta practica ramane implantata in anumite state. Pe de alta parte, in numeroase tari, printre care si Elvetia, persista un sistem dublu. Controlul jurisdictional nu impiedica de fapt existenta unei validari de catre Parlament, in masura in care obiectivele unuia si ale celuilalt raman diferite: intr-un caz este vorba de un control judiciar menit sa solutioneze eventuale litigii, in celalalt caz este vorba de un control politic ce vizeaza validarea mandatelor. Existenta acestui tip de validare se bazeaza pe o recunoastere a specificitatii si independentei puterii legislative raportate atat la puterea executiva, cat si la puterea judiciara.

c) Recursul jurisdictional

31. Un prim tip de recurs este cel formulat in fata judecatorului "ordinar". Instantele competente pot fi instante administrative si curti de apel, cum este cazul in urmatoarele tari: Andora, Azerbaidjan, Bosnia-Hertegovina, Spania (Camera contencioasa administrativa a Curtii Supreme), Georgia (Curtea si Curtea de Apel din Tbilissi), Ungaria, Letonia (Departamentul pentru probleme administrative al Senatului Curtii Supreme), Marea Britanie (Election Court din cadrul High Court si apel in fata Court of Appeal).

32. Numeroase state ii incredinteaza judecatorului constitutional sarcina de a statua asupra contenciosului postelectoral. Totusi, controlul pe care il exercita acesta nu este

neaparat acelasi de la un sistem la altul: astfel, acesta se poate limita sa controleze constitutionalitatea (Georgia) sau sa verifice si sa aprobe rezultatele transmise de catre comisia electorala (Azerbaidjan).

33. Anumite tari au adoptat acest tip de recurs, fie in prima, fie in ultima instanta: Andora (al doilea grad de jurisdictie), Armenia (primul grad), Croatia (primul grad), Spania (al doilea grad si protectia drepturilor fundamentale), Estonia (primul grad, in fata Curtii Supreme ca judecator constitutional), Franta (primul grad), Georgia (numai daca se ridica probleme de constitutionalitate), Malta (primul grad), Elvetia (al doilea grad in fata Tribunalului federal).

34. In fine, anumite sisteme cuprind instante ce nu pot fi sesizate decat cu cauze de contencios electoral. Ele sunt formate din judecatori ce provin, in general, din alte instante si au o durata de viata limitata (timpul termenelor de recurs dupa publicarea rezultatelor), insa se bucura de o competenta exclusiva in materie de contencios electoral. In urmatoarele tari au fost instituite organe specifice de acest tip: Albania (colegiul electoral al Curtii de Apel Tirana), Grecia (Curtea speciala suprema, specializata in anumite tipuri de contencios, printre care si contenciosul electoral), Marea Britanie (Election court), Suedia (Comisia de revizuire electorala).

d) Recursul in fata executivului

35. Se cunoaste un singur caz, cel al Elvetiei (contestatie in fata Guvernului cantonal). Aceasta particularitate este rezultatul istoriei tarii si al traditiei sale federale; cu toate acestea, incepand cu anul 2005, puterile Guvernului cantonal merg mana in mana cu validarea de catre Consiliul national (Parlament) a propriilor sale puteri, precum si cu recursul in fata Tribunalului federal.

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conventie

36. Reclamantul se plange de refuzul autoritatilor de a-i atribui un mandat de deputat in numele minoritatii italiene cu ocazia alegerilor parlamentare din 2000. El invoca art. 3 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:

"Inaltele parti contractante se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ."

A. Argumentele partilor

37. Guvernul subliniaza inca de la inceput ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii, statele contractante se bucura de o larga marja de apreciere in materie electorala. Acesta argumenteaza ca exigentele impuse de legislatia in vigoare la data evenimentelor (Constitutia si Legea nr. 68/1992) pentru reprezentarea minoritatilor in Parlament erau minimale, ca urmareau un scop legitim si ca mijloacele folosite pentru a atinge acest scop nu erau disproportionate.

38. Guvernul considera ca in Decizia sa din 2 decembrie 2000, Biroul Electoral Central a interpretat corect prevederile legislative relevante in materie de alegere a deputatilor care reprezinta minoritatile nationale. Astfel, biroul a considerat pe buna dreptate ca mandatul trebuia sa ii fie atribuit organizatiei italiene care a reunit cel mai mare numar de voturi in una si aceeasi circumscriptie, in cazul de fata Comunitatea Italiana din Romania. Or, reclamantul reprezenta Asociatia Italienilor din Romania.

39. In fine, Guvernul subliniaza ca reprezentarea minoritatilor in Parlamentul roman este importanta. De altfel, tocmai acest lucru l-a constatat Comisia de la Venetia in raportul sau din 25 ianuarie 2000 privind legea electorala si minoritatile nationale si in avizul sau din 2005 asupra proiectului de lege referitor la statutul minoritatilor din Romania. Astfel,

cu ocazia alegerilor legislative din 2000, minoritatilor nationale li s-au atribuit 45 de mandate de deputati dintr-un total de 341, iar cu ocazia alegerilor municipale au fost alesi sute de primari si consilieri judeteni si locali care apartineau unor minoritati nationale.

40. Reclamantul arata ca Asociatia Italienilor din Romania, din care facea parte, si Comunitatea Italiana din Romania au semnat un protocol de alianta validat de Biroul Electoral Central, in baza caruia Asociatia Italienilor din Romania participa la alegeri cu emblema sa electorala, iar Comunitatea Italiana din Romania, cu numele sau. Cu ocazia alegerilor parlamentare din 2000, ar fi facut asadar parte din aceeasi organizatie cu doamna Ileana Stana Ionescu, si anume Comunitatea Italiana din Romania.

41. Reclamantul considera ca interpretarea dispozitiilor electorale data de Biroul Electoral Central este contrara logicii insesi a posibilitatii pe care le-o ofera legea reprezentantilor minoritatilor de a depune o lista in mai multe circumscriptii, aplicand principiul reprezentarii la nivel national. In plus, acesta argumenteaza ca mandatul de deputat este atribuit minoritatilor care au obtinut cel putin 5% din sufragiile valabil exprimate la nivel national pentru alegerea unui deputat, si aceasta pe langa numarul de deputati rezultat din norma de reprezentare.

B. Aprecierea Curtii

1. Principiile care se desprind din jurisprudenta Curtii

42. Curtea reaminteste ca art. 3 din Protocolul nr. 1 difera de celelalte prevederi ale Conventiei si ale protocoalelor sale ce garanteaza drepturi prin faptul ca enunta obligatia inaltelor parti contractante de a organiza alegeri in conditii ce asigura libera exprimare a opiniei poporului si nu un drept sau o libertate in mod special. Cu toate acestea, avand in vedere lucrarile pregatitoare ale art. 3 din Protocolul nr. 1 si interpretarea data acestei clauze in cadrul Conventiei in intregul sau, Curtea a stabilit ca acest articol presupune si drepturi subiective, printre care dreptul de vot si dreptul de a candida la alegeri (MathieuMohin si Clerfayt impotriva Belgiei, 2 martie 1987, AA 46-51, seria A nr. 113, Zdanoka impotriva Letoniei [MC], nr. 58.278/00, A 102, CEDO 2006-IV).

43. Drepturile garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1 sunt cruciale pentru stabilirea si mentinerea fundamentelor unei veritabile democratii guvernate de suprematia dreptului. Totusi, aceste drepturi nu sunt absolute. Exista loc pentru "limitari implicite", iar statelor contractante trebuie sa li se acorde o marja de apreciere in materie. In acest sens, Curtea a reafirmat deja ca marja de apreciere in acest domeniu este mare (Mathieu-Mohin, hotararea mentionata mai sus, A 52, si, mai recent, Matthews impotriva Marii Britanii [MC], nr. 24.833/94, A 63, CEDO 1999-I, Labita impotriva Italiei [MC], nr. 26.772/95, A 201, CEDO 2000-IV, si Podkolzina impotriva Letoniei, nr. 46.726/99, A 33, CEDO 2002-II). Exista numeroase modalitati de a organiza si de a face sa functioneze sistemele electorale, precum si o multitudine de diferente in cadrul Europei, in special in evolutia istorica, diversitatea culturala si gandirea politica pe care fiecare stat contractant are obligatia de a o incorpora in propria sa viziune a democratiei [Hirst impotriva Marii Britanii (nr. 2) [MC], nr. 74.025/01, A 61, CEDO 2005-IX].

44. Cu toate acestea, Curtii ii revine misiunea de a statua in ultima instanta asupra respectarii cerintelor art. 3 din Protocolul nr. 1; aceasta trebuie sa se asigure ca exigentele carora li se subordoneaza drepturile de vot sau faptul de a candida la alegeri nu reduc drepturile in discutie de asa maniera, incat sa le atinga in chiar esenta lor si sa le lipseasca de eficienta, ca aceste conditii urmaresc un scop legitim si ca mijloacele utilizate nu se dovedesc a fi disproportionate (Mathieu-Mohin, ibidem). In mod special, niciuna dintre conditiile impuse, daca este cazul, nu trebuie sa impiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - cu alte cuvinte, ele trebuie sa reflecte sau sa nu contracareze preocuparea de a mentine integritatea si eficienta unei proceduri electorale ce urmareste sa determine vointa poporului prin intermediul sufragiului universal (Hirst, hotararea mentionata mai sus, A 62; Yumak si Sadak impotriva Turciei [MC], nr. 10.226/03, A 109, 8 iulie 2008). Totusi, Curtea nu trebuie sa ia pozitie cu privire la alegerea unui sistem electoral, si nu a altuia. Intr-adevar, aceasta alegere, dictata de considerente de ordin istoric si politic care ii sunt proprii, tine in principiu de domeniul de competenta exclusiva a statului (vezi Podkolzina impotriva Letoniei, nr. 46.726/99, A 34, CEDO 2002-II).

2. Aplicarea acestor principii generale in speta

45. In speta, Curtea observa inca de la inceput ca din probele aflate la dosar rezulta ca reclamantul a candidat intr-adevar in numele Comunitatii Italiene din Romania, si nu al Asociatiei Italienilor din Romania, asa cum sustine Guvernul.

46. Aceasta observa ca prezenta cauza nu se refera, ca in marea majoritate a hotararilor pe care le-a dat pana in prezent in materie electorala, la conditii de eligibilitate, ci la atribuirea unui mandat de deputat, ceea ce reprezinta o chestiune de drept postelectoral. Este vorba de o problematica la fel de cruciala, care pe deasupra influenteaza direct rezultatul alegerilor, circumstanta careia Curtea ii acorda o foarte mare importanta [I.Z. impotriva Greciei, nr. 18.997/91, Decizia Comisiei din 28 februarie 1994, Decizii si rapoarte (DR), si Babenko impotriva Ucrainei (dec.), nr. 43.476/98, 4 mai 1999].

47. In acest sens, Curtea reaminteste ca obiectul si scopul Conventiei, instrument de protectie a fiintelor umane, impun interpretarea si aplicarea prevederilor sale intr-un mod care sa nu permita ca exigentele sale sa devina teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective (vezi, de exemplu, hotararile Artico impotriva Italiei din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pp. 15-16, A 33; Partidul comunist unificat din Turcia si altii impotriva Turciei din 30 ianuarie 1998, Culegere 1998-I, pp. 18-19, A 33, si Chassagnou si altii impotriva Frantei [MC], nr. 25.088/94, 28.331/95 si 28.443/95, A 100, CEDO 1999-III). Or, dreptul de a candida la alegeri si, daca este cazul, de a fi ales, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 si inerent notiunii de regim cu adevarat democratic, nu ar fi decat iluzoriu daca partea interesata ar putea in orice moment sa fie lipsita de el in mod arbitrar. Prin urmare, daca este adevarat ca statele dispun de o mare marja de apreciere in stabilirea regulilor electorale in abstracto, principiul efectivitatii drepturilor impune ca deciziile luate in aplicarea acestor reguli sa fie conforme cu un anumit numar de criterii care permit evitarea arbitrarului. In mod special, aceste decizii trebuie luate de catre un organ ce prezinta un minimum de garantii de impartialitate. De asemenea, puterea autonoma de apreciere a acestui organ nu trebuie sa fie exorbitanta; ea trebuie sa fie la un nivel suficient de precizie, circumscris de prevederile dreptului intern. In fine, procedura constatarii neeligibilitatii trebuie sa fie capabila sa garanteze o decizie echitabila si obiectiva, precum si sa evite orice abuz de putere din partea autoritatii competente (Podkolzina, mentionata mai sus, A 35).

48. Curtea constata inca de la inceput ca Romania a ales sa asigure o reprezentare speciala a minoritatilor in Parlament si ca este vorba de tara europeana cu cel mai mare numar de partide sau organizatii de minoritati care au participat la alegeri si care au reprezentanti in Parlament (vezi concluziile raportului privind dreptul electoral si minoritatile nationale, paragraful 24 de mai sus).

49. Curtea observa ca Legea nr. 68/1992 nu enunta cu claritate procedura de urmat pentru atribuirea mandatului parlamentar corespunzator organizatiei castigatoare reprezentand o minoritate nationala. Astfel, Biroul Electoral Central, conform art. 68 alin. (1) lit. g) din legea de mai sus, trebuie "sa determine numele si prenumele primului candidat inscris pe lista organizatiei ce are dreptul la un mandat de deputat, care a strans cel mai mare numar

de sufragii". Asadar, acest text nu precizeaza daca este vorba de cel mai mare numar de voturi la nivel national sau la nivelul unei circumscriptii electorale. Or, o astfel de precizare se poate dovedi a fi decisiva in momentul determinarii candidatului retinut.

50. In cadrul Comunitatii Italiene din Romania, in numele careia a candidat reclamantul, mandatul nu i-a fost atribuit reclamantului, care obtinuse cel mai mare numar de sufragii pe intregul teritoriu, ci unui alt candidat, care obtinuse un numar mare de voturi in una si aceeasi circumscriptie. Biroul Electoral Central a optat, asadar, pentru o metoda bazata pe reprezentativitatea teritoriala, si nu pe reprezentativitatea nationala.

51. In speta se ridica intrebarea daca aceasta lipsa de claritate a regulilor electorale putea da loc unei interpretari arbitrare in momentul aplicarii lor. In acest sens, Curtea reaminteste ca a sanctionat deja interpretarea extensiva si, prin urmare, arbitrara a unei prevederi legale in materie electorala [vezi cauzele Kovach impotriva Ucrainei (Cererea nr. 39.424/02, AA 48-62, Hotararea din 7 februarie 2008), referitoare la invalidarea scrutinului in 4 circumscriptii la alegerile parlamentare, ceea ce a dus la alegerea unui alt candidat decat reclamantul; Lykourezos impotriva Greciei (nr. 33.554/03, AA 50-58, CEDO 2006-VIII), referitoare la pierderea unui mandat parlamentar din cauza unei incompatibilitati profesionale introduse de o noua lege; Paschalidis, Koutmeridis si Zaharakis impotriva Greciei (nr. 27.863/05, 28.422/05 si 28.028/05, AA 29-35, Hotararea din 10 aprilie 2008), referitoare la luarea in considerare a buletinelor de vot in alb la calculul coeficientului electoral intr-o singura circumscriptie electorala].

52. In opinia Curtii, lipsa de claritate a prevederilor relevante in materie le impunea autoritatilor nationale sa fie prudente in interpretarea lor, tinand cont de impactul direct pe care aceasta il avea asupra rezultatului alegerilor (vezi Kovach, mentionata mai sus, A 59). Biroul Electoral Central a interpretat prevederile Legii nr. 68/1992 in sensul ca mandatul trebuia sa fie atribuit listei organizatiei cetatenilor ce apartin unei minoritati nationale care a strans cel mai mare numar de voturi in una si aceeasi circumscriptie electorala. Acesta nu a precizat daca era vorba de o prima interpretare a acestei prevederi sau daca exista o practica constanta in materie. Nu a explicat nici de ce criteriul reprezentativitatii teritoriale se aplica minoritatilor nationale, desi acestea beneficiau, sub alte aspecte legate de alegeri, de prevederi speciale legate de criteriul reprezentativitatii nationale. In fine, desi Curtea i-a adresat invitatia, Guvernul nu a oferit mai multe informatii cu privire la interpretarea data de autoritatile nationale sau de doctrina art. 68 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 68/1992. Prin urmare, Curtea apreciaza ca prevederile hotaratoare pentru atribuirea unui mandat de deputat organizatiei ce reprezinta o minoritate nationala nu corespundeau la data evenimentelor cu cerintele de precizie impuse de jurisprudenta sa (vezi mai sus, paragraful 47).

53. Totusi, Curtea ia act de modificarea legislativa intervenita cu privire la aplicabilitatea prevederii litigioase in noua lege privind alegerile pentru Parlament (vezi dreptul intern pertinent de mai sus, paragraful 19). Insa aceasta modificare legislativa este mult ulterioara faptelor denuntate de reclamant si nu permite, asadar, remedierea situatiei sale.

54. Pe de alta parte, Curtea observa ca Biroul Electoral Central si comisia de validare a Camerei Deputatilor au analizat contestatia reclamantului, dupa care au respins-o ca neintemeiata. Or, in opinia Curtii, un individ a carui numire intr-o functie de deputat a fost refuzata are motive legitime sa se teama ca marea majoritate a membrilor organului care au analizat legalitatea alegerilor, mai exact membrii care reprezinta celelalte partide politice ale Biroului Electoral Central, aveau un interes contrar interesului sau. Regulile de compunere a acestui organ constituit dintr-un mare numar de membri reprezentand partide politice nu par, asadar, sa ofere o garantie suficienta de impartialitate. Aceeasi concluzie este valabila a fortiori pentru comisia de validare a Camerei Deputatilor.

55. In plus, Curtea observa ca nicio instanta nationala nu s-a pronuntat asupra interpretarii prevederii legale in discutie. Astfel, Curtea Suprema de Justitie a respins contestatia reclamantului ca inadmisibila, considerand ca deciziile Biroului Electoral Central erau definitive. Ulterior, Curtea Constitutionala s-a limitat la a-l informa pe reclamant ca nu este competenta in materie electorala. In acest sens, Curtea reaminteste ca in Cauza Babenko mentionata mai sus a considerat important faptul ca sustinerile reclamantului fusesera analizate in cadrul unei proceduri judiciare.

56. Aceasta abordare este, de altfel, confirmata de Comisia de la Venetia in Codul bunelor practici in materie electorala, care recomanda un control judiciar al aplicarii regulilor electorale, eventual ca o completare a recursurilor in fata comisiilor electorale sau in fata Parlamentului (paragraful 22 de mai sus). Elementele de drept comparat arata si faptul ca mai multe state membre ale Consiliului Europei au adoptat un control jurisdictional, numai cateva state pastrand inca un control al alegerilor pur politic (paragraful 28 de mai sus).

57. In aceste conditii, Curtea apreciaza ca lipsa de claritate a legii electorale in ceea ce priveste minoritatile nationale si lipsa unor garantii suficiente privind impartialitatea organelor insarcinate sa analizeze contestatiile reclamantului au incalcat insasi esenta drepturilor garantate de art. 3 din Protocolul nr. 1.

Prin urmare, a avut loc incalcarea acestui articol.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1

58. Invocand in esenta art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plange de lipsa unui recurs efectiv care sa ii permita sa conteste refuzul autoritatilor de a-i atribui mandatul de deputat pentru minoritatea italiana si, in consecinta, de incalcarea liberei exprimari a opiniei poporului in alegerea corpului legislativ. Art. 13 din Conventie prevede urmatoarele:

"Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."

59. Guvernul sustine ca reclamantul dispunea de un recurs intern efectiv in sensul art. 13 din Conventie, si anume contestatia in fata Biroului Electoral Central, organ care raspundea cerintelor impuse de jurisprudenta Curtii. In acest sens, acesta subliniaza ca, in temeiul art. 24 din Legea nr. 68/1992, Biroul Electoral Central era compus din 7 judecatori ai Curtii Supreme de Justitie si din 16 reprezentanti ai partidelor politice, ca judecatorii erau alesi in mod aleatoriu, prin tragere la sorti, ca deciziile Biroului Electoral Central erau motivate si ca membrii acestuia aveau posibilitatea de a formula opinii divergente.

60. In fine, Guvernul argumenteaza ca statele contractante au o larga marja de apreciere in ceea ce priveste art. 13 din Conventie (Wille impotriva Liechtenstein [MC], nr. 28.396/95, A 75, CEDO 1999-VII) si ca dispozitiile legislative ale altor state prevad acelasi recurs intern in materie (vezi cazul Ungariei).

61. Reclamantul sustine ca Decizia din 2 decembrie 2002 a Biroului Electoral Central nu constituie un recurs eficient. El considera intr-adevar ca acest organ nu este impartial. In

mod special, acesta ii reproseaza faptul ca este constituit din judecatori ai Curtii Supreme de Justitie, care ar fi fost astfel influentata cand a refuzat sa ii analizeze contestatia. In fine, reclamantul considera ca trimiterea pe care Guvernul a facut-o la legislatii electorale asa-zis similare este lipsita de relevanta in speta, tinand cont de statutul special de care beneficiaza minoritatile nationale in Romania.

62. Curtea apreciaza ca, pentru motivele ce figureaza in paragrafele 55 si 56 de mai sus, a avut loc si incalcarea art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1.

III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

63. Conform art. 41 din Conventie:

"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

64. Ca daune materiale, reclamantul solicita suma de 200.000 euro, ce corespunde salariilor si indemnizatiilor la care ar fi fost indreptatit ca deputat pentru perioada 20002004. Ca daune morale, acesta solicita 1.500.000 euro pentru prejudiciul pe care sustine ca l-ar fi suferit din cauza imposibilitatii in care s-a aflat de a-si exercita mandatul de deputat si din cauza atacurilor si nedreptatilor la care afirma ca el si familia lui au fost expusi.

65. Guvernul considera ca suma solicitata de reclamant ca daune materiale este excesiva si pur speculativa. Acesta subliniaza ca pretentia nu este insotita de niciun document justificativ. Pe de alta parte, el face trimitere la jurisprudenta Curtii referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conventie, in temeiul careia Curtea nu acorda sume pentru daune materiale in acest domeniu (Podkolzina, mentionata mai sus, A 49; Aziz impotriva

Ciprului, nr. 69.949/01, A 43, CEDO 2004-V; Melnitchenko impotriva Ucrainei, nr. 17.707/02, A 75, CEDO 2004-X; Hirst impotriva Marii Britanii (nr. 2) [MC], nr. 74.025/01, A 94, CEDO 2005-IX).

66. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul considera ca nu a fost stabilita nicio legatura de cauzalitate intre eventualul prejudiciu si pretinsa incalcare a Conventiei. In plus, acesta subliniaza ca in mai multe cauze in care a constatat o incalcare a art. 3 din Protocolul nr. 1 Curtea a considerat ca, pentru prejudiciul moral suferit de reclamanti, constatarea incalcarii oferea in sine o reparatie echitabila suficienta. In orice caz, suma solicitata ar fi exorbitanta, avand in vedere sumele acordate in mod obisnuit de Curte in materie (Podkolzina, mentionata mai sus, A 52; Melnitchenko, mentionata mai sus, A 78).

67. In ceea ce priveste prejudiciul material, Curtea nu poate specula care ar fi putut fi rezultatul alegerilor daca ar fi existat o prevedere clara, interpretata de un organism care sa respecte in mod suficient cerintele de impartialitate. Pe de alta parte, partea interesata nu a mentionat activitatile profesionale pe care le-a exercitat in perioada 2000-2004 si nici nu a demonstrat ca suma onorariilor sau salariilor pe care eventual le-a perceput a fost mai mica decat cea a indemnizatiilor parlamentare pe care sustine ca le-a pierdut in perioada luata in considerare. Prin urmare, Curtea respinge pretentiile formulate de reclamant ca daune materiale (vezi Kovatch, mentionata mai sus, A 66).

68. In schimb, Curtea recunoaste ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral din cauza constatarii incalcate. In consecinta, statuand cu echitate si tinand cont de toate circumstantele cauzei, Curtea ii aloca suma de 5.000 euro ca daune morale.

B. Cheltuieli de judecata

69. Reclamantul mai solicita si suma de 2.300 euro pentru cheltuielile de judecata angajate in cadrul procedurilor desfasurate in fata instantelor interne si in fata Curtii.

70. Guvernul subliniaza ca partea interesata nu a furnizat niciun document justificativ in sprijinul cererii sale.

71. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, Curtea observa ca reclamantul nu si-a detaliat cererile si nici nu a comunicat vreun document justificativ in sprijinul pretentiilor sale. Prin urmare, ea nu poate acorda nicio suma cu acest titlu.

C. Dobanzi moratorii

72. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA

1. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1;

3. hotaraste:

a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 A 2 din Conventie, 5.000 euro (cinci mii euro) ca daune morale, suma care sa fie convertita in lei la cursul de schimb valabil la data platii, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;

b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.

Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 2 martie 2010, pentru aplicarea art. 77 AA 2 si 3 din Regulament.

Josep Casadevall, Santiago Quesada, presedinte grefier

La prezenta hotarare este anexata, conform art. 45 A 2 din Conventie si art. 74 A 2 din Regulament, expunerea opiniei separate a judecatoarei Ziemele.

J.C.M. S.Q

OPINIE CONCORDANTA A JUDECATOAREI ZIEMELE

1. Am votat ca si majoritatea pentru incalcarea art. 13 din Conventie coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1. Mi se pare important faptul ca Curtea ar trebui sa continue sa isi dezvolte jurisprudenta referitoare la art. 13 (vezi, in acest sens, opinia mea disidenta in Cauza Zavoloka impotriva Letoniei, Cererea nr. 58.447/00, 7 iulie 2009).

2. Totusi, in speta, Curtea s-a multumit, in rationamentul sau asupra art. 13, sa faca trimitere la concluziile sale referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1. Facand acest lucru, aceasta a pierdut o ocazie de a preciza amploarea obligatiilor ce rezulta din art. 13 atunci cand survin probleme de respectare a drepturilor omului in contextul alegerilor nationale. Curtea a apreciat ca prevederile legii electorale referitoare la minoritatile nationale erau lipsite de claritate si ca organele insarcinate sa analizeze litigiile in materie electorala nu erau suficient de impartiale; de asemenea, Curtea a observat ca nicio instanta nu s-a pronuntat asupra interpretarii dreptului, nici macar asupra litigiului in sine. Din aceste motive, a constatat incalcarea art. 3. In ceea ce priveste incalcarea art. 13 coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1, aceasta a facut trimitere la concluziile sale referitoare la lipsa unui control jurisdictional (vezi paragraful 62 din hotarare).

3. Trebuie mentionat faptul ca, pana la aceasta hotarare, Curtea analiza din perspectiva art. 3 din Protocolul nr. 1 functionarea recursurilor referitoare la sustineri pe probleme electorale (vezi Podkolzina impotriva Letoniei, nr. 46.726/99, A 37, CEDO 2002-II). In Cauza Podkolzina, aceasta a considerat ca nu era necesar sa analizeze separat lipsa unui recurs efectiv din punctul de vedere al art. 13 (ibidem, A 45). Cauza de fata marcheaza asadar o cotitura in jurisprudenta sa, cotitura la care subscriu.

4. Ramane adevarat faptul ca problematica ridicata in speta este aceea a naturii si a amplorii obligatiilor ce decurg din art. 13, in limita relevantei acestor elemente pentru analiza cauzei de fata. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne intrebam care sunt recursurile efective care ar trebui sa existe pentru analiza alegatiilor privind incalcarea dreptului la alegeri libere. Pana in prezent, Curtea a desprins in jurisprudenta sa mai multe elemente care precizeaza notiunea de recurs efectiv in sensul art. 13. De asemenea, aceasta a admis ca, pentru ca recursul sa fie efectiv, nu era necesar sa fie judiciar sau sa fie suficient siesi: o serie de recursuri privite in ansamblul lor pot raspunde cerintei de efectivitate. In plus, efectivitatea, asa cum o interpreteaza Curtea, consta atat in impiedicarea aparitiei sau perpetuarii incalcarii pretinse, cat si in oferirea unui remediu adecvat victimei incalcarii, de exemplu sub forma unei despagubiri, pentru orice incalcare deja produsa (vezi Kudla impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, A 158, CEDO 2000-XI).

5. In speta, reclamantul sustinea, in temeiul art. 13, ca niciun recurs nu ii permitea sa isi recupereze locul in Parlament; la randul sau, Guvernul argumenta ca compunerea Biroului Electoral Central respecta cerintele obligatorii pentru ca recursurile in fata sa sa fie considerate efective. Or, intrucat Curtea a facut trimitere la concluzia sa referitoare la lipsa unui control jurisdictional, aceasta nu a dezvoltat nici pornind de la observatiile partilor, nici din propria initiativa notiunea de efectivitate a recursurilor in cazuri precum cel al reclamantului. Observ in aceasta privinta faptul ca Codul bunelor practici in materie electorala adoptat in 2002 de Comisia de la Venetia a Consiliului Europei admite ca un recurs poate fi efectiv nu numai atunci cand este analizat de instante, ci si atunci cand este examinat de comisii electorale (vezi paragraful 93 din cod, citat la paragraful 22 din hotarare). Consider ca, limitandu-se la a face trimitere la lipsa de control jurisdictional disponibil pentru partile interesate in general si pentru reclamant in particular, Curtea nu a raspuns la intrebarea ridicata din perspectiva art. 13, si anume cea a existentei unui ansamblu eficient de institutii si proceduri care i-ar fi permis reclamantului sa conteste in fond privarea de mandat a carui victima se considera si sa ceara o reparatie adecvata.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA din 21 februarie 2008, definitiva la 21 mai 2008,

in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei (Cererea nr. 25.920/05)

In Cauza Pappszasz impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefevre, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 31 ianuarie 2008,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 25.920/05) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Ana Clara Ileana Pappszasz (reclamanta), a

sesizat Curtea la data de 25 mai 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul R.H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 27 februarie 2006, Curtea a hotarat sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 A 3 din Conventie, aceasta a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1925 si locuieste la Targu Mures.

5. In anul 1960, bunul imobil situat in Cluj-Napoca, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 18, compus din doua corpuri de cladire si din terenul aferent in suprafata de 2.027 m2, ce apartinuse parintilor sai, a facut obiectul unei confiscari.

6. La data de 28 aprilie 2000, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamanta a obtinut o hotarare definitiva ce constata lipsa unui titlu al statului asupra bunului respectiv si dispunea ca autoritatile sa i-l restituie in calitate de mostenitoare. Instantele

au dispus si inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in cartea funciara a imobilului.

7. In ciuda recunoasterii judiciare definitive a dreptului sau de proprietate, reclamanta s-a vazut in imposibilitatea de a recupera intregul sau bun, deoarece, in temeiul Legii nr. 112/1995pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, la datele de 19 decembrie 1996 si 27 ianuarie 1997, statul vanduse apartamentele nr. 3 si 5 din imobilul in discutie, precum si suprafata de 200 m2 de teren aferenta acestor apartamente unor terti care le ocupau in calitate de chiriasi.

8. In anul 2002, reclamanta a solicitat instantelor sa constate nulitatea vanzarii apartamentelor respective. Ea arata ca confiscarea imobilului era ilegala si ca, in momentul vanzarii, cumparatorii fusesera de rea-credinta.

9. La finalul procedurii, prin decizia din data de 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, confirmand lipsa titlului statului in momentul vanzarii, a respins actiunea reclamantei pe motivul ca, in momentul vanzarii, cumparatorii fusesera de buna-credinta si a obligat reclamanta sa le plateasca paratilor cheltuieli de judecata. Curtea de apel nu a acordat nicio despagubire reclamantei.

II. Dreptul si practica interna pertinente

10. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([GC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, AA 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, AA 19-26), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, AA 38-53, 1 decembrie 2005) si Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, AA 15-20, 17 ianuarie 2008).

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1

11. Reclamanta sustine ca imposibilitatea de a recupera proprietatea celor doua apartamente vandute de stat i-a incalcat dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum este acesta recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1:

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

12. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A 3 din Conventie. Pe de alta parte, aceasta observa ca el nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate si de aceea il declara admisibil.

B. Asupra fondului

13. Guvernul isi reitereaza argumentele prezentate in cauze similare anterioare.

14. Reclamanta considera ca a fost lipsita de facto de bunul sau, de care nu se poate folosi din cauza vanzarii sale de catre stat unor terti. In plus, ea nu a primit pana in prezent nicio despagubire pentru aceasta privare.

15. Curtea a hotarat deja ca zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra bunurilor lor vandute de stat tertilor care le ocupau in calitate de chiriasi, combinata cu absenta unei despagubiri corespunzatoare valorii bunului, este incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain, mentionata mai sus, AA 39, 43 si 59; Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, A 35, 16 februarie 2006).

16. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv de a se abate de la cauzele mentionate mai sus. Vanzarea de catre stat a bunului reclamantei continua si astazi sa o impiedice pe aceasta sa isi exercite dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva. Curtea considera ca o astfel de situatie echivaleaza cu o lipsire de proprietate de facto si observa ca aceasta situatie persista de mai mult de 7 ani, in lipsa oricarei despagubiri.

17. Curtea reaminteste ca, la data evenimentelor, in dreptul intern nu exista un remediu eficient care i-ar fi putut oferi reclamantei o despagubire pentru aceasta privare (Strain, mentionata mai sus, AA 23, 26-27, 55-56; Porteanu, mentionata mai sus, AA 23-24 si 34-35). In plus, Curtea observa ca, pana in prezent, Guvernul nu a demonstrat ca sistemul de despagubire pus la punct in luna iulie 2005 prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, le-ar permite beneficiarilor acestei legi sa incaseze, conform unei proceduri si unui calendar previzibile, o despagubire corespunzatoare valorii de piata a bunurilor de care au fost lipsiti. In ceea ce o priveste pe reclamanta, prevederile procedurale prevazute de aceste legi, in special termenele fixate pentru depunerea cererilor de restituire, sunt un obstacol in calea obtinerii de catre reclamanta a unei despagubiri in temeiul acestor legi, odata ce efectivitatea si eficacitatea acestora vor fi demonstrate.

18. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

19. Conform art. 41 din Conventie:

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

a) Prejudiciu material

20. In ceea ce priveste prejudiciul material, reclamanta solicita in principal restituirea celor doua apartamente vandute de stat unor terti si a terenului aferent acestor apartamente. In cazul in care statul nu ar putea sa le restituie, reclamanta solicita o suma echivalenta cu valoarea de piata a bunului, pe care ea o evalueaza la 183.000 euro (EUR). Reclamanta isi sprijina evaluarea pe opinia unei societati imobiliare.

21. Guvernul contesta evaluarea imobilului efectuata de reclamanta, subliniind ca reclamanta nu a depus o expertiza pentru a-si sustine estimarea pretului bunurilor in litigiu. Conform raportului de expertiza transmis de Guvern, valoarea de piata a celor doua apartamente si a terenului aferent se ridica la 137.752 EUR.

22. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a bunurilor reclamantei catre terti de buna-credinta anterior confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantei, combinata cu absenta totala a despagubirii.

23. Curtea apreciaza, in circumstantele spetei, ca restituirea bunurilor litigioase, astfel cum a fost dispusa prin hotararea definitiva din data de 28 aprilie 2000, ar repune-o pe reclamanta, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.

24. Daca statul parat nu procedeaza la o astfel de restituire in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca acesta va trebui sa ii plateasca reclamantei, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a bunurilor.

25. Tinand cont de expertiza transmisa de Guvern, precum si de informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliara locala, Curtea estimeaza valoarea de piata actuala a bunului la suma de 150.000 EUR.

26. Prin urmare, statuand in echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea ii acorda reclamantei suma de 150.000 EUR.

b) Prejudiciu moral

27. Reclamanta solicita si repararea prejudiciului moral pentru suferinta indurata din cauza nerestituirii bunurilor sale si lasa la aprecierea Curtii stabilirea cuantumului despagubirilor. Aratand ca, in temeiul deciziei din data de 8 decembrie 2004, ea a fost obligata sa le plateasca cumparatorilor apartamentelor in litigiu sume cu titlu de cheltuieli de judecata, reclamanta sustine ca faptul ca i s-a impus o astfel de obligatie, in timp ce incerca sa obtina executarea unei hotarari care ii recunostea dreptul de proprietate asupra apartamentelor in discutie, i-a produs un "soc teribil".

28. Guvernul contesta existenta unei legaturi de cauzalitate intre incalcarea pretinsa si prejudiciul moral pe care il pretinde reclamanta.

29. Curtea considera ca zadarnicirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentelor in litigiu vandute de stat unor terti, combinata cu lipsa totala de despagubire, pentru mai mult de 7 ani, a condus la o incalcare grava a dreptului reclamantei la respectarea bunurilor sale, incalcare pentru care suma de 2.000 EUR ar reprezenta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit.

30. In ceea ce priveste sumele pe care reclamanta le-a achitat cumparatorilor celor doua apartamente cu titlu de cheltuieli de judecata, Curtea observa ca reclamanta le-a inclus in suma pe care o solicita cu titlu de costuri si cheltuieli. Prin urmare, aceasta cerere va fi analizata in rubrica de mai jos.

B. Costuri si cheltuieli

31. Reclamanta solicita, prezentand documente justificative, suma de 1.783 EUR pentru cheltuielile de judecata angajate in fata instantelor interne, si anume 783 EUR pentru onorariile de avocat si 1.000 EUR reprezentand suma pe care a fost obligata sa le-o plateasca cumparatorilor apartamentelor in litigiu cu titlu de cheltuieli de judecata.

32. Guvernul nu se opune rambursarii cheltuielilor, cu conditia sa fie justificate, necesare si rezonabile.

33. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de elementele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabila suma de 1.600 EUR pentru acoperirea costurilor si cheltuielilor referitoare la procedura nationala si i-o acorda reclamantei.

C. Dobanzi moratorii

34. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

1. declara cererea admisibila;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotaraste:

a) ca statul parat trebuie sa ii restituie reclamantei apartamentele nr. 3 si 5 din casa situata in Cluj-Napoca, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 18, si terenul aferent in suprafata de 200 m2, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A 2 din Conventie;

b) ca, in lipsa unei astfel de restituiri, statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, suma de 150.000 EUR (una suta cincizeci mii euro), cu titlu de daune materiale;

c) ca, in orice caz, statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, urmatoarele sume:

(i) 2.000 EUR (doua mii euro), cu titlu de daune morale;

(ii) 1.600 EUR (una mie sase sute euro), cu titlu de costuri si cheltuieli;

d) ca la sumele mentionate mai sus sa se adauge orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit si ca sumele respective sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;

e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene aplicabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.

Intocmita in limba franceza, ulterior fiind comunicata in scris la data de 21 februarie 2008, in aplicarea art. 77 AA 2 si 3 din Regulament.

Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada, presedinte grefier CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA din 6 decembrie 2007, definitiva la 6 martie 2008, in Cauza Bragadireanu impotriva Romaniei

(Cererea nr. 22.088/04) In Cauza Bragadireanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: domnul B.M. Zupancic, presedinte, domnul C. Birsan, doamna A. Gyulumyan, domnul E. Myjer, domnul David Thor Bjorgvinsson, doamna I. Ziemele, doamna I. Berro-Lefevre, judecatori, si domnul S. Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 15 noiembrie 2007, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 22.088/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Alexandru Bragadireanu (reclamantul) a sesizat Curtea la data de 25 mai 2004, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Reclamantul, care a beneficiat de asistenta judiciara, a fost reprezentat de domnul A. Grigoriu, avocat exercitand profesia in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, doamna B. Ramascanu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Reclamantul a invocat, in special, ca mentinerea sa in detentie, pe fondul gravelor sale probleme de sanatate, si fata de calitatea ingrijirilor medicale primite in inchisoare, a incalcat art. 3 din Conventie. De asemenea, el s-a plans, in temeiul art. 6 din Conventie, ca procedura penala desfasurata impotriva sa a fost injusta si a avut o durata prea lunga. 4. La data de 4 iulie 2006, Curtea a hotarat sa comunice Guvernului plangerea de mai sus si sa acorde prioritate oficiala cererii, in baza Regulii 41 din Regulamentul Curtii. In temeiul prevederilor art. 29 A 3 din Conventie, Curtea a decis sa analizeze in acelasi timp fondul si admisibilitatea cauzei. IN FAPT I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantul s-a nascut in anul 1954 si locuieste in Bucuresti. A. Procedura penala impotriva reclamantului 6. La data de 9 iunie 1993, reclamantul a fost retinut timp de 5 zile sub acuzatia ca si-a ucis concubina. La data de 14 iunie 1993, procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Giurgiu a dispus cercetarea reclamantului in stare de arest preventiv. 1. Analiza fondului de catre instantele interne 7. La data de 22 octombrie 1993, procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Giurgiu l-a trimis in judecata pe reclamant pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 176 lit. a) din Codul penal. 8. La datele de 4 aprilie, 10 octombrie, 28 noiembrie 1994, 9 ianuarie, 13 februarie si 15 mai 1995, in prezenta reclamantului si a lui D.U., avocatul sau ales, Tribunalul Judetean Giurgiu a audiat diferiti martori. La data de 10 octombrie 1994, reclamantul a fost si el audiat. La data de 15 mai 1995, Tribunalul Judetean Giurgiu a ascultat concluziile formulate de procuror, de partea civila si de D.U. Ulterior, reclamantului i s-a dat dreptul la ultimul cuvant. 9. Prin Sentinta din 29 mai 1995, Tribunalul Judetean Giurgiu l-a gasit pe reclamant vinovat de savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav si l-a condamnat la 20 de ani de inchisoare. Instanta si-a intemeiat sentinta pe depozitiile martorilor, pe declaratiile si comportamentul reclamantului si pe rapoartele medicale referitoare la moartea victimei. La data de 16 februarie 1996, sentinta a fost confirmata, in urma apelului reclamantului, de catre Curtea de Apel Bucuresti, care a analizat dovezile prezentate de reclamant si de I.C., avocatul acestuia. 10. Reclamantul a formulat recurs in fata Curtii Supreme de Justitie, afirmand ca nu comisese crima si ca, prin urmare, probele au fost gresit interpretate de instante. 2. Evolutia starii de sanatate a reclamantului in timpul procedurii penale 11. Reclamantul a fost trimis la spitalul penitenciar in perioadele 4 august-5 octombrie 1995, 4 aprilie-25 aprilie 1996 si, din nou, intre 8 si 22 august 1996. Acolo el a fost supus mai multor interventii chirurgicale. In anul 1996, a fost diagnosticat cu tumoare perianala, dar a refuzat o noua operatie. Din cauza unei probleme severe la ochi, doctorii care l-au examinat pe reclamant au recomandat eliberarea lui. 12. In timpul procesului in fata Curtii Supreme de Justitie, sanatatea reclamantului s-a deteriorat in mod constant. Prin urmare, el a lipsit de la aproape toate sedintele de judecata tinute in cauza, insa afirma ca ar fi solicitat in mod repetat suspendarea procesului din cauza bolii sale.

13. Din incheierile de sedinta reiese ca reclamantul a fost reprezentat fie de un avocat din oficiu, fie de un avocat ales, la majoritatea sedintelor de judecata. 14. La data de 17 februarie 1997, dupa ce l-au examinat pe reclamant si au consemnat, in mod special, ca acesta a pierdut 20 kg in 6 luni, doctorii de la penitenciar au recomandat ca reclamantul sa fie supus unei expertize de catre Institutul de Medicina Legala. La data de 10 martie 1997, aceiasi doctori au recomandat eliberarea reclamantului. 15. Acesta a fost internat din nou in perioada 8 ianuarie- 30 mai 1997. In luna martie 2007, a fost transferat sub escorta la Spitalul Public Bagdasar din Bucuresti, unde a suferit o colostomie. El sustine ca a fost legat cu catuse de pat. 16. La data de 23 aprilie 1997, doctorii au recomandat punerea lui in libertate din cauza starii grave de sanatate. 17. La data de 15 mai 1997, Institutul de Medicina Legala a concluzionat ca reclamantul a trebuit sa urmeze un tratament de 3 luni, care l-a impiedicat sa participe la proces. 3. Suspendarea procesului 18. La data de 27 mai 1997, Curtea Suprema de Justitie a suspendat procesul din cauza starii de sanatate a reclamantului, astfel cum a fost prezentata de raportul Institutului de Medicina Legala, adus ca proba in proces. De asemenea, ea a dispus punerea in libertate a reclamantului, care a avut loc la data de 30 mai 1997. 19. Curtea Suprema de Justitie a solicitat periodic raportul de expertiza asupra starii de sanatate a reclamantului, pentru a vedea daca motivele de suspendare a procesului mai persistau. 20. Dupa eliberare, reclamantul a continuat sa fie tratat pentru afectiunea sa. La data de 15 ianuarie 1998, Institutul de Medicina Legala a certificat faptul ca era necesar inca un tratament de 6 luni si ca, in acest timp, reclamantul nu putea participa la proces. 21. La data de 10 martie 1999, instanta a tinut o sedinta de judecata si a constatat ca raportul medical nu fusese trimis inca. A stabilit urmatorul termen pentru data de 2 iunie 1999. 22. La data de 12 martie 1999, Institutul de Medicina Legala a informat Curtea Suprema de Justitie ca reclamantul este capabil sa participe la proces. 23. La data de 2 iunie 1999, instanta a luat nota de raportul medical, insa a observat cateva vicii de forma si l-a restituit Institutului de Medicina Legala. A stabilit urmatorul termen pentru data de 13 octombrie 1999. 4. Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond

24. La data de 13 octombrie 1999, in prezenta avocatului ales al reclamantului, Curtea Suprema de Justitie a constatat ca nici procurorul, nici instantele inferioare nu dispusesera evaluarea psihiatrica a reclamantului, impusa de lege pentru orice persoana urmarita pentru infractiunea de omor deosebit de grav. 25. Prin urmare, in decizia ramasa definitiva din 25 octombrie 1999, Curtea Suprema de Justitie a casat hotararile anterioare pronuntate in cauza si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Judetean Giurgiu, dispunand evaluarea psihiatrica a reclamantului. 5. Reexaminarea cauzei 26. La data de 10 martie 2000, dosarul a fost trimis la Tribunalul Judetean Giurgiu, care a tinut prima sedinta la data de 10 aprilie 2000, apoi alte cateva, reclamantul fiind absent din cauza problemelor sale de sanatate. Cu toate acestea, el a fost reprezentat in proces in principal de catre D.U., un avocat ales de el. 27. Probele aflate la dosar aratau ca la data de 31 mai 2000 el a fost externat din spital. 28. La data de 20 noiembrie 2000, Tribunalul Judetean Giurgiu a trimis cauza inapoi la procuror pentru a dispune expertiza psihiatrica. 29. Apelul procurorului impotriva acestei sentinte a fost admis de Curtea de Apel Bucuresti prin Decizia ramasa definitiva din data de 1 martie 2001, care prevedea ca Tribunalul Judetean Giurgiu sa dispuna chiar el expertizarea reclamantului, conform Deciziei Curtii Supreme de Justitie din 25 octombrie 1999. 30. La data de 23 aprilie 2001, cauza a fost repusa pe rolul Tribunalului Judetean Giurgiu. 31. In fata Tribunalului Judetean Giurgiu au avut loc circa 20 de sedinte de judecata, cauza fiind amanata in mod repetat din cauza lipsei rapoartelor de expertiza sau din cauza citarii incorecte a partilor. Se pare ca reclamantul nu s-a prezentat la niciuna dintre aceste sedinte, insa a fost reprezentat la cele mai multe dintre ele de catre D.U., aparatorul sau ales. 32. La data de 15 iunie 2001, reclamantul a fost internat pentru o alta operatie. 33. La data de 14 septembrie 2001, Institutul de Medicina Legala a apreciat ca reclamantul a necesitat un tratament medical de 4 luni, ce nu ar fi putut fi administrat in inchisoare. Cu toate acestea, la data de 29 octombrie 2001, la cererea Tribunalului Judetean Giurgiu, el a constatat ca reclamantul era capabil sa participe la proces. 34. La data de 5 noiembrie 2001, reclamantul s-a prezentat in fata comisiei medicale pentru exminarea sa psihiatrica. 35. La data de 27 martie 2002, raportul de expertiza psihiatrica a fost prezentat ca proba in proces. Acesta confirma faptul ca, din punct de vedere mintal, reclamantul avusese

discernamant la data uciderii victimei. Tribunalul Judetean Giurgiu a ascultat concluziile formulate de avocatul reclamantului si de procuror la data de 20 mai 2002 si a pronuntat sentinta la data de 10 iunie 2002. Din cauza absentelor repetate ale reclamantului, datorate starii sale de sanatate, Tribunalul Judetean Giurgiu nu l-a putut audia personal. 36. Instanta a reexaminat probele aflate la dosar si si-a intemeiat hotararea pe coroborarea depozitiilor martorilor administrate de anchetatori si de instante cu rapoartele de expertiza referitoare la decesul victimei si cu comportamentul reclamantului fata de concubina sa, fata de fostele sale sotii (martore in proces) si din timpul urmaririi penale si al procesului in fata instantei - inclusiv pe evaluarea raspunsurilor pe care le-a dat in timpul unui test cu poligraful pe care a fost de acord sa-l dea la data de 12 iunie 1993 si in cadrul caruia nu a fost asistat de avocat -, precum si pe evaluarea psihiatrica a reclamantului. Tribunalul Judetean Giurgiu l-a gasit vinovat de savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav si l-a condamnat la 20 de ani de inchisoare. 37. Reclamantul, prin avocat, a formulat apel impotriva acestei sentinte, contestand interpretarea de fapt si de drept facuta de Tribunalul Judetean Giurgiu. El si-a sustinut nevinovatia si, in subsidiar, a solicitat instantei sa ii reduca pedeapsa. Apelul i-a fost respins ca tardiv prin Decizia din 13 noiembrie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti.

38. Cu toate acestea, la data de 28 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie, la cererea reclamantului, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucuresti pentru o reanalizare a apelului. Ea a considerat ca reclamantul respectase termenul legal de introducere a apelului. 39. Reclamantul nu s-a prezentat la niciuna dintre cele 4 sedinte de judecata in fata Curtii de Apel Bucuresti. I.C., reprezentantul sau ales, s-a prezentat la una dintre aceste sedinte. Instanta a observat ca atat reclamantul, cat si avocatul sau au sustinut ca starea lor de sanatate nu le-a permis sa se prezinte la sedintele de judecata. Totusi, Curtea de Apel Bucuresti a constatat ca reclamantul nu era internat in spital la momentul respectiv si ca avocatul sau nu si-a asigurat substituirea, desi instanta i-a solicitat acest lucru, conform legii. 40. La data de 29 mai 2003, Curtea de Apel Bucuresti a desemnat din oficiu un reprezentant pentru reclamant. In aceeasi zi, ea a analizat si a respins apelul, reclamantul nefiind prezent la sedinta de judecata. Ea a constatat ca probele confirmau vinovatia reclamantului si ca, in circumstantele spetei, pedeapsa aplicata de Tribunalul Judetean Giurgiu era justificata. Avocatul desemnat din oficiu a pledat pentru nevinovatia reclamantului si, in subsidiar, a solicitat instantei sa reduca pedeapsa aplicata. 41. Reclamantul a formulat recurs impotriva acestei decizii la Curtea Suprema de Justitie, contestand, la fel ca mai inainte, interpretarea de fapt si de drept a instantelor inferioare. Reclamantul nu s-a prezentat la niciunul dintre cele 3 termene de judecata acordate pe fondul cauzei. La primul termen s-a prezentat asistentul sau personal (vezi paragraful 42

de mai jos), care a informat Curtea despre starea precara de sanatate a reclamantului si a solicitat o amanare pentru a-i permite reclamantului sa numeasca un reprezentant. Instanta a amanat procesul si a numit un avocat pentru reclamant. Inainte de urmatorul termen, I.C., aparatorul reclamantului care il reprezentase in apelul de mai sus, a facut o cerere scrisa pentru o alta amanare, pe motiv ca nu a avut timp sa studieze intregul dosar. In prezenta avocatului din oficiu si a procurorului, instanta a admis cererea. Cu toate acestea, I.C. nu s-a prezentat la ultimul termen din data de 12 februarie 2004. Avocatul din oficiu a participat in numele reclamantului. Prin decizia ramasa definitiva din aceeasi zi, dupa reevaluarea probelor aflate la dosar, Curtea Suprema de Justitie a confirmat sentinta. B. Detentia reclamantului 42. La data de 28 august 2003, reclamantul a fost examinat de o comisie de doctori de la Comisia pentru Protectia Persoanelor cu Handicap. Ei au stabilit ca starea sa de sanatate era caracterizata printr-o deficienta functionala severa care ii dadea dreptul la un asistent personal. 1. Expertiza reclamantului in vederea amanarii sau intreruperii executarii pedepsei 43. La data de 19 februarie 2004, reclamantul a depus o cerere pentru amanarea executarii sentintei din motive medicale. Mai tarziu, el a reformulat-o, solicitand intrruperea executarii sentintei. 44. La data de 1 martie 2004, reclamantul a fost deferit Institutului de Medicina Legala in vederea exprimarii unei opinii asupra chestiunii daca era sau nu capabil sa execute pedeapsa. 45. Doctorii de la Institutul de Medicina Legala l-au reexaminat pe reclamant si au constatat ca stadiul bolii sale permitea continuarea detentiei sale si ca tratamentul sau medical putea fi continuat in spitalele penitenciare: "Patologia ... este severa, cu evolutie imprevizibila, posibil catre o prognoza fatala ce ar putea avea loc indiferent daca [reclamantul] se afla in inchisoare sau este eliberat." Doctorii au trimis raportul la data de 30 septembrie 2004. 46. Pe baza acestei probe, cererea de intrerupere a reclamantului a fost respinsa la data de 18 octombrie 2004 de catre Tribunalul Judetean Giurgiu. Decizia a fost confirmata de Curtea de Apel Bucuresti la data de 22 noiembrie 2004. Reclamantul nu a formulat recurs si, astfel, aceasta decizie a ramas definitiva. 47. La data de 24 octombrie 2006, Institutul de Medicina Legala a declansat o noua expertiza a reclamantului pentru a evalua posibilitatea de a intrerupe executarea pedepsei. Totusi, la data de 30 august 2006, reclamantul a refuzat sa continue aceasta examinare, deoaece a considerat ca nu-i va aduce niciun beneficiu.

2. Ingrijirile medicale si conditiile din inchisoare 48. La data de 10 martie 2004, reclamantul a fost incarcerat pentru a executa restul pedepsei. El sustine ca a fost pus intr-o celula cu 30 de paturi dispuse pe 3 niveluri, prevazute cu saltele foarte deteriorate, cu 2 detinuti in fiecare pat, doua toalete si niciun dus sau apa calda in camera. Din cauza starii sale de sanatate (deoarece avea un anus artificial, ii era imposibil sa isi controleze intestinele), el a cerut sa fie transferat intr-o celula cu un singur pat, insa aceasta cerere a fost respinsa pe motiv ca in penitenciarul respectiv nu existau astfel de celule, cu exceptia celulelor de izolare. 49. Conform afirmatiilor reclamantului, el a solicitat in mod repetat sa fie examinat de un doctor, insa fara niciun rezultat. El sustine ca medicamentele pentru tratamentul sau nu iau fost oferite de autoritati din lipsa de fonduri si ca familia sa a fost nevoita sa i le trimita. 50. Guvernul a transmis fisa medicala a reclamantului impreuna cu o adresa de la Administratia Penitenciarelor din data de 26 septembrie 2006, ce prezenta detaliat ingrijirile medicale pe care reclamantul le-a primit in inchisoare. 51. Se pare ca, in perioada 10-22 martie 2004, el a fost internat la Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost examinat de doctorii penitenciarului. El a fost supus unor teste de laborator si unei evaluari oncologice in spitale publice. 52. Ulterior, a fost examinat periodic de doctorii penitenciarului si adesea a fost trimis la specialisti pentru control. 53. In perioada 8 mai-22 iulie 2004, reclamantul a fost internat din nou la Spitalul Penitenciar Jilava. Au fost efectuate analize de laborator si a fost trimis si la spitalul public pentru mai multe examene amanuntite. 54. A fost internat din nou la Spitalul Penitenciar Jilava in perioada 8-28 august 2004. La data de 18 august 2004, doctorii au efectuat o scanare abdominala cu ultrasunete si au recomandat controale periodice la 3 luni. 55. La data de 6 august 2004, reclamantul a primit de la familia sa 30 de tuburi de Pentoxifilin. 56. Supravegherea sa medicala a continuat pe toata durata anilor 2004, 2005 si 2006. A fost supus unor verificari oftalmologice, a fost vazut de doctori specialisti cel putin o data la doua luni si a primit in fiecare luna medicamentele prescrise prin intermediul farmaciilor penitenciare. 57. La data de 28 iunie 2005, reclamantul a informat autoritatile ca refuza sa fie examinat in Spitalul Penitenciar Jilava, avand in vedere plangerea sa penala de rele tratamente facuta ipotriva doctorilor de la penitenciar (vezi paragrafele 61 si 62 de mai jos).

58. A fost internat din nou la Spitalul Penitenciar Jilava in perioada 23-31 august 2006. 59. Se pare ca reclamantul a primit medicamente de la farmaciile penitenciare conform prescriptiilor doctorilor care l-au examinat. 60. Intre perioadele de internare, reclamantul a fost detinut in penitenciarele Rahova si Giurgiu. 3. Plngerile referitoare la conditiile din inchisoare si ingrijirile medicale 61. La data de 4 iunie 2004, reclamantul a depus o plangere penala impotriva doctorilor de la penitenciar care l-au operat in perioada detentiei. El i-a acuzat de vatamare intentionata si incompetenta profesionala in timpul interventiei chirurgicale. La data de 1 aprilie 2005, Parchetul Militar Bucuresti a respins plangerea ca tardiva. Reclamantul a facut plangere impotriva acestei decizii. In adresa sa catre Parchet, el a invocat faptul ca a fost "transportat si tinut in Spitalul Bagdasar - Arseni sub escorta". Plangerea penala a fost reexaminata si respinsa din nou, la data de 28 iulie 2005, de procurorul de la Parchetul Militar Bucuresti. Prin Decizia din 18 aprilie 2006, Tribunalul Militar Bucuresti a confirmat decizia procurorului, cu motivarea ca acuzatia impotriva doctorilor de la penitenciar era neintemeiata si ca, in orice caz, din cauza timpului trecut de la operatii si pana la depunerea plangerii penale, raspunderea pentru oricare dintre infractiunile din plangere se prescrisese. 62. La data de 3 august 2005, reclamantul a depus o plangere la Tribunalul Bucuresti in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate. El a considerat ca dreptul sau la informare, la protectia sanatatii sale si la un mediu sanatos i-a fost incalcat in inchisoare. Mai mult, el a afirmat ca, in inchisoare, conditiile de detentie au ajuns la nivel de tortura. Prin urmare, el a argumentat ca, in ciuda starii sale grave de sanatate, autoritatile inchisorii au refuzat sa-l puna intr-o celula singur. De asemenea, el sustine ca nu a avut acces la fisele sale medicale si la dosarul penal. 63. Prin Decizia din 17 octombrie 2005, judecatoria i-a respins actiunea. Acesta a considerat ca lipsa de calitate a ingrijirilor medicale nu intra sub incidenta ordonantei invocate; reclamantul ar fi trebuit sa introduca o actiune in raspundere civila impotriva doctorilor. In orice caz, probele au aratat ca reclamantul a primit ingrijiri medicale adecvate, a fost vazut si examinat de diferiti doctori, i s-au oferit ingrijirile posttratament ce ii fusesera prescrise. 64. Instanta a respins ca neintemeiata afirmatia reclamantului privind lipsa de acces la fisa sa medicala. Ea a observat ca fisa respectiva fusese adusa ca proba la proces, atat reclamantul, cat si reprezentantul sau avand astfel acces la ea. 65. In cele din urma, judecatoria a reamintit ca ordonanta de urgenta nu a impus o obligatie pentru autoritatile inchisorii de a asigura accesul reclamantului la dosarul sau

penal. Ea a reamintit ca reclamantul avea dreptul sa desemneze un reprezentant pentru a-l studia. 66. Apelul reclamantului a fost, de asemenea, respins de Tribunalul Bucuresti, prin Decizia definitiva din 5 decembrie 2005. Tribunalul a observat ca penitenciarul a refuzat sa il mute pe reclamant intr-o celula individuala pe motiv ca va fi transferat in curand intr-o sectie noua, intr-o camera ce va fi mai potrivita pentru necesitatile sale medicale. Se pare ca instanta a apreciat ca afirmatiile reclamantului referitoare la influenta negativa asupra sanatatii sale a conditiilor de detentie erau neintemeiate. De asemenea, instanta a reamintit ca era datoria autoritatilor inchisorii sa ii asigure un asistent personal. 67. Prin Adresa din 16 decembrie 2005, Comisia pentru Protectia Persoanelor cu Handicap l-a informat pe reclamant ca, atat timp cat se afla in inchisoare, el nu avea dreptul la nicio alocatie speciala pentru nevoile sale personale sau pentru angajarea unui asistent personal, deoarece era obligatia penitenciarului sa ii asigure ingrijiri. 68. Actualmente, reclamantul se afla inca in inchisoare. Se pare ca nu a fost transferat intr-o celula individuala. II. Dreptul intern pertinent 69. Prevederea relevanta din Codul de procedura penala reglementand evaluarea psihiatrica a unei persoane acuzate de o infractiune este urmatoarea: ARTICOLUL 117 Expertiza obligatorie "Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav...". 70. Codul de procedura penala prevede ca viciile de forma din procedura, cum ar fi neaudierea in persoana a acuzatului de catre instante, constituie o incalcare a drepturilor de aparare, ceea ce va duce la nulitatea hotararii pronuntate. Prevederile relevante din dreptul si practica interne sunt descrise detaliat in Cauza Ilisescu si Chiforec impotriva Romaniei (nr. 77.364/01, AA 18-19, 1 decembrie 2005). 71. Partea relevanta din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat este urmatoarea: ARTICOLUL 38 "Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele..., sa se prezinte la fiecare termen...". 72. Partea relevanta din statutul profesiei de avocat este urmatoarea: ARTICOLUL 221

"(2) In cazul in care avocatul este impiedicat sa indeplineasca serviciul profesional, isi va asigura substituirea...". III. Prvederile relevante ale Consiliului Europei referitoare la conditiile de detentie 73. Extras din cel de al 11-lea Raport general al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) [CPT/Inf (2001) 16]: "29. In anumite tari vizitate de CPT, mai ales in Europa Centrala si de Est, cazarea detinutilor se face deseori in dormitoare de mare capacitate care contin toate sau cele mai multe dintre facilitatile utilizate zilnic de prizonieri, cum ar fi: spatiul de dormit, spatiul de zi si utilitatile sanitare. CPT obiecteaza in privinta principiului pe care se bazeaza aceste modalitati de locuire in inchisorile inchise, iar aceste obiectii sunt si mai puternice atunci cand, asa cum este cazul in mod frecvent, in dormitoarele respective sunt tinuti detinuti in spatii extrem de inghesuite si insalubre. Fara indoiala ca diferiti factori, inclusiv cei de ordin cultural, fac sa fie de preferat, in anumite tari, locurile de detentie colective in locul celulelor individuale. Totusi, sunt putine lucruri de spus in favoarea si multe de spus in defavoarea sistemului in care zeci de detinuti locuiesc si dorm impreuna in acelasi dormitor." 74. Standardele CPT (Sectiuni "fundamentale" ale rapoartelor generale anuale ale CPT): "50. CPT ar dori sa adauge ca este deosebit de preocupat atunci cand constata o combinatie intre suprapopulare, activitati cu regim precar si acces neadecvat la utilitati sanitare in aceeasi institutie. Efectul cumulat al acestor conditii se poate dovedi a fi extrem de daunator prizonierilor... [Prizonierii incapabili sa continue detentia] 70. Exemple tipice de astfel de prizonieri sunt cei supusi unor prognoze fatale pe termen scurt, care sufera de o boala grava ce nu poate fi tratata cum se cuvine in conditiile inchisorii, care au un handicap major sau sunt inaintati in varsta. Continuarea detentiei acestor persoane intr-un mediu de inchisoare poate crea o situatie intolerabila. In cazuri de agest gen, doctorul inchisorii are datoria sa intocmeasca un raport pentru autoritatea responsabila, in vederea efectuarii unor alte aranjamente mai adecvate." 75. CPT a vizitat Romania in anii 1995, 1999, 2001, 2002, 2003, 2004 si 2006. Toate rapoartele sale de vizita, mai putin ultimul, au fost facute publice. Suprapopularea inchisorilor si lipsa de utilitati sanitare rezonabile au fost probleme ridicate in mod constant de CPT. 76. Recomandarea nr. R(98)7 cu privire la aspectele etice si organizatorice ale ocrotirii sanatatii in penitenciare prevede urmatoarele:

"C. Persoanele incapabile sa continue detentia: handicap fizic major, varsta inaintata, prognoza fatala pe termen scurt 50. Prizonierii cu handicapuri fizice majore si cei inaintati in varsta ar trebui gazduiti astfel incat sa le permita o viata cat se poate de normala si nu ar trebui separati de restul populatiei inchisorii. Modificarile de structura ar trebui facute in asa fel incat sa sprijine deplasarea persoanelor in scaun cu rotile si a handicapatilor in conditii similare cu cele din mediul exterior. 51. Decizia privind momentul in care pacientii supusi unei prognoze fatale pe termen scurt ar trebui sa fie transferati la unitati spitalicesti externe ar trebui luata din considerente medicale. In asteptarea acestui transfer, acesti pacienti ar trebui sa primeasca asistenta medicala optima in ultima faza a bolii lor in cadrul centrului medical al inchisorii. In astfel de cazuri, trebuie oferite ingrijiri periodice intr-un ospiciu extern. Ar trebui analizata posibilitatea de gratiere din motive medicale sau de eliberare anticipata." IN DREPT I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Conventie 77. Reclamantul considera ca [in cauza] conditiile sale de detentie si lipsa de tratament medical adecvat pentru boala sa au constituit o incalcare a art. 3 din Conventie, care prevede urmatoarele: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante." A. Asupra admisibilitatii 78. Guvernul a prezentat comentarii in detaliu asupra detentiei reclamantului dinainte de proces si asupra conditiilor de eliberare a sa la data de 30 mai 1997, inclusiv asupra asazisei utilizari a catuselor pentru a-l imobiliza pe reclamant de patul sau la Spitalul Bagdasar-Arseni. In masura in care plangerea este inteleasa ca facand referire la aceste aspecte, Curtea reaminteste ca cererea de fata a fost depusa abia la data de 25 mai 2004, adica dupa mai mult de 6 luni de la sfarsitul detentiei preventive. 79. In ceea ce priveste presupusa utilizare a catuselor, reclamantul nu a facut nici macar in substanta o astfel de plangere la autoritatile locale. Simplul fapt ca a mentionat in plangerea sa penala impotriva doctorilor care l-au tratat in perioada 1995-1996 ca fusese "transportat sub escorta" la spitalul public nu ii da ocazia Curtii sa considere ca reclamantul a permis autoritatilor romane sa solutioneze problema. Daca s-ar fi argumentat ca nu a avut la dispozitie nicio cale efectiva de plangere, regula celor 6 luni, pe care reclamantul nu a respectat-o, s-ar fi aplicat din nou [vezi, mutatis mutandis, Cauza Rosengren impotriva Romaniei (dec. partiala), nr. 70.786/01, 27 aprilie 2004].

80. Rezulta ca aceasta parte a plangerii trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 AA 1 si 4 din Conventie. 81. Cu toate acestea, in masura in care plangerea se refera la conditiile de incarcerare a sa incepand cu luna martie 2004, Curtea observa ca aceste afirmatii nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A 3 din Conventie. De asemenea, observa ca acest capat de cerere nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. B. Asupra fondului 82. Guvernul sustine ca reclamantul nu a dovedit "dincolo de orice indoiala rezonabila" asa-zisa supunere a sa la rele tratamente. El a reamintit ca reclamantul a fost examinat periodic de specialisti si a primit tratamentul adecvat astfel cum a fost prescris de doctori. Faptul ca a trebuit din cand in cand sa primeasca medicamente de la familia sa nu a constituit o maltratare. El a facut trimitere la cauze precum Cara-Damiani impotriva Italiei [(dec.), nr. 35.995/97, 28 martie 2000] si I.T. impotriva Romaniei [ (dec.), nr. 40.155/02, 24 noiembrie 2005].

83. Reclamantul a replicat ca starea sa de sanatate, si anume incapacitatea sa de a-si controla intestinele, a produs un mediu foarte ostil in celula, expunandu-l incontinuu la batjocura din partea colegilor detinuti si culminand cu excluderea sa de la orice activitate sociala. El a reamintit ca, desi avea dreptul la conditii speciale si chiar la un asistent personal (vezi paragraful 42 de mai sus), el continua sa imparta celula cu mai multi detinuti si nu si-a putut asigura un standard minim de igiena din cauza lipsei de apa calda curenta sau a dusurilor. Mai mult, reclamantul sustine ca nimeni nu s-a oferit sa-l ajute sa ajunga de la celula sa la utilitatile sanitare din penitenciar. 84. Curtea reaminteste ca, desi art. 3 din Conventie nu poate fi interpretat ca unul care prevede o obligatie de a elibera detinutii pe motive medicale, el impune totusi o obligatie pentru stat de a proteja confortul fizic al persoanelor lipsite de libertate, de exemplu oferindu-le asistenta medicala necesara. Curtea a mai pus accent si pe dreptul tuturor prizonierilor la conditii de detentie compatibile cu demnitatea umana, astfel incat sa garanteze ca modalitatea si metoda de executare a masurilor impuse nu-i supun la suferinta sau privatiune de o intensitate dincolo de nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei; in plus, pe langa sanatatea prizonierilor, confortul lor trebuie asigurat in mod adecvat, avandu-se in vedere cerintele practice de detentie (vezi cauzele KudA2a impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, A 94, CEDO 2000-XI, si Mouisel impotriva Frantei, nr. 67.263/01, A 40, CEDO 2002-IX). 85. Revenind la faptele cauzei de fata, Curtea considera ca aceasta plangere are doua ramuri: ingrijirile medicale primite in inchisoare si conditiile de detentie. Curtea le va analiza separat.

1. Ingrijirile medicale primite in inchisoare 86. Probele supuse atentiei Curtii arata ca reclamantul a fost examinat regulat de doctorii de la penitenciar si a fost trimis la spitale publice pentru examinari detaliate atunci cand s-a considerat necesar. Dimpotriva, pretentiile reclamantului par nefondate in lumina fisei sale medicale, adusa ca proba in cauza de catre Guvern si necontestata de reclamant. 87. Este adevarat ca familia reclamantului i-a furnizat medicamente. Totusi, Curtea observa ca s-a raportat ca acest lucru a avut loc o singura data, pe 6 august 2004, iar fisa medicala a reclamantului contine prescriptiile doctorilor in timpul detentiei sale, ceea ce dovedeste ca autoritatile penitenciare au raspuns in general in mod adecvat necesitatilor sale de tratament medical. 88. Curtea nu poate specula asupra evolutiei sanatatii reclamantului in cazul in care aceste medicamente nu ar fi fost furnizate de familia sa. Totusi, trebuie observat ca starea de sanatate generala a reclamantului nu pare sa se fi deteriorat in inchisoare din cauza lipsei de tratament medical. 89. In cele din urma, Curtea reaminteste ca, in ceea ce priveste intrebarea daca o persoana grav bolnava ar trebui sa ramana lipsita de libertate, ea nu poate inlocui evaluarea situatiei de catre instantele locale cu propria sa evaluare, in special atunci cand autoritatile locale si-au indeplinit in general obligatia de a proteja integritatea fizica a reclamantului, in particular prin furnizarea de ingrijiri medicale adecvate (ibid.). 90. In cauza de fata, instantele au refuzat sa intrerupa executarea pedepsei pe baza concluziilor raportului medical din 2004, potrivit caruia reclamantul era capabil sa suporte detentia. In anul 2006, reclamantul a pus capat celei de-a doua examinari medicale al carei scop era sa evalueze posibilitatea eliberarii sale din detentie. Totusi, acest dosar nu cuprinde nicio dovada ca cererea de eliberare din inchisoare pe motive medicale, depusa la instante, ar fi ramas ineficienta. 91. Prin urmare, avand in vedere exclusiv ingrijirile medicale primite in inchisoare, reclamantul nu a dovedit "dincolo de orice indoiala rezonabila" ca suferinta sa a atins nivelul minim de gravitate pentru a intra sub incidenta art. 3 [vezi Cauza KudA2a, A 91 si I.T. (dec.)], ambele mentionate mai sus, si paragraful 95 din prezenta hotarare, de mai jos). 2. Facilitatile adecvate in inchisoare 92. Curtea considera ca, in ceea ce priveste conditiile asigurate reclamantului in inchisoare, apare o problema separata, tinandu-se cont de necesitatile sale medicale. Afirmatiile reclamantului privind lipsa oricarui ajutor organizat din partea autoritatilor inchisorii nu sunt contestate in niciun fel de Guvern. Mai mult, se pare ca reclamantul nu a beneficiat in inchisoare de un asistent personal, impus de starea sa de sanatate precara,

fiind obligat sa se bazeze pe colegii detinuti pentru cele mai elementare necesitati sanitare. 93. Este adevarat ca, in astfel de cazuri, Curtea impune ca ingerinta sa fie dovedita "dincolo de orice indoiala rezonabila", avand in vedere ca o astfel de dovada ar putea rezulta din coexistenta unor deductii suficient de puternice, clare si concordante sau din prezumtii de fapt incontestabile similare (vezi Cauza Irlanda impotriva Regatului Unit, Hotararea din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25, p. 64-65, A 161). 94. In cazul de fata, Curtea nu poate decat sa observe ca Guvernul, care a furnizat informatii foarte detaliate de la autoritatile penitenciare privind supravegherea medicala a reclamantului, nu a putut prezenta nicio informatie referitoare la facilitatile oferite reclamantului in detentie, inclusiv la problema unui asistent personal. Acest lucru ii permite Curtii sa constate ca reclamantului nu i-au fost oferite astfel de facilitati. Astfel, Curtea reaminteste ca starea de sanatate a reclamantului este grava, ca necesitatile sale medicale elementare sunt greu de asigurat si ca are deficiente functionale severe. Desi autoritatile sunt constiente de aceste lucruri, el continua sa fie detinut intr-un penitenciar obisnuit, imparte celula cu alte persoane, nu are dus sau apa calda la dispozitie si nu este asistat in mod regulat pentru necesitatile sale. Starea sa precara de sanatate a dus la separare sociala de restul populatiei din inchisoare. 95. Mai mult, descrierea facuta de reclamant privind facilitatile inchisorii, atat in adresele sale initiale trimise Curtii, cat si in observatiile sale ulterioare, in special suprapopularea, obligarea de a imparti patul cu alte persoane, saltelele deteriorate si utilitatile sanitare neadecvate nu sunt contestate de Guvern si sunt confirmate de rapoartele CPT asupra Romaniei. Conditiile nu satisfac standardele europene stabilite de CPT (vezi paragrafele 73-75 de mai sus). Prin urmare, astfel cum scoate in evidenta CPT, efectul cumulat al suprapopularii in dormitoare de mare capacitate (si uneori chiar insalubre), regimul sarac al activitatilor si accesul neadecvat la utilitatile sanitare se pot dovedi a fi in detrimentul prizonierilor (vezi si, mutatis mutandis, Kalashnikov impotriva Rusiei, nr. 47.095/99, A 97, CEDO 2002VI, si Kehayov impotriva Bulgariei, nr. 41.035/98, A 66, 18 ianuarie 2005).

96. In acest context, Curtea mai reaminteste si ca nu exclude faptul ca in situatii deosebit de grave ar putea fi luate masuri umanitare (vezi, mutatis mutandis, Farbtuhs impotriva Letoniei, nr. 4.672/02, A 52, 2 decembrie 2004). 97. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a-i permite Curtii sa constate ca [in cauza] conditiile din inchisoare, in special suprapopularea si lipsa de acces la igiena si alte facilitati adecvate starii sale de sanatate, au cauzat reclamantului suferinte care au atins pragul tratamentului inuman si degradant care intra sub incidenta art. 3.

98. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile de detentie in care a fost tinut reclamantul. II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A 1 din Conventie A. Dreptul la un proces echitabil 99. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 6 A 1 din Conventie, ca nu a avut parte de un proces echitabil in fata instantelor interne. In mod special, el sustine ca martorii au fost influentati de acuzare, ca instantele au judecat cauza in lipsa sa si ca nu a fost reprezentat intotdeauna de un avocat pe parcursul procesului si, in special, in timpul efectuarii testului cu poligraful (vezi paragraful 36 de mai sus). 100. Partea relevanta a art. 6 prevede urmatoarele: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa." 101. Guvernul sustine ca hotararile luate de instante in lipsa reclamantului nu au fost decisive pentru soarta reclamantului. Spre deosebire de Cauza Ilisescu si Chiforec, mentionata mai sus, in care Curtea a constatat o incalcare a art. 6 din cauza ca reclamantul nu a fost audiat de instantele interne care l-au condamnat, in cauza de fata reclamantul a fost audiat de doua ori in fata instantei de fond. 102. Curtea observa inca de la inceput ca in dosar nu exista nicio dovada care i-ar putea permite sa ajunga la o concluzie in ceea ce priveste lipsa de reprezentare in timpul testului cu poligraful la care a fost supus reclamantul. Mai mult, niciuna dintre probele aflate la dosar nu indica faptul ca ar fi facut o astfel de plangere in fata instantelor interne. Totusi, chiar presupunand ca reclamantul nu a fost reprezentat si ca a epuizat caile de atac interne pentru aceasta plangere, Curtea observa ca hotararea de condamnare fata de acesta nu s-a bazat exclusiv pe aceasta proba. Prin urmare, desi regretabila, o astfel de situatie nu este, in sine, suficienta pentru a constata incalcarea art. 6. Mai mult, nu este de datoria Curtii sa speculeze asupra rezultatului pe care l-ar fi avut urmarirea penala daca raspunsurile la testul cu poligraful nu ar fi fost luate in considerare de instantele interne. 103. In ceea ce priveste condamnarea reclamantului fara a fi fost audiat de instantele interne, atunci cand legea nationala permite ca un proces sa se desfasoare in pofida lipsei unei persoane "acuzate de o infractiune", persoana respectiva ar trebui sa poata obtine de la o instanta care l-a audiat o noua examinare a fondului acuzarii (vezi cauzele Colozza impotriva Italiei, Hotararea din 12 februarie 1985, seria A nr. 89, p. 15, A 29, si Ilisescusi Chiforec, mentionata mai sus, A 34). 104. Curtea a stabilit deja ca legislatia romaneasca permite casarea unei hotarari pronuntate fara ca acuzatul sa fi fost prezent si interogat de instante (vezi paragraful 70 de mai sus).

105. In cazul de fata, Curtea observa, alaturi de Guvern, ca reclamantul a fost audiat, in prezenta avocatului sau ales, in fata instantei de fond si a instantelor superioare care au analizat pentru prima data fondul cauzei (vezi paragrafele 8 si 9 de mai sus). Cu toate acestea, la rejudecare, fondul cauzei a fost reanalizat de instante cu acelasi nivel de competenta fara a-l audia pe reclamant. Este adevarat ca, spre deosebire de cauzele Constantinescu impotriva Romaniei (nr. 28.871/95, A 19, CEDO 2000-VIII) si Ilisescu si Chiforec (mentionate mai sus, A 15), in care instantele au refuzat sa ii audieze pe reclamanti si/sau pe avocatii acestora, desi ei se aflau in sala de judecata, in cauza de fata, nici relamantul si nici avocatii sai alesi (cu cateva exceptii) nu s-au prezentat la judecata. 106. Pe de alta parte, reclamantul nu a invocat, cel putin de o maniera generala, o incalcare a dreptului de a fi audiat personal in urma exercitarii cailor de atac, care au fost formulate prin reprezentantul sau ales. De asemenea, el nu a furnizat niciun argument care sa ii permita Curtii sa constate ca o astfel de cale de atac nu ar fi putut fi eficienta in cazul sau special (vezi Cauza Ilisescu si Chiforec, mentionata mai sus, A 14). 107. Prin urmare, avand in vedere ca, potrivit art. 35 din Conventie, recursul unui reclamant trebuie sa fie efectiv, adica recursul trebuie sa fie disponibil si suficient pentru a permite reparatia incalcarilor pretinse (vezi, mutatis mutandis, Cauza Sakkopoulos impotriva Greciei, nr. 61.828/00, A 44, 15 ianuarie 2004), rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie respinsa conform art. 35 AA 1 si 4 din Conventie din cauza neepuizarii cailor de recurs interne. 108. In ceea ce priveste reprezentarea, Curtea observa inca de la inceput ca reclamantul nu s-a plans de lipsa de reprezentare efectiva la calea de atac formulata in fata Curtii Supreme de Justitie de catre reprezentantul sau in numele sau. 109. Fara a tine cont de acest lucru si chiar presupunand ca reclamantul a epuizat caile de recurs interne in aceasta chestiune, Curtea considera ca aceasta plangere este inadmisibila din urmatoarele motive. 110. Prin urmare, ea observa, alaturi de Guvern, ca de fiecare data cand instantele l-au audiat pe reclamant sau pe martori, avocatul sau a fost prezent. Cu toate acestea, la reexaminarea cauzei, desi avocatul reclamantului a fost prezent pe durata procesului pe fond, el nu a participat la procesul in apel. Mai mult, el nu a oferit o explicatie acceptabila nici pentru absenta sa, nici pentru neasigurarea unei substituiri (vezi paragrafele 26, 39, 71 si 72 de mai sus), desi avea obligatia legala sa o faca. Curtea Suprema de Justitie a acordat doua amanari pentru a asigura reprezentarea reclamantului de catre un avocat ales, dar fara rezultat. In acest context, era rezonabil ca instantele sa numeasca avocati din oficiu (vezi, a contrario, Cauza Imbrioscia impotriva Elvetiei, Hotararea din 24 noiembrie 1993, seria A nr. 275, A 38).

111. Pentru toate aceste motive, ea considera ca aceasta cerere este vadit neintemeiata si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 AA 3 si 4 din Conventie.

B. Durata procedurii penale 112. Reclamantul s-a plans de faptul ca durata procedurii sale penale a fost incompatibila cu cerinta de "termen rezonabil" stipulata de art. 6 A 1 din Conventie, care prevede urmatoarele: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa." 113. Perioada ce trebuie luata in considerare a inceput abia la data de 20 iunie 1994, cand Romania a ratificat Conventia. Totusi, in evaluarea caracterului rezonabil al timpului care s-a scurs de la data respectiva, trebuie luat in considerare stadiul procedurii la momentul respectiv. Asadar, la data ratificarii, cauza se afla pe rolul instantei de fond, procedura penala fiind deja pe rol de un an. Perioada respectiva s-a incheiat la data de 12 februarie 2004, cand Curtea Suprema de Justitie a pronuntat decizia definitiva in cauza. Timpul in care procesul a fost suspendat din cauza bolii reclamantului, in perioada 27 mai 1997-2 iunie 1999, nu va fi luata in considerare. Astfel, procesul a durat 8 ani si 8 luni, din care 7 ani si 8 luni au fost dupa ratificarea Conventiei. In tot acest timp, cauza a fost judecata de 8 instante cu 3 niveluri de competenta. 1. Asupra admisibilitatii 114. Curtea observa ca aceasta cerere nu este vadit neintemeiata in sensul art. 35 A 3 din Conventie. Mai mult, observa ca nu este afectata de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarata admisibila. 2. Asupra fondului 115. Guvernul sustine ca aceasta cauza a fost de o complexitate deosebita din cauza infractiunii foarte grave comise si ca autoritatile au intampinat dificultati in strangerea dovezilor. Natura complexa a cauzei a fost confirmata, in opinia sa, de perioada de timp foarte lunga ce a fost necesara pentru finalizarea examinarii psihiatrice obligatorii a reclamantului. In opinia sa, perioada in care procesul a fost suspendat nu ar trebui luata in considerare de Curte (vezi Cauza Lavents impotriva Letoniei, nr. 58.442/00, A 100, 28 noiembrie 2002). In final, Guvernul sustine ca reclamantul si reprezentantul sau au fost

raspunzatori pentru tergiversarea cauzei, deoarece au lipsit de la sedintele de judecata si acesta din urma nu si-a desemnat inlocuitori, conform legii. 116. Curtea reitereaza ca rezonabilitatea duratei procesului trebuie evaluata tinandu-se seama de circumstantele spetei si de urmatoarele criterii: complexitatea cazului si comportamentul reclamantului si al autoritatilor competente (vezi, printre multe altele, Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei [MC], nr. 25.444/94, A 67, CEDO 1999-II). 117. Curtea a constatat adesea incalcari ale art. 6 A 1 din Conventie in cauze care au ridicat probleme similare cu cea de fata (vezi Cauza Pelissier si Sassi, mentionata mai sus). 118. Dupa ce a analizat toate elementele aflate in posesia sa, Curtea considera ca Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care sa o determine sa ajunga la o alta concluzie in cauza de fata. 119. In mod special, Curtea observa ca instantelor le-au trebuit aproape 6 ani pentru a dispune evaluarea psihiatrica obligatorie a reclamantului. Ea nu accepta argumentul Guvernului ca aceasta perioada lunga a fost cauzata de complexitatea cazului, in masura in care reclamantul a fost acuzat de omor deosebit de grav inca de la inceputul procesului, iar obligatia de examinare psihiatrica in astfel de cazuri este stipulata direct prin lege.

120. De asemenea, Curtea mai reaminteste ca, deoarece trimiterea cauzelor spre rejudecare este dispusa de obicei ca urmare a unor erori comise de instantele inferioare, repetarea acestor dispozitii in cadrul unuia si aceluiasi set de proceduri divulga o deficienta serioasa a sistemului judiciar (vezi Cauza Wierciszewska impotriva Poloniei, nr. 41.431/98, A 46, 25 noiembrie 2003). Din cauza acestor trimiteri spre rejudecare, cauza a fost solutionata corect de instanta de fond abia la data de 10 iunie 2002, adica dupa 8 ani de la ratificarea Conventiei, din care timp de 6 ani instantele au fost in judecata continua. 121. In fine, Curtea acorda o mare importanta mizei din cauza de fata pentru reclamant, care a fost acuzat de omor deosebit de grav. 122. Tinand seama de jurisprudenta sa in materie, Curtea considera ca, in speta, durata procesului a fost excesiva si nu a respectat cerinta de "termen rezonabil". Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A 1. III. Alte pretinse incalcari ale Conventiei 123. Reclamantul se plange si in baza art. 8 din Conventie in legatura cu detentia sa preventiva si sustine ca ar fi fost impiedicat sa isi contacteze familia la momentul respectiv. In orice caz, Curtea observa ca reclamantul a fost eliberat la data de 30 mai

1997, in timp ce prezenta cerere a fost depusa la data de 25 mai 2004. Presupunand ca reclamantul nu a avut la dispozitie o cale de recurs efectiva pentru a se plange de incalcarile ce au avut loc in perioada de detentie dinainte de proces, data de incepere a termenului de 6 luni stipulat de art. 35 A 1 dinConventie a fost data la care incalcarea a luat sfarsit, adica 30 mai 1997. 124. Rezulta ca acest capat de cerere a fost introdus tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 AA 1 si 4 din Conventie. 125. In final, reclamantul considera ca modul in care autoritatile au instrumentat urmarirea penala si detentia sa a constituit o incalcare a art. 1, 7, 13 si 14 din Conventie. Cu toate acestea, Curtea considera ca niciunul dintre elementele aflate la dosarul cauzei nu indica o incalcare a articolelor de mai sus si ca reclamantul nu a furnizat nicio dovada pentru a-si sustine cererea. 126. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 AA 3 si 4 din Conventie. IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie 127. Articolul 41 din Conventie prevede urmatoarele: "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." A. Prejudiciu 128. Reclamantul a solicitat suma de 30.000 euro (EUR) cu titlu de daune materiale, si anume 10.000 EUR pentru incalcarea art. 3 si 20.000 EUR pentru incalcarea art. 6. De asemenea, el a solicitat 40.000 EUR cu titlu de daune morale, si anume 25.000 EUR pentru incalcarea art. 3 si 15.000 EUR pentru incalcarea art. 6. 129. Ulterior, el si-a revizuit pozitia si a solicitat numai 30.000 EUR cu titlu de daune morale, respectiv 10.000 EUR pentru incalcarea art. 3 si 20.000 EUR pentru incalcarea art. 6. 130. Guvernul i-a solicitat Curtii sa constate ca reclamantul si-a retras pretentiile de despagubire pentru daune materiale si a considerat ca, in lumina jurisprudentei Curtii, despagubirea solicitata pentru daune morale este exagerata.

131. Curtea observa ca reclamantul si-a limitat pretentiile pentru daune morale (vezi paragraful 129 de mai sus). Mai mult, ea accepta ca reclamantul a suferit o stare de

deprimare si de frustrare din cauza ca autoritatile statului au continuat sa il mentina in detentie fara a-i acorda facilitatile decente adecvate in inchisoare si din cauza duratei excesive a procedurii penale impotriva sa. Statuand in echitate, Curtea ii acorda reclamantului suma de 6.500 EUR cu titlu de daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit pentru aceasta suma. B. Cheltueli de judecata 132. Reclamantul a solicitat si rambursarea cheltuielilor de judecata suportate in fata Curtii, fara a specifica suma si fara a trimite vreun document justificativ. 133. Guvernul sustine ca reclamantul nu si-a dovedit cheltuielile. 134. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. Reprezentantul reclamantului a primit 850 EUR pentru asistenta juridica de la Consiliul Europei. Deoarece nu s-au dovedit alte costuri, Curtea nu poate acorda nicio suma in acest sens. C. Dobanzi moratorii 135. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA 1. declara in unanimitate cererea admisibila in ceea ce priveste capetele de cerere referitoare la conditiile de detentie ulterioare lunii mai 2004 si durata procedurii penale si inadmisibila in rest; 2. hotaraste in unanimitate ca nu a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie in ceea ce priveste ingrijirile medicale acordate in inchisoare; 3. hotaraste in unanimitate ca a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile de detentie; 4. hotaraste cu 6 voturi la unu ca a avut loc incalcarea art. 6 A 1 din Conventie (durata procedurii penale); 5. hotaraste cu 6 voturi la unu: a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A 2 din Conventie, suma de 6.500 EUR

(sase mii cinci sute euro) cu titlu de daune morale, la care se adauga orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit; b) ca aceasta suma sa fie convertita in lei romanesti noi, la cursul de schimb valabil la data platii;

c) ca, incepand de la expirarea termenului de 3 luni mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale; 6. respinge in unanimitate cererea de reparatie echitabila in rest. Intocmita in limba engleza, apoi comunicata in scris la data de 6 decembrie 2007, conform Regulii 77 AA 2 si 3 din Regulamentul Curtii. Bostjan M. Zupancic, Santiago Quesada, presedinte grefier In conformitate cu art. 45 A 2 din Conventie si cu Regula 74 A 2 din Regulamentul Curtii, opinia partial diferita a domnului E. Myjer este anexata la prezenta hotarare. Opinie partial diferita a judecatorului Myjer Am votat impotriva constatarii incalcarii art. 6 (termen rezonabil).

Este adevarat ca s-a scurs foarte mult timp de la dies a quo (20 iunie 1994, data la care Romania a ratificat Conventia) si dies ad quem (12 februarie 2004, cand Curtea Suprema a pronuntat decizia definitiva in cauza de fata). La prima vedere, o perioada atat de lunga pare a fi suficienta pentru a constata ca autoritatile judiciare nationale nu au dat dovada de diligenta necesara. Totusi, astfel cum pe buna dreptate Curtea a luat in considerare, in paragraful 113, timpul in care procesul a fost suspendat din cauza bolii reclamantului (mai mult de 2 ani) ar trebui scazut din perioada respectiva. In opinia mea, au existat multe alte intarzieri ce pot fi atribuite bolii sau starii de sanatate precare a reclamantului si/sau lipsei sale de la sedintele de judecata sau faptului ca avocatul sau nu s-a prezentat la sedinte. Aceste intarzieri nu ar trebui reprosate Guvernului. Mai mult, cazul era complex si erau necesare multe sedinte de judecata pentru a audia martorii. Faptul ca reclamantul a folosit toate posibilitatile legale pe care le avea la dispozitie pentru a ataca diferitele decizii si sentinte a contribuit, de asemenea, la prelungirea duratei totale a procedurii.

Pe scurt, faptul ca o cauza a fost examinata de 8 instante cu 3 grade de competenta diferite justifica remarca facuta de majoritate in paragraful 120, si anume ca acesta denota o deficienta serioasa a sistemului judiciar. Totusi, in circumstantele speciale ale spetei, consider ca aceasta apreciere este prea dura si injusta.

Deoarece, in opinia mea, a avut loc incalcarea art. 3 numai in ceea ce priveste conditiile de detentie, in acelasi timp am votat impotriva despagubirii acordate cu titlu de daune morale.

HOTARAREA din 23 iunie 2009, definitiva la 23 septembrie 2009, in Cauza Paula Constantinescu impotriva Romaniei

(Cererea nr. 28.976/03) In Cauza Paula Constantinescu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 2 iunie 2009, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 28.976/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Paula Constantinescu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 25 august 2003 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. La data de 5 martie 2008 presedintele Sectiei a treia a decis sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 A 3 din Conventie, el a mai hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei. IN FAPT I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1921 si locuieste in Bucuresti. 5. Printr-un contract incheiat la data de 6 decembrie 1949, reclamanta a cumparat un bun imobil compus dintr-o constructie si un teren. Conform contractului, constructia avea urmatoarea structura: subsol, parter si doua etaje.

6. In anul 1950, bunul mentionat mai sus a fost nationalizat. 7. In cursul anului 1999, reclamanta a pornit o actiune in revendicare impotriva Consiliului General Bucuresti (consiliul general). A fost efectuata o expertiza in procedura in discutie. Expertul s-a deplasat la imobil in prezenta reprezentantilor reclamantei si ai consiliului general. In raportul de expertiza intocmit, expertul arata ca imobilul avea 3 niveluri, adica parter, etaj si mansarda, si ca dimensiunile sale exterioare corespundeau cu cele ce rezultau din planurile aferente contractului de vanzarecumparare din 1949. 8. Prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a admis actiunea si a obligat consiliul general sa ii restituie reclamantei bunul imobil (bunul) situat in municipiul Bucuresti, str. Lipscani nr. 65 (fostul numar 67), la intersectia cu str. Hanul cu Tei, compus dintr-o cladire cu 3 niveluri, adica parter, etaj si mansarda, cladire identificata prin expertiza, precum si terenul situat sub constructie. In decizia sa, Curtea de Apel Bucuresti, a retinut ca nationalizarea bunului fusese ilegala. 9. Intre timp, printr-un contract autentic incheiat la data de 21 martie 2001, Primaria Municipiului Bucuresti a vandut unei societati comerciale cu raspundere limitata etajul si mansarda bunului. Contractul avea ca temei legal Hotararea Guvernului nr. 505/1998 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 389/1996 privind transmiterea unor spatii comerciale aflate in administrarea consiliilor locale si a regiilor autonome catre actualii detinatori si pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia (paragraful 31 de mai jos). Reclamanta nu a avut cunostinta de incheierea acestui contract. 10. Decizia din data de 16 ianuarie 2001 a fost confirmata prin Decizia definitiva din data de 12 decembrie 2001 a Curtii Supreme de Justitie, care a respins recursul formulat de consiliul general, care considera ca nationalizarea bunului fusese legala. 11. Reclamanta s-a adresat in mai multe randuri Primariei Municipiului Bucuresti in vederea executarii deciziei in discutie. 12. Prin Adresa din data de 5 iunie 2003, Administratia Fondului Imobiliar (AFI), entitate subordonata consiliului general, a informat-o pe reclamanta ca, potrivit arhivelor sale, adresa postala a bunului era str. Lipscani nr. 63-65. Aceasta i-a precizat si ca zona in care era situat bunul a facut obiectul unor ample lucrari de consolidare si constructie de noi etaje incepand cu anul 1970, astfel incat suprafetele si compartimentele initiale ale

bunurilor in discutie au cunoscut modificari. Referitor la situatia juridica a bunului, AFI a precizat ca subsolul si parterul bunului erau ocupate de o terta persoana in baza unui contract de inchiriere si ca o societate comerciala detinea etajul cladirii, in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 25 februarie 2000. 13. La data de 7 august 2003, reclamanta a solicitat primariei sa execute Decizia din data de 16 ianuarie 2001. 14. La data de 26 august 2003, primaria a informat-o ca tocmai ceruse informatii de la AFI pentru clarificarea situatiei juridice a bunului. 15. La data de 10 septembrie 2003, AFI a comunicat primariei ca nu este in masura sa identifice bunul, deoarece suprafetele retinute in expertiza erau diferite de cele existente in arhivele entitatii in discutie. AFI i-a mai semnalat primariei ca statul a fost cel care a suportat costurile lucrarilor realizate in zona respectiva. 16. La data de 1 octombrie 2003, primaria a transmis reclamantei raspunsul primit de la AFI si i-a recomandat sa se adreseze unui executor judecatoresc in vederea executarii deciziei. 17. Ulterior, reclamanta a adresat memorii Parlamentului Romaniei, Avocatului Poporului si procurorului general al Romaniei, cerandu-le asistenta. Aceste memorii au fost transmise Primariei Municipiului Bucuresti. 18. In anul 2004, reclamanta a solicitat unui executor judecatoresc sa inceapa executarea silita a hotararii judecatoresti in discutie. 19. La data de 26 aprilie 2004, executorul a intocmit un proces-verbal in care a constatat punerea in posesie a reclamantei. Aceasta punere in posesie a fost pur formala, deoarece reprezentantul partii parate a fost absent, cheile bunului nu i-au fost predate reclamantei, iar accesul sau in imobil nu a fost asigurat. 20. Reclamanta a reiterat cererile catre primarie pentru executarea deciziei. 21. La data de 16 iunie 2004, primaria i-a reamintit ca identificarea bunului nu era posibila. In plus, tinand cont de Procesul-verbal din 26 aprilie 2004, aceasta a considerat ca reclamanta se afla in posesia bunului. 22. Din Adresa din data de 30 august 2005 a Directiei impozite, furnizata atat de reclamanta, cat si de Guvern, reiese ca in baza procesului-verbal mentionat mai sus reclamanta achita impozite pentru acest bun. 23. In cursul anului 2005, reclamanta a sesizat Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti cu o actiune in revendicare impotriva a 3 societati comerciale ce ocupau bunul la data respectiva. Ea arata ca paratele fie au incheiat in mod ilegal contracte de inchiriere cu primaria, fie s-au instalat in imobil in lipsa oricarei autorizari in acest sens.

24. Intre timp, Primaria Municipiului Bucuresti a informat reclamanta ca adresa postala actuala a bunului era str. Lipscani nr. 63-65. 25. Pe de alta parte, la data de 21 martie 2007, reclamanta a solicitat AFI sa ii prezinte proiectele referitoare la consolidarea bunurilor din zona incepand cu anul 1970. La data de 27 martie 2007, AFI a informat-o ca nu dispune de astfel de proiecte si ca nu este in masura sa precizeze daca bunul reclamantei fusese reevaluat ca urmare a realizarii acestor proiecte. 26. Prin Sentinta ramasa definitiva din data de 28 mai 2007, judecatoria a admis actiunea introdusa in anul 2005 si a dispus ca cele 3 societati in discutie sa ii restituie reclamantei bunul. Instanta a constatat ca, desi la data de 26 aprilie 2004 a fost intocmit un procesverbal de punere in posesie, reclamanta nu avea totusi posesia bunului sau, care era ocupat de parate. 27. La cererea reclamantei, sentinta a fost investita cu formula executorie. In anul 2008, reclamanta s-a adresat executorului judecatoresc in vederea executarii sentintei respective. 28. La data de 11 martie 2008, executorul a pus-o efectiv pe reclamanta in posesia parterului imobilului. 29. Prin Adresa din data de 7 iunie 2008, AFI a informat Guvernul, ca raspuns la cererea sa de informatii, ca, potrivit arhivelor sale, adresa bunului era str. Lipscani nr. 63-65. De asemenea, aceasta a precizat ca, avand in vedere ca statul suportase costurile de consolidare a bunului si de construire a noilor etaje, etajul bunului si mansarda au fost vandute in baza Hotararii Guvernului nr. 505/1998. Prin aceeasi adresa, AFI s-a considerat exonerata de orice raspundere fata de reclamanta, avand in vedere Procesulverbal din 26 aprilie 2004, care se referea, dupa parerea sa, tocmai la executarea Deciziei din data de 16 ianuarie 2001. 30. La data de 13 iunie 2008, Primaria Municipiului Bucuresti a transmis Guvernului, tot ca raspuns la o solicitare de informatii, o adresa in care sustinea ca executarea deciziei in discutie a fost impiedicata de imposibilitatea identificarii bunului. Ca si AFI, primaria a considerat ca reclamanta a fost pusa in posesia bunului la data de 26 aprilie 2004. II. Dreptul intern pertinent 31. Hotararea Guvernului nr. 505/1998 (Hotararea nr. 505/1998), in vigoare la data evenimentelor, reglementa procedura de vanzare a spatiilor comerciale construite din fonduri publice. 32. Prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (Legea nr. 10/2001) sunt descrise, printre multe altele, in cauzele Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, A 23,

CEDO 2005-VII) si Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, AA 15-20, 17 ianuarie 2008).

IN DREPT I. Asupra obiectului litigiului 33. In formularul sau de cerere trimis Curtii la data de 25 august 2003, reclamanta a aratat ca in anul 1950 statul a nationalizat "bunul [sau] imobil situat in Bucuresti, in str. Lipscani nr. 65 (fostul nr. 67), la intersectia cu strada Hanul cu Tei, compus din parter, etaj si mansarda". 34. Prin Scrisoarea din data de 16 octombrie 2003, reclamanta a adus la cunostinta Curtii raspunsul din 5 iunie 2003 primit de la AFI la cererea sa de informatii (paragraful 12 de mai sus). 35. Prin Scrisoarea din 17 decembrie 2003, reclamanta a reamintit ca Curtea de Apel Bucuresti obligase consiliul general sa ii restituie bunul compus din "parter, etaj si mansarda, precum si terenul situat sub constructie". 36. La data de 19 octombrie 2005, reclamanta a prezentat demersurile intreprinse pe langa primarie in vederea restituirii bunului "compus din parter, etaj si mansarda". 37. Prin Scrisoarea din 18 aprilie 2008, reclamanta a informat Curtea despre faptul ca tocmai intrase in posesia parterului cladirii la data de 11 martie 2008. Prin aceeasi scrisoare, ea a comunicat urmatoarele: "Restituirea [subsolului] si a mansardei nu a fost solutionata nici de instantele romane, nici de Primaria Bucuresti. [Aceasta] a fost notificata in termenul prevazut de lege. Dosarul intemeiat pe Legea nr. 10/2001 a fost inregistrat (...) la data de 18 iulie 2001 la Primaria Bucuresti."

38. In observatiile sale prezentate la data de 19 august 2008 ca raspuns la cele ale Guvernului, reclamanta a reiterat faptul ca nu a fost pusa in posesia "subsolului, etajului si mansardei". Ea a prezentat in anexa la observatii o adresa din data de 24 februarie 2006 prin care primaria ii raspundea la cererea sa de informatii din data de 2 februarie 2006 cu privire la subsolul bunului. Conform adresei respective, acest spatiu fusese inchiriat in anul 1977 unei asociatii si in prezent era ocupat de o societate comerciala in lipsa unui contract. Prin aceeasi scrisoare, primaria informa reclamanta despre faptul ca se afla pe rol o procedura judiciara avand ca obiect rezilierea contractului de inchiriere al asociatiei si expulzarea ocupantilor.

39. Curtea constata ca, prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a obligat consiliul general sa ii restituie reclamantei cladirea cu 3 niveluri, adica parter, etaj si mansarda, cladire identificata prin expertiza, precum si terenul situat sub constructie. De asemenea, ea observa ca expertiza efectuata in procedura respectiva si pe care curtea de apel si-a intemeiat solutia preciza ca aceasta cladire avea structura mentionata mai sus. Mai mult chiar, expertiza din luna august 2008 transmisa de reclamanta in anexa la cererea sa de satisfactie echitabila a retinut aceeasi structura (paragraful 58 de mai jos). 40. In orice caz, abia la data de 18 aprilie 2008, adica dupa data la care cererea sa a fost comunicata Guvernului, reclamanta s-a plans pentru prima oara de nerestituirea subsolului. 41. Curtea reaminteste ca a hotarat deja ca nu este cazul sa statueze asupra capetelor de cerere ce nu au fost invocate decat dupa comunicarea plangerii catre guvernul parat (Vigovskyy impotriva Ucrainei, nr. 42.318/02, A 14, 20 decembrie 2005; Dreptu impotriva Romaniei, nr. 19.835/03, AA 28 si 29, 13 noiembrie 2008). Pe de alta parte, ea nu poate specula asupra solutiei procedurii judiciare referitoare la subsolul cladirii (paragraful 38 de mai sus). 42. Avand in vedere cele de mai sus, analiza Curtii va fi, asadar, limitata la pretinsele incalcari referitoare la bunul descris in Decizia din data de 16 ianuarie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti (paragraful 8 de mai sus). 43. In masura in care reclamanta intelege sa se planga in fata sa de nerestituirea subsolului bunului, Curtea considera ca reclamanta are posibilitatea de a o sesiza, daca este cazul, cu o noua cerere. II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 44. Reclamanta sustine ca neexecutarea Deciziei din data de 16 ianuarie 2001 i-a incalcat dreptul de acces la o instanta, astfel cum este prevazut de art. 6 A 1 din Conventie, precum si dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Articolele invocate prevad urmatoarele: Articolul 6 A 1 "Orice persoana are dreptul la judecarea (...) cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)." Articolul 1 din Protocolul nr. 1 "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor." A. Asupra admisibilitatii 45. Curtea considera ca aceste capete de cerere nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A 3 din Conventie. Ea constata ca nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. B. Asupra fondului 46. Guvernul considera ca autoritatile au facut eforturi in vederea executarii Deciziei din data de 16 ianuarie 2001, dar ca acestea au intampinat dificultati in identificarea bunului. Guvernul mai observa ca reclamanta a fost pusa in posesia parterului bunului la data de 11 martie 2008. 47. Reclamanta reitereaza faptul ca a recuperat posesia parterului bunului la data de 11 martie 2008. Ea arata, totusi, ca nu a primit subsolul, primul etaj si mansarda. Referitor la subsol, ea prezinta scrisoarea primariei din data de 24 februarie 2006 (paragraful 38 de mai sus). In ceea ce priveste etajul si mansarda, reclamanta atrage atentia asupra faptului ca primaria a vandut aceste spatii la data de 21 martie 2001 unei societati comerciale. Ea furnizeaza copia contractului de vanzare- cumparare si precizeaza ca primaria i-a comunicat aceasta copie la data de 20 ianuarie 2006, dupa numeroase demersuri ale sale pe langa aceasta institutie. Reclamanta arata, de asemenea, ca bunul a fost dintotdeauna prevazut cu un subsol, a carui proprietara este. 48. Curtea reaminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instanta ar emana, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces" in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby impotriva Greciei, 19 martie 1997, A 40, Culegere de hotarari si decizii 1997-II; Immobiliare Saffi impotriva Italiei [MC], nr. 22.774/93, A 63, CEDO 1999-V). Atunci cand autoritatile sunt obligate sa actioneze pentru executarea unei hotarari judecatoresti si omit sa o faca, aceasta inactivitate angajeaza raspunderea statului conform art. 6 A 1 din Conventie (Scollo impotriva Italiei, Hotararea din 28 septembrie 1995, A 44, seria A nr. 315C). 49. In speta, Curtea observa ca, prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, consiliul general a fost obligat sa ii restituie reclamantei un bun imobil. Partea interesata avea, asadar, un "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. 50. Or, pana in prezent, reclamanta nu a recuperat decat posesia unei parti din bunul respectiv (paragraful 28 de mai sus). 51. In masura in care Guvernul considera ca autoritatile au avut dificultati in identificarea bunului, Curtea reaminteste ca a fost efectuata o expertiza in procedura solutionata prin decizia in cauza. In acest scop, expertul s-a deplasat la locatia imobilului in prezenta

reprezentantilor partilor (paragraful 7 de mai sus). In orice caz, din probele aflate la dosar nu rezulta ca consiliul general ar fi formulat obiectiuni impotriva raportului de expertiza astfel intocmit, nici ca ar fi invocat in fata instantelor nationale argumentul referitor la imposibilitatea sa de a identifica bunul. Abia in faza de executare a fost invocat acest motiv de catre autoritatile administrative (paragrafele 15 si 16 de mai sus). In aceste conditii, Curtea apreciaza ca a accepta un astfel de argument ar insemna sa admita ca, in cauza de fata, administratia ar fi putut sa se sustraga de la executarea unei decizii judecatoresti invocand pur si simplu imposibilitatea sa de a identifica bunul (IoannidouMouzaka impotriva Greciei nr. 75.898/01, A 33, 29 septembrie 2005; Taculescu si altii impotriva Romaniei nr. 16.947/03, A 36, 1 aprilie 2008). 52. Pe de alta parte, Curtea nu ar putea nici sa fie de acord cu afirmatiile autoritatilor administrative conform carora reclamanta a fost pusa in posesia bunului la data de 26 aprilie 2004 (paragrafele 29 si 30 de mai sus). In aceasta privinta, ea constata contradictia dintre, pe de o parte, imposibilitatea de a identifica bunul si, pe de alta parte, punerea in posesie a reclamantei (paragrafele 19-21 de mai sus). 53. In ceea ce priveste vanzarea de catre autoritati a etajului si a mansardei cladirii catre o societate comerciala, Curtea observa ca contractul de vanzare-cumparare dintre Primaria Municipiului Bucuresti si societatea in cauza a fost incheiat la doua luni dupa Decizia din data de 16 ianuarie 2001, care dispunea restituirea de catre consiliul general a bunului catre reclamanta si, in orice caz, in timp ce procedura judiciara in discutie era pe rol (paragrafele 8-10 de mai sus). Curtea reaminteste in acest sens ca, in calitatea sa de aparator al ordinii publice, statul avea o obligatie morala de exemplu, a carei respectare trebuia sa o asigure prin organele sale investite cu misiunea de protejare a ordinii publice. Or, vanzarea bunului in litigiu dupa ce a fost obligat sa il restituie reclamantei inseamna negarea activitatii instantelor [vezi, mutatis mutandis, Paduraru impotriva Romaniei nr. 63.252/00, A 68, CEDO 2005-XII (extrase)]. 54. Curtea a analizat in mai multe randuri cauze ce aveau ca obiect neexecutarea unor hotarari judecatoresti si a constatat incalcarea art. 6 A 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 (vezi, printre multe altele, Sabin Popescu impotriva Romaniei nr. 48.102/99, AA 76 si 85, 2 martie 2004; Dragne si altii impotriva Romaniei nr. 78.047/01, AA 29-30 si 41-43, 7 aprilie 2005; Dragalina impotriva Romaniei nr. 17.268/03, AA 35-36, 14 octombrie 2008). 55. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata conduce la o alta concluzie in cazul de fata. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune in executare hotararea judecatoreasca favorabila reclamantei. 56. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1. III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

57. Conform art. 41 din Conventie, "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila." A. Prejudiciu 58. Reclamanta solicita restituirea in natura a intregului bun. Ea prezinta o expertiza din data de 6 august 2008 conform careia valoarea de piata a partii bunului cu care nu a fost pusa in posesie este de 1.502.761 euro (EUR). Expertiza a retinut ca bunul imobil este format dintr-o cladire cu 3 niveluri - parter, etaj si mansarda - si din terenul situat sub constructie. Expertul a mai luat in considerare si suprafetele ce reieseau din expertiza efectuata in procedura solutionata prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001, din care a inlaturat suprafata care se afla deja in posesia reclamantei. 59. Reclamanta mai solicita si suma de 6.000 EUR ca daune morale. 60. Guvernul observa mai intai ca nici Decizia din data de 16 ianuarie 2001, nici expertiza prezentata de reclamanta in anexa la cererea sa de reparatie echitabila nu au facut nicio mentiune cu privire la existenta unui subsol al cladirii. Guvernul contesta si suprafetele retinute in expertiza reclamantei. Acesta depune la dosar o expertiza din luna iulie 2008 conform careia valoarea bunului este de 727.101 EUR. Expertiza prezentata de Guvern tine cont de suprafetele ce rezulta din expertiza judiciara efectuata in speta si de faptul ca reclamanta a recuperat posesia unei parti din bunul respectiv. De asemenea, ea se sprijina pe Adresa din data de 30 august 2005 a directiei finantelor publice pentru a stabili suprafata de evaluat. 61. Guvernul considera, de asemenea, ca o eventuala hotarare de condamnare ar putea constitui o reparatie satisfacatoare a prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde ca l-a suferit. In plus, suma solicitata cu acest titlu de reclamanta este excesiva, dupa parerea sa. 62. Avand in vedere circumstantele spetei, Curtea considera ca problema aplicarii art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata. Prin urmare, ea trebuie rezervata, tinand cont de eventualitatea unui acord intre statul parat si reclamanta (art. 75 A 1 din Regulament). B. Cheltuieli de judecata 63. Reclamanta solicita rambursarea cheltuielilor de judecata, insa fara a le cuantifica si fara a preciza daca este vorba de cheltuieli efectuate in fata instantelor interne sau pentru prezentarea cererii in fata Curtii. 64. Guvernul invita Curtea sa respinga aceasta cerere.

65. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de faptul ca reclamanta nici nu si-a cuantificat si nici nu si-a justificat cheltuielile de judecata a caror rambursare o solicita, Curtea hotaraste sa nu ii acorde nicio suma in acest sens (Cumpana si Mazare impotriva Romaniei [MC] nr. 33.348/96, AA 133 si 134, CEDO 2004-XI). PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA 1. declara cererea admisibila; 2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1; 3. hotaraste ca problema aplicarii art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata; prin urmare: a) o rezerva in ceea ce priveste prejudiciul material si moral; b) invita Guvernul si reclamanta sa ii adreseze in scris, in termenul de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 A 2 din Conventie, observatiile lor cu privire la aceasta chestiune si, in special, sa ii aduca la cunostinta orice acord la care ar putea ajunge; c) rezerva procedura ulterioara si ii deleaga presedintelui camerei sarcina de a o fixa in caz d nevoie; 4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest. Intocmita in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 23 iunie 2009, conform art. 77 AA 2 si 3 din Regulament. Josep Casadevall, Stanley Naismith, presedinte grefier adjunct de sectie