Criterii de diagnostic pentru Schizofrenie

Tulburare caracterizata printr-o constelatie particulara de semne si simptome pozitive si negative,

cu o evolutie continua de peste 6 luni si care determina o marcata disfunctie sociala si
ocupationala.
DSM-IV considera obligatorie pentru diagnosticul schizofreniei evidentierea de-a lungul acestei
perioade de evolutie de cel putin 6 luni, a unei faze acute cu durata de cel putin 1 luna de zile
caracterizata prin prezenta a cel putin 2 din urmatoarele simptome:
 Idei delirante
 Halucinatii proeminente
 Vorbire accentuat dezorganizata
 Comportament marcat dezorganizat sau catatonic
 Simptome negative (alogie, aplatizare afectiva, abulie etc)

Faza acuta a bolii este precedata de o faza prodromala si este urmata de o faza reziduala,
caracterizate prin simptome pozitive atenuate si sau simptome negative.
Simptomele pozitive proeminente (de faza activa): halucinatii, idei delirante, incoerenta ideo-
verbala, comportament marcat dezorganizat sau catatonic.
Simptomele pozitive atenuate: gandirea ilogica, gandire magica, gandire autista, relaxarea
asociatiilor, circumstantialitate, tangentialitate, ideatie prevalenta paranoida sau de relatie.
Simptomele negative: fading mental, baraj ideativ, saracia continutului gandirii, saracia
continutului vorbirii, saracia cantitativa a vorbirii, cresterea latentei raspunsurilor = ALOGIE

Criterii de diagnostic pentru Episod Depresiv

Episodul depresiv este definit de DSM IV prinre-o perioada distincta de cel putin 2 saptamani
consecutive, caracterizate pfie prin dispozitia depresiva, fie prin pierderea interesului sau placerii
pentru aproape toate activitatile si se insoteste de cel putin 4 din urmatoarele simptome:
 Reducerea capacitatii cognitive (dificultati in gandire, luarea deciziilor, concentrare)
 Ideatie suicidara recurenta
 Sentimente de inutilitate sau de vinovatie
 Scaderea energiei
 Modificarea apetitului si a greutatii corporale in sensul scaderii sau cresterii
 Modificarea somnului in sensul insomniei sau hipersomniei
 Inhibitie sau agitatie psihomotorie
Episodul este acompaniat de o marcata suferinta clinica sau incapacitare in mai multe arii
importante de functionare (autoingrijire, sociala, ocupationala).
 Criterii de diagnostic pentru Episod maniacal
Episodul maniacal este definit in conformitate cu DSM IV printr-o perioada distincta de cel putin
o saptamana caracterizata printr-o dispozitie persistenta euforica, expansiva sau iritabila, insotit
de cel putin 3 din urmatoarele simptome:
 Supraestimare sau grandoare
 Fuga de idei
 Logoree
 Distractibilitate
 Cresterea activitatii directionata intr-un scop ce poate merge pana la agitatie psihomotorie
 Implicare excesiva in activitati placute cu potential negativ
 Scaderea nevoii de somn
Daca dispozitia este iritabila, pentru diagnosticarea episodului maniacal sunt necesare cel putin 4
din simptomele prezentate mai sus.

Criterii de diagnostic pentru Atacul de panica

Conform DSM-IV-TR, orice tulburare anxioasă este însoţită de atacuri de panică, acestea
fiind perioade scurte în care există debutul unei frici sau terori intense, adesea asociate cu
senzaţia de moarte iminentă şi dorinţa de a scăpa. În cursul acestor atacuri, sunt prezente
simptome ca scurtarea respiraţiei, palpitaţiile, durerea sau disconfortul precordial, senzaţiile de
sufocare sau strangulare şi frica de a nu înnebuni sau de a nu pierde controlul.

Ceea ce este considerată caracteristica esenţială a unui atac de panică este o perioadă
distinctă de frică sau disconfort intens, acompaniat de cel puţin 4 dintre 13 simptome somatice
sau cognitive, care apar brusc şi ajung la intensitate maximă în decurs de 10 minute:
1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
2) transpiraţii;
3) tremor sau trepidaţie;
4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
5) senzaţie de sufocare;
6) durere sau disconfort precordial;
7) greaţă sau detresă abdominală;
8) senzaţie de ameţeală. dezechilibru, vertij sau leşin;
9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi)
10) frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
11) frica de moarte;
12) parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
13) frisoane sau valuri de căldură.
 Criterii de diagnostic pentru Dementa
A. Deficite cognitive multiple manifestate prin:
1. tulburari de memorie ( fixare si evocare)
2. cel putin una din urmatoarele tulburari cognitive: - afazie (tulburari de limbaj)
- apraxie (incapacitatea efectuarii
activitatilor motorii, in ciuda functiei motorii intacte)
-agnozie(imposibilitatea de a recunoaste/
identifica un obiect dupa caracteristicile sale perceptive, in ciuda functiilor senzoriale intacte)
- tulburari ale functiilor executive
(planificare, organizare, abstractizare)

B.Evolutia se caracterizeaza printr-un debut gradual si un declin progresiv al functiilor cognitive

C.Deficitele cognitive determina tulburari semnificative pe plan ocupational si social si

reprezinta un declin semnificativ fata de un nivel anterior.

D. Deficitele cognitive notate la punctul A nu se datoreaza:

1. bolilor de SNC (boala cerebrovasculara, boala Parkinson, boala Huntington, hematom
subdural, hidrocefalie)
2. conditiilor sistemice care sunt cauze cunoscute in dementa (hipotiroidie, deficit de vitamina
B12 sau acid folic, hipercalcemie, neurosifilis, infectie cu HIV)
3. conditiilor determinate de diferite substante

E. Deficitele nu apar exclusiv in evolutia delirului

F. Deficitele nu se incadreaza mai bine intr-o alta tulburare a axei (tulburari depresive majore,
schizofrenie).