Sunteți pe pagina 1din 17

Parazitoze externe Dr.

Dinc Mihai Adrian


Parazitozele externe ale animalelor
Parazitozele externe sunt mai frecvente decat cele interne, mai ales in sezonul cald. Majoritatea
evolueaza sub forme clinice inaparente, fara a fi observate de proprietari. De cele mai multe ori semnele
initiale nu sunt foarte clare, apare un prurit fara alte semne clare. De multe ori se face o verificare la nivelul
firelor de par pentru a ccauta eventuali paraziti, dar din pacate nu este o metoda eficienta. De cele mai
multe ori apar in urma unor focare din gospodarie, unde nu s+a facut o decontaminare temeinica.
Raia (Scabia) este o acarioza cutantanata, cu contagiozitate mare, determinata de acarieni ce
paraziteaza la suprafata sau in profunzimea epidermului, producand dermatoze sau dermatite, la om si
animale. Clinic apar leziuni pruriginoase, cruste si depilatii. Economic determina pierderi importante, iar
unele tipuri de raie sarcoptica se pot transmite la om. Parazitii traiesc in straturile epidermice si se hranesc
cu limfa si lichide intercelulare. Acesti paraziti, in toate stadiile de dezvoltare sunt sensibili la uscaciune,
lumina, caldura, si temperature scazute, in general rezista cateva saptamani in mediul ambient.
Raia cailor,
in raia sarcoptica semnele clinice apar la 8-15 zile de la infestare, in zona capului, grebanului, umeri.
Initial apare prurit, apoi butoni scabiosi, ca niste nodule mici la suprafata pielii, iar dupa caderea crustei
apar depilatii cu aspect de piele roasa. Urmeaza extensia plagilor, cu prurit violent, leziunile acoperind in
timp tot corpul, mai putin zonele cu par lung. in absenta tratamentului se poate observa hipercheratoza,
cruste, scvame, pot apare adevarate carapace, apare un miros de ranced, acesta fiind stadiul marii rai,
scade pruritul, scade apetitul, iar in lipsa tratamentului animalele mor in aproximativ un an. Pot apare
infectii secundare locale sau tulburari renale. Confirmarea bolii se face prin semnele clinice, iar
diagnosticul cert se poate stabili prin examenul microscopic al crustelor cutanate.
Raia psoroptica la cai este determinata de Psoroptes comunis equi, care afecteaza motul, coama si
coada, manifestandu-se prin cruste groase, umede si cu miros respingator.
Debutul bolii se face prin prurit in zona cozii si a coamei, parul are aspect zbarlit, casant, pe piele apar
mici cruste galbui, umede, lucioase. In evolutii indelungate leziunile se pot extinde pe membre si
complicarea leziunilor de la nivelul coamei si grebanului.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a localizarilor, confirmarea se face prin examenul
microscopic al crustelor.
Raia chorioptica (ria simbiotica, raia picioarelor) este produsa de Chorioptes bovis varianta equi, care
afecteaza chisita si buletul membrelor posterioare. Simptomele sunt determinate de localizarea la nivelul
chisitei si buletului, se extinde progresiv pe jaret, graset crupa si chiar regiunea abdominala inferioara.
Pruritul apare mai ales dupa effort si in timpul noptii, animalul bate din picior, tropaie, isi freaca picioarele
intre ele, apar depilari neregulate, scvame, firele de par se smulg usor. in timp apare o ingrosare a pielii, cu
aspect cornos. Caii din rasele grele sunt predispusi la aceasta afectiune.
Raia bovinelor
La bovine sunt trei tipuri de rai pe care le vom expunde in continuare:
Raia sarcoptica este produsa de Sarcoptes scabiei varianta bovis, care afecteaza initial ugerul, apoi
cuprinde trunchiul, gatul si capul, lasata netratata se generalizeaza. Semnele clinice apar la 10-21 de zile
de la contaminare, debuteaza cu prurit puternic, continuu, cruste din care se scurge un lichid care prin
uscare produce cruste, iar dupa caderea acestora raman zone depilate. Pruritul este din ce in ce mai
intens, animalul se scarpina cu coarnele sau ongloanele, se freaca de pereti, pomi, determinand aparitia
plagilor cutanate. in formele cornice ale bolii crustele sunt in numar mare, cu o grosime de pana la 0,5 cm,
albe, cu ingrosarea pielii si aparitia crevaselor, frecvent in jurul ochilor si buzelor, pe coama, apoi cuprind
grebanul si partea dorsala, iar dupa 6 saptamani de evolutie leziunile se generalizeaza. Dacca nu se
trateaza la timp boala animalul poate sucomba. Diagnosticul se pune pe baza examinarii raclatului la
microscop.
Raia psoroptica este produsa de psoroptes equi varianta bovis, ce produce leyiuni la nivelul
grebanului, regiunea dorsala. Semnele clinice debuteaza din zona cozii si se extend pe zona spatelui,
greba si lateralele corpului. Se poate observa prurit intens insotit de agitatie, eruptie veziculara, iar
continutul veziculelor se usuca si formeaza cruste sangvinolente. Datorita pruritului intens animalele nu s
emai hranesc, nu se mai odihnesc, slabesc si productiile scad. Plagile datorita pruritului se complica
septic, iar evolutia bolii la tineret poate fi fatala. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si prin
decelarea acarienilor in crustele examinate la microscop.

Raia chorioptica (raia simbiotica a taurinelor) are localizare la baza cozii, perineu, fata interna a
coapselor, uger, fiind produsa de Chorioptesbovis. Este putin contagioasa, initial leziunile apar la baza
cozii, si se pot extinde pana la jaret, sub forma unor nodule scabiosi, de marimea unui bob de mei,
pruriginosi, constituiti din cruste ce se ingroasa in timp. Datorita localizarilor apar complicatii septice,
crevase sangerande, purulente cu o secretie galben-berzuie. Confirmarea bolii se face prin examinarea
crustelor la microscop si decelarea parazitului.
Raile ovinelor
Raia psoroptica (raia corpului, psoroptoza oilor) este produsa de Psoroptes equi varietatea ovis, care
se localizeaza la suprafata pielii unde se hranesc cu sange si limfa.
Primele semne clinice apar dupa 7 15 zile de la contaminare si apar sub forma unui prurit intens,
eritem si papule galbene pe greban, torace si zonele lombare. Datorita gratajului lana se desprinde in
smocuri, in zonele afectate lana are aspect impaslit, iar pe piele apar cruste galbene umede. in cazuri
grave apar suprainfectii, cu tulburari generale, si posibil moarte. in formele generalizate pot apare abatere,
inapetenta, avorturi sau fatarea de produsi subdezvoltati. Diagnosticul se pune pe baya semnelor clinice si
a examenului microscopic din cruste.
Raia sarcoptica (raia capului, sarcoptoza oilor) este produsa de sarcoptes scabiei varietatea ovis, ce
paraziteaza in jurul gurii, cu extindere apoi pe cap, cu aparitia unor vezicule, prurit violent, scurgerea unei
serozitati ce se usuca si formeaza cruste brune ce se ingroasa in timp. Diagnosticul se pune pe baz
localizarii si a examenului microscopic al crustelor.
Raia chorioptica (raia simbiotica a oilor, raia picioarelor) este produsa de Chorioptes bovis varietatea
ovis ce se localizeaza indeosebi la chisita, cu evolutie discreta sau cu prurit puternic, pielea se ingroasa,
apar cruste galbene, lipicioase, cu aspect de manson in jurul membrelor. La berbeciafecteaza scrotumul
putand duce la atrofie testiculara si sterilitate. Clinic initial apar vezicule, noduli si cruste.Boala are trei
forme evolutive, crustoasa, umeda si verucoasa, cea din urma fiind predominata de procese proliferative,
avand aspectul de papilomatoza verucoasa. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a
examenului microscopic al raclajului cutanat.
Raile caprinelor
Raia sarcoptica este produsa de Sarcoptes scabiei varietatea caprae, ce se manifesta prin prurit
puternic, ce debuteaza de la cap, cuprinde trunchiul, abdomenul si membrele. Se formeaza noduli scabiosi
care cu timpul se transforma in microabcese. Pe piele apar cruste mici, ce se ingroasa si se acopera cu o
serozitate vascoasa. Animalele devin agitate, se scarpina, renunta la hranire, slabesc, si uneori se ajunge
la cahexie si moarte.
Raia chorioptica (raia simbiotica a caprei) produsa de Chorioptes bovis varietatea caprae afecteaza
membrele, dar se poate generaliza, apar depilatii pe laturilse gatului, urechi, graban, zona lombara si zona
cozii.
Raia auriculara (otocarioza) este produsa de Psoroptes communis varietatea caprae, ce se manifesta
clinic ca o otita externa, crustoasa, uneori se complica cu o otita interna si tulburari de echilibru. Dupa
prurit apar cruste compacte, brune ce umplu conchia auriculara, animalele scuturand des capul.
Diagnosticul se pune prin examenul microscopic al dopurilor de cerumen.
Raile suinelor
Raia sarcoptica este extrem de contagioasa, produsa de Sarcoptes scabiei varietatea suis. La purceii
sugari apare prurit la nivelul urechilor, gat, torace si abdomen. La purceii intarcati dupa ce apare pruritul
apar papule, vezicule, noduli scabiosi pruriginosi si cruste brun rosietice localizate la nivelulurechii si
conductului auditiv extern, gat, abdomen, fata interna a coapselor, membre posterioare. Pielea este
ingrosata, crapata, acoperita cu un strat de jeg (rapan) cenusiu negricios. La reinfestare apar simptome de
sensibilizare ce se manifesta prin hipersensibilitate cu prurit intens, repetat si persistent, cu papule multiple
sau plagi eritematoase. La scroafele de reproductie semnele clinice apar tarziu, la 3-4 luni de la infestare,
de obicei prin monta, pe partile laterale ale toracelui si abdomenului si linia dorsala a corpului. Zonele sunt
hiperemice, cu papulo-vezicule, cruste pitiriazice brun roscate si prurit. La vieri apar cruste groase, alb
varoase, cu crevase, localizate in zona capului, gatului, grebanului, regiunii dorso-sacrale si jaretului. Pot
apare leziuni si la nivelul urechii pe fata interna producand cruste brun negricioase. in formele cronice ale
bolii leziunile apar la un numar mic de animale, la nivelul urechii externe cu depozit gros de cerumen ce
arata ca solzii de azbest, ce se desprind usor de piele si in care se concentreaza parazitii. Diagnosticul se
pune pe baza semnelor clinice, a contagiozitatii puternice si a exam,enului microscopic al crustelor sau
produsului de raclaj.

Raile cainilor
Raia sarcoptica (raia corpului) este produsa de Sarcoptes scabiei varietatea canis, ce se manifesta
clinic prin aparitia de leziuni pe cap, bot, in jurul ochilor, ureche, torace, abdomen. Initial apare pruritul, cu
aparitia reflexului otopodal (miscarea de pedalare a membrului posterior), depilatii cu aparitia de papule
acoperite cu mici cruste, aparitia unui nisip conchinian pe marginea posterioara a urechii, bogat in paraziti.
Leziunile se extind, iar in final pielea este plisata, crustoasa, urat mirositoare, pruritul este diminuat, starea
generala este inrautatita.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor, a nodulilor scabiosi, nisipului conchinian si a examenului
microscopic al raclatului din leziune, care insa poate fi lipsit de paraziti. La aparitia semnelor se recomanda
tratarea cainilor, ameliorarea semnelor constituind un diagnostic terapeutic.
Raia otodectica (acarioza auriculara, raie auriculara, otacarioza, otodectoza, otita parazitara, boala
epileptiforma a cainilor de vanatoare) este produsa de Otodectes cynotis, care, initial produce secretia unui
cerumen cleios, brun-inchis, iar apoi o pozitie indoita a urechilor. Aparitia pruritului zonei auriculare poate
duce la leziuni si hematoame retro auriculare, uneori chiar periauriculare. Datorita leziunilor pot apare
complicatii precum othematoame, abcese, otite externe supurative, conjunctivita, keratita, ulcere ale
corneei, otita medie si eventual abcese ale meningelui sau ale creierului. Diagnosticulse pune pe baza
contagiozitatii, a semnelor clinice si examenul microscopic al cerumenului care este bogat in paraziti.
Raile pisicii
Raia notoedrica este produsa de Notoedres cati varietatea catice afecteaya pisica, soarecele,
sobolanul, hamsterul. in faza de debut se constata aparitia de rugozitati la nivelul urechilor, procesul se
extinde pe cap, pielea cutandu-se longitudinal, sinuos, apare pruritul odata cu depilatia, iar la palparea
lezinilor se percepe o senzatie de nisipos. La nivelul plagilor apare o hipercheratoza progresiva, cu aparitia
unei adevarate carapace pe cap, cenusie, ce poate ajunge la un centimetru grosime, dar fara prurit. La
nivelul cozii apar leziuni cu aspect de manson.
Daca nu se trateaza la timp se generalizeaza si apar tulburari generale manifestate prin inapetenta,
slabire, tine ochii inchisi, mieunat trist. Fara tratament pacientii mor in 1-2 luni. Diagnosticul se pune pe
baza semnelor clinice si se confirma prin examen microscopic al raclatului din zonele afectate.
Raia otodectica este produsa de Otodectes cynotis varietatea cati, care paraziteaza frecvent in
conductul auditiv. Clinic apare un prurit puternic, semne nervoase, accese epileptiforme, si chiar rabiforme,
crize convulsive, crize de angoasa, midriaza, anizocorie.
Raile iepurilor
Raia notoedrica (raia capului) este produsa de Notoedres cati varietatea cuniculi, cantonandu-se in
zona peribucala, perioculara, perinazala, cuprinzand urechile, gatul si membrele. Local apar cruste groase,
cenusii varoase, care in timp devin abundente si adera la tegument deformand regiunea botului. Evolutia
bolii duce la o slabire progresiva si in final moarte. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si
examen microscopic al raclatului din cruste.
Raia sarcoptica este produsa de Sarcoptes scabiei varietatea cuniculi, ce se cantoneaza in zona
capului, membrelor avand posibilitatea sa se extinda pe tot corpul. Leziunile cutanate apar la inceput in
zona nazala, bucala, cuprinzand apoi si zona barbiei si extremitatile membrelor, initial debutand cu papule,
vezicule, pustule asociate cu un prurit puternic. in urma gratajului apar leziuni specifice precum escoriatii
profunde ce se acopera cu cruste. Diagnosticul se stabileste clinic si se confirma prin examen microscopic
al raclatului cutanat.
Raia psoroptica (raia auriculara, otacarioza) este produsa de Psoroptes communis varietatea cuniculi
produce o otita externa crustoasa, pruriginoasa si foarte contagioasa. Leziunile debuteaza cu o acumulare
excesiva de cerumen urat mirositor, care formeaza cruste concentrice, stratificate, abundente formand
cornete ce blocheaza conductul, adesea urechile stau aplecate. in formele cronice datorita cantitatilor mari
de cerumen acumulat capul este tinut rotit spre urechea afectata, si aceasta nu mai poate fi ridicata din
cauza grutatii crustelor. Diagnosticul se pune pe baya semnelor clinice si examenul microscopic al
crustelor.
Tratamentul railor la mamifere:
Substantele active folosite in combaterea artropodelor se numesc acaricide sau insecticide. Din
aceasta categorie fac parte mai multe tipuri de substante din care amintim:
Organocloruratele care sunt in secticide de contact, nu at boala intr-un efectiv de animale se instituie
carantina de gradul III, cu tratarea intregului efectiv, decontaminarea adaposturilor, cu repetarea
deparazitarii la 14 zile. Ridicarea masurilor de carantinase face la 30 de zile de la ultimul caz vindecat din

efectiv si dezinfectia generala in adaposturi.


Raile pasarilor
Sunt produse de acarieni din familiile Cnemidocoptidae si Epidermoptidae.
Raia picioarelor (raia varoasa) este o ectoparazitoza a galinaceelor, mai rar la pasarile de colivie,
produsa de Cnemidocoptes mutans ce se localizeaza la picioare pe zone lipsite de pene. Este o boala
putin contagioasa, ce se transmite prin intermediul solului. Leziunile apar initial la partea inferioara a
degetelor, prin ridicarea solzilor, acumularea de material albicios dedesubt, apar cruste ce se ingroasa,
devin gri la suprafata si albe in profunzime, iar picioarele se deformeaza. Crustele sunt foarte aderente, iar
desprinderea lor lasa dermul sangvinolent. Evolutia este de 6 luni pana la un an, pasarile slabesc, apar
schiopaturi, artrite, caderea falangelor chiar cu aparitia arteritelor grave la acest nivel. Leziunile de arterita
se extind si in ficat, rinichi, splina, cord si pulmon. Diagnosticul se pune pe baya semnelor clinice clare si a
examenului microscopic al crustelor. Tratamentul se face cu substante uleioase, unguente, dupa inmuierea
picioarelor in apa calda saponata sau glicerina. Se folosesc solutiide lindavet 3,5 la mie, Neguvon 2%.
S+au obtinut rezultate si cu Ivomec 0,2 mg/kg. Tratamentul se repeta la 7 zile, de doua, trei ori, alaturi de
decontaminarea adaposturilor si padocurilor.
Raia corpului (raia deplumanta, raia penelor)este produsa de Cnemidocoptes laevis ce paraziteaza in
principal la galinaceele din gospodarie. Boala este foarte contagioasa, penele cazute contin acarieni, boala
putandu-se transmite prin contact direct. Simptomele apar initial pe crupion, si se extind pe abdomen,
spate, partea superioara a gatului si cap.Initial apare prurit ce degenereaza in ciugulit, pana la smulsul
penelor, aparand zone deplumate si leziuni in formele mai vechi de boala. La bazatijei penelor se poate
observa un mic manson alburi format din lamele epidermice ce contin paraziti.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a evidentierii parazitilor. Tratamentul se face cu pulberi
inglobate in bai de nisip, sau aspersiuni cu colutii apoase cu Amitraz 0,25 la mie, sau Tetraclorvinphos, sau
Triclorfon solutie 1,5 la mie. Tratamentul se repreta la 7 zile alaturi de decontaminarea adaposturilor si
padocurilor.
Raia perusilor este produsa de Cnamidocoptes pilae, care paraziteaza la comisurile ciocului, unde
sapa galerii in epiderma, determina dereglarea proceselor de degenerare si exfoliere epidermica, cu
deformarea regiunii. Semnele se pot generaliza incepand de la cap, regiunea cervicala, pana in regiunea
cloacala, pectorala si a membrelor. Crustele sunt dense, au aspect rugos, de culoare alb-varoasa. Poate
apare si o deformare a ciocului ce este ireversibila dupa tratament. Diagnosticul se pune pe baza semnelor
clinice caracteristice si prin examen microscopic al raclatului din zonele afectate. Tratamentul se face cu
Odzlen 4 pensulatii la un interval de 2+3 zile urmata de o pensulatie la 3 4 saptamani; avermectine
picaturi 0,2 la mie, cate 0,1 ml/pasare, fie pe cale intramusculara sau per os 0,mg/kg, in doza unica sau cu
rapel la 10-14 zile. Se va suplimenta ratia de hrana cu vitamine.
Demodeciile Dr. Dinc Mihai Adrian
Demodeciile
Boli parazitare produse de acarieni din genul Demodex, ce paraziteaza la caine, pisica, oaie, capra,
taurine, porc, cal si om.
Speciile de Demodex paraziteaza in foliculii pilosi, in glandele sebacee, in glandele sudoripare si in
glandele mixte sebacee-sudoripare.
Stadiile de dezvoltare ale parazitului se desfasoara pe aceiasi gazda, iar durata ciclului biologic este de
9-10 zile.
Demodecia canina (demodexoza, acnee parazitara, demodicoza, piodemodecie) afecteaza frecvent
cainii tineri, parazitand in zonele conductului auditiv extern, in zona pleoapelor, hranindu-se cu sebum.
Sursele de contaminare sunt reprezentate de cainii infestati, cu evolutie acuta sau cronica (latenta). in aara
gazdei parazitii rezista pana la 6 zile. Contaminarea se realizeaza prin contact direct, in principal de la
mama in primele ore de viata.
Receptivitatea este influentata de rasa (mai frecvent la rasele cu parul scurt, boxer, sharpei, teckel,
dalmatian, dobermann, dog german, dar poate apare si la yorkshire, bobtail, chow-chow; sexul poate
influenta receptivitatea, masculii fiind mai frecvent infestati; varsta este un factor important, demodecia
fiind frcventa la cainii tineri,rar la adulti sau batrani; starea de intretinere si carentele cresc receptivitatea si
aparitia semnelor clinice; starea pielii poate afecta receptivitatea, pielea seboreica, cu pH alcalin

favorizand dezvoltarea parazitilor; imunitatea influenteaza major receptivitatea, scaderea imunitatii


crescind posibilitatea manifestarii clinice a demodeciei, iar la aparisia semnelor clinice apare si o
imunosupresie ce se majoreaza odata cu evolutia bolii.
Clinic sunt mai multe forme evolutive:
-Forma simpla (uscata) debuteaza cu eritem in zona capului, in jurul ochilor, pe obraz, urechi. Apar
tulburari de cheratogeneza, apar scvame fine pielea avand aspect rugos.Apare seboree, pielea fiind
unsuroasa, depilatii in jurul ochilor, peribucal, dar poate apare si pe gat, piept, torace, membre.
-Demodecia supurativa pustuloasa (piodemodecie) apare datorita complicarii septice a leziunilor cutanate,
frecvent cu Stafilococcus aureus,Pseudomonas, Proteus si Pseudomonas. Pustulele formate sunt albgalbui, superficiale, sau violacee, profunde. Depilatia este difuza, apare puroi sangvinolent la nivelul pielii,
durere, prurit. in timp apar cruste groase, pielea se tumefiaza cu aparitia de leziuni ulcerative. Stare
generala modificata, anorexie, slabire, aspect de caine batran, limfonodulii sunt mariti si durerosi.
Diagnosticul este dificil de pus in faza initiala a bolii, se va tine cont de varsta, antecedentele la alte
exemplare, familii. Confirmarea se face prin examinarea raclatului cutanat profund la microscop, in mai
multe preparate de examinare. Se face diagnostic diferential de raia sarcoptica si alte afectiuni cutanate.
Prognosticul este rezervat datorita posibilitatii reidivei.
Tratamentul se realizeaza cu Neguvon solutie apoasa prin frictionare locala, cateva zile la rand, dar
atentie la riscul aparitiei intoxicatiei (antidot atropina); Amitraz, suspensie apoasa, prin spalare, cu
repetare la 14 zile, de 2-3 ori; avermectine (Ivomec), 0,2 0,3 mg per kg corp, repetat la 7 zile.
Demodecia la pisica este intalnita mai rar, produsa de Demodex cati. Simptomele sunt mai discrete, cu
aparitia depilatiilor pe cap, pleoape si periocular, pe gat; otita cu demodecsi in cerumen. Diagnosticul se
pune pe baza exminarii raclatului cutanat din zonele depilate. Tratamentul este prin frictionarea
saptamanala, totala, cu Amitraz, 0,025 lamie. S-a mai folosit si Malathion 0,5 %.
Demodecia bovinelor este produsa de Demodex bovis, regasita in aproape toate tarile, cu
repercursiuni grave asupra productiilor. Boala apare mai frecvent la vacile de lapte, sporadic.
Debutul este cu o dermatita nodulara fara prurit, in zona axilara, gat, articulatiile scapulo-humerale, bot,
jaret, in jurul nodulilor pot apare cruste mici si depilatii, iar continutul nodulilor este purulent-sangvinolent.
Pentru tratament se folosesc suspensii de Amitraz sau Trichlorfon prin frictionari locale.
Demodecia caprinelor este produsa de Demodex caprae, afectand frecvent tineretul de 1-3 ani.
Contaminarea se face frecvent prin contactul direct al iezilor cu mamele infestate, sau indirect prin fecale,
obiecte din adapost. Infectia seppoate transmite si transplacentar.Leziunile apar in zona capului, gatului,
grebanului, flancuri, lateralele toracelui, membre si mai rar zona dorso-lombara si abomen.Initial apar mici
eriteme, papule dure ce dau aspect neuniformparului. Prin abcedarea nodulilor se scurge un lichid albgalbui bogat in paraziti. La animalele tinere leziunile pot fi generalizate, cu modificarea starii generale,
anemie, slabire progresiva ce poate duce pana la moarte. Diagnosticul de certitudine se pune pe baza
examenului la microscop a raclatului de piele.Tratarea bolii se face cu Neguvon prin aplicatii locale
repetate la 3 zile.
Parazitismul cu capuse
Infestatia cu Ixodide la mamifere (Ixodidoza, Ixodidotoxicoza) este produsa de artopode parazite
temporar, pe timpul hranirii doar, cu parazisi din familia Ixodidae. Au importanta deosebita in transmiterea
unor bolivirotice precum: febra Q, rujet, encefalita de capuse, bruceloza, tularemia, etc. Indivizii prezinta
dimorfism sexual, masculii fiind mai mici. Sunt paraziti intermitent, parazitismul facandu-se doar pentru
perioada de hranire, fiind limfohematofagi. Ciclul biologic al dezvoltarii presupune evolutia prin patru stadii:
ou, larva, nimfa si adult.
Familia Ixodidae cuprinde mai multe genuri, ca de exemplu grupa PROSTRIATA cu genul Ixodes;
grupa Metastriata cu genurile Dermacentor, Haemaphysalis, Rhipicephalus, Boophilus, Hzalomma,
Amblymma.
Cele mai intalnite la noi in tara sunt: Ixodes ricinus, femela avand aspect de bob de ricin dupa hranire,
adultii azacand mamiferele mari: bovine, ovine,caprine, animale salbatice. Se intalneste frecvent in paduri
de foioase si conifere, in tufisuri deschise cu umezeala crescuta. Este cea mai intalnita la noi in tara, de la
ses pana la mare altitudine (panala 1600 metri).
Hzaloma plumbeum prefera regiunile de stepa, paduri de fag si de stejar, mai ales in zona Dobrogea
unde paraziteaza la cai, bovine, ovine, porcine.

Rhipicephalus bursa o intalnim in habitate cu climat de stepa, maracinisuri si tufisuri.


Boophilus calcaratus prefera zone cu umiditate crescuta, fiind des intalnita in lunca Dunarii.
Dermacentor marginatus se intalneste in zone cu climat umed, in paduri si lastarisuri, parazitand
frecvent la rumegatoare.
Capusele determina asupra gazdei pe care o paraziteaza mai multe tipuri de actiuni:
-Actiunea spoliatoare, determinata de consumul de sange, care in infestatii masive poate duce la anemie
grava, la care se pot asocia si leziuni cutanate,
-Actiunea mecanica si iritativa este determinata de modul de hranire si fixare la suprafata pielii ce pot
determina edeme, iritatii sau chiar infectii secundare,
-Actiunea toxica determinata de substante din compozitia salivei ce are rol anticoagulant dar care poate
provoca si reactii alergice sau toxice grave,
-Actiunea inoculatoare, capusele pot fi mijloc de diseminare a altor paraziti, de exemplu babesioza, un
parazit intracelular ce paratiteaza hematiile.
Clinic se pot observa semne variate in functie de numarul de paraziti. Initial poate apare la tineret o
anemie, urmata de slabire, dermatite, si chiar microabcese la nivel cutanat. Capusele prefera zonele cu
piele fina, fata interna a coapsei, zona mamara, zona abdominala inferioara, zona cervicala, iar la canide si
ovine pe cap, periauricular, interdigital. Datorita infestatiilor cu capuse pot apare paralizii dupa una doua
saptamani de la infestare, ce debuteaza cu pareze usoare, apoi paralizii ale membrelor, dispnee,
incontinenta urinara, cu evolutie mortala in 3-6 zile.
Diagnosticul se pune usor prin observarea parazitilor si aparitia semnelor clinice.
Combaterea capuselor se face prin curatenii si dezinfectii primavara si toamna, folosirea ixodicidelor ce
se imprastie pe pasune (Dursloan); folosirea dusmanilor naturali ai capuselor, gainile ce culeg dimineata
capusele satule; rotatia pasunilor, cu nepasunarea periodica a parcelelor, astfel lipsind gazdele de la care
se pot hrani; utilizarea de plante nocive pentru capuse, cum ar fi gramineele africane (Melinis spp.,
Andropogon spp.) si leguminoasele americane (Stzlosanthes spp.) au efect distructiv, mecanic si chimic.
Pentru tratamentul animalelor se folosesc substante ixodicide, precum: organofosforice (Neguvon,
Coumaphos, Neocidol); carbamati (Carbaryl); piretroizi (Butox); Flumetrin (Bayticol); cipermetrine;
formamidine; avermectine.
Miazele
Sunt parazitoze determinate de dezvoltarea larvelor insectelor diptere in tegument, organe cavitare,si
alte tesuturi.
Estroza, determinata de Oestrus ovis, larvele acestuia fiind parazite obligatoriu in cavitatile nazale si
sinusurile frontale la ovine. Larvele sunt fusiforme, albe-opace. Sursele de paraziti sunt animalele
infestate, contaminarea facandu-se la pasune, mai ales in zile cu climat cald. Larvele actioneaza prin
iritatii, reactii inflamatorii locale sau generale in functie de amploarea parazitarii,sau leziunile se pot
complica septic. Cand se produce moartea larvelor in sinusuri apare o magma fluida, cu continut purulent,
iar mucoasa este edematiata.
Simptomele clinice pot debuta cu modificari de comportament: oile se aglomereaza in incercarea de
protejare; in faza de coriza are loc migrarea si dezvoltarea larvelor; in infestatii masive pot apare stranut,
prurit nazal. in faza de sinuzita semnele se traduc prin stranut persistent, tuse, jetaj seromucos ce poate
devenii purulent. Mucusul se usuca formand cruste pe nari, animalele prezinta miscari de scuturare a
capului, isi freaca nasul de pamant.
In cazul cand larvele ajung la meninge apar manifestari nervoase, ataxie, astazie, semne de encefalita.
Aparitia tusei semnifica prezenta larvelor in bronhii sau pulmoni, cu agravarea acestora ducand pana la
moarte.Frecvent evolutia este favorabila cu vindecare consecutiv eliminarii spontane a larvelor mature.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si e evidentierii larvelor in cavitatile azale. Tratamentul se
face de obicei cu Rafoxanid, Nitroxinil, Closantel, Neguvon.
Rinestroza equina (miaza cavitara a calului) este produsa de larvele insectei Rhinoestrus purpureus,
ce paraziteaza in cavitasile nazale, faringe, laringe, si determina rinite, tuse, tulburari respiratorii ce pot
duce la un final fatal.
Miazele cutanate afecteaza in special ovinele, prin dezvoltarea pe piele, plagi sau cavitatile naturale a
larvelor de diptere Calliphoridae sau Sarcophagidae, si se pot intalni si la alte specii, inclusiv la om.

Contaminarea se face in special vara si toamna. Receptivitatea este influentata de specie, rasa, stare de
intretinere. S+a constatat ca larvele de Lucilla sp.care ataca si tesuturile sanatoase la ovine, dar la alte
mamifere paraziteaza doar tesuturile necrozate. Climatul umed si cald favorizeaza aparitia miazelor
cutanate. Larvele eclozionate se hranesc cu celule descuamate, exsudate, secretii producand iritatii locale
cu eritem, ca apoi sa migreze catre tesutul conjunctiv subcutanat determinand eroziuni puternice, iarin
infestatii masive chiar cavitatii cu necroze puternice. Pielea necrozata se sfaceleaza si pot apare plagi de
1-2 cm adancime, rotunde, cu aspect de crater, cu prurit si aparitia unor induratii in tesutul limitrof leziunii.
Clinic se observa agitatia ovinelor, bat din picioare, tendinta de a apuca cu gura zona afectata, prurit
intens. Lana se desprinde usor, apar depilatii, necroze si chiar secretii purulente.
Leziunile emana un miros respingator, iar parul are aspect aglutinat. Starea generala se depreciaza,
animalele slabesc, apar stari depresive, febra, decubit. in functie de zona afectata miazele se impart in
miaze ale corpului, miaza caudala si pericaudala, miaza pericornuala, miaza mamara. Diagnosticul se
pune pe baza semnelor clinice si prin identificarea larvelor. Tratamentul consta in administrarea de
substante larvicide, sub forma de aspersiuni cu presiune in zonele afectate, folosindu-se Neguvon,
Neocidol, Piretroizi, Avermectine. Profilaxia infestatiilor cu miaze consta in efectuarea deparazitarilor
periodice, aplicarea de unguente cu insecticide, alternanta substantelor folosite pentru deparazitari,
mentinerea uscata a lanii, combaterea starilor diareice, tunderea cu atentie pentru evitarea producerii
plagilor. Distrugerea insectelor diptere miazigene prin utilizarea capcanelor.
Malofagozele sunt ectoparazitoze ale mamiferelor si pasarilor produse de insecte malofage parazite
permanent, localizate printre firele de par sau pene. Parazitismul cu malofage se intalneste pe intreg globul
determinand dermatoze cronice,depilatii, deplumatii, scaderea productiilor, caderea lanii, deteriorarea
blanii, cu riscul aparitiei infectiilor secundare.
Malofagoza la mamifere are evolutie cronica, sezoniera, cu posibila evolutie enzooticala vacile de lapte
tinute in stabulatie permanenta. Se intalnesc insecte malofage din familia Trichodectidae. Paraziteaza in
regiunea capului, gatului, grebanului, crupei, la baza cozii si se hraneste cu celule epidermice,
descuamate, detritusuri, limfa, lana si fire de par. Parazitismul este strict specific. Sursele de paraziti sunt
animalele infestate, contaminarea facandu-se prin contact direct, foarte rar prin vectori, parazitii rezistand
foarte putin in afara gazdei. Infestatiile cresc in intensitate toamna iarna, iar in primavara cuprind tot
efectivul. Clinic se semnaleaza prurit, iritatii la nivelul pielii, neliniste, animalele se scarpina intens, se ling,
apar fenomene de pseudotundere. La animalele de blana parul isi pierde luciul, se desprinde in smocuri,
apare pitiriazis. La pisica poate apare seboree uscata pe zona dorsala, cu sau fara prurit. Diagnosticul se
pune pe baza identificarii parazitilor, prin examen direct sau cu lupa. Tratamentul consta in aplicarea de
aspersiuni cu substante insecticide din care amintim Bioalethrin, Temephos, Malation, Diclorvos,
Cypermethrin, Coumafos.
Malofagoya pasarilor este produsa de paraziti din familiile Menoponidae, Trinotonidae, Goniodidae si
Lipeuridae. Cel mai adesea paduchii se gasesc pe toate zonele corporale, cu predilectie in zona
periorbitar, baza ciocului, gat si pericloacal, si se hranesc cu productii cornoase ale pielii. Sursele de
contaminare sunt pasarile infestate, parazitii fiind rezistenti in afara gazdei pana la cateva luni.
Galinaceele sunt cele mai receptive, crescand receptivitatea in cazul efectivelor intretinute
necorespunzator. Clinic putem observa neliniste, anemie, scaderea productiilor, depilatii, pasarile se
ciugulesc, ajungand pana la canibalism.
Parazitoze interne Dr. Dinc Mihai Adrian

A venit primavara, motiv de bucurie pentru oricare dintre noi. Odata cu venirea primaverii se trezesc la
viata si plantele si foarte multe organisme uni- si pluricelulare
Parazitismul este o forma de viata in care un organism isi procura hrana necesara de la un alt organism
viu numit gazda pe care-l paraziteaza si ii produce carente care duc frecvent la imbolnavirea sau chiar
moartea gazdei.
Acestia, odata cu modificarile climatice, au suferit si cresteri ale rezistentei la factorii de mediu.
Acesti paraziti se gasesc la toate nivelurile trofice. Dupa regnul vegetal sau animal din care provine gazda
exista fitoparaziti si zooparaziti.
in functie de marimea acestora, parazitii se impart in organisme unicelulare si pluricelulare,
microscopice, care se pot observa doar cu microscopul, si macroscopice, ce se pot observa cu ochiul liber.
Un parazit actioneaza nociv asupra gazdei in trei moduri: mecanic, prin compresiuni (apasari, presari),
obstructii partiale sau totale si chiar traumatisme; toxic, secretiilesi excretiile de multe ori sunt toxice pentru

organism, sau produc iritatii puternice; si al treilea mod este cel spoliator, prin consumul substantelor
nutritive ale organismului, fiind din acest punct de vedere impartite in histofage (se hranesc cu tesuturi,
lichide din organism) sau hematofage (se hranesc cu sange)
in functie de locul unde paraziteaza parazitii se impart in endoparaziti si ectoparaziti. Endoparazitii sunt
cei care traiesc in corpul gazdei, iar enctoparazitii traiesc pe suprafata corpului gazdei. Tulburarile produse
de paraziti sunt diverse, dela lipsa oricaror semne clinice pana la stari generale grave, avand loc in acelasi
timp si o scadere a productiei, compromiterea unor produse si subproduse concomitent cu scaderea
rezistentei la boli.
Vom incepe cu prezentarea endoparazitilor.
Riscul infestatiei cu endoparaziti apare cand sunt zile cu soare si creste temperatura la peste zece
grade celsius.
Riscul este mai mare dimineata, cand pe vegetatie este prezenta roua, ce are un continut foarte mare de
larve si oua de paraziti, sau cand dejectiile sunt contaminate.
La pasari apare des coccidioza (eimerioza), produsa de paraziti din familia Eimeriidae, dar care poate
afecta in afara de pasari si leporidele sau rumegatoarele. Sursele de infectie pentru puii de gaina sunt
reprezentate de gainile purtatoare si care elimina forme de rezitenta ale eimeriilor, alaturi de puii bolnavi
sau trecuti prin boala.
Evolutia are trei forme, acuta, subacuta si cronica cu semne clinice ce incep cu refuzul hranei, anorexie
si polidipsie, diaree initial alba, cu dopuri de excremente ce devine apoi sangvinolenta, apatie, pene
zburlite, mucoase palide caracterizeaza forma acuta, in forma subacuta si cronica evolutia este insidioasa,
cu apetit capricios, scade ritmul de crestere, rahitism. Tratamentul bolii se poate face cu multe
medicamente, din care amintim Galisan, Amprol plus, Coccidiovit, Appertex, Coccisol, ESB3.
Prevenirea bolii se face prin masuri stricte de dezinfectie si curatenie, conditii optime de microclimat,
alimentatie corespunzatoare si medicatie frofilactica.
Babesiozele (carceag, febra de Texas, piroplasmoze) sunt boli parazitatre produse de paraziti din
genul Babesia si Nuttallia, transmisibili prin intermediul capuselor Ixodidae care sunt gazde definitive si
surse de infectie. Boala poate apare la bovine, ovine, ecvine, canide si suine, iar semnele clinice se traduc
prin febra, apatie, somnolenta, incetarea rumegarii la bovine, decubit prelungit la ovine, icter sau subicter,
tulburari respiratorii sau nervoase la canidae, diaree alternand cu constipatie, anemie, iar la suine apare
febra, icter, anemie, hemoglobinurie si edeme. Tratamentul se face cu Berenil sol 7% injectabil,
Pentamidine, Imidocarb, Lomidine, Acaprin.
Fascioloza (galbeaza mare, distomatoza hepatica, anemie verminoasa, anemia de iarna) este o
parazitoza hepatica, cu evolutie cronica, rareori acuta, produsa de Fasciola Hepatica, ce se dezvolta in
ficat si canalele biliare, ce poate afecta ovine, caprine, taurine, bubaline, ecvine, leporide, suine si omul.
Clinic apare sub forme supraacute, acute si cronice, evoluand cu anemie, cahexie, leziuni locale hepatice,
colangita, hepatita traumatico-hemoragica, perihepatita, icter, edeme ale tractusului digestiv, hipertermie,
anemie, diaree, edem submandibular, ascita, tulburari respiratorii, fecale pastoase sau diaree, scaderea
productiilor.
Tratamentul se face cu Clorsulon, Albendazol, Oxfendazol, Closantel, Rafoxanid.
Dicrocelioza (galbeaza mica) afecteaza ovine, porcine, ecvine, leporide si mai rar omul.
Localizarea parazitului este in ficat, in caile biliare. Simptomele clinice sunt exprimate prin tulburari
hepatice uneori grave, icter, ciroza, zone de tesut fibros in parenchimul ficatului.
Tratamentul se realizeaza Hetolin, Tiabendazol, Hetolin, Dendriton, etc.
Cestodozele rumegatoarelor sunt reprezentate de paraziti din familia Anoplocephalidae, in intestinul
subtire la rumegatoare, cabaline, carnivore si pasari.
Cestodozele rumegatoarelor sunt produse de dezvoltarea in ileon si cecum a parazitilor din genul
Anoplocephala si Paranoplocephala, din care amintim Anoplocephala magna, Anoplocephala perfoliata,
Paranoplocephala mamillana. Acesti paraziti produc leziuni mecanice prin modul de fixare de peretele
intestinului producand eroziuni si ulceratii, care in cazuri grave pot duce la perforatii intestinale. Semnele
clinice apar la infestatii masive in care constatam o slabire progresiva,anemie, oboseala la efort, colici,
diaree pasagera, iar in cazul perforarilor intestinale se constata peritonita. Tratamentul se face prin
administrarea de Niclosamid, Rintal, Oxibendazol, Fenbendazol, Prazicuantel
La carnivore cestodozele sunt produse la caine de paraziti din familiile Taeniidae (Taenia pisiformis, T.
Hydatigena la caine, T taeniformis la pisica, T ovis la caine, T serialis la caine, Echinoccocus Granulosus si

Echinococcus multilocularis la caine); Dilepididae (Dipylidium caninum); Mesocestoididae


(Mesocestoidides lineatus, M literratus la caine si pisica) si familia Diphylobothridae (Diphylobotrium latum
la om, rar caine si pisica).
Acesti paraziti necesita aentru ciclul de dezvoltare o gazda intermediara, care poate fi reprezentata de
alte mamifere ce pot constitui hrana gazdelor definitive (cele in care se dezvolta adultul), astfel pentru T
pisiformis gazda intermediara este iepurele, pentru T hydatigena sunt rumegatoarele si suinelepentru T
ovis ovinele, pentru T serialis leporidele, pentru Dipylidium caninum gazdele intermediare sunt
reprezentate de purici si paduchi, pentru Mesocestoidides lineatus, M literratus gazdele intermediare sunt
reprezentate de pasari, mamifere mici si reptile, pentru Diphylobotrium latum gaydele intermediare sunt
reprezentate de pesti.
Evolutia este lenta si lunga.
Tratamentul consta in administrarea de Praziquantel, Niclosamid, Mebendazol, Flubendazol, sau sub
forma de combinatii precum Drontal, Drontal plus, Cestal, Pratel, etc
La pasari cestodoyele sunt produse de paraziti din familiile Davaineidae, Hymenolepididae,
Dilepididae, Anoplocephalidae si Diphyllobotridae care pot parazita singure sau asociate. La Galinacee
putem intalni paraziti din familia Dilepididae din care amintim Amoebotaenia sfenoides, din familia
Davaineidae Davainea proglotina, Raillietina tetragona, R echinobothrida, din familia Hymenolepididae
hymenolepis Carioca, H cantaniana. La palmipede intalnim din familia Hzmenolepididae Hzmenolepis
anatina, H colaris, Drepanidotaenia lanceolata, din familia Diphylobothridae parayiteayi la palmipede
Ligulla intestinalis. La columbiforme parayiteaza din familia Hymenolepididae: Hymenolepis columbae, H
serrata, iar din familia Davaineidae Raillietina bothri si R crassula. Contaminare se face doar pe cale
bucala, la pasune sau in apropierea apelor, mai ales in sistemul gospodaresc. Evolutia este sezoniera,
datorata prezentei populatiilor de gazde intermediare (gasteropode - melci, crustacei). Semnele clinice se
traduc prin abatere, anemie hipocroma, inapetenta, intarzieri in crestere mai ales la pui, diaree
inconstanta, tulburari nervoasece pot duce la ataxie, paralizii ale membrelor si picioarelor, incoordonari in
mers. Tratamentul consta in administrarea medicamentelor in hrana si se poate utiliza Niclosamid,
Flubendazol, Droncit, Oxfendazol, Mebendazol, Fenbendazol.
Pentru a preveni aceste afectiuni este recomandat sa respectam dehelmintizarile profilactice primavara
si iarna, alaturi de masuri de igiena privitoare la gunoiul de grajd, dejectiile animalelor, si combaterea
gazdelor intermediare.
Decontaminarea si deratizarea gospodariei Dr. Dinc Mihai Adrian

Deratizarea si decontaminarea gospodariei


Actiunile de dezinsectie si deratizare se executa in anumite etape pentru a avea rezultate optime.
Exista mai multe tipuri de dezinsectii si deratizari in functie de scopul si momentul desfasurarii acestora.
in acest sens este dezinsectia profilactica ce vizeaza distrugerea insectelor si acarienilor semnalati pe tot
parcursul anului, actiune ce se executa periodic, la intervale bine stabilite in functie de zona geografica si
istoricul epidemiologic local.
Dezinsectia de necesitate se efectueaza imediat dupa suspicionarea sau confirmarea unei infestatii cu
acarieni. Ea se repeta in functie de ciclul biologic al daunatorului. Acest tip de dezinsectie poate fi in functie
de suprafata acoperita generala, partiala sau totala.
Prin deratizare se iau masuri de limitare a inmultirii si distrugere a rozatoarelor. Procedeele de
deratizare sunt chimice si biologice. Procedeele chimice sunt reprezentate de toxice de ingestie si
toxice respiratorii.
Odata instalata prmavara isi intensifica activitatea si rozatoarele din gospodarie care incep sa iasa la
cautat de hrana si sa sape noi galerii. Problemele create de rozatoare se refera la bolile transmise de
acestea si la paguele materiale directe si indirecte.
Speciile de rozatoare cele mai intalnite sunt sobolanul de canale, sobolanul de acoperisuri, soarecele
domestic, soarecele de camp.
Evaluarea gradului de infestare se face pe baza urmelor lasate, si anume: fecale, mancare inceputa,
urme de mers, numarul de galerii, observarea circulatiei rozatoarelor spre si dinspre zonele de hrana si
adapare, si eventuale cadavre.
inainte de inceperea actiunilor de dezinsectie si deratizare trebuie facut un plan de actiuni care trebuie

sa cuprinda:
-evacuarea animalelor din adaposturi si gazduirea lor pe tot parcursul actiunilor intr-un adapost temporar
-evacuarea gunoiului si a deseurilor de origine animala
-evacuarea resturilor de furaje
-evacuarea utilajelor si instalatiilor mobile sau usor demontabile
-curatarea mecanica a incintelor, initial cu perii si raclete apoi cu jet de apa calda, incepand cu tavanul,
peretii si in final pardoseala, acolo unde materialele de constructie permit acest lucru.
-aplicarea substantelor de dezinsectie si deratizare
-inchiderea si sigilarea usilor de acces, a ferestrelor si a gurilor de ventlatie a incintelor si lasarea timpului
necesar pentru actionarea substantelor utilizate
-dupa trecerea timpului de actiune se desigileaza usile, ferestrele si gurile de aerisire, se face o aerisire
temeinica pentru evacuarea gazelor nocive rezultate.
-efectuarea unei curatenii mecanice cu jet de apa pentru inlaturarea resturilor de substante utilizate
Actiunile de dezinsectie si deratizare trebuiesc planificate din timp si tinut cont de numarul de animale
din gospodarie, de conditiile climatice si de indicatiile substantelor ce se vol folosi.
La evacuarea animalelor din adapost se vor evita aglomerarile la usile de evacuare. Trebuie sa tinem
cont si de eventualele agresiuni intre indivizi. Nu trebuie uitat nici faptul ca animalele in carantina sau cu
afectiuni in tratament trebuie tinute separat de restul indivizilor.
Trebuie sa evitam transferul animalelor pe timp de ploaie sau ninsoare, fapt ce poate favoriza aparitia
bolilor afrigore.
Evacuarea gunoiului si a deseurilor de origine animala presupune maturarea peretilor, a tavanului si
mai ales a pardoselii si incarcarea acestora in roaba. Depozitarea acestor deseuri trebuie sa se faca intrun spatiu special, cu suprafata betonata si ingradit. Este important ca in acest spatiu sa nu aiba acces
animalele si persoanele neavizate. Preluarea acestora se face de firme specializate.
Evacuarea resturilor de hrana se face pentru a evita contaminarea acesteia cu substantele de
dezinsectie. Se pun in recipienti curati, departe de substantele chimice si preparatele pentru dezinsectie si
deratizare.
Demontarea instalatiilor mobile se face pentru a putea face o curatenie buna, amanuntita si pentru a
verifica buna functionare a acestor utilaje, moment prielnic si pentru operatii de intretinere.
Curatarea mecanica se refera initial la indepartarea grosiera a mizeriei, cu lopeti si raclete, incarcarea
acesteia in roaba si transportarea pana la zona special amenajata.
Urmeaza o curatare cu jet de apa calda,la presiune mare, care finiseaza curatenia si pregateste
suprafetele pentru aplicarea substantelor decontaminante. Curatenia aceasta incepe de la tavan , se
continua cu peretii si in final pardoseala.
Trebuie sa se asigure o scurgere buna a apei reziduale rezultate in urma curateniei, iar aceasta sa
sufere un proces de epurare inainte de a fi eliberata.
Substanta decontaminanta se dilueaza si se aplica confrm instructiunilor acesteia. Este foarte important
ca inainte de manipularea cu substante toxice sa citim cu atentie instructiunile acestora si masurile de
siguranta.
Aplicarea substantelor de decontaminare si deratizare se face tinand cont de anumite aspecte: pentru
insecte se va insista in locurile de imbinare a peretilor, in muchiile dintre placile de faianta sau gresie, in
colturile de la tocurile usilor si geamurilor, in zone cu tevi, in apropierea adapatorilor, dulapurilor, pragurilor,
instalatiilor de ventilatie, etc. Pentru aplicarea momelilor impotriva rozatoarelor trebuie sa tinem cont de
zonele de tranzit si de traseele acestora. Un mod de a afla aceste zone il reprezinta fecalele de sobolani,
gaurile pe care acestia le rod, sau in crapaturile in pardoseala, in pereti, spatiile dintre pereti si tavan,
sistemele de canalizare, galerii in pamant, poduri, soproane, patuluri, cotete, etc.
Dupa prepararea substantei pentru decontaminare, aceasta se foloseste conform instructiunilor si apoi
se lasa sa actioneze timpul necesar.
Momelile se vor aplica in zone de tranzit al rozatoarelor, in colturile incaperilor, langa gurile de acces in
galerii, in zonele cu umezeala ce pot constitui surse de apa pentru adapare. Momelile se vor amplasa in
cutii speciale sau locuri inguste pentru a nu avea acces decat rozatoarele. Trebuie acordata importanta
maxima amplasarii si securizarii momelilor deoarece acestea sunt foarte toxice si foarte periculoase pentru

oameni si animale domestice sau salbatice.


Mare atentie trebuie acordata celor ce manipuleaza substantele chimice, acestia vor purta manusi de
protectie, masca, salopeta si ochelari de protectie. Se vor spala mainile din abundenta cu apa si sapun. in
cazul in care s-a contaminat si imbracamintea aceasta se arunca odata cu deseurile. Se va avea in vedere
disponibilitatea antidotului in caz de accidente.
Este complet interzis fumatul, consumul de alimente sau lichide in timpul actiunilor de decontaminare si
deratizare.
Dupa aplicarea substantelor se va lasa timpul necesar de actiune, specificat de producator, si in acest
sens se vor incuia ferestrele si usile de acces si se vor pune afise de avertizare.
Dupa trecerea timpului de actiune a substantelor se vor deschide ferestrele si usile de acces si se va
face o aerisire temeinica inainte de a se trece la adunarea momelilor ramase si a cadavrelor de sobolani.
Dupa aerisire se trece la adunarea momelilor ramase, adunarea cadavrelor de sobolani si apoi la o spalare
temeinica a suprafetelor, cu jet de apa calda pentru a inlatura urmele de substante chimice ce pot fi
periculoase pentru animalele domestice.
Dupa asigurarea conditiilor optime de adapostire se reintroduc instalatiile din adapost, se verifica
functionalitatea acestora, si in final se reintroduc animlele din adapostul temporar.
in afara de momeli se mai folosesc si toxice gazoase impotriva rozatoarelor, dar necesita conditii
speciale de utilizare si pregatire a personalului, si nu sunt recomandate a fi utilizate in gospadarii. Se mai
foloseste ca metoda de evacuare inundarea galeriilor de sub pamant cu furtunul cu apa. Capcanele sunt
utile in cazul unei populatii mai putin numeroase de rozatoare. O solutie mai comoda si cu eficacitate buna
o reprezinta aparatele cu ultrasunete impotriva rozatoarelor, majoritatea fiind eficiente si impotriva
cartiselor. Acestea sunt pentru interior si pentru exterior, si se tin permanent in priza, avand un consum
foarte mic de energie electrica. Ultrasunetele sunt total imperceptibile pentru urechea omului si inofensive
pentru animalele domestice sau salbatice.
O mare atentie trebuie acordata si strangerii cadavrelor de sobolani,care sunt foarte periculoase pentru
alte animale, fiind foarte otravitoare. Din acest motiv se vor face controale dese pentru culegerea tuturor
cadavrelor, si depozitarea acestora in zone sigure, unde nu este posibil accesul persoanelor neautorizate
sau al animalelor.
Activitatile de dezinsectie si deratizare sunt reglementate si legislativ, astfel OMS 536/1997 (art 146 si
147)
Art. 146. - Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, primariile si agentii economici au
obligatia de a organiza si desfasura actiuni de combatere a artropodelor si rozatoarelor vectoare de
maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort, la solicitarea si cu indrumarea tehnica de
specialitate
a
inspectoratului
de
politie
sanitara
si
medicina
preventiva
teritorial.
Art. 147. - Cetatenii cu gospodarii individuale si asociatiile de locatari au obligatia de a asigura
combaterea si stingerea focarelor de artropode si rozatoare vectoare de maladii transmisibile si/sau
generatoare de disconfort din gospodaria proprie sau din spatiile pe care le detin.
art

Ca metoda naturala de combatere a rozatoarelor este recomandabila o pisica de curte, buna


vanatoare.
Substantele pentru dezinsectie cel mai des folosite sunt de obicei cu spectru larg de activitate dintre
care amintim:
K-otrine EC 15 este un insecticid cu spectru larg de actiune, eficient pentru: gandaci, viespi, furnici,
muste, pureci, plosnite, molii, gandaci de depozite, pestisorul argintiu, plosnita celulozei. Doza este intre
50-100 ml la 5 litri de apa, pentru suprafete intre 50 si 100 metri patrati, functie de densitatea insectelor. Se
aplica ori de cate ori este necesar.
Fendona este recomandat pentru combaterea mustelor si gandacilor de bucatarie, tantarilor, puricilor,
plosnitelor si a altor insecte.
Pentru combaterea rozatoarelor se folosesc substante chimice sub mai multe forme, cum ar fi: momeli,
prafuri, adezivi.
Momelile pot fi proaspete, care au consistenta moale, fabricate din faina, grqasimi animale si vegetale,
zahar si arome care le confera o aroma placuta pentru rozatoare. Din aceasta categorie putem mentiona
ca si produse Varat, Colbrom, Racumin Paste, Rat Killer Perfekt Pasta si Rattidion.
Momeli sub forma de cereale proaspete, grane, boabe, expandat, la care se folosesc grau, porumb,
ovaz, orez, amestecate cu substante aromatizante si zaharuri pentru imbunatatirea aromei. Acestea sunt

direct sub forma de boabe sau in pliculete care se pot observa usor daca au fost consumate. Exemplu de
produs: Klerat, Bromobleu, Brodibleu
Momeli parafinate ce se folosesc in conditii de mediu particulare, unde este necesara conservarea
pentru un timp mai indelungat a momelilor in conditii de umiditate crescuta.
Ca si produs putem exemplifica Protect, Storm, Notrac Block, Rat Killer Perfekt Cuburi
Prafurile se folosesc prin tapetarea zonelor pe unde circula rozatoarele, si prin toaletarea blanii
ingereaza toxicul.
Substantele adezive actioneaza prin imobilizarea indivizilor in diferite locuri strategice pe caile de
acces ale rozatorelor.
Boli frecvente intalnite la pasarile de curte Dr. Dinc Mihai Adrian
Echipa Pethelp va recomanda?
Boli frecvente intalnite la pasarile de curte
Pasarile de curte sunt expuse multor riscuri de infectie mai ales datorita mediului in care traiesc, un
mediu in care pot contacta agenti patogeni foarte variati.
Toate aceste zone pot fi un rezervor de agenti patogeni care pot afecta toate pasarile din curte. De
multe ori se intampla ca si celelalte animale din ograda sa fie surse de infectie si sa poata contamina
pasarile.
Vom incerca sa amintim cateva din cele mai frecvente boli intalnite la crescatorii de pasari. Bolile in
functie de natura agentului patogen pot fi infectioase, parazitare, micotice, carentiale, etc.
Sunt boli care pot afecta un singur individ, sau un mic grup din populatia de pasari, sau pot afecta
intreaga paopulatie, indiferent de specie.
in marea majoritate a debutului bolilor semnele sunt asemanatoare, printre aceste semne comune se
pot intalni semne ce pot incepe cu o lipsa a apetitului, modificarea starii generale, modificari ale excretiilor,
modificari de comportament, modificari ale aspectului penajului.
La orice modificare aparuta in comportamentul pasarilor este bine sa luam masuri de izolare a celor
afectate de restul grupului, si sa consultam un medic veterinar. Pasarile sunt foarte sensibile si evolutia
bolii poate fi fulgeratoare. Pasarile isi toaleteaza riguros penele si lipsa toaletarii impreuna cu un penaj
neingrijit sau modificarea fecalelor sunt primele semne de boala care ar trebui sa ne traga un semnal de
alarma.
Printre cele mai frecvente afectiuni intalnite se numara gripa aviara cauzata de mutatia de tip a a
virusului gripal. sursa pentru aceasta boala o constituie pasarile salbatice, migratoare. acestea pot fi gazde
pentru virus dar nu fac semne clinice de boala, dar pot infecta puii de gaina, curcan si gasca. adesea boala
odata aparuta in efectivul de pasari face victime in timp foarte scurt, de multe ori afectand tot efectivul cu
pierderi totale. La pasarile de curte, virusurile cauza doua forme diferita de boala: una comuna si usoara,
alta letala. In forma usoara, semnele de boala pot fi exprimate doar prin pene ciufulite, reducerea
productiei de oua, usoare probleme ale sistemului respirator. In focarele de infectie pot fi atat de usoare
semnele clinice incat sa nu fie observate cu exceptia cazului in care se face testarea periodica pentru
virusuri.
In forma grava a bolii organismul este afectat in totalitate, cu semne grave, generale, care pot fi: apatie,
lipsa poftei de mancare, penaj murdar si dezordonat, fecale modificate, si in final mortalitate mare, de
obicei totala. in aceasta forma evolutia dureaza maxim 48 de ore. Perioada cea mai favorabila evolutiei
este cea cu temperaturi joase, si asta datorita rezistentei crescute a virusului in mediul extern, ce poate
supravietui mult timp in secretii, fecale si alte materiale biologice.
Pentru prevenirea bolii se utilizeaza vaccinarea, iar in cazul in care a inceput evolutia bolii este necesara
sacrificarea tuturor pasarilor din gospodarie si distrugerea acestora apoi dezinfectie totala in toata
gospodaria.
Nu este indicat tratamentul in cazul acestei boli deoarece pasarile raman purtatoare si pot infesta si alte
efective.
In anumite situatii unele tulpini de virus pot fi patogene si pentru om, si din acest motiv este indicata
respectarea cu strictete a normelor de igiena pentru cresterea, sacrificarea si valorificarea produselor din
carne de pasare.

O alta afectiune des intalnita este trichomonoza, boala parazitara produsa de flagelati din familia
trichomonadidae, care apare frecvent la tineretul aviar, in special primavara si vara, riscul sporind in
conditiile unei igiene slabe. Contaminarea se face prin apa si furaje contaminate cu excremente sau
pseudomembranele eliminate de pasarile bolnave. semnele clinice nu sunt specifice afectiunii, mai ales ca
poate evolua asociata si cu alte afectiuni, frecvent cu Histomonoza, si se manifesta prin abatere, lipsa
poftei de mancare, slabire, diaree, scaderea cresterii si mortalitate.. La curca, gaina si rata sunt mai
frecvente localizarile hepatice si intestinale si mai putin cele bucofaringiene. Leziunile hepatice, la
porumbei si curci, constau in noduli de culoare alba sidefie, de diferite marimi, bine delimitate de
tesuturile normale ale ficatului. Diagnosticul bolii se pune pe baza semnelor cliice coroborate cu existenta
bolii la alte pasari in arealul respectiv, iar pentru confirmare trebuiesc analize de laborator. tratamentul se
face cu produse de deparazitare (Flagelstop, rometronidazol, etc), la indicatiile medicului veterinar.
Holera aviara este o afectiune produsa de Pasteurella Multocida la pasarilemaimari de 4 luni.
Contaminarea se face pe cale bucala, iar sursele de infectie sunt reprezentate de excrementele pasarilor
afectate, adapatori, echipamente si imbracaminte ce a intrat in contact cu pasari bolnave, pasari bolnave
sau cadavrele acestora. Primele semne care apar constau in scadere in greutate, scade pofta de mancare,
respiratie greoaie, diaree, culoare vinetie a pielii capului, afectiuni pulmonare, hemoragii la nivelul
membrelor sau abdomenului. Bacteria nu se poate transmite prin ou.
Pentru prevenirea bolii trebuie sa avem in vedere izolarea pasarilor de celelalte animale din curte,
deparazitari periodice, in special primavara si toamna, dezinfectii periodice in adapost si in padoc,
respectarea conditiilor de carantina pentru animalele si pasarile nou introduse in efectiv, mentinerea apei
de baut in conditii bune de igiena.
Prin tratament se poate stopa evolutia bolii,dar cele afectate raman purtatoare si exista riscul infestarii
si altor efective de pasari.
salmoneloza aviara este produsa de infectia cu salmonella gallinarum (pullorum) mai ales la galinacee,
ceimai sensibili fiind puii pentru s. pullorum si adultii pentru s. galinarum, iar unele tipuri de infectie se mai
numesc si paratifoza Pulloroza + diareea alba bacilara a puilor. Pasarile tinere care supravietuiesc raman
purtatoare si vor transmite infectia prin ou, la adulte evoluand inaparent clinic. salmoneloza invadeaza tot
organismul pasarii, inclusiv in ovar si oviduct de unde altfel se contamineaza si oul. Ouale astfel infectate
pot evolua diferit, pot muri in timpul ecloziunii, pot supravietui pina la ecloziune, iar daca foliculul fusese
neinfectat puiul se va infecta in momentul ecloziunii cu germeni de pe coaja oului. in evolutia acuta
moartea poate surveni la 3-5 zile de la aparitia primelor semne de boala, atitudini anormale datorita
somnolentei, scade ouatul, sete accentuata, lipsa poftei de mancare, si spre final diaree. Forma subacuta
sau cronica se manifesta prin slabire progresiva, si poate afectapana la jumatate din numarul de pasari din
efectiv.
Di agnosticul se pune pe baza semnelor clinice, si a examenelor de laborator. Pentru prevenirea
infectarii de noi efective se izoleaza pasarile suspecte, iar cele care au fost in contact cu acestea se pot
trata cu antibiotice functie de riscul de infectare, pina la 5 -7 zile. Nu se folosesc la reproductie ouale ce
provin din efective infestate.
Coccidioza este o boala cu etiologie parazitara, produsa de un parazit unicelular, ce se dezvolta in
tubul digestiv. Contaminarea se face prin fecale ce contin oochisti, sau de pe sol infestat cu fecale
contaminate.
semnele clinice sunt in functie de forma evolutiva a bolii, si de varsta pasarilor afectate: forma acuta a
bolii are o incubatie de o saptamana de la contaminare. Puii devin abatuti, au semne de polidipsie si
inapetenta, forma subacuta de boala se manifesta la puii mari care au apetitul scazut, diaree intermitenta,
apoasa sau cu strii de sange si urme de mucoasa, uneori prezinta pareze sau paralizii ale membrelor.
Mortalitatea este de aproximativ 15 25%, dar randamentul productiv ramane scazut, forma cronica se
exteriorizeaza printr-un apetit capricios, neregulat, precum si printr-un randament scazut al puilor. Leziunile
de la nivelul intestinului sunt sterse, acestea aparand sub forma de depozite fibrino-necrotice, localizate.
De obicei boala apare pe fondul unor afecsiuni mai vechi si la organismele slabite imunologic.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, a aspectului fecalelor care adesea contin sange si pe
baza examenului parazitologic. tratamentul se face cu citostatice si se administreaza la intreg efectivul de
pasari.
Cele la care s-au semnalat semne clinice de boala se vor izola de restul efectivului.
Pseudopesta aviara sau boala de Newcastle (ciuma a gainilor) este produsa de un virus, foarte
contagioasa, care evolueaza predominant la galinacee, la toate varstele, sub forma de epizootii pustiitoare,
cu caracter septicemic. Boala apare si la curci, bibilici, fazani sau purumbei.

Palmipedele nu sunt receptive la formele naturale de boala.


Rezistenta virusului in mediu este foarte mare. El ramane activ la - 20C, in conditii de intuneric si
uscaciune aproximativ 3 ani, iar la +4C acesta rezista 3 4 luni in sange si 6 luni in apa.
sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave si de cadavrele acestora, de solul contaminat,
apa si asternutul, precum si de diverse obiecte folosite in comun in adaposturi.
Clinic boala are trei forme clinice: o forma supraacuta este caracterizata prin lipsa simptomelor clinice
evidente, o forma acuta a bolii este insotita de hipertermie (43 - 44C), lipsa poftei de mancare, polidipsie,
somnolenta, exsudat mucos in cavitatea bucala, cu scurgerea lui din cioc. semnele clinice se exprima prin
respiratie dificila, adesea horcaitoare, iar pasarea scoate, din cand in cand, tipete caraitoare; si o forma
subacuta este caracterizata prin aceleasi manifestari clinice, dar cu o evolutie mai lenta. Ea poate dura
aproximativ 10 12 zile. aceasta forma de boala este intalnita frecvent la pasarile adulte care dezvolta
formele nervoase ale bolii si mor in proportie de 30 40%.
Diagnosticul se pune pe baya semnelor clinice respiratie greoaie, tuse; aripi cazute, tararea picioarelor,
paralizare completa; incetarea ouatului; diaree apoasa, culoare verzulie; inflamarea zonelor din jurul
ochilor si gatului; imbolnavirea sau moartea pasarilor depinde de "agresivitatea" virusului, gradul de
imunitate oferit de vaccin, conditiile de mediu;
Nu se face tratament, se pot face vaccinari de necesitate si se instaureaza masuri de carantina.
Efectivele afectate se vor sacrifica, ouale se distrug, si se fac dezinfectii riguroase, iar repopularea se face
dupa minim 30 de zile.
Pasarile de curte Dr. Dinc Mihai Adrian
Echipa Pethelp va recomanda:
Pentru pasarile de curte crescute in sistem traditional, iarna nu inseamna numai cele trei luni
calendaristice clasice, ci de fapt sase luni, din octombrie pana in martie, respectiv, acele luni cu
temperaturi sub +10 grade Celsius, cu perioada de lumina pe zi redusa si cand posibilitatea de a gasi in
natura vitamine si proteine animale este diminuata. iata ce aspecte trebuie sa avem in vedere in anotimpul
rece.
toamna, gainile sunt afectate de scaderea duratei ciclului natural zi/noapte. scaderea perioada de
lumina pe zi determina o scadere a productiei de oua, pentru ca lumina este primul dintre factorii care
influenteaza ouatul.
Primul lucru la care trebuie sa ne gandim este adapostul pasarilor, cotetul. iarna inseamna o temperatura
exterioara scazuta, mai ales noaptea, vant si inghet, impreuna cu scaderea perioadei de lumina naturala.
Pentru a avea un adapost in care sa nu avem grija acestor factori trebuie sa avem in vedere
urmatoarele:
Pardoseala adapostului (cotetului) cel mai bine este sa fie din lemn, sau daca nu sa fie un covor de
cauciuc peste pardoseala. trebuie sa evitam cimentul, caramida, betonul sau gresia, deoarece acestea
sunt reci si se incalzesc greu pe timp de iarna. Lemnul are un coeficient de izolare termica mai bun decat
alte materiale, la fel si cauciucul. Pamantul este un izolator termic destul de bun dar nu este bun datorita
faptului ca se uzeaza si se curata destul de greu, lasand de dorit si in momentul in care se doreste o
dezinfectie buna.
in adapost se amenajeaza spatii pentru dormit, cu stinghii de lemn amplasate la 40 cm deasupra
pardoselii si la distanta de 35-40 cm intre ele. sub pat se formeaza astfel un spatiu in care se strag
dejectiile gainilor, spatiu care va fi protejat de o plasa de sarma pentru a nu permite pasarilor sa patrunda
in aceasta zona si pentru o curatire usoara
Este indicat ca pe pardoseala sa se puna un asternut din paie sau talaj (se mai pot folosi si coji de
floarea soarelui, orez, paie, talas, etc), intr-un strat de aproximativ 10-15 centimetri mai ales la cele din
ciment-beton. atentie ca acest asternut sa fie curat si uscat.
Ori de cate oi este nevoie se adauga asternut sau se schimba partile depreciate (asternut umed, cu
dejectii in exces, asternut care a inceput sa fermenteze, etc). Este indicat ca aceasta pardoseala sa fie
usor inclinata si putin mai sus decat nivelul solului si cu un sant de scurgere, pentru a evita patrunderea
apei odata cu topirea zapezii. Peretii adapostului trebuie sa fie si ei izolati termic. Este important sa nu
aiba sparturi, fisuri si sa fie izolati termic. Majoritatea sunt din paianta sau caramida (inclusiv boltari), care
ofera o izolatie termica acceptabila, dar se pot izola suplimentar cu placi de polistiren pe exterior. Mare
atentie trebuie acordata si ferestrelor si usilor adapostului. O mare parte din cadura se pierde prin aceste
locuri. Este important ca acestea sa se inchida complet, sa poata fi incuiate/blocate inchise sa nu fie

deschise datorita unui vant puternic. Daca este nevoie se pune o banda de etansare pe marginea
acestora ca sa elimine posibilitate de a se produce curenti de aer. Nu trebuie uitata si posibilitatea de
aerisire a adapostului, in acest anotimp, usile si ferestrele stand mai mult inchise schimbul de aer cu
mediul exterior este mai mic si creste astfel posibilitatea acumularii de gaze periculoase (in special
amoniac), astfel se prevede adapostul cu o gura de aerisire (sau mai multe in functie de marimea
adapostului), in partea medie sau superioara, numai jos de 50 cm fata de pardoseala, cu un deflector de
vant la exterior, asemanator celor de la cosurile de soba, impiedicand astfel vantul sa sufle aer in interior.
acoperisul adapostului trebuie sa fie etans si solid, sa reziste greutatii zapezii.
si acesta trebuie sa aiba o izolatie termica corespunzatoare.
Viteza curentilor de aer in adapost nu trebuie sa fie mai mare de 0,2-0,3 m/s, iar concentratia de
amoniac trebuie mentinuta sub 0,2 la mie.
sunt doua probe care ne indica o ventilatie insuficienta a adapostului: degajarea puternica de amoniac, ce
se simte la nas si la ochi cand intram in adapost, si cresterea umiditatii in asternut, concomitent cu aparitia
de condens pe pereti.
atentie la folosirea placilor de polistiren, acestea trebuie sa fie tencuite, pasarile au obiceiul sa
ciuguleasca din acestea si pot avea tulburari digestive. tot din aceste motive si vata minerala trebuie sa fie
acoperita cu placaj astfel incat pasarile sa nu aiba acces la aceasta.
Un alt aspect important in adapost este iluminatul, care trebuie sa suplineasca scaderea perioadei de
lumina naturala. sursa de lumina este indicat sa fie amplasata in zona geamurilor, sa fie cat mai apropiata
ca directie de cea naturala si sa fie in apropierea hranitoarelor si a adapatorilor si cat mai departe de
cuiburi si zona de dormit.
Padocul, locul unde stau pasarile in timpul zilei, pe perioada de iarna este important sa fie permanent
curat. Este important sa fie putin inclinat si cu sant de scurgere, sa nu favorizeze acumularea de apa sub
forma de balti.
sarilor de a iesi din acesta, se pot rataci, nu mai gasesc adapostul si pot suferi degeraturi sau chiar pot
muri.
in cazul in care se anunta zile cu temperaturi mult scazute este indicat chiar sa tineti pasarile peste
noapte intr-o incapere ce are posibilitatea de a fi incalzita. Mare atentie la posibile acumulari de gaze in
cazul incalzirii cu sobe sau surse cu flacara deschisa, si trebuiesc luate masuri stricte si impotriva
incendiilor. temperatura optima in adapost este intre 20-15 grade celsius, cu o umiditate de 60 %.
In afara de masurile care tin de adapost trebuie sa tinem cont si de alimentatie.
astfel iarna este un anotimp in care lipseste verdeata proaspata.
Datorita acesti fapt ratia alimentara este mai scazuta in vitamine si minerale, fapt ce trebuie compensat
prin suplimente mineralo-vitaminice, speciale pentru pasari, care se adauga in mancare.
O reteta ce se poate pregati de oricine in gospodarie contine Grau 8 % , Ovaz 8 % , Porumb 51 % , Orz
8 % , srot de soia 15 % , srot de floarea soarelui 7 % , Faina de peste vitaminizata 0.5 % , Calciu
vitaminizat 2.3 % , sare 0.2 %
Hrana nu trebuie sa stea in adapost sau in padoc mai mult de 30 de minute, aceasta ingheata si se
depreciaza. astfel este indicat ca hrana sa fie administrata usor calduta iarna, dar atentie sa nu fie prea
fierbinte. apa pentru baut trebuie sa fie pusa usor calduta, si in recipiente termoizolante, cu sau din
polistiren expandat. acestea se vor lasa maxim o ora afara si se vor verifica pentru a nu ingheta apa. se
vor pune in interiorul adapostului, ferite de vant si inghet.
Este important sa se efectueze toate actiunile de vaccinari obligatorii si deparazitari conform
programelor directiilor veterinare locale, asigurand astfel un grad crescut de rezistenta imunitara, alaturi de
dezinfectii si decontaminari ale adaposturilor si padocurilor.
in fiecare zi trebuie facuta o inspectie sumara a adapostului si a pasarilor. inspectia adapostului se refera
la verificare functionarii corecte a tuturor instalatiilor, in special cea electrica si cea de incalzire. La
inspectia pasarilor se urmareste starea generala, modul cum se hranesc si se adapa, masa musculara si
penajul. toate pasarile care prezinta semne suspecte se vor separa imediat de restul grupului si se va
consulta un medic veterinar.
http://www.pethelp.ro/index.php/articole-noi/77-cum-tratai-i-prevenii-scabia
Cum tratati si preveniti scabia Dr. Dinc Mihai Adrian
Cum tratati si preveniti scabia, o boala suparatoare pentru caini

Printre bolile pe care le poate contracta un animal, fie el de apartament, fie de curte, se numara si raia. La
caine, raia este de doua feluri: sarcoptica si demodecica. Pentru ca sunt multe de aflat despre ambele,
deocamdata va spun ce trebuie sa stiti despre raia sarcoptica.
La caine, raia sarcoptica este produsa de parazitul Sarcoptes Scabiei, varietatea Canis. acesta are forma
de semisfera, cu dimensiunea femelei de 0,3 mm, si sapa canale in epiderma (stratul exterior al pieliii)
unde depune excrementele si ouale. Excretiile parazitului irita pielea animalului producand mancarime, iar
in urma scarpinatului apar rani, papule (basicute rosii), vezicule, pustule (basici cu puroi), infiltratii; acestea
prin infectii secundare, se pot transforma in furunculi. transmiterea bolii se produce prin contact direct cu
un organism bolnav sau un parazit in zone aglomerate cum ar fi zonele speciale din parcuri pentru cainii.
De obicei, aceasta boala nu se transmite la om. Cainii comunitari sunt principalul rezervor de boala.
Rezistenta parazitului in mediul exterior este de aproximativ 15 zile. Boala afecteaza toate rasele si toate
varstele de caini si apare mai frecvent iarna si primavara, indeosebi la cainii subnutriti, cu igiena deficitara,
la femele aflate in lactatie sau gestante, precum si la cainii supusi tratamentului cu antiinflamatoare pe
perioade lungi.
Primele semne ale infestarii apar dupa o perioada de 2-3 saptamani. Leziunile se extind rapid, de la
urechi, ochi, frunte catre restul organismului. La cainii adulti, au fost descrise 3 faze de evolutie a bolii:
faza de debut, faza de stare si faza terminala.
in faza de debut apar leziuni pe cap, bot, in jurul ochilor, marginea posterioara a pavilionului urechii, linia
inferioara a corpului (torace, abdomen) si cot, jaret (articulatia piciorului din sppate), cu trei simptome
majore:
-prurit (mancarime intensa) care determina scarpinat si grataj (mici zgarieturi), aparitia miscarilor de
pedalare la membrul posterior, declansat de masajul marginii posterioare a urechii de aceeasi parte;
-depilatii (zone fara par) care prezinta basici acoperite cu mici cruste;
-aparitia unui "nisip conchinian" (cruste de dimensiuni mici, cu aspect de nisip) pe marginea posterioara a
urechii, bogat in paraziti.
in faza de stare, leziunile se extind pe zone mai mari ale corpului, in general cu exceptia regiunii
spatelui, cu agravarea semnelor precedente si dezvoltarea ranilor din cauza scarpinatui puternic.
Faza terminala sau faza scuamoasa (cu cruste) se caracterizeaza prin piele plisata, cu cruste urat
mirositoare si cu suprainfectarea plagilor cutanate.
in aceasta etapa scarpinatule este diminuat, starea generala a animalului se inrautateste si in final cainele
netratat poate muri.
accidental aceasta boala poate afecta si pisicile care au imunitatea scazuta, aflate in preajma unui caine
suferind.
La pisica, de cele mai multe ori, simptomele raiei sarcoptice sunt diferite, manifestate prin depilatii discrete
si mancarimi slabe; se observa doar cruste, nisipul conchinian este in cantitate redusa. in general, aceasta
forma, mai putin caracteristica, este denumita "sindrom sarcoptic juvenil". Uneori, acest sindrom juvenil
afecteaza si cainii adulti, in stare proasta de intretinere; pe de alta parte, uneori, cateii pot face forma tipica
a raiei.
Diagnosticul bolii se stabileste pe baza pruritului, a zonelor fara par, a nisipului conchinian si a
contagiozitatii. Diagnosticul de laborator, prin care se pun in evidenta sarcoptii, este destul de dificil, se
face un raclat (o razuire) din zona afectata care este examinat la microscop.
scabia nu trebuie confundata cu dermatite alergice cu localizari diferite (dermatita alergica la intepaturi de
purici, care afecteaza in special regiunea spatelui, mai putin predispusa la raie sarcoptica); cu
cheiletieloza, relativ frecventa la caini si catei si foarte asemanatoare sindromului juvenil al raiei
sarcoptice; dermatomicoza si demodecie, diferentiate usor pe baza absentei scarpinatului.
Pentru a prevenii aparitia bolii deparazitarea trebuie sa inceapa de la varsta de 3 saptamani, urmand a se
repeta de cateva ori, la 4 si la 6 saptamani si apoi din 14 in 14 zile, in functie de gradul de infestare
constatat de medicul veterinar. adultii se deparaziteaza preventiv la intervale cuprinse intre 1,5 si 2,5 luni,
iar femelele cu 14 zile inainte de monta si, eventual, si in ultima treime a perioadei de gestatie.
Este recomandat sa nu lasati cainele liber la plimbare, pe strada, fara lesa, pentru a nu avea acces in
zone potential contaminate si astfel evitati si contactele nedorite cu cainii comunitari ce pot fi purtatori.
Cand mergeti in spatiile special amenajate este bine sa va informati despre eventualitatea unui caz de
imbolnavire in zona.
tratarea raiei sarcoptice necesita un timp indelungat, ajungandu-se pana la 6 saptamani de ingrijiri.

sunt folosite substante pe cale generala, precum ivermectina sau selamectina, si imbaieri sau aplicari de
produse pe baza de amitraz sau compusi ai sulfului.
Un tratament batranesc pentru raie recomanda imbaierea cainelui cu ulei ars, care se intinde bine pe toata
suprafata pielii.
Procedura se repeta dupa 2 saptamani. in afara de imbaierea cu ulei se administreaza si comprimate de
ivermectina conform prescriptiei medicului. in afara de tratamentul medicamentos, este bine sa
suplimentati ratia de mancare cu vitamine si minerale pentru sustinerea organismului