Parazitologie

Click to add text

 Bolile parazitare sunt afectiuni produse de catre paraziti
localizati pe sau in organismul animalelor domestice si
salbatice.

 Evolueaza clinic – acut

 - cronic

=>Pierderi economice prin morbiditate si mortalitate mai ales

la la toate speciile dar mai ales la pasarile domestice.
 Discomfortul animalului si scaderea randamentului

Parazitism= relatie existenta intre doua specii : gazda si

parazit
Gazda
-definitiva (cand parazitul atinge
maturitatea sexuala in acesta-tenia solum,
saginata)
-intermediara
(cand parazitul se gaseste doar tranzitoriu,
intr-un anumit stadiu pe animal, nu isi
atinge maturitatea sexuala pe acesta- t.
echinococcus (om)
3 increngaturi:-Protozoa- p. unicelulari
-Helmintes-viermi-lati si
cilindrici
-Artropoda: insecte parazite
Forme de parazitism
 -Facultativ (2 vietuitoare duc o viata libera,
una dintre vietuitoare ajunge accidental in
organismul celeilalte)
ex. larve de insecte->furaje-. ingerate=> enterite.

 -Obligatoriucontact mai lung sau

mai scurt intre gazda si parazit.

-temporar si permanent
 Cai de contaminare si infestare a gazdelor
Caile de contaminare depind de ciclul biologic al
parazitilor si de posibilitatea de a se intalni si
contamina gazda.
Contaminarea cu ectoparaziti-
ex. acarieni *raie, insecte malofage si hematopinide
*paduchi, capusele pasarilor! - trecerea se face
direct de la gazda infestata la cea neinfestata sau
a diferitelor obiecte care contin forme parazitare
infestante.
-mod direct, activ deoarece au membre
locomotoriicu ambulacre, ghiare,ventuze,aripi,
etc
-mod indirect cand parazitii se desprind unii
activ,altii pasiv (ouale), in timpul gratajului
 -indirect rata de contaminare se
diminua si depinde de supravietuirea
parazitilor in afara gazdei.

ex. malofagii rezista cateva zile, fiind

paraziti permanenti.
Capusele , fiind paraziti temporari,
pot infesta gazdele dupa mai multe
luni sau chiar ani.
Contaminarea cu ecto-endoparaziti
Mai rar, dar mai grav datorita efectelor
patogene asupra gazdei si in functie de
itinerarul migrator al parazitilor.
Fenomenul de hipodermie ex. HYPODERMA
BOVIS. Se depun oua pe corpul
rumegatoarelor si dupa eclozare L1(larve)
patrund activ, perforand pielea trec in
endoparazitoza si strabat diferite tesuturi si
organe apoi se intorc in piele prin perforare si
parasesc gazda devenind L3.
ex.Helmintoze au actiune similara *Habronema
spp.
Leismania- mecanisme asemanatoare.
Contaminarea cu endoparaziti

-pe diverse cai:

Digestiva-paraziti gastro intestinali,
tisulari,viscerali

Uneori dependent de conportamentul

nutritiv al gazdei ingerand chisturi,
(giardia, balantidium,etc) oochisturi
(Toxoplasma) sau oncosfere (Tenia si
ascarizi) odata cu hrana contaminata
In cazul animalelor la care componenta
nutritiva e legata de lantul trofic din
ecosisteme (ierbivore), infestarea se face cu
oua, coccidii, cestode, larve, etc sau chiar
prin ingerarea acarienilor de pasune si a
gastropodelor ca atare.

La carnivore mai frecventa e contaminarea prin

consumul carnii sau a cadavrelor cu forme
larvare infestante (cestode prin chisti hidatici,
cenuri),chisti izospora, toxoplasma, sau chiar
a ectoparazitilor prin toaletare
Calea galactogena – prin suptul laptelui-forme
parazitare de la mama
ex. Strongili, Ancilostoma, etc

Calea transcutanata -paraziti cu mod de nutritie

hematofag-infestare cu produsi elierati de
gazde- ex. capuse cu babesia, etc.

Cale transplacentara
Mai rar dar posibil *babesia, toxoplasma
atunci cand trofozoitii traverseaza bariera
placentara sau larvele cu micrare
hematogena infesteaza fatul ex. toxocara,
strongili.
Calea mucoaselor cum e trichomonas

Calea transovariana cum e nosema cuniculi

prin ouale de gaina care produce moartea
embrionului.
Migratia parazitara
Paraziti nemigratori- se indreapta catre
organul tinta
Paraziti semimigratori-circuit hematogen,
limfatic sau intertisular in timp ce parazitii
sedezvolta si sufera modificari
Paraziti migratori =obligativitatea migrarii pt
a se transforma in adulti.
 Metode sumare de diagnostic a bolilor
parazitare

 Examenul parazitologic al materiilor

fecale , denumit si examen
coproparazitologic, este metoda prin
care pot fi depistate organismele parazite
din materiile fecale.
 Ex. direct sau cu lupa a formelor
macroparazitare
 Ex. Din sange si organe

 Ex. necropsic
 Metode coproparazitologice
 -proba unica
 -din probe prelevate din zile 3 zile
 -ex. nativ al fecalelor
Metoda Willis
Tehnica: 3-5g fecale se mojareaza cu o solutie suprasaturata de NaCl, amestecul se
strecoara intr-un pahar Willis astfel incat sa formeze la deschiderea paharului un
menisc convex, si se aseaza lama. Se lasa in repaus 20-30 minute apoi se aplica
lamela pe lama si se examineaza la microscop cu obiectiv 10, 20.
Indicatii: concentrarea sporochisturilor, oochisturilor, chisturilor de sporozoare,
oncosferelor, oualor de nematode (1).

Metode larvohelmintoscopice
Metoda Baermann
palnie, furtun,
Tehnica: Se toarna apa usor incazita in aparatul Baermann (sita,
complet masa
clema Morh) peste proba de fecale (5-10g), astfel incat sa acopere
rind din masa
de fecale. Se lasa in repaus 24 ore, interval in care larvele se desp
and primele 2-3
de fecale si sedimneteaza. Recoltarea se face pe o lama recuper
dul este clar sau
picaturi. Examinarea se poate face fara a aplica lamela daca lichi
10.
cu lamela daca lichidul contine reziduri. Se examineaza ci obiectiv
Indicatii: strongilatoze pulmonare la rumegatoare si carnivore
 Metoda Vajda
 Este o metoda ce se preteaza la examenul coproscopic, la
speciile de animale ce elimina crotine: oi, capre, iepuri.
 Tehnica:  Se aseaza intr-o sticla de ceasornic 3-5 crotine,
peste care se aduga apa calduta pana ce le acopera. Se
lasa in repaus 15-20 minute, apoi cu o pensa se
indeparteaza cu grija crotinele. Se examineaza  continutul
direct din sticla de ceasornic cu obiectiv 10.
 Indicatii: In diagnosticul nematodozelor pulmonare
(dictiocauloza, protostrongilatoza, mulerioza).

3. Examenul parazitologic al sangelui – se face cu scopul evidentierii

parazitilor extracelulari (in plasma) sau intracelulari (intraeritrocitari).
Examenul sangelui in stare proaspata
Se poate face in doua moduri: in picatura strivita sau in picatura suspendata.
Indicatii: Ambele metode sunt recomandate pentru examinarea parazitilor
extracelulari (mobili) si mai exact pentru Trypanosoma la cabaline sau Dirofilaria
la canide, cabaline, bovine.
 Examenul sangelui in frotiuri fixate si
colorate May-Grunwald-Giemsa
 Indicatii: pentru evidentierea parazitilor
intracelulari (ex. Babesia) sau a celor
extracelulari (ex. Leschmania,
Toxoplasma).
 Coloratia May-Grunwald-Giemsa: colorare cu solutie May-Grunwald, 3
minute, cu numar cunoscut de picaturi; se aduga apa distilata neutra, 1
minut, cu acelasi numar de picaturi, apoi se indeparteaza. Se introduce
frotiul in baie Giemsa timp de 20-30 minute. Frotiul se spala sub jet de apa
redus, se usuca si se examineaza cu obiectiv de imersie (2).
 Examenul direct între lama şi lamela (LCR,
lichid ocular)
- Frotiu sau/si amprenta de organe (colorate)
- Sectiuni histologice
 PROTOZOOZE
Mastigoforoze
 Trihomonoza la pasari (fam. Trichomonadidae)
 Pierderi prin mortalitate in special la tineret
 Localizare:digestiva (diferite segmente)
 -cavitate bucala
 -esofag
 -partea ant. a intestinului subtire
 Inmultirea –diviziune longitudinala
 In special porumbei si curci
 Adulte –focare de intretinere a bolii
 Contaminare –prin fecale in mediu
 -prin apa de baut
 -hranire adult-pui
 Primavara si vara
 Trichomonele actioneaza mecanic, iritativ
si toxic.
 Pseudomembrane,noduli in faringe, ficat
focare cazeoase
 La curca-formatiuni nodularela la nivelul
cecumului
 Incubatie 3-14 zile

 Hranire deficitara, disfagie, jena.

 Diaree urat mirositoare

 Diagnostic –la porumbel diferential fata de

difterovariola
 Ex microscopic/ cultura

 |Prognostic –grav
 Giardioza
Este o ZOONOZA digestiva cu tablou
clinic polimorf la om si tot mai des
intalnit la animale
Mai multe specii ex. Giardea
intestinalis, lambia, g. Canis, gati,
bovis, muris, psittaci, etc.
Contaminarea are loc prin ingerarea
de chisturi odata cu hrana sau prin
comportament de cunoastere si
mediu la unele specii
Muscidele o pot transporta la distante
Simptome: uneori cu manifestari
subclinice, adultele sunt uneori purtroare
latente.
Mai des manifestari la tineret prin scaune
diareice si cronice recidivante.
Uneori manifestarile sunt grave, cu
tenesme, scaune diareice cu suprapunei
bacteriene.
Fecalele pot sa fie apoase, sangvinolente in
cazuri grave si tenesme, slabire si
stagnare in crestere.
Diagnostic:
Microscopic prin ex. Coproparazitologic
Flotatie din probe multiple, teste
rapide, examen serologic *IFI,
necropsic
Diag. Diferential fata de alte
parazitoze, viroze si bacterioze
Prognostic- favorabil
Tratament antiparazitar, simptomatic
si de sustinere
ex. Fenbendazol *15-20 mg/zi/5 zile,
Metronidazol, Furazolidon, etc
Diagnostic:
Microscopic prin ex. Coproparazitologic
Flotatie din probe multiple, teste
rapide, examen serologic *IFI,
necropsic
Diag. Diferential fata de alte
parazitoze, viroze si bacterioze
Prognostic- favorabil
Tratament antiparazitar, simptomatic
si de sustinere
ex. Fenbendazol *15-20 mg/zi/5 zile,
Metronidazol, Furazolidon, etc
  - oochistii rezista in mod indelungat in mediul ambiant;
- puilor nu li se transmite imunitatea materna;
- gravitatea infectiei este data de numarul oochistilor
- imunitatea se dobandeste in mod secundar bolii si este
mentinuta prin reinfestari continue;

Simptomatologie:
-nespecifice, generice: scadere progresiva in greutate,
umflarea penelor, scaderea performantelor productive si
reproductive si diaree putin evidenta.
Se disting doua forme de Coccidioza intestinala si cecala.
Coccidioza intestinala: enterita catarala seroasa care poate
cuprinde intreg intestinul. Dejectiile sunt fluide, sero-catarale,
rar sanguinolente de culoare albicioasa putand contine mici
cantitati de mucus. Penajul din jurul cloacei se aglutineaza, iar
abdomenul se tumefiaza,diaree alba, spre deosebire de cea
rosie din Coccidioza cecala.
 Coccidioza cecala: Forma cea mai grava, fiind
caracterizata de o diaree hemoragica in care
dejectiile lichide sunt transformate in sange. Este
rara la adulti, mai frecventa la pui, putand sa se
manifeste uneori inaintea perioadei de intarcare

1. Sulfamidicele - fiind eficace urmatoarea asociere: Diaverdina1%

+Slfadimetossina1%+Sulfachinossalina2% in doza de 5ml/l apa de baut
timp de 5-6 zile
2. Amprolium – care datorita lipsei de toxicitate poate fi folosit pe durata
mai lunga. Este folosit atat in preventie cat si in tratament. Amprol-sol
12% - in doxe cuprinse intre 2-4 ml/l apa de baut timp de 6/8 zile in
functie de gravitatea bolii.
3. Toltrazuril – ultima dintre moleculele anticoccidice activa pe toate
formele de coccidii(Eimeria, Isospora, Atoxoplasma). :
2. Baycox – aceasta este denumirea comerciala este solubil in apa si se
administreaza in doza de 2ml/l apa timp de 2 zile
 Coccidioza la rumegatoare
(diarea rosie)
 Sursa de îmbolnăvire
 Rezervorul de coccidii îl reprezintă atât animalele bolnave

 sănătoase, dar care sunt purtătoare de paraziţi şi elimină
oochişti în mediu odată cu fecalele, contaminând solul, apa,
furajele, ustensilele de grajd etc.
 Contaminarea animalelor se face prin ingerarea oochiştilor
odată cu iarba, furajele şi apa, dar şi prin ticul lingerii sau
sugerii ombilicului.
 Factorii favorizanţi ai coccidiozei sunt igiena deficitară,
umiditatea ridicată, carenţele alimentare, aglomerările de
animale, loturile neomogene ca vârstă (menţinerea în
acelaşi adăpost a tineretului şi a adulţilor).
 Şobolanii şi şoareci reprezintă vectori care favorizează
transmiterea şi menţinerea bolii.
Simptomele bolii la viţei sunt în funcţie de evoluţia bolii.
Astfel, în forma acută, semnul clinic dominant este diareea
apoasă, frecvent cu sânge, de culoare roşie sau negricioasă
(„diareea roşie“ sau „fluxul de sânge“).
 Simptome: viteii sunt abătuţi, nu au poftă de
mâncare, beau apă multă, au poziţie cifozată,
prezintă tenesme (scremete) şi gemete
caracterisice. Viţeii se deshidratează, slăbesc
foarte mult, devin anemici şi preferă decubitul, iar
fecalele hemoragice se scurg involuntar din cauza
paraliziei sfincterului anal. În final, apare
hipotermia şi animalele mor.
 Mieii: boala este destul de frecventă, fiind de
multe ori neglijat agentul etiologic, în detrimentul
altor boli parazitare (helmintoze gastro-
intestinale) sau boli infecţioase. Mieii prezintă
diaree apoasă, de culoare galben-brună, cu
mucus, urât mirositoare şi mai puţin hemoragică
decât la viţei
 Cocidioza la carnivore- diaree catarala,
ihoroasa, tratament de sustinere si cu
cocidiostatice. Strii de sange!! ex. Copro!
 Cocidioza la iepuri
Odata aparuta boala , aceasta trece de la un animal la
altul prin oochistii din excremente ,acestia infestand
furajele si apa de baut.
Boala apare de obicei la tinereul cunicul (cam in perioada
intarcarii) si este consecinta unei infestari interne masive cu
oochisti.
Simptome : In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect
mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent
balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte
repede ,devenind casectici (scheletici).
 Spre sfarsitul evolutiei iepurii prezinta tulburari nervoase.
Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism.
Forma cronica apare numai la iepurii mai in varsta de 4 luni
si este mai putin grava.
 Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si
uneori chiar constipatie. La aceasta forma animalele se pot
vindeca spontan.
(Galisan, sulfaqinoxalina)
 Babesioza
Determinata de paraziti endoglobulari
din fam. Babesiide, transmisi prin
intermediul capuselor. In mod
normal, la noi in tara sunt boli cu
caracter sezonier la animalele de
renta in perioada pasunatului.
La anim. De companie nu mai au
neaparat un caracter dependent de
sezon *datorita capacitatii de
adaptare a capuselor
Patogeneza are loc in timpul hranirii
capuselor cu sange, prin inocularea
sporozoitilor odata cu saliva.
Rar de la mama la fetusi.
Babesiile patrund in hematii cand prin
procesele de nutritie si multiplicare
rezulta toxine metabolice si hematii
distruse.
Evolueaza la rumegatoare mari, mici,
cabaline si carnivore.
Organismul detectează hematiile infestate cu
paraziți ca fiind agenți patogeni, astfel că
sistemul imunitar începe să lupte împotriva
lor. De aceea, distrugerea hematiilor are loc
în două moduri concomitent, fiind realizată în
primul rând, de paraziți și în al doilea rând, în
mod autoimun.
Această situație duce la instalarea unei anemii
masive a câinilor bolnavi de babesioză și,
adesea, la necesitatea unei transfuzii de
sânge.
Perioada de incubație a babesiozei
este de circa două săptămâni, însă
există situații când boala rămâne
nedepistată din cauza simptomelor
ușoare.

Cel mai mare risc de îmbolnăvire de

babesioză îl au animalele:
tinere;
cu imunitate scăzută
Simptomele tipice in babesioză sunt:
-febra
-starea de apatie;
-lipsa apetitului;
-urina închisă la culoare
(hemoglobinurie);
-creșterea ritmului cardiac;
-umflarea abdomenului;
-paloarea sau îngălbenirea mucoaselor
(icter)
Printr-o analiză de sânge, se va putea
depista dacă organismul suferă de
anemie și dacă nivelul trombocitelor
este cel optim. De obicei, paraziții
din specia Babesia se văd la
microscop pe frotiu colorat . Dacă
animalul prezintă simptomele
specifice bolii, dar analiza de sânge
nu a indicat babesi se pune diag.
Terapeutic uneori.
.
Preventie:
Deparazitare ext. Si plimbat prin locuri
necontaminate
Tratament:
Tratament de sustinere
Implica T.I. V, antibiotice
*Clindamicina, Doxiciclina,
vitaminoterapia, Imizol (Dipropionat
de imidocarb), corticosteroizi uneori
in initiere tt.
Uneori transfuzii si chiar Dializa
 Helmintoze
Trematodoze

 Fascioloza (galbeaza)
 Rumegatoare mici/mari
 Fasciola hepatica-forma de frunzulita cenusie de 18-32 mm
lungime
8-13mm latime.
 CICLU BIOLOGIC
 • ouăle depuse de parazit ajung în canalul biliar – intestin
 – mediu
 • necesită mediu acvatic (embrion în 24-40 zile la 11-18
 grade) - larva ciliată
 • larva - gazdă intermediară (gasteropode din genul
 Limnea) – larvă de ordinul II (redie) - cercari.
 • cercarii părăsesc gazda – apă – se închistează în 8 ore
 (mici sfere albe atașate de plante sau plutind pe apă)

• omul și animalele se infectează ingerând chistii din

mediu (apă sau consum de vegetale crude)
• în intestin cercarul părăsește chistul, străbate peretele intestinal
ajungând în cavitatea peritoneală și pătrunde în ficat
• în canalele biliare devine adult și depune ouă, care apar în scaun
la 3 luni de la infecție
• alternativ: pătrundere în ficat pe cale hematogenă
 în cursul migrării fasciolelor în ficat
 • focare necrotice
 • microabcese cu infiltrat predominant eozinofilic
 • parazitul adult
 • descuamare a ductelor biliare
 • hiperplazia epiteliului biliar
 • dilatarea canalelor
 • depunere de țesut conjunctiv
 • atrofia parenchimului hepatic
 • în final apare ciroză
MANIFESTĂRI CLINICE faza de localizare biliară
• perioada de invazie • durere în hipocondru drept
• febră prelungită • icter obstructiv
• hepatomegalie • posibilitate de suprainfecție bacteriană, cu
• diaree, grețuri, vărsături stare
• astenie marcată generală alterată, febră
• simptomele apar după 15-30 • evoluție spre cronicizare
de la infestatie • obstrucții ale căilor biliare
• colecistită
• stricturi biliare
 Cestodoze
 Cestodozele sunt boli parazitare produse de viermi laţi şi
lungi (1-5 m) în formă de panglică (cestode), cu corpul
segmentat, care evoluează la rumegătoarele mici şi mari,
având un caracter sezonier de păşune.
 Aceşti viermi, în stadiul adult, parazitează intestinul subţire
al rumegătoarelor (ovine, caprine, bovine). Animalele
parazitate elimină, odată cu fecalele, ouă (oncosfere) sau
segmente de tenie care conţin ouă.
 Acestea se răspândesc pe păşune, de unde vor fi
consumate de către acarieni de păşune – insecte de mici
dimensiuni (1,5 mm), care trăiesc pe păşuni umede, sunt
foarte rezistente la temperaturi ridicate şi îngheţ. Aceste
insecte, fiind coprofage, se hrănesc cu materii fecale. În
organismul acestora ouăle parazitului vor evolua în larve
infestante.
 Contaminarea animalelor are loc la păşune, începând cu
luna martie până toamna,
 contaminarea poate avea loc şi la grajd, când se
administrează fân proaspăt cosit de pe terenuri umede. În
intestinul rumegătoarelor, prin digerarea acestor acarieni se
eliberează larve care devin în scurt timp tenii adulte de
mari dimensiuni.
 În corpul unui singur animal pot fi întâlnite mai multe tenii,
care formează adevărate ghemuri ce pot obstrua intestinul.
Aceşti viermi pot provoca, de asemenea, iritaţii ale
mucoasei intestinale; au acţiune toxică asupra organismului
deoarece eliberează o cantitate mare de toxine în organism,
care acţionează asupra sistemului nervos al animalului.
 De asemenea, paraziţii produc dereglări ale metabolismului
deoarece cantităţi mari de substanţe nutritive şi vitamine
sunt consumate de aceştia.
 Cea mai importantă cestodoză se întâlneşte la oi, iar boala
se mai numeşte „panglica mieilor“ sau moniezioza,

 Simptome. La miei, moniezioza apare clinic în cazul

parazitării intense şi se exprimă prin: diaree cu fecale
negricioase, alternând cu constipaţie, abdomen balonat,
colici, mers nesigur; mieii slăbesc, sunt anemici, le cade
lâna, fiind denumiţi de ciobani „toboşarii turmei“. Boala are
o evoluţie lungă, producând pagube economice, uneori
sfârşitul fiind letal după 4-6 zile de infestaţii puternice.
 Cabaline cestode din fam Anoplocephalidae
Anoplocephala magna (-80 cm)
Anocephala perfoliata - paraziteaza in ileon, aglomerat in
jurul valvulei ileo cecale da exista si in colon
Paranoplacephala mamilana - si in stomac
Ciclu biologic
- asem cu cel de la rumeg
- GI - acarieni de pasune
Patogeneza
- asemanatoare bovinelor
- act mecanica iritativa e mai pronuntata datorita scolexului
(scolex, gat si segmente) foarte dezv, ce determina
inflamatii mai pronuntate, cunoduli si microabcese
- in unele cazuri exista formatiuni cu aspect tumoral (mai
ales perfoliata)
- pronuntate ulcere ale mucoasei (infl masive)

 Tabloul clinic- la tineret: anemie, slabire, tulburari

digestive (colici)
- la adulte: infestatii subclinice
Diagnostic
- examen clinic+coproscopic
- examen necropsic
 Cestodoze carnivore
 importanta sociala prin dezvoltarea unor metacestodoze grave la
om ( ex hidatidoza)
- de asemenea unele cestode pot fi intalnite ( in stadiul adult)  si
la om : Dipididium caninum; Diphylobotrium latum
                         Etiologie
- se intalnesc cestode din mai multe fam
            * Taeniidae – mari – Taenia hydatigena 0,75- 5 m- Taenia
pisiformis 1-2 m
  - Taenia multiceps ( multiceps multiceps) 0,4-1m  - Taenia
multiceps serialis aprox 0,75
    - Taenia ovis 0,5- 1m , - Taenia taeniaeformis aprox 50 cm-
mai ales la pisici
                               - mici – Echinococus granulosus
                                        - Echinococul multilocularis
            * Fam Dipilidiidae -> Dipilidium caninum aprox 0,4m
            * Fam Mezocestoididae -> Mezocestoides lineatus
Pseudophylideea
 Helmintoze
Strongilatoze
 Strongilatozele sunt helmintozoonoze
determinate de nematozi din genul
Strongiloides.Manifestarile sunt cutanate,
respiratorii si digestive.
 S.respiratorii-singamoza (pasari)
-dictiocauloza (ovine)
-angiostrongilatoza
 -elurostrongilatoza
 S.gastro intestinale
 Sau trihostrongilatoza (bovine)
 Dictiocauloza bovinelor(tineret)
 S. cabaline (geohelmintoze)- tulburari
digestive subclinice, colici
România este pe primul loc in lume la
cazurile de contaminare cu Trichinella,
atât la animale, cât şi la oameni. In
perioada 1980-2004, in România s-au
inregistrat 28.293 de cazuri de îmbolnaviri
la oameni, (Blaga si col., 2007).
Sursa principală de infecţie pentru om este
reprezentată de consumul de carne
contaminată provenind, in principal, de la
porci domestici şi mistreţi. Mai rar, sunt
citate şi surse alternative de contaminare
umană, cum ar fi carnea de cal.
Ciclul biologic:

Este un nematod neobisnuti deoarece isi

desfasoara intregul ciclu de viata de la
larva la adult , in corpul aceleiasi gazde.
Cand ciclul este complet, muschii animalelor
infestate devin un rezervor de larve care
pot infesta alte gazde. In muschi
supravietuieste mult. Larele de trichinela
sunt incistate in musculatura.
Nr de larve produse de-a lungul vietii unei
femele este de aprox 100-1000 larve
Marimea lor e de 1.4 mm si 1.6 mm
masculul iar femela de pana la 3 mm
.
Dupa depunere, larvele nou nascute
migreaza in vasele limfatice, trec
prin ggl. limfatici, intra in circulatia
sanguina si sunt dispersate in intreg
organismul gazda.
Faza intestinala- rar diaree, crampe
abdominale
Faza extraintestinala- febra, dureri
musculare, edem facial, urticarie
Ex coproparazitologic- neconcludent
(nu apar larve doar macerate si nu
se vad, fiind in cant. mica) la ex.
sangelui, se pot vedea larve tinere.
Diagnostic clinic-imposibil
Metode de imunodiagnostic, screening
- ELISA, intradermoreactie si
hemoaglutibarea.
Prognostic- favorabil pt. animal insa
nefavorabil economic
Tratament- eficace fata de formele
adulte cu antihelmintice
Eficacitate si in faza de migrare larvara
Ineficient in cazul incapsularii larvelor
Antihelmintice utilizate:

Albendazol 20 mg/kg Porepetat de 15

ori la 24 h
Albendazol-levamisol 3-4 mg/zi Po /zi
repetat la 7 zile de mai multe ori
Mebendazol 20 mg/zi/10 zile
Ivermectine 0.3 mg/kg , repetare ziua
14 si 21
 Examenul trichineloscopic
Obligatoriu- la porcii sacrificati in
abator din 1913
-la porcii din gospodarii si
salbatici din 1959
Metode de diagnostic
Metoda compresiei
Metoda digestiei artificiale
Metode serologice
Diag. prin compresie
Intre 2 lame cu trichineloscopul

Categ. de carne testate

-carnuri calde sau proaspat refrigerate
-carnuri venite din alte localitati
neexaminate
-carnuri congelate sau conservate prin
sarare, afumare, etc
-carnuri tocate
-carnuri de vanat (mistret, urs)
-Carnuri potentiale (nurca, cal)
-se recolteaza muschi aprox.30-40 gr
(cate 15-20 de gr din fiecare
semicarcasa)
Se recolteaza pilierii diafragmatici cu o
parte din musculatura diafragmei
Daca nu, din zona radiala a diafragmei
Sau muschii intercostali.
Limba (cercetari recente)
M. din zona cefei
Muschii maseteri
M. abdominali
Etape ale examenului trichineloscopic
prin compresie
-identificarea carnurilor
-etalarea si prelature campurilor pe
compresor
-examinarea campurilor cu
trichineloscop sau microscop
-marcarea carnurilor examinate si
aplicarea masurilor ce se impun in
urma examinarii
Examinare
-lama inferioaraa compresorului in care este
fixat surubul este impartita in 28 campuri
(2 randuri a cate 14 campuri)
Carnea de marimea unui bob de ovaz se
pune pe compresor in ordine crescatoare
Se insemneaza compresorul cu date si se
strand suruburile
Sectiunile presate corect ocupa ¾ din
supprafata campilui
Infestatie slaba (din 14 in mai putin de 5 s-
au gasit)
La vanat se recolteaza 4 probe (2 din fiecare
carcasa) aprox 80-100gr.
Nematodele parazite, fie în forma lor
adultă, fie larvară,pot fi întâlnite în
toate organele animalelor. Ele se pot
localiza în tubul digestiv în glandele
anexe, în aparatul respirator,
circulator,etc. Migrația: -entero-
hepato-pneumo-traheo-enterală -
entero-hepato-pneumo-traheo-
somatica -parieto-digestivă
Nematodele parazite, fie în forma lor
adultă, fie larvară,pot fi întâlnite în
toate organele animalelor. Ele se pot
localiza în tubul digestiv în glandele
anexe, în aparatul respirator,
circulator,etc. Migrația: -entero-
hepato-pneumo-traheo-enterală -
entero-hepato-pneumo-traheo-
somatica -parieto-digestivă
Ascaridioza este o boală parazitară, comună
omului și animalelor, produsă de viermele
cilindric parazit Ascaris lumbricoides,
cunoscut sub denumirea comună de
limbric.LA animale evolueaza ca si
geohelmintoze care afecteaza indeosebi
tineretul
Aceste helmintoze sunt nematozi din fam.
Ascaridae si adultii paraziteaza intestinul
subtire si provoaca manif. digestive,
respiratorii, nervoase si generale
Dimensiunile viermelui sunt cuprinse între 15 și
35 cm (femelele sunt întotdeauna mai lungi).
Ciclul este unul monoxen , adica se
desfasoara cu faze parazitare
endoxene alternand cu cele exogene.
Adultii se dezvolta in intestinul
subtire, mai ales in duoden,
hranindu-se cu chim intestinal.
Contaminarea cea mai frecventa e
prin ingerarea de oua embrionate cu
apa sau furajele si prin lapte
 Simptome, prognostic,
diagnostic si tratament
Vomismente cu adulti ascarizi si
scaune cu prezenta acestora
Abdomen distensionat
Prurit anal
Stare precara de dezvoltare
Semne nervoase (hipotermie, ataxie,
amauzoza, etc)in cazul intoxicatiilor
cu toxinele parazitare
Diaree/constipatie
Medicatie antihelmitica
depinde de specie!
ex. Albendazol, Febendazol,
Albendazol,Levamisol,Flubendazol.
Pyrantel/praziquantel/febantel,
Milbemicina, Avermectine
Dirofilaria immitis este un parazit ale carui
larve sunt transmise cu ajutorul tantarului,
in timpul hranirii acestuia cu sange, de la
animalele bolnave la cele sanatoase.
Larvele patrund in organism pe cale
cutanata (prin piele) si ajung adulte dupa
3-4 luni. La 6 luni de la patrundere
acestea pot deja sa se inmulteasca.
Microfilariile apar la nivelul circulatiei
periferice (urechi, membre) in timpul serii
si noptii. Acestea se retrag spre dimineata
din circulatia periferica.
 Ciclul Biologic
Odată ingerate de către țânțar, microfilariile sunt
dependente de temperatură în procesul de
dezvoltare până la stadiului larvar infectant (L3).
Astfel pentru larvele (L1) este necesar să
acumuleze temperatura optimă în decurs de 30
de zile pentru a ajunge la stadiul infestant,
proces numit și perioadă de incubație extrinsecă
Timpul necesar pentru dezvoltarea stadiilor larvare
în ţânţar este influențat de temperatură: 8-10
zile la 28-30 grade C, 11-12 zile la 24 C şi 16-20
de zile la 22 C.
Temperatura minimă la care se poate desfășura
procesul de creștere a larvei L3 este de 14 C
.

.
 Simptome
Răspunsul fiziopatologic în dirofilarioza cardiovasculară,
este datorat în principal prezenței paraziților D. immitis
în arterele
pulmonare. Prima leziune apare în artera pulmonară şi în
parenchimul pulmonului, datorită
localizării adulţilor intravascular, se produce hipertensiunea
pulmonară, care apoi netrată duce la insuficienţă
cardiacă congestivă.
. Un alt sindrom este tulburarea circulaţiei sanguine,
datorită localizării dirofilariilor în cordul drept, la nivelul
valvulei tricuspide. Aceste tulburări
duc la hemoliză masivă şi hemoglobinurie, fiind
responsabile de sindromul venei cave
-Oboseala
-Simptome tipice unei boli cardiace
Dirofilariile acţionează mecanic prin talia lor
mare și reușesc să blocheze, în special,
ventriculul drept şi artera pulmonară,
spoliator, prin modul de hrănire hematofag ce
produce anemii și iritativ. Formează embolii
prin antrenarea fragmentelor de paraziţi în
torentul sangvin provocând astfel moartea
bruscă a animalului
Sindromul caval reprezintă o formă clinică
severă a dirofilariozei la câine. Mecanismele
principale ale acestui sindrom sunt:
regurgitarea tricuspidiană severă şi acută,
reducerea
debitului cardiac şi hemoliza intravasculară
.
Diagnostic- RX, EKG si ECOcord,
Examenul pe frotiu proaspat de sange,
Metode de concentrare3.Examenul
histochimic, Teste ELISA -Ag, Teste
rapide imunocromatografice
HEARTWORM IC -Ag,.Teste pentru
detectarea anticorpilor SNAP 4
dx , .PCR
Metode de concentrareA. Testul Knott
modificat
Mod de Lucru:Un ml de sange venos
este amestecat cu aproximativ 10 ml
formol tamponat (buffered formalin)
apoi se centrifugheaza la 1500 rpm
timp de 3-5 minute. Supernatantul
este extras din tub si sedimentul
este amestecat in parti egale cu
albastru de metilen1:1000.
In acest stadiu de infestare,supraviețuirea câinelui
depinde de extragerea chirurgicală a unui număr
suficient de adulți astfel încât circulația sângelui să
fie restabilită .
TRATAMENT ȘI PROFILAXIE
Tratamentul în dirofilarioza cardiopulmonară este
complex și dificil de instituit în condițiile
în care substanțele adulticide pot provoca
tromboembolii și moartea pacientului. În
concluzie schema de terapie trebuie utilizată în
funcție de starea de sănătate a animalului,
stadiul și încărcătura parazitară cu adulții D. immitis,
precum și asocierea cu alte boli
concurente.
În principiu tratamentul vizează eliminare microfilariilor
din sânge și întreruperea dezvoltării stadiilor larvare
în adulți și eliminarea adulților preexistenți.
Câinii încadrați în clasa cu risc redus de
tromboembolism prezintă: un numar mic de adulți,
fără semne clinice, profil radiologic normal, ecografia
cardiacă nu relevă prezența adulților
în cordul drept, titru scăzut de antigene circulante sau
testul de antigen negativ dar cu
prezența microfilariilor în sange, absența asocierii de
boli concurente și disponibilitatea de
restricție a activității fizice
Terapia de suport are rolul de a reduce și
controla inflamațiile pulmonare, edemul
pulmonar și de a reduce complicaţiile
rezultate în urma terapiei cu adulticide (Dillon
et al., 1995).
Astfel este recomandat utilizarea
corticosteroizilor (prednisolon 1-2 mg/kg timp
de 4-5 zile), diuretice (furosemid 1mg/kg),
iar digoxinul se poate utiliza doar când există
fibrilație atrială.
Singura substanță aprobată și recomandată de
către AHA (American Heartworm Society)
este Melarsomina care se utilizează în doză de
2.5 mg/kg, două doze la interval de 24 de
Numeroase studii propun terapia cu lactone macrociclice
(ivermectină), care s-au dovedit a
fi parțial adulticide atunci când se utilizează în doze de
6-12 mcg/kg în fiecare lună timp de 16 luni sau chiar
30 de luni cu o eficacitate de 100%
Se recomandă o doză zilnică de prednosolon care începe
cu 1 până la 2 mg/kg pe greutate
corporală la fiecare 12 până la 24 de ore, scăzând
treptat până la 0,5 mg/ kg la fiecare 2 zile
timp de 2 săptămâni
-testările pentru antigenul D. immitis în fiecare an, iar
chimioprofilaxia în zonele endemice, poate fi
inițiată începând de la vârsta de 8 săptămâni, cu o lună
înainte de începerea activității vectorului și o lună
după încheierea activității acestora
Administrarea de doxiciclină (10mg/kg) pe o perioadă
de 4-6 săptămâni, zilnic, urmată de administrarea de
lactone macrociclice în dozele uzuale pentru terapia
microfilaricidă duc la
sterilizarea femelelor și amicrofilariemie si ucidere
lenta
PREVENTIA
-moxidectină cu eliberare continuă pare să fie eficientă,
Dozările lunare a substanțelor
profilactice sunt următoarele: 24 μg/kg greutate
corporală de ivermectină, 2 mg/kg
milbemicinoximă, 1 mg/kg moxidectină și 6 până la 12
mg/kg selamectină, începând cu varsta de 8
săptămâni
*Alta zoonoza imp. E dirofilarioza subcutanata la
animale si om
 Telazioza
Telazioza este o nematodoză localizată la
nivel ocular și produsă de speciile de
viermi din genul Thelazia. Această
afecțiune este întâlnită la diverse specii de
animale, mai ales suine, rumegătoare,
cabaline, păsări și animale carnivore, dar
și la om.
Telaziile sunt paraziți cu corpul egal calibrat,
de culoare albicioasă și cu striații
transversale. Acești paraziți sunt localizați
cel mai adesea în sacul conjunctival, sub
pleoapa a treia, și în canalele lacrimale.
Ciclu biologic
Femelele își depun larvele în secrețiile
lacrimare, însă este nevoie de prezența
unor gazde intermediare din familia
Muscidae. Muștele preiau larvele hrănindu-
se cu lacrimi, iar larvele se dezvoltă în
corpul muștelor până la stadiul al III-lea,
pe o perioadă de 15-30 de zile. În
continuare, larvele migrează în aparatul
bucal, pe care îl părăsesc atunci când
musca se hrănește cu lacrimi. Astfel,
telazia ajunge în cavitatea oculară a
animalului-gazdă definitivă, unde
evoluează la stadiul de adult.
Perioada prepatentă este de 3-11 săptămâni.
Larvele ating stadiul de adult mai repede în cazul
telaziilor care parazitează bovine (1-4
săptămâni), iar în cazul speciei Thelazia
lacrimalis, stadiul de adult este atins în 10-11
săptămâni.
Telazioza are o evoluție sezonieră în țările cu climă
temperată, unde muștele, gazda intermediară,
sunt prezente doar în sezonul cald. Sursa
paraziților este reprezentată de animalele
bolnave. Boala este mai frecventă la animalele
care pasc în turme, în comparație cu cele izolate.
Perioadele calde, cu puțin vânt, sunt cele mai
propice pentru răspândirea telaziozei, deoarece
activitatea muscidelor este mai intensă în aceste
condiții. Alți factori favorizanți sunt bălegarul și
substanțele organice, biotopuri propice larvelor
Vectorii sau purtătorii transmit boala de la focar la
alte animale, iar telaziile supraviețuiesc peste
iarnă din cauza localizării oculare. Acest fapt
trebuie reținut și luat în considerare când se face
controlul parazitologic al bolii.
Acțiunea telaziilor este mecanică și iritativă, din
cauza striațiilor și a mișcărilor acestora. Acțiunea
patogenă este direct proporțională cu intensitatea
infestației.
Complicații ale telaziozei, cauzate și de acțiunea
toxică a paraziților, sunt cheratite, blefarite,
congestii, hemoragii, ulcere, eroziuni și
conjuctivită foliculară. Leziunile se constituie în
porți de intrare pentru alte bacterii și se pot
produce în cele din urmă supurații.
Apar epitelioamele oculare la bovine.
 Paraziții adulți se pot identifica prin examinarea
sacului conjunctival, a pleoapei a treia, a
canalului lacrimo-nazal, a glandei lacrimale și
a camerei anterioare a ochiului.

Incidența telaziozei este mai mare în iulie-

septembrie. La bovinele intens parazitate,
simptomele apar la 3-4 zile de la infestare, mult
I
mai repede decat la alte specii. -Tulburări oculare
la ambii ochi, lăcrimare, fotofobie, sensibilitate
crescută, conjunctivă tumefiată și congestionată,
prurit cauzat de mișcările viermilor și
conjunctivită foliculară.
.
Diagnosticare

Examenul clinic duce la un potențial diagnostic

de telazioză, în timp ce confirmarea este dată
de evidențierea adulților în sacul conjunctival
și de examenul microscopic al secrețiilor
lacrimale.

Diagnosticul diferențial se face în raport cu

conjunctivitele banale, cu
cheratoconjunctivita contagioasă cu virusuri,
sau alte parazitoze care pot avea o localizare
eratică în camera oculară a animalului.
Tratament
Local: instilații sau spălături oculare în cantitate de 50
ml pentru fiecare ochi cu:
soluție cu 0,5% iod și 0,75% iodură de potasiu pentru
T. gulosa și T. skrjabini (posibil și pentru T. lacrimalis
la bovine);
soluție de 0,025% de floropryl pentru T. lacrimalis la
cai.
Soluțiile se administrează sub presiune, prin conductul
lacrimo-nazal.
Tratament specific:
Levamisol - 5 mg/kg, timp de 5 zile.
Pirantel pamoat - 6,6 mg/kg.
Ivermectin - 0,2 mg/kg, subcutanat, cu vindecare după
9 zile și acțiune asupra gazdelor intermediare
De multe ori e nevoie si de tratament
simptomatic in functie de actiunile si
afectiunile provocate de iritatia
mecanica.
La carnivore des se extrag larvele sub
anestezie
TT cu Milbemicina, Selamectina,
Moxidectina sau produse adm. PO
(Nexgard spectra) minim 3 adm la 0
luna
 Entomoze
Numeroase specii din clasa insectelor s-au
adaptat la viata parazitara, avand un mod
permanent sau periodic/temporar ca si
paraziti.
Parazitii pot duce o viata parazitara in toate
stadiile sau alteori numai in unul dintre
acestea.
Dintre insectele din ordinul Diptera ,cu aripi,
unele paraziteaza doar in formele larvare
producand miaze la animale, altele
paraziteaza in stadiu adult temporar cum
sunt tabanidele, culicidele,etc
 Miazele
Miazele sunt boli răspândite pe tot globul şi
sunt produse de formele larvare ale unor
insecte care se dezvoltă în diferite organe
şi ţesuturi la animale. Aceste insecte se
înmulţesc prin ouă, pe care le depun pe
corpul animalelor, din care ies larvele în
câteva zile şi pătrund în organismul
acestora, unde trec prin mai multe stadii
până la cel de nimfă. Nimfa părăseşte
organismul animalului trecând în mediul
exterior, unde se transformă în insectă
adultă şi ciclul se reia.
HIPODERMOZA LA BOVINE : este o miază cu
evoluţie cronică, sezonieră, produsă de larvele
unei muşte din genul Hypoderma (streche) cu
speciile Hypoderma bovis şi Hypoderma lineatum.
Acestea depun ouă pe firele de păr, din care ies
larve ce se localizează sub piele, la bovine, mai rar
la alte specii de animale (cerb, capră, rozătoare,
cal) şi accidental la om.
Boala se mai numeşte în popor „coşuri“ sau
„streche“ şi produce pierderi economice prin
deteriorarea pieilor. Aceste insecte au corpul de
culoare neagră-cafenie, aripi transparente, iar
abdomenul prezintă perişori alb-gălbui în partea
anterioară şi galben-portocalii posterior. Se
intalneste frecvent în reg. deal şi munte.
Contaminarea animalelor se face numai la
păşune (insectele nu pătrund în
adăposturi), începând din iunie şi până în
septembrie, când insectele depun ouă din
zbor pe firele de păr din regiunile
inferioare ale corpului şi pe membrele
animalului. Din ouăle care se lipesc pe
firele de păr se dezvoltă larve mici, care
pătrund în organism fie prin tegument, fie
pe cale bucală, prin lingerea regiunii
contaminate de către animal.
În organism larvele migrează prin diferite
ţesuturi (coloana vertebrală, esofag), timp în
care acestea trec prin mai multe stadii în
decurs de 7-8 luni. Astfel, în cursul anului
viitor, în momentul dezvoltării finale, larvele
migrează în ţesutul conjunctiv subcutanat din
regiunea spinării şi foarte rar pe părţile
laterale ale toracelui sau pe alte regiuni, unde
formează noduli (coşuri), apoi printr-un
orificiu făcut în piele ies în mediul extern, cad
pe pământ, unde se transformă în nimfe şi
după o perioadă de timp devin insecte adulte.
Astfel ciclul se reia. Întreg ciclul biologic
durează 8-10 luni.
Simptome. Apariţia nodulilor sub piele în
regiunea dorso-lombară (regiunea spinării)
este însoţită de inflamaţie şi sensibilitate
locală. Invazia masivă a larvelor produce
slăbirea animalelor şi scăderea producţiei
de lapte şi carne. Diagnosticul se pune
uşor pe apariţia coşurilor în regiunea
dorso-lombară, care devin evidente
începând cu lunile ianuarie-februarie şi
ajung să elibereze larvele în mai-iunie.
Aceşti noduli prezintă un orificiu prin care
se scurge o secreţie purulentă, în interiorul
lor fiind prezente sau nu larvele.
Simptome. Apariţia nodulilor sub piele în
regiunea dorso-lombară (regiunea spinării)
este însoţită de inflamaţie şi sensibilitate
locală. Invazia masivă a larvelor produce
slăbirea animalelor şi scăderea producţiei
de lapte şi carne. Diagnosticul se pune
uşor pe apariţia coşurilor în regiunea
dorso-lombară, care devin evidente
începând cu lunile ianuarie-februarie şi
ajung să elibereze larvele în mai-iunie.
Aceşti noduli prezintă un orificiu prin care
se scurge o secreţie purulentă, în interiorul
lor fiind prezente sau nu larvele.
.
 Malofagoze
Malofagozele sunt ectoparazitoze ale
mamiferelor si pasarilor produse de
insecte malofage parazite
permanent, localizate printre firele
de par sau pene. Parazitismul cu
malofage se intalneste pe intreg
globul determinand dermatoze
cronice,depilatii, deplumatii,
scaderea productiilor, caderea lanii,
deteriorarea blanii, cu riscul aparitiei
infectiilor secundare.
Malofagoza la mamifere are evolutie
cronica, sezoniera, cu posibila
evolutie enzooticala vacile de lapte
tinute in stabulatie permanenta. Se
intalnesc insecte malofage din familia
Trichodectidae. Paraziteaza in
regiunea capului, gatului, grebanului,
crupei, la baza cozii si se hraneste cu
celule epidermice, descuamate,
detritusuri, limfa, lana si fire de par.
Parazitismul este strict specific.
Sursele de paraziti sunt animalele infestate,
contaminarea facandu-se prin contact
direct, foarte rar prin vectori, parazitii
rezistand foarte putin in afara gazdei.
Infestatiile cresc in intensitate toamna –
iarna, iar in primavara cuprind tot
efectivul.
Clinic se semnaleaza prurit, iritatii la nivelul
pielii, neliniste, animalele se scarpina
intens, se ling, apar fenomene de
pseudotundere.
Parul isi pierde luciul, se desprinde in
smocuri, apare pitiriazis. La carnivore
poate apare seboree uscata pe zona
dorsala, cu sau fara prurit.
Diagnosticul se pune pe baza
identificarii parazitilor, prin examen
direct sau cu lupa. Tratamentul
consta in aplicarea de aspersiuni cu
substante insecticide pyretroide,
derivati organofosforici.
Ivermectine ineficiente datorita
modului de hranire.
Malofagoza pasarilor este produsa de
paraziti din familiile Menoponidae,
Trinotonidae, Goniodidae si
Lipeuridae.
Cel mai adesea paduchii se gasesc pe
toate zonele corporale, cu predilectie
in zona periorbitar, baza ciocului, gat
si pericloacal, si se hranesc cu
productii cornoase ale pielii.
Sursele de contaminare sunt pasarile
infestate, parazitii fiind rezistenti in
afara gazdei pana la cateva luni.
Galinaceele sunt cele mai receptive,
crescand receptivitatea in cazul
efectivelor intretinute
necorespunzator. Clinic putem
observa neliniste, anemie, scaderea
productiilor, depilatii, pasarile se
ciugulesc, ajungand pana la
canibalism. In infestatiile masive
apar scaderi semnificative in
greutate. Diagnosticul se pune pe
baza semnelor clinice si a evidentierii
paduchilor malofagi. Tratamentul se
face cu substante sub forma de
pudre sau solutii; Cipermetrina
Galinaceele sunt cele mai receptive,
crescand receptivitatea in cazul
efectivelor intretinute
necorespunzator. Clinic putem
observa neliniste, anemie, scaderea
productiilor, depilatii, pasarile se
ciugulesc, ajungand pana la
canibalism. In infestatiile masive
apar scaderi semnificative in
greutate. Diagnosticul se pune pe
baza semnelor clinice si a evidentierii
paduchilor malofagi. Tratamentul se
face cu substante sub forma de
pudre sau solutii; Cipermetrina
Parazitismul cu insecte hemotofage ce fac parte
din ordinul Anoplura cu familiile Pediculidae si
Haematopinidae.

Haematopinidele sunt paraziti permanenti, se

localizeaza pe cap, pavilionul urechii, baza
urechii, baza coarnelor, gat, greban, coada,
regiunea perianala. Hranirea are loc in
reprize, perforeaza pielea si aspira sangele, in
acelasi timp inoculand saliva, cu rol
anticoagulant, dar si cu proprietati iritante si
alergogene. Sursele de paraziti sunt
animalele infestate, rezistenta paduchilor fiind
scazuta in mediul exterior
La temperatura corpului, fara sa se hraneasca,
pot rezista pana la 24 de ore, sunt foarte
sensibili la lumina si raze ultraviolete, insa
frigul si umiditatea sunt mai bine suportate.
Contaminarea se face prin contact direct sau
indirect, prin obiecte de harnasament, paturi,
obiecte din adapost, parazitii avand o
specificitate stricta.
Clinic se evidentiaza sindromul de anemie
datorita hranirii parazitilor, iar datorita salivei
ce o inoculeaza in momentul hranirii pot
provoca reactii alergice, dar pot inocula si
diversi agenti infectiosi.
 In cazul unui numar mic de
parazitieste posibil sa nu apara
semne clinice.
Zonele de piele afectate prezinta initial
eritem, apoi evolueaza in papule,
vezicule, scvame care apoi formeaza
cruste fine, depilatii difuze. La
animalele cu infectii cronice apar si
dermatite alergice in urma atacurilor
puternice.
Diagnosticul se pune pe baza
evidentierii paduchilorsi a oualelor.
Tratamentul este la fel ca cel de la
malofagoza, folosindu-se Neguvon,
Asuntol, Neocidol, Tiguvon, Sevin,
Taktic, Ivomec, Butox
.
 Infestatia cu Pulicide
 Speciile de purici intalnite la caine si pisica, apartin genului
Ctenocephalides.
Ctenocephalides canis (paraziteaza cainele) si
Ctenocephalides felis (paraziteaza pisica).

 Femela depune odata 3-18 oua, in toata viata sa depunand cateva

sute.
 Puricii adulti sunt hematofagi, eliminand fecale care contin sange
partial digerat.
 Fecalele si alte resturi organice constituie hrana pentru larve.
Larva tese un cocon si se transforma in nimfa. In interiorul
coconului, se formeaza insecta.
 In conditii favorabile, adultii se formeaza in 7-12 zile.
 In conditii improprii (ex. frigul) si in absenta gazdelor, adultii nou-
formati raman in cocon timp de cateva luni pana la un an, iesirea
acestora fiind declansata de diferiti factori, in special de vibratiile
cauzate de patrunderea gazdelor, ceea ce creeaza posibilitatea
iesirii simultane a unui numar mare de purici.
 
 Contaminarea animalelor se face direct de
pe sol sau prin contactul direct, fiind favorizata de
sezonul cald.  
 Simptome: -pruritul. -zonele preferate:
gatul, linia dorsala si baza cozii. In infestatii
puternice, animalele prezinta anemie, modificarea
starii generale si leziuni cutanate cauzate de
grataj.
 In formele cronice la caini, se observa o cadere accentuata
a parului si hipercheratoza ("piele de elefant").
 La pisica infestatia cronica determina aparitia dermatitei
miliare cu leziuni multiple mici si crustizate.
  Gazde intermediare pt. Dipilidium
 Tratamentul  vizeaza deparazitarea externa a animalului
(zeci de produse pe piata) si a mediului de viata( periodic si
vizand ciclul biologic *la 7-10 zile in mediu)
.
 Microsporoza
Este o micoza cutanata sporadica,
enzootica ce afecteaza in special
carnivorele dar se intalneste si la
cabaline, caprine, suine si animale de
blana.
Boala este determinata de specii din
genul Microsporum
Cel mai des boala se intalneste la pisici
Microsporia este o dermatomicoză caracterizată
prin localizări pe pielea capului sau pe pielea
fără păr, sub formă de plăci rotunde sau
ovale, cu părul rupt şi cuprins într-o
membrană cenuşie
Zoonoza prin contact
direct cu animalul bolnav
La pisică – apare sub formă de plăci rotunde,
multiple, de dimensiuni variabile, acoperite cu
scuame fine, perii sunt rupţi şi acoperiţi de
teaca pulverulentă, filamentară, albă-cenuşie
– localizate la nivelul frunţii botului, feţei
exterioare a pavilionului urechii, pe trunchi.

Câinele face microsporia cu aceleaşi

simptome ca şi pisica.
Diagnosticul – examen clinic şi micologic – punerea
în evidenţă a miscrosporei prin culturi pe medii
speciale şi identificarea microscopică a
parazitului.

Pentru evidenţierea microsporiei pielii capului prin

luminiscenţa obţinută cu ajutorul lămpii Wood, în
camera obscură sau prin metodă colorimetrică
spectrală cu ajutorul razelor ultraviolete trecute
prin filtre care nu lasă să treacă decât radiaţiile
cu lungime de undă mică.

• Tratamentul – după identificarea tipului de

microsporie se aplică medicaţia adecvată:
Ketoconazol, griscefulvina per os – sub
supravegherea medical si hepatoprotectoare
/
Itraconazol, Samponari antimicotice,
intarirea imunitatii, sampon cu cu
sulf ajuta, vitamine B complex,
Omega 3.6, Vaccinare cu o anumita
eficacitate Biocan M.
 Malasezioza
Malassezia pachydermatis este un agent fungic
microscopic ce se gaseste la nivelul pielii si
urechilor cainilor. Cu toate ca este un
“locatar” obisnuit al acestor zone, o
dezvoltare anormal de mare a acestuia poate
duce la imbolnavire. Semnul major este de
dermatita, inflamatie a pielii. Cauza exacta a
unei astfel de manifestari este incomplet
elucidata insa cunoaste atat implicarea unor
alergii, nivel anormal al productiei de sebum,
defecte hormonale si/sau tulburari
congenitale.
Dupa colorare, de obicei prin tehnici rapide,
proba este examinata atent si pot fi
observate formatiunile fungice. Interpretarea
este extrem de importanta si urmareste
aproximarea numarului de corpi fungici
prezenti in frotiu. Un numar mare poate duce
la diagnosticul de dermatita produsa de
Malassezia. Scaderea numarului de fungi din
frotiu este o indicatie a posibiliei vindecari.
.
 .
In schimb, dermatita produsa de Malasezia este cu un caracter
recidivant, fiind extrem de frustranta pentru proprietar, medic si mai
ales caine. Evaluarile clinice si testele sunt recomandate periodic,
mai ales ca Malassezia nu este singura o cauza. Ea este deja
prezenta la nivelul pielii cainilor, boala propiu-zisa fiind mai degraba
o problema de numar de fungi dezvoltati in locurile afectate. Mai
ales ca exista o serie de cauze ce produc un anume “teren prielnic”
dezvoltarii Malassezia pachydermatis. Ca atare, tratamentul este
indreptat atat impotriva fungilor cat si impotriva factorilor ce
favorizeaza dezvoltarea lor, precum umiditatea si temperatura,
seboreea, alergiile si inflamatiile la nivel cutanat. Evolutia este
oscilanta, frustranta si depinde de o multitudine de elemente,
precum intalnirea cu acele conditii ce favorizeaza aparitia
inflamatiilor si alergiilor cutanate, excesul de sebum si chiar
alimentatia.
 Capusele
Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin
de acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor
și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu
hematofag și intermitent, și cu o importanță
deosebită din punct de vedere medical și
veterinar. Înțepătura căpușelor poate
determina leziuni grave ale tegumentului,
unele specii pot provoca paralizii, iar alte
specii servesc ca vectori pentru diverse
microorganisme transmițând tifosul, boala
Lyme, febra recurentă etc.
 Capusele
Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin
de acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor
și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu
hematofag și intermitent, și cu o importanță
deosebită din punct de vedere medical și
veterinar. Înțepătura căpușelor poate
determina leziuni grave ale tegumentului,
unele specii pot provoca paralizii, iar alte
specii servesc ca vectori pentru diverse
microorganisme transmițând tifosul, boala
Lyme, febra recurentă etc.
 Capusele
Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin
de acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor
și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu
hematofag și intermitent, și cu o importanță
deosebită din punct de vedere medical și
veterinar. Înțepătura căpușelor poate
determina leziuni grave ale tegumentului,
unele specii pot provoca paralizii, iar alte
specii servesc ca vectori pentru diverse
microorganisme transmițând tifosul, boala
Lyme, febra recurentă etc.
 Ordinul ixodidelor cuprinde 896 de specii
clasificate în trei familii:

argasidele sau căpușele moi (Argasidae),

ixodidele sau căpușe tari (Ixodidae) și
nutalielidele (Nuttalliellidae).

in România sunt răspândite 27 specii de căpușe (25 specii aparțin

familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae)[8]
Toate capusele ixodide sunt ectoparaziti
hematofagi. Ingerarea de sange este o conditie
obligatorie fara de care este imposibila
reproducerea si dezvoltarea capuselor.

Ciclul de dezvoltare a capuselor este constituit din 4

stadii de dezvoltare: I - ou, II - larva, III - nimfa,
IV - imago. Din ou eclozeaza larvele ce seamana
cu formele adulte, dar de dimensiuni mai mici
(uneori microscopice) si poseda doar 3 perechi de
membere (fig.2). Pentru a trece in al III-lea
stadiu - nimfa, larva trebuie sa se alimenteze cu
sange.
Nimfa poseda deja 4 perechi de membre , dar
lipseste orificiul genital. Nimfa este
hematofaga de asemenea si consuma o noua
portie de singe pentru a se transforma in
capusa adulta apta pentru reproducere.
Pauzele intre doua ingerari de hrana pot fi
foarte indelungate (de la cateva saptamini
pina la cativa ani).
Reproducerea capuselor se afla intr-o strinsa
legatura cu nutritia. Pentru capusele ixodide
cat si pentru alti hematofagi este specifica
presenta ciclului gonotrofic, care presupune
perioada dintre doua acte de alimentare intre
care si se realizeaza reproducerea parazitilor.
Ingerarea de catre femela a unei anumite
portii de singe asigura formarea si
dezvoltarea si depunerea unei anumite
cantitati de oua. Astfel se realizeaza o
dependenta strinsa intre procesul de
dezvoltare a oualelor si procesul de ingerare
si digerare a singelui.
-
 Babesioza
 Este o boala cu caracter evolutiv sezonier ce se transmite la animalele
domestice si salbatice prin intermediul capuselor. Semnele clinice sunt:
febra, varsaturi, abatere, anemie, icter, subicter, deseori urinari cu sange.
In unele cazuri apar tulburari nervoase care determina dificultate in mers.
 Medicul veterinar poate pune usor diagnosticul, iar cainele tratat la timp
se vindeca repede. Boala se transmite si la om.
 Hepatozoonoza
 Este o boala care se caracterizeaza prin evolutie cronica si se transmite la
caine prin intermediul capuselor. Semnele clinice sunt: anorexie, slabire
progresiva, mers anormal, diaree cu sange.
 Pentru diagnostic medicul-veterinar are nevoie de mai multe investigatii.
La ora actuala nu exista tratament specific. Boala se transmite si la om.
 Erlihioza
 Este o boala infectioasa cu evolutie cronica sau acuta ce se transmite in
special la carnivore prin intermediul capuselor. Semnele clinice in forma
acuta sunt: stare febrila, depresie, somnolenta, anorexie, slabire
progresiva, tulburari ale sistemului nervos central.
 Animalele bolnave se izoleaza si se trateaza. Boala se transmite si la om.
 Boala de Lyme (Borelioza)
 Este o boala produsa de capuse cu risc foarte ridicat de transmitere la
animale. Semnele clinice sunt: febra, pierderea apetitului, iritatie
cutanata, dureri musculare acute si simptome de insuficienta renala.
 Diagnosticul este dificil. Boala se transmite si al om.
Preventia infestatiei cu capuse se face
cu diferite produse spot on,line on,
imbaieri, topice si sistemice
dependent de specie.
Este importanta si mentinerea unui
mediu curat prin insecticide in
mediu, tunderea ierbii si toaletarea si
stropirea pomilor in zonele de
agrement in special.
 Raiele la animale
Cunoscute sub denumirea de scabii,
aceste acarioze cu mare
contagiozitate evolueaza ca
dermatoze sau dermatite la animale
si om, cu manifestari de
prurit,depilatii,hiper si
paracheratoze, fiind produse de
acaridoze din fam. Sarcoptidae, care
traiesc in straturile intraepidermice,
glande sebacee, foliculi si glande
Sunt adaptati complet vietii parazitare
hranindu-se cu limfa si cu lichide
intertisulare.
Femelele sunt ovipare, rar larvipare,
ponteaza in galerii de unde in 7 zile
eclozioneaza larvele , acestea dupa 3
naparliri se transf. in nimfe,se
divizeaza sexuat si devin adulti.
Contaminare prin contact direct.
 R. sarcoptica –bovine(cap,torace, abdomen,
dorsal)
 zoonoza -caprine(dermatita cap,
pseudotundere)
 - ovine (generalizata)
 -cabaline (cervical,
generalizat)
 -suine (cap, buze, corp)
 - iepure (cap, membre
anterioare)
 - carnivore (corp, cap-ext.
urechi)
.
 Raia PSoroptica -bovine
 -ovine (raia rorpului)
 -iepure (urechi)
 -cabaline (zone cu par lung)
 -capre- zone cu par rar (urechi,
greaban)
 R. Chorioptica –bovine (tren posterior, noduli scabiosi)
 -ovine (greaset, scrotum, mamele
(zoonoza)
 - caprine (dermatita crustoasa rara)
 R. Notoedrica- iepure: f. contagioasa (orificii si cap)
Tratament: ivermectine, solaroner,
selamectina, moxidectina, sol locale
cu sulf, amitraz, etc.
Demodecie
Demodecia (demodicoza) este o boală de piele
parazitară (produsă de Demodex canis), având
caracter infecţios, dar fiind foarte puţin
contagioasă. Paraziţii se dezvoltă la nivelul
rădăcinii firelor de păr (foliculilor piloşi) şi al
glandelor sebacee, afectând în principal tineretul
canin.
Sursele de contaminare sunt reprezentate de câinii
bolnavi, transmiterea bolii făcându-se direct, la
nivelul pielii (cutanat), prin contactul căţeilor
tineri cu mama, în primele ore de viaţă
 . bolii este favorizată de numeroşi factori:
Apariţia
– rasa: mai frecvent la rasele de câini cu păr scurt (Boxer, Teckel,
Dalmaţian, Doberman, Shar-Pei, Dog german); afectează şi unii câini cu
păr lung (Yorkshire, Bobtail, Chow-Chow);
– sexul: nu influenţează receptivitatea, deşi masculii sunt mai predispuşi
la apariţia bolii;
– vârsta: are o deosebită importanţă – demodecia evoluează la câinii
tineri (3 luni-1 an); rareori se semnalează îmbolnăviri la câinii adulţi şi
bătrâni;
– starea generală a animalului: carenţele alimentare în vitaminele A, C,
K, B6, B12, excesul de glucide şi lipide, stresul măresc receptivitatea
animalelor la această boală parazitară;
– starea pielii: pielea seboreică, inflamată, bogată în secreţii, dar şi băile
frecvente ale patrupedelor cu şampoane puternic iritante favorizează
multiplicarea paraziţilor la acest nivel;
– deficienţele imunitare: influenţează major receptivitatea căţeilor la
demodecie.
Boala este sporadică şi necontagioasă, deşi în canisele aglomerate
poate să evolueze simultan la mai multe animale, mai ales la căţeii de la
Semnele clinice ale demodeciei la câine apar după o
perioadă de incubaţie de 6-8 săptămâni, boala
evoluând sub două forme:
– forma uscată (simplă): zone roşiatice în regiunea
capului (în jurul ochilor, la marginea buzelor, pe
obraz, la baza şi pe pavilionul urechilor), pe
membre, pe gât, torace şi abdomen; scuame
fine, alb-gălbui, care se desprind uşor; exces de
secreţii uleioase la nivelul pielii, care degajă un
miros respingător; zone lipsite de păr, în special
în jurul ochilor („ochelari demodecici”), buzelor,
dar şi pe cap, torace, membre;
forma umedă (supurativă): pielea este edemaţiată
şi dureroasă, degajând un miros respingător de
„unt rânced”; apar pustule alb-gălbui sau
violacee, ce conţin puroi; animalele se scarpină
intens şi determină formarea unor leziuni care
sângerează; leziunile se extind pe întreaga
suprafaţă a corpului; pielea se îngroaşă, devenind
asemănătoare scoarţei de copac; animalele sunt
triste, slăbesc progresiv; în cazurile grave,
netratate corespunzător, apar complicaţii renale
(nefrită, uremie) ce duc la moartea animalelor.
Diagnosticul bolii se stabileşte pe baza corelării
datelor prezentate de proprietar (vârsta câinelui,
factorii favorizanţi) cu aspectele clinice constatate
de medicul veterinar în urma examinării
pacientului, şi se confirmă prin realizarea unui
preparat din leziunile de la nivelul pielii (raclat
cutanat profund) − în care se evidenţiază
paraziţii −, ce va fi examinat la microscop.
În urma confirmării demodeciei, medicul curant va
institui un tratament specific (antiparazitar), dar
şi unul simptomatic şi de susţinere a
organismului, uneori necesitand si tt general si
topic *samponari sau antibioterapie
Sursele de contaminare sunt
reprezentate de câinii bolnavi,
transmiterea bolii făcându-se direct,
la nivelul pielii (cutanat), prin
contactul căţeilor tineri cu mama, în
primele ore de viaţă.
Raia auriculara
 Masuri de preventie
 DEPARAZITARI FRECVENTE!!!
 Realizarea examenelor
coproparazitologice cu regularitate
 Masuri de igiena in adaposturi/
personal/pasuni
Masuri de combatere a gazdelor
intermediare si a vectorilor
Va multumesc pentru atentie!