Proiect realizat de: Chis George Crihan Amalia Raileanu Ionut Lupu Georgiana Poleac Madalina DESCRIERE SIDA > Sindromul imunodeficientei umane dobandite este o afectiune provocata de virusul imunodeficientei umane, HIV, care ataca si distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Virusul Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei, declanseaza Sindromul Imunodeficientei Umane (SIDA). Este important de retinut ca nu toate persoanele infectate cu virusul HIV manifesta si SIDA. Aceasta afectiune apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o expunere marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer. CAUZELE INFECTIEI CU SIDA Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu o persoana seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il transmita Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: 1. Pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma, de lichid prostatic sau de secretii vaginale) 2. Pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate, utilizarea de seringi infectate) 3. Pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii) si in cursul alaptarii materne. Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila o contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut profund, in caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip. Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat la 90%, fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin injectarea de droguri pe cale venoasa. Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta ramane de evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin individuala. Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate practicile sexuale putand fi contaminante in diferite grade. Transmisia infectiei este favorizata de microtraumatismele mucoaselor si de bolile transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale, prin raporturile sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si un singur raport sexual ca sa se produca contaminarea. SIDA - transmiterea de la mama la fat Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ei poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei devin seronegativi. Se poate incerca totusi sa se verifice daca este prezent chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV prin laptele matern. Desi n-a fost inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive pana la 15% dintre infectile cu HIV ar putea fi ocazionate de alaptare. SIDA-SIMPTOME Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul primei luni de la contactul infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata in aceasta perioada. Aceasta primo-infectie ia aspectul unei mononucleoze infectioase: a. febra care poate dura si o luna; b. tumefactie a ganglionilor limfatici; c. curbaturi, dureri articulare; d. eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie; e. disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. TRATAMENT Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care actioneaza in diferite etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV este intotdeauna combinat (bazat pe asocieri medicamentoase), administrandu- se mai multe antiretrovirale pentru a se asigura blocarea mai multor mecanisme de replicare virala. Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece intreruperea tratamentului duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul terapiei (cresterea sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu un risc crescut de dezvoltare a rezistentei la medicamentele utilizate. In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai redusa, mortalitatea fiind in principal pusa pe seama progresiei SIDA si asocierei infectilor oportuniste. Sub tratament eficace speranta de viata creste, ajungand la valori similare cu ale populatiei fara HIV.