Sunteți pe pagina 1din 30

PROIECTAREA ȘI EVALUAREA PRIN NOILE TEHNOLOGII

Enache Tincuța-Elena, GRUPA 1


Tigîță Irina-Gabriela, GRUPA 1
Cotia Beatrice-Elena, GRUPA 2
Nangiu Oana –Elena , GRUPA 2
Societatea modernă cunoaște astăzi o dezvoltare rapidă a
calculatoarelor personale, sistemelor de operare și a
aplicațiilor create special pentru acestea. Acest lucru implică
crearea de noi tehnologii informatice pentru domenii tot mai
diverse, de la domeniile socio-economice până la învățământ.
Trecerea către predarea și evaluarea prin utilizarea noilor tehnologii a fost
posibilă în ultimii ani printr-o pregătire permanentă a profesorilor în
domeniul folosirii noilor instrumente informatice pentru predare-învățare-
evaluare.

Calculatoarele, laptopurile, tabletele, video-proiectoarele au fost introduse


în sălile de clasă ca instrumente moderne și interactive de predare, de
învățare și de evaluare.
Tehnologiile educaţionale moderne sunt
eficiente în activitatea didactică în etapele
proiectării, implementării şi evaluării, una
dintre condiţiile esenţiale în reuşita
acestora fiind cunoaşterea şi dorinţa de
utilizare a celor mai potrivite mijloace,
chiar dacă acest lucru presupune
renunţarea la anumite obiceiuri care se
dovedesc, uneori, mai costisitoare la
capitolul resurse (timp, energie,
financiar).
Utilizarea tehnologiilor educaţionale moderne reprezintă un
mijloc de facilitare a lecţiei prin creşterea atractivităţii şi prin
realizarea unei comunicări mai fidele între cadrul didactic şi elev.
Pot fi utilizate, în acest sens materiale PPT, care, pe lângă
designul atractiv, facilitează o mai bună coerenţă în prezentare,
precum şi contactul permanent a elevului cu varianta vizual-auditivă
a învăţării.

Pe parcursul lecţiei pot fi inserate materiale create anterior sau


pot fi create astfel de materiale împreună cu elevii, în cazul în care
există conexiune la Internet în sala de clasă.
Elemente de pedagogie IAC

Elemente de pedagogie inginerească intervin în


parcurgerea următoarelor etape:
• - definirea obiectivelor de predare pentru un public
specific;
• - selectarea strategiilor de predare;
• - structurarea conținutului lecțiilor (unde intervine
calitatea cadrului didactic);
Definirea obiectivelor învățării
• Obiectivele învățării sunt definite de cunoștințele și deprinderile

pe care elevii trebuie să le posede la terminarea procesului de

instruire.

• Obiectivele învățării oferă un răspuns la întrebarea : „Ce dorește

profesorul să știe și să înțeleagă elevii”?


Descrierea obiectivelor
• Obiective generale, scopuri principale sau aspirații – de exemplu: însușirea

și folosirea unui vocabular, specific și adecvat domeniului studiat.

• Obiective specifice

• Obiective operative sau comportamentale:

• - obiective referitoare la fluența utilizării și manipulării cunoștințelor

asimilate;

• - obiective referitoare la domeniul competențelor atitudinale;

• -obiective referitoare la domeniul ansamblului de deprinderi lingvistice și

abilități ;
Analiza și înțelegerea conținutului
Profesorul trebuie mai întâi:

• să analizeze structura conținutului materialului predat;

• să decidă asupra formei convenabile de organizare a cunoștințelor ;

• să decidă asupra procedeelor și procedurilor de predare a materialului.

Analiza conținutului presupune colectarea resurselor materiale, care sunt:

• informații și resurse relevante pentru subiectele și materia prezentate;

• informații și resurse relevante pentru dezvoltarea instruirii și proceselor


de predare;

• Informații privind sistemul de distribuire a lecției


• Informații privind subiectul materiei predate pot fi obținute folosind

următoarele surse: manuale de disciplină ; alte programe de IAC; surse

originale; reviste; manuale de referință; manuale tehnice; filme și programe

TV; benzi și diapozitive;

• Informații referitoare la procesele de realizare a instruirii și a predării:

texte și manuale despre procesul de proiectare a instruirii; programe utilitare

pentru administrarea instruirii, realizarea unor organigrame, procesarea

textului, a graficii, video etc.

• Informații privind sistemul de distribuire a lecției: sistemul de calcul (PC)

utilizat, incluzând dispozitivele periferice (scanner, imprimantă, rețea, lector

de CD-ROM), manuale de harware, software utilitar (PowerPoint).


Înțelegerea și oraganizarea conținutului

• Conținutul reprezintă domeniul de cunoștințe care trebuie predat.

• În general, pot fi specifice patru mari categorii referitoare la


conținutul educației:

• - selectarea subiectelor care trebuie predate;

• - alocarea intervalului de timp necesar predării conținutului selectat


și secvențierea optimă a conținutului

• - transmiterea conținutului și forma de expunere;

• - mediile de transmitere folosite;


Atunci când are loc selectarea conținutului, profesorul trebuie să găsească

răspunsul la două întrebări:

• Ce este necesar și pertinent (aplicabil, relevant să învețe elevul)

• Ce este important de învățat?

Secvențierea și transmiterea conținutului se referă la organizarea efectivă a

materialelor de instruire:

• Prezentarea informațiilor: text, diagrame, scheme, filme;

• Folosirea unor exemple semnificative;

• Activități didactice secvențiate (teste pentru autoevaluarea cunoștințelor;

• Posibilitatea interacțiunilor cu mentorul ;

• Verificarea cunoștințelor;
Proiectarea unei lecții

• ce voi face? – se referă la obiectivele avute în vedere. Acestea


sunt atât informative, cât şi formative; accentul ar trebui pus pe
cele din urmă, ce includ formarea gândirii critice, dezvoltarea
capacităţii de analiză, sinteză, generalizare, comparaţie etc.

• Obiectivele se exprimă în sarcinile pe care elevii le au de


îndeplinit, cu scopul de a-şi însuşi anumite informaţii şi de a-şi
forma deprinderi şi capacităţi;
• cu ce voi face? – adică ce conţinuturi vor fi transmise. Pe lângă

multitudinea de informaţii pe care profesorul îl are la dispoziţie, în

această etapă intervine şi transpoziţia didactică.

• Prezentarea unui material în faţa elevilor nu seamănă cu susţinerea

unei lucrări ştiinţifice în faţa unor colegi. Predând un conţinut,

profesorul este nevoit să facă legătura între materie şi elev (cu

proiectele sale de viitor, cu gândurile, dorinţele şi personalitatea sa), să

sublinieze relaţiile dintre idei, să identifice eventualele elemente

neclare din conţinut (empatizând cu cei din faţa sa) şi să le explice într-

o altă formă.
• cum voi face? – adică ce strategie didactică va fi folosită.

Se ştie deja că utilizarea unor metode active, centrate pe rezolvarea


de probleme, cât şi utilizarea unor mijloace de învăţământ adecvate
(casete audio / video, folii retroproiectoare, calculator, planşe,
mulaje, imagini, grafice, diapozitive) sporesc înţelegerea
conţinutului predat şi conduc spre trăinicia informaţiilor întipărite;
strategia utilizată în elearning este centrată pe un design atractiv şi
interactiv ce facilitează comprehensiunea informaţiei şi conduc la
păstrarea ei în memorie un timp îndelungat.
• cum voi şti dacă am realizat ceea ce mi-am propus? - se referă la

evaluarea rezultatelor prin raportare la obiectivele propuse iniţial.

Acest moment poate fi realizat imediat (prin diferite modalităţi de

obţinere a feed-back-ului elevilor) sau amânat (în momentul evaluării

elevilor, în perioada examenelor).

• Evaluarea rezultatelor predării constituie o cale de reglare şi optimizare

a întregului proces didactic. Dacă rezultatele instruirii sunt

nesatisfăcătoare, întoarcerea la momentul organizării şi desfăşurării

lecţiei este mai mult decât necesară deoarece, cu siguranţă, acolo vom

identifica „punctul slab”.


Exemplu practic:

Modalitățile de integrare a noilor tehnologii la disciplina


istorie sunt nelimitate și se pot concretiza prin inserarea în
momentele lecției a unor informații, imagini, hărţi, fotografii,
fișe de lucru utilizând calculatorul sau video-proiectorul care să
susțină activitatea de învățare, parcurgerea unor sarcini de
învățare individuale sau de grup utilizând internetul, implicarea
elevilor în concursuri școlare ce presupun utilizarea avansată a
competențelor digitale și realizarea unor teste interactive.
De exemplu, învățătoarea trebuie să predea la clasa a IV-a lecția

despre domnitorul Vlad Țepeș, iar conform paradigmei trebuie să-i

familiarizeze pe elevi cu mai multe noțiuni istorice.

În stil tradițional profesorul venea la clasă și le expunea elevilor ,,

povestea’’ celui mai aspru domnitor pe care l-a avut Țara

Românească, urmând ca elevii să noteze în caiete informațiile

istorice prezentate de învățătoare.

Prin utilizarea noilor tehnologii în procesul de predare-învățare

arhitectura didactică a lecției se schimbă, devenind mai atractivă atât

pentru elevi cât si pentru profesor.


În noua variantă, învățătoarea va lucra cu elevii după o scurtă
prezentare realizată în programul Microsoft Office Power Point ’’
Vlad Țepeș’’.

Prezentarea respectivă conține imagini și hărți pe care cadrul


didactic le comentează la anumite momente.
De asemenea, cadrul didactic folosește la
clasă și un scurt filmuleț despre domnitorul
Vlad Țepeș.
După realizarea informării cu privire la
adevărul istoric asupra vieţii şi activităţii lui
Vlad Țepeș, elevii tehnoredactează cu ajutorul
programului Microsoft Office Word un mic
scenariu prin imaginarea câtorva
posibile dialoguri cu participanţii la acest
eveniment: Vlad Țepeș, Vladislav al II-lea,
Radu.
Evaluarea

• Concepută ca o modalitate de verificare a


achiziţiilor realizate de către elevi, evaluarea
reprezintă, în acelaşi timp, şi o cale de
perfecţionare, atât pentru profesor, cât şi pentru
şcolari.
• Evaluarea folosind noile tehnologii trebuie concepută
astfel încât elevul să nu poată trece la secvenţa
următoare dacă nu şi-a însuşit-o pe cea anterioară, la
sfârşitul fiecărui capitol sau teme fiind prezente teste de
verificare a cunoştinţelor.

• Dacă rezultatele sunt nesatisfăcătoare, elevul trebuie


îndrumat spre o secvenţă ce oferă explicaţii
suplimentare sau elemente de sprijin.
• Fiind o cale de perfecţionare, este necesar ca evaluarea
să constituie şi un prilej de întărire a învăţării, cu alte
cuvinte, exerciţiile şi temele propuse în testele de
evaluare să reprezinte posibilităţi de învăţare şi nu doar o
modalitate de control a cunoştinţelor asimilate.
• Pe lângă tipurile de evaluare deja cunoscute (inițiala,
formativă, sumativă) unii autori propun şi un tip de
evaluare numită: evaluare integrativă.

• Aceasta presupune măsurarea gradului în care elevul


a fost satisfăcut de participarea la o lecţie desfăşurată
cu ajutorul ordinatorului, examinarea timpului alocat
sarcinilor de lucru, precum şi analiza beneficiilor
aduse.
• Printre cele mai eficiente metode de evaluare adaptate
IAC-ului se pot enumera:

• referatul
• hărţile conceptuale
• jurnalul reflexiv
• portofoliul (ce poate să le includă pe toate celelalte).
Referatul
• reprezintă o lucrare pe care elevul o realizează pe o anumită
temă, lucrare care-i probează capacitatea de sinteză, de
analiză, de argumentare, de emitere a unor judecăţi de valoare,
de abordare interdisciplinară a cunoştinţelor.

• Cel mai mare dezavantaj al referatului îl reprezintă faptul că


uneori acesta poate fi „preluat” într-o formă finală, fără ca
elevul să fi avut vreun aport la realizarea lui; în acest caz,
referatul nu şi-a atins scopul formativ.
Hărţile conceptuale
• reprezintă „oglinzi ale modului de gândire, simţire şi înţelegere ale
celui / celor care le elaborează”. Într-o hartă cognitivă sunt legate
ideile noi de cele vechi, ajungându-se la veritabile generalizări,
cunoştinţele sunt rearanjate, fiind descoperite noi relaţii între
acestea; acest lucru duce la dezvoltarea deprinderilor
metacognitive, hărţile conceptuale furnizând „informaţii şi
reprezentări vizuale ale structurilor de cunoaştere şi modurilor de
argumentare”.
• Conceptele utilizate pot fi impuse de către profesor sau alese de
către elev.
Jurnalul reflexiv
• înclină să fie mai mult o metodă de obţinere a feed-back-ului
elevilor decât o metodă de evaluare propriu-zisă. Astfel, la finalul
fiecărei lecţii desfăşurate cu ajutorul ordinatorului, elevul este
încurajat să răspundă la întrebări de genul:
• - care sunt conceptele pe care ţi le-ai însuşit temeinic în urma
parcurgerii acestui
• lecţii?
• - care sunt conceptele neînţelese? - ce idei ţi-ai dori să fie reluate
şi aprofundate? - în ce parte a lecţiei ai simţit nevoia de explicaţii
suplimentare? etc.
Portofoliul digital
• Presupune manipularea unui computer și utlizarea eficientă a
unei rețele cu multiple informații.
• Ca suport acesta poate fi depozitat pe un stick, CD sau dischetă.
• Poate fi accesat din laboratoarele de informatică ale școlii, sau
de pe calculatorul profesorului.

• Pentru a avea succes în demersul de utiizare a portofoliului,


trebuie stabilită o tematică care să-l conducă pe elev la alte
surse de informații diferite de cele utilizate la școală, precum și
la forme de comunicare mai complexe.
Bibliografie
• Adăscăliței Adrian (2007)-Instruire asistată de
calculator-Didactică informatică, Editura
Polirom, Iași;
• Ceobanu Ciprian (2016)-Învățarea în mediul
virtual, Ghid de utilizare a calculatorului în
educație, Editura Polirom, Iași.