UTILIZAREA NOILOR

TEHNOLOGII ALE
INFORMATIEI SI ALE
COMUNICARII IN PREDARE-
INVATARE
Invatarea istoriei

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE ŞTIINŢĂ ŞI

TEHNOLOGIE POLITEHNICA BUCUREŞTI
CENTRUL UNIVERSITAR PITEŞTI
Facultatea de Ştiinţe ale educaţiei, Științe sociale și Psihologie
Specializarea: Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar
Nume: Popescu Gheorghita-Cornelia
 Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................................... 2
2. Aplicarea noilor tehnologii în educație........................................................................ 3
3. LECȚIILE DE ISTORIE ...................................................................................... 5
 1. Introducere

Sistemul de învățământ se află în permanentă căutare de metode de predare eficiente care

stârnesc interesul și motivația elevilor pentru învățare. Introducerea noilor tehnologii în
educație facilitează întreg procesul de învățare, printr-o combinație a resurselor umane și
tehnice pentru o învățare eficientă, creativă și care răspunde la nevoile actuale ale societății.
Tehnologiile moderne în educație sunt tratate ca un mijloc prin care poate fi implementată o
nouă paradigmă educațională.
Sorin Cristea, în „Dicționarul de pedagogie”, atestă următoarea semnificaţie a
termenului „tehnologie educaţională”, care aici este numită „tehnologie pedagogică”:
„Tehnologia pedagogică reprezintă ansamblul tehnicilor şi cunoştinţelor practice imaginat
pentru a organiza, a testa şi a asigura funcţionalitatea instituţiei şcolare la nivel de sistem. În
contextul problematicii specifice procesului de învăţământ pot fi delimitate patru acţiuni
distincte, dar complementare, care asigură dimensiunea aplicativă a conceptului de tehnologie
a educaţiei/ instruirii: organizarea resurselor pedagogice existente, planificarea şi aplicarea
curriculumului, pregătirea şi folosirea materialului pedagogic şi aplicarea cunoştinţelor în
activitatea de învăţare.”
Tehnologiile moderne pot fi utilizate în toate activitățile didactice sub forma unor
secvențe de predare a informaţiilor, în rezolvări de exerciţii şi probleme, pentru diverse
aplicaţii practice, în simularea unor jocuri didactice, cât și evaluarea rezultatelor învăţării.
 2. Aplicarea noilor tehnologii în educație

În ultimii ani tot mai multe companii oferă resurse digitalizate pentru învățare. Pe lângă
platformele interactive și jocurile educative, sunt ușor de găsit și manualele în format digital,
care până acum le aveam doar pe hârtie. Acest fapt duce la o simplificare a procesului de
predare, așa cum învățătorul are posibilitatea să acceseze sute de resurse informaționale de
oriunde. O mare parte dintre acestea pot fi descărcate pe calculator și utilizate oricând de
cadrele didactice. De asemenea, învățătorul, pe parcursul lecțiilor, poate folosi programe deja
instalate pe calculator, de exemplu PowerPoint, program pentru realizarea animațiilor și a
prezentărilor interactive. Astfel, folosind diverse aplicații simple și accesibile, învățătorul
poate utiliza tehnologia în educație pentru a face lecțiile mai interesante și atractive.

Valorificarea metodelor tradiționale prin intermediul noilor

tehnologii

Pentru realizarea obiectivelor propuse la lecție, învățătorul poate combina metodele

tradiționale de predare care pot fi valorificate prin intermediul tehnologiile moderne. Metoda
expunerii constă în prezentarea verbală monologată a unui volum de informație, de către
învățător către elevi, în concordanță cu prevederile programei și cu cerințele didactice ale
comunicării. Învățătorul poate prezenta interactiv elevilor conținutul utilizând Aplicaţia
Powtoon, care este o platformă de creare a prezentărilor atractive, ce poate fi accesată online
gratuit. Astfel, monologul învățătorului, plictisitor pentru elevi, se poate transforma în ceva
creativ, atrăgător și care le captează și menține atenția.
Conversația euristică prezintă un dialog, ce are loc între învățător și elev, trezind
interes elevului printr-un set de întrebări, care în final duc la aflarea adevărului. Metoda
reprezintă o cale de organizare şi conducere a activității de cunoaştere (învățare) a elevului; o
cale de conducere înspre construcția cunoaşterii individuale a acestuia; un instrument didactic
cu ajutorul căruia îi determină pe cei aflați pe băncile şcolii sau universitare la un demers de
asimilare activă a unor noi cunoştințe si forme comportamentale, de stimulare, în acelaşi timp,
a dezvoltării forțelor lor cognitive, intelectuale .
Tehnologiile pot fi integrate cu succes în aplicarea acestei metode prin programe
utilitare, soft-uri de aplicaţie, sursele internet, de unde elevul are posibilitatea să selecteze
informația necesară. Tabla interactivă este o tablă touch screen de dimensiuni mai mari, care
vine să completeze și să înlocuiască tabla obișnuită din clase. Tabla interactivă poate fi
valorificată la aplicarea metodelor tradiționale de predare-învățare-evaluare, de exemplu
demonstrația, 246 exercițiul etc. Cu ajutorul unei conexiuni dintre un calculator și un
videoproiector, proiectează imaginea care o aveți pe desktop-ul computer-ului direct pe
suprafața tablei. Cu ajutorul tablei interactive se poate îmbunătăți calitatea procesului de
învățământ prin posibilitatea că, în aceeaşi situaţie de învăţare, să fie utilizat sau regrupat pe
un singur mijloc (calculatorul) un set de medii variate: sunete, voci, texte, desene, imagini
fotografice, filme, animaţii.
 3. LECȚIILE DE ISTORIE

Profesorul de istorie din secolul al XXI-lea se confruntă cu o explozie informațională fără

precedent, cu un impact dur al mijloacelor media asupra sistemului educațional și are
misiunea de a găsi, pe măsura înțelegerii elevilor săi, răspunsuri la problemele care apar chiar
în cadrul orelor de istorie, precum Cum poate acționa pentru a face ca istoria să devină
atractivă pentru elevi? Pornind de la nivelul de pregătire al clasei, nivelul de vârstă al elevilor,
profilul lor psihologic, profesorul de istorie trebuie să se poziționeze către statutul de
mijlocitor al dezbaterii de idei între elevii săi.
Secolul al XX-lea a impus utilizarea la scară din ce in ce mai mare a computerului și mai
ales a unui „spațiu” în care comunicarea la distanță să se realizeze foarte ușor și în cât mai
puțin timp, iar informația să poată fi păstrată și ușor de găsit din orice colț al planetei. În
secolul nostru tehnologiile comunicaționale au avansat și mai mult, astfel încât fiind doar în
posesia unui telefon „inteligent” poți avea acces la biblioteci, enciclopedii, hărți, date
statistice, muzee etc. În acest context al evoluției rapide a tehnologiilor școala, ca instituție, și
profesorul implicit trebuie să se adapteze la noile cerințe. Astfel, devine și mai important rolul
profesorului în a le forma elevilor săi competențe de comunicare, de comparare a
informațiilor din surse diverse sau de a descoperi în sursele de informare a perspectivelor
multiple asupra unui evenimen.
Introducerea şi folosirea calculatoarelor în educaţie constituie cea mai mare victorie a
acesteia. Se vorbeşte de o echivalenţă între muncă şi învăţare. Se consideră că apariția lui în
lumea educației a impus o nouă viziune pedagogică . În viaţa omului, intervalele dedicate
învăţării vor fi intermitente, ele putând alterna cu intervale în care predomină munca sau vor
putea coincide. Implicaţiile sociale şi educaţionale sunt considerabile. Referitor la acest tablou
facem apel la o frază a lui Talcott Parsons care ne îndeamnă la meditaţie: „Avem nevoie să
planificăm învăţarea noastră pe durata vieţii şi să vedem cum, printr-o învăţare programată pe
ritmul propriu la locul de muncă şi în educaţia şi instruirea formală, putem rămâne viguroşi
într-o economie schimbătoare ” . Soluția este același conținut științific să fie prezentat într-o
varietate de forme pedagogice. Avantajele sunt dezvoltarea capacității de învățare interactivă,
stimularea lucrului în ritmul și stilul propriu, facilitarea accesului la informații prezentate în
moduri diferit de vizualizare, posibilitățile de stocare și de selectare, prelucrare a informației,
stimulează gândirea și creativitatea elevilor, accentuează dorința de cercetare și căutare a unor
răspunsuri,curiozitatea și interesul pentru istorie, posibilitatea de a putea fi conectat și la alte
mijloace tehnice audio-vizuale .
Astăzi WWW oferă un volum imens de resurse informaționale; aproape orice poate fi
digitalizat: text, pictură, desen, sculptură, fotografii, date statistice, sunete, imagini animate
etc. Internetul va acompania viața fiecăruia precum la momentul actual telefonul sau
televizorul. În aceste condiții este necesar ca fiecare profesor, elev să posede un bagaj minim
de cunoștințe și abilități care să-i permită să se adapteze și să se integreze în noua formă de
manifestare a comunicării sociale, să fie eficient în noua societate informațională. Școala
trebuie să asigure elevilor abilitatea necesară utilizării informației, aceste abilități trebuie
însușite precum scrisul, cititul sau socotitul și care îi vor însoți toată viața.
Informațiile oferite de Internet pot fi utilizate în cadrul orelor de istorie, dar și multe dintre
metodele didactice activ-participative se pot adapta pentru utilizarea noilor tehnologii
informaționale și a comunicațiilor. Cele care se pretează cel mai bine sunt proiectul,
investigația, rezolvarea de probleme, turul galeriei, mozaicul.
În proiectarea actvităților de învățare profesorul de istorie trebuie să aibă în vedere
aplicațiile TIC ce se pretează pentru conținuturile cele mai relevante, stabilirea competențelor
specifice pe care le va crea sau consolida elevilor prin aplicația TIC, formularea subiectului
sub forma unei sarcini de lucru care solicite găsirea unui răspuns prin cercetare și
argumentare, elaborarea unui set minimal de cuvinte-cheie, pe care se bazează căutarea și
prelucrarea informației în format digital. Cuvintele-cheie sunt necesare elevilor în
documentarea cu informații în format digital prin folosirea motoarelor de căutare de pe
internet. Nu trebuie uitat că cel care creează scenariul activității didactice și stabilește
momentul în care utilizează aplicația TIC este profesorul.
Exemple de aplicații sau de instrumente TIC ce pot fi utilizate la orele de istorie sunt și
Google Docs. care permite crearea on-line, în colaborare de documente, prezentări,
chestionare. Blog-urile și Wallwisher-ul pot permite crearea unui „avizier” virtual (jurnal on-
line) pe care pot fi postate scurte mesaje conținând text, imagini, legătri. Poate fi folosit
pentru cluburile de istorie, sau pentru comentarii pe o temă dată. De exemplul, blog-ul
Clubului de Istorie „Plăieșii cetății” din cadrul Colegului Tehnic „Ion Creangă” Tg. Neamț.
Hot Potatoes reprezintă un ansamblu de aplicații gratuite pentru crearea de teste interactive.
Sunt șase aplicații pentru teste cu răspuns multiplu, cu răspuns scurt, cuvinte încrucișate,
formare de perechi, ordonare și completare de fraze. Prezi este un alt instrument de creare de
prezentări on-line non-lineare, cu posibilități ca zoom, itinerar al prezentării, inserare de
legături, imagini, videoclipuri, texte, fișiere pdf., desene.
 4. Avantajele și dezavantajele noilor tehnologii în educație

În şcoală introducerea tehnologiilor moderne a dus la schimbări importante în procesul de

învăţământ. Utilizarea noilor tehnologii la lecții prezintă avantaje şi dezavantaje.

Avantaje Dezavantaje

➢ Stimulează capacitatea de învăţare ➢ Individualizarea excesivă a învăţării

inovatoare, care este adaptabilă la
condiţiile de schimbare socială
rapidă;
➢ Întăresc motivaţia elevilor în
procesul de învăţare;
➢ Facilitează prelucrarea rapidă a
datelor, de efectuare a calculelor, de
afişare a rezultatelor, de realizare de
grafice, de tabele;
➢ Stimulează gândirea logică şi a
imaginaţiei;
➢ Valorificarea lor permite organizarea
unei lecții dinamice și interactive;
➢ Formează elevilor deprinderi
practice utile;
➢ Asigură pregătirea elevilor în
conformitate cu nevoile societății
moderne.
duce la izolarea elevului față de
profesorul și colegii săi;
➢ Tehnologiile influențează și
abilitatea noastră de a comunica, de a
exprima idei și de a oferi opinii;
➢ Nu toți își permit costurile ridicate
ale tehnologiei;
➢ Utilizarea în exces a noilor
tehnologii poate duce la pierderea
abilităţilor practice, de calcul si de
investigare a realităţii
 5. CONCLUZII

Integrarea noilor tehnologii în școală a generat schimbări majore în procesul de

învățământ, astfel rolul învățătorului din învățământul tradițional, și anume de transmițător de
informație, este schimbat în învățământul modern în cel facilitator al învățării, ceea ce
corespunde perfect cu obiectivul-cheie de a învăța să înveți care îl vizează direct pe elev.
Urmărim o relație reciprocă strânsă între tehnologiile de astăzi și educație, inovarea
tehnologică este, de fapt, o urmare a dezvoltării educației și educația, la rândul ei, beneficiază
de aceste progrese. Cercetările realizate în ultimii ani în diferite ţări la nivel global au arătat că
utilizarea noilor tehnologii în educaţie contribuie într-o mare măsură la îmbunătăţirea
rezultatelor elevilor, la creșterea motivației lor pentru învățare.
La etapa actuală, pentru a realiza un învăţământ de calitate şi pentru a obţine cele mai
bune rezultate, învățătorul trebuie să știe să combine și să valorifice atât metodele clasice de
predare, învăţare, evaluare cât şi noile tehnologii.
 6. BIBLIOGRAFIE

➢ Crenguța-Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 2007.
➢ Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București, 2003.
➢ Gheorghe Iutiș, Elena Cozma, Iuliana Asăvoiaie, Elemente de didactica istoriei,
Editura Graphys, Iași, 2008.
➢ IONESCU, Miron, RADU, Ioan. Didactica modernă. Cluj-Napoca: Dacia, 2001, 240
p. ISBN
➢ 973-35-1084-X
➢ PREDA, Marin. Utilizarea TIC pentru activități educaționale. Ghid pentru profesori.
Pitești, 2012
➢ CRISTEA, Sorin. Dicționar de pedagogie. Chișinău: Litera, 2000