REPUBLICA MOLDOVA

DIRECȚIA GENERALĂ, EDUCAȚIE, TINERET SI

SPORT
INSTITUȚIA PUBLICĂ LICEUL TEORETIC “PETRU RAREȘ”
str.N.Costin 63-A, municipiul Chişinău, Republica Moldova, MD-2071;
tel.: (022) 518-453, e-mail: raresp@mail.ru;petrurares03@gmail.com

Comunicare tematică în cadrul catedrei

științe socio-umanistice

,,Dezvoltarea activității cognitive ale elevilor la

lecțiile de istorie prin intermediul resurselor
educaționale digitale”

Realizat:Botnaru Laurenția,
profesoară de istorie

Chișinău
Strategiile și aplicațiile inovatoare în predarea istoriei sunt condiționate de construirea unor
concepte educaționale moderne, dezvoltarea de noi materiale didactice și formarea cadrelor

didactice specializate în predarea într-un spațiu digital în care elevii pot învăța să se miște și să

participe în ritm propriu. Învățarea digitală oferă prin tehnologie elevilor un element de control

asupra timpului, locului, modului sau ritmului de învățare. Învățarea nu mai este limitată în

interiorul zidurilor unei săli de clasă. Internetul și o proliferare a dispozitivelor de acces la

internet, au dat elevilor posibilitatea de a învăța oricând și oriunde. Tendinţele în educaţia

istorică presupun:

a) Educarea unor cetăţeni responsabili şi implicaţi activ în viaţa politică şi în cultivarea

respectului pentru diferenţele între popoare, fiind bazate pe afirmarea identităţii naţionale şi a

principiilor toleranţei;

b) Promovarea valorilor fundamentale, precum: toleranţa, înţelegerea reciprocă,

drepturile omului şi democraţia;

c) Dezvoltarea capacităţii intelectuale de a analiza şi a interpreta informaţia istorică în

mod critic şi responsabil, pe calea dialogului, prin aflarea dovezilor istorice şi prin dezbaterea

deschisă, care să aibă la bază perspective multiple asupra istoriei, cu precădere în ceea ce

priveşte aspectele controversate şi sensibile;

d) Afirmarea propriei identităţi, individuale şi colective, prin cunoaşterea moştenirii

istorice comune în aspectele sale locale, naţionale, regionale, europene şi globale etc.

e) Diversitatea (materiilor, tehnicilor);

f) Caracterul democratic al învăţământului, flexibilitatea, deschiderea pentru formare şi

dezvoltare;

g) Analiza evenimentelor şi momentelor care au marcat istoria Europei prin anumite

perioade şi fapte, studiate la nivel local, naţional, european, global;

h) Studierea fiecărei dimensiuni a istoriei, nu doar a celei politice, ci şi a celei economice,

sociale şi culturale;
i) Dezvoltarea curiozităţii şi a spiritului de cercetare, în special prin utilizarea metodelor

de investigaţie în ceea ce priveşte moştenirea istorică, o zonă care poate stimula influenţele

interculturale;

j) Studierea evenimentelor controversate şi sensibile prin luarea în discuţie a diferitelor

fapte şi opinii.

Tehnologiile şi sistemele multimedia, împreună, într-o combinaţie ideală, reprezintă un enorm

potenţial de predare şi învăţare, ce vine în sprijinul elevilor. Activităţile de predare-învăţare
mediate de calculator sunt multiple şi oferă posibilitatea abordărilor transcurriculare, fie

prin utilizarea unei anumite tehnologii, fie prin combinarea acestora. Noile tehnologii
informatice sunt bazate pe abordarea multimedia prin asocierea diferitelor tehnologii: calculator,

cameră video, interfaţă video, interfeţe de reţea, videoproiector, tabla interactivă, etc. Aceste

sisteme multimedia dau posibilitatea ca, în aceeaşi situaţie de învăţare să fie utilizat sau regrupat

pe un singur mijloc (calculatorul) un set de medii variate: sunete, voci, texte, desene, imagini

fotografice, filme, animaţii, grafice.

Tehnologia modernă este un mijloc didactic pentru învăţarea conceptuală, ca metodă de

apropriere a ideilor, teoriilor, principiilor şi ansamblurilor de cunoştinţe. Analiza documentelor şi

a obiectelor creează oportunităţi pentru contextualizare şi interpretare pe baza textelor scrise, a

imaginilor şi a obiectelor, studiate cu ajutorul computerului. Colectarea şi sinteza datelor permite

dezvoltarea competenţelor de cercetare, a metodologiilor, a modului de evaluare şi raportare, a

cuantificării rezultatelor cercetări.

Rolul aptitudinilor intelectuale, al activității cognitive a elevilor, specifice secolului XX,

este înlocuit astăzi de rolul factorilor motivaționali și de personalitate, de responsabilitatea

personală a individului, care trebuie să își cunoască foarte bine resursele și mijloacele cele mai

eficiente de acțiune într-o anumită situație. Așa cum remarca și Horst Siebert , astăzi face carieră
prefixul „auto”: autodeterminare, autorealizare, autoorganizare, autonomie, autoreglare,
autocontrol, autodirijare Pornind de la aceste noțiuni, se vorbește despre învățare autonomă,
învățare autodirijată și autoreglată, acestea constituind premise ale înțelegerii metacogniției.
Software-ul interactiv, resursele digitale permit elevilor să învețe în stilul lor propriu,

personalizând învățarea și angajarea în procesul învățării. Noile tehnologii de învățare furnizează

elevilor posibilitatea de a-și construi propriul traseu de cunoaștere, de a spori eficiența activității

cognitive a elevilor. Tot aici putem menționa că li se oferă cadrelor didactice informațiile de care

au nevoie pentru a ajusta instruirea, pentru a satisface nevoile unice ale fiecărui elev.

Software-ul interactiv și adaptabil permite elevilor să învețe în propriul lor ritm, să

petreacă mai mult timp sau mai puțin pe lecții sau teme pentru atinge același nivel de învățare.

Învățarea digitală înseamnă mai mult decât doar dotarea elevilor cu un calculator. Învățarea

digitală necesită o combinație de tehnologie, conținut digital și instruire calificată. Conținutul

digital este materialul didactic de înaltă calitate academică care este oferit prin intermediul

tehnologiei. Învățarea digitală nu numai că transformă accesul la informații și comunicații, dar

oferă, de asemenea și noi metode de memorare divertisment, acțiune și exprimarea a emoțiilor.

Diferite resurse TIC aplicate la predarea istoriei au contribuit la promovarea proceselor

ce urmăresc să permită elevilor accesul la cunoștințe diferit de cel tradițional. Inovarea învățării

prin folosirea lor implică utilizarea unor noi strategii de predare, încurajându-se implicarea

directă a elevilor prin sarcini de lucru ce implică investigarea istorică, în funcție de nivelul lor,

care să urmărească stimularea curiozității și a inițiativei în ceea ce privește colectarea de

informații și capacitatea acestora de a distinge principalele fapte.

De asemenea elevii trebuie încurajați să folosească propriile stiluri de învățare și să găsească

modalități de îmbunătățire a activității lor. De exemplu prin formularea propriilor întrebări și
planificarea propriilor lor anchete. Crearea unor evaluări și interpretări proprii prin explorarea
mai multor idei și puncte de vedere, inclusiv cea a lor, le sporește încrederea și creativitatea
gândirii critice.

Este necesar să se constate pe scurt ce fel de istorie ar trebui să fie predată deoarece

metodele strategiile și resursele trebuie să urmărească dobândirea de competențe. Istoria ar trebui

să-i ajute pe elevi să înțeleagă și să învețe, dar, de asemenea, ar trebui să poată să se folosească

de ceea ce au învățat pentru a putea demonstra înțelegerile lor și de a aplica cunoștințele

dobândite în moduri productive. Astfel, trebuie dezvoltate tehnici care să încurajeze munca în

rândul elevilor de prelucrare și analiza a informației istorice. Predarea istoriei ar trebui să

determine la elevi, elementele de bază ale raționamentului și gândirii critice, organizarea

informațiilor, luarea deciziilor și rezolvarea problemelor.

Tehnologia Web poate fi folosită ca unul din factorii de bază ai inovației în educație,

deoarece aceasta poate crea efecte pozitive în creștere autonomiei elevilor, învățarea colaborativă

și eficiența predării. Tehnologia este mecanismul care furnizează conținut învățării. Aceasta

facilitează modul în care elevii primesc informațiile. Aceasta include accesul la internet și

hardware, care poate fi orice dispozitiv de acces la Internet - de la un calculator la un iPad sau la

un smartphone.

Tehnologia reprezintă instrumentul, nu modalitate modalitatea de folosire a informației.

Anumite resurse TIC, cum ar fi crearea de rețele sociale, blog, wiki, webquest, podcast-uri,

jocuri video, instrumente vizuale, tabla interactivă, etc. pot fi folosite pentru a inova predarea

istoriei. În orizontul următor apar noi instrumente care pot fi utilizate în activitatea didactică:

dispozitive mobile, consoale de jocuri, realitate virtuală, etc.

Toate aceste aplicații în sine, dacă nu sunt utilizate în mod corespunzător, nu vor conduce

la inovații în predarea istoriei. Principala provocare este de a ne ghida spre o procesare a

informațiilor sociale și construirea colaborativă a cunoștințelor. Aceste cooperative de învățare și

de colaborare desfășoară un proces de transfer a informațiilor lor culturale și științifice de la un

individ la altul sau de la o minte la alta. Aplicațiile tehnologice sunt foarte interesante în procesul
de predare, în special pentru realizarea unor proiecte de colaborare, între profesor și elevi înșiși.

În conformitate cu noile cerințe ale anilor tehnologici, este necesar ca profesorul să

încurajeze participarea elevilor la un proiect de această natură, să organizeze și să structureze

lucrarea care urmează să fie făcută și să le coordoneze primii pași în efectuarea acestor practici.

Profesorii sunt esențiali în procesul învățării digitale. Tehnologia poate schimba rolul

profesorului, dar niciodată nu va elimina nevoia unui profesor. Învățarea digitală conferă
profesorilor un rol de îndrumare și asistență personalizată elevilor pentru ca aceștia să învețe și

să rămână pe calea cea dreaptă pe tot parcursul procesului educațional. Profesorii ar putea fi

ghizii elevilor în procesul de dobândire de competențe și atitudini, și nu, înțeleptul de la catedră.

Profesorul nu mai este la clasă singurul posesor al cunoștințelor, ci un facilitator în urmărirea lor.

Profesorii nu vor fi niciodată înlocuiți de tehnologie. Profesorul nu este marginalizat, însă

rolul său se schimbă: trebuie să fie proprietarul unor noi abilități și competențe, să se

familiarizeze cu programele, precum și să planifice adecvat includerea noilor tehnologii în

programarea lecțiilor.

Învățarea digitală se poate combina cu alte moduri de învățare cum ar fi cea coordonată

de către un cadru didactic, discuțiile de grup, învățarea bazată pe proiecte de grup și individuale

într-un cadru supravegheat. Elevi și profesorii sunt în aceeași locație. Se asigură elevilor o

atmosferă de lucru care nu devine niciodată plictisitoare. Elevii cu ritm de muncă mai lent vor fi

ajutați să recupereze. Elevii care excelează într-un domeniu pot merge cu aprofundarea

cunoștințelor mai departe spre mediul academic. În schimb, elevii care întâmpină dificultăți în

procesul de învățare pot petrece un timp suplimentar necesar pentru a stăpâni aceste competențe,

sub îndrumarea profesorului – fie de la distanță, fie în contact direct. „În școlile care adoptă:
„blended learning”, acești elevi pot rămâne în aceeași clasă ca și

colegii lor, chiar dacă învățarea lor individuală se realizează pe căi diferite. Blended learning este

un sistem care propune un model de combinare a educației tradiționale cu soluție oferite de TIC.

Elevilor le sunt atribuite materiale didactice (de imprimare) prin intermediul online, beneficiază

de sesiuni de mentorat online cu profesorul lor prin intermediul chat sau fac parte dintr-o grupă

de studiu a clasei prin intermediul emailului.” De asemenea TIC poate oferi pretextul pentru
schimbări metodologice oferind instrumente utile care să promoveze o îmbunătățire
semnificativă și valoroasă a învățării. Astfel,ca o componentă didactică, aceste tehnologii îi pot
ajuta pe elevi să dezvolte abilități în comunicare, analiză, rezolvarea de probleme, precum și de
gestionare și interpretare a informațiilor.

Internetul trebuie să fie utilizat pentru a sprijini mediile de învățare bazate pe teoria
constructivistă a lui Vygotski, deoarece aceasta servește la procesarea informațiilor, promovează

gândirea abstractă și poate oferi soluții de rezolvare a problemelor. Tehnologia facilitează

elevilor construirea unor cunoștințe și concepte pornind de la ideile și preocupările lor anterioare.

Doolittle și Hicks, folosindu-se de constructivism, au dezvoltat șase strategii pe care

profesorii le pot folosi ca metodologii de predare a istoriei bazate pe utilizarea internetului și

anume:

- utilizarea Internetului ca un instrument pentru a fi interogat;

- utilizarea tehnologiei în scopul de a conferi autenticitate;

- facilitarea procesului de raționament de către elevi;

- utilizarea Internetului pentru a facilita interacțiunea socială;

- folosirea informațiilor, astfel încât elevii să dobândească mai multe perspective asupra

omenirii problemelor și evenimentelor ce au avut și au loc.

O funcție importantă a tehnologiei este localizarea informațiilor necesare pentru

rezolvarea sarcini de lucru trasate de profesor sau pentru a efectua diferite tipuri de cercetare. În

trecut, cercetarea istorică se limita la resursele oferite doar de biblioteca școlară sau locală.Acum
internetul aduce o cantitate aparent fără sfârșit de informații cu privire la aproape orice

subiect și este posibil ca elevii să aleagă subiecte bazate pe interese personale, mai degrabă decât

pe disponibilitatea resurselor.Proiecte de cercetare și investigare a informației istorice pe internet

câștigă rapid în popularitate. Un număr tot mai mare de cadre didactice atribuie sarcini de
cercetare pe internet pentru elevi în timpul anului școlar. Utilizarea internetului pentru a aduna
informații pentru rezolvarea problemelor, uneori seamănă cu o versiune modernă de cercetare la
bibliotecă, în care elevii adună și sintetizează informațiile din rapoartele publicate.

În ciuda faptului că sarcina pare tradițională, caracteristicile acestui nou mediu necesită

abilități speciale pentru elevi. Volumul mare de informații permite elevilor să studieze aproape

orice subiect, dar, de asemenea, face mai dificilă localizarea informației corecte din multitudinea

de pagini web care pot fi localizate. În plus ușurința de a publica și accesa materialele pe Internet

crește probabilitatea ca elevii să se întâlnească cu informații inexacte sau părtinitoare. Ca urmare,

elevii trebuie să învețe strategii noi pentru efectuarea căutărilor și evaluarea informațiilor, în

scopul de a încuraja gândirea independentă creativă și inteligentă. În plus față de funcția sa de

sursă de informare, Internetul dezvoltă capacități de comunicare și interacțiune și oferă multe

oportunități educaționale inovative. Mulți elevi se găsesc în imposibilitatea de a găsi sau de a

înțelege resursele disponibile. În astfel de cazuri, profesorii au un rol important pentru TIC prin

medierea legăturii dintre eleviI și informația istorică.

Folosirea noilor tehnologii în educație va eșua, fără o schimbare a modului în care se

predă la școală. Dacă nu se schimbă metodologia, instrumentele TIC în sine nu aduc nicio

îmbunătățire a performanței școlare. Printr-o abordare diferită la clasă, profesorii urmează să

conducă și să coordoneze activitatea elevilor, să corecteze exercițiile și să evalueze dobândirea

de cunoștințe. Acești elevi, nativi digital, care folosesc noile tehnologii sunt mai autonomi,

aventuroși și curioși.

Numeroase studii arată că utilizarea internetului și a altor resurse TIC în sălile de clasă

îmbunătățesc procesul de predare prin crearea unei atmosfere de predare dinamice în urma căreia

a crescut implicarea elevilor și încrederea elevilor să-și manifeste competențele dobândite și

încurajează activitatea de cooperare atât cu cadrele didactice, cât și cu colegii.

Toate aceste studii arată că dacă nu este implicată și pregătirea profesorilor informatizarea nu
produce decât o schimbare superficială în dobândirea de cunoștințe. Profesorii au nevoie de
modele de predare de referință și să învețe cele mai bune practici de utilizare TIC.

Metodele tradiționale ce permit transferul de cunoștințe în educație, așa cum acestea sunt
realizate astăzi de către sistemul și instituțiile de învățământ devin caduce.

Elevii devin din receptori pasivi de cunoștințe, agenți activi în actul educațional, TIC oferindu-le
o mulțime de posibilități metodologice cum ar fi:

- învățarea distributivă - cunoașterea poate fi dobândită nu doar din manuale sau

expunerea profesorului la clasă, ci și prin accesul la noi surse de informații, materiale noi etc. Cel

mai important lucru este schimbarea și faptul că utilizarea instrumentelor TIC îi ajută să învețe

singuri, profesorul nu este singurul care îi învață, el devine un mediator de cunoștințe;

- învățarea reciprocă - elevii învață unii de la alții prin discuții, prin colaborare web,

întâlniri virtuale, forumuri, chat, etc.

- învățarea independentă - se realizează prin efectuarea unor investigații istorice și

învățare bazată pe proiecte, prin problematizare, studii de caz, utilizând surse istorice digitalizate

cu participarea și îndrumarea cadrelor didactice;

- cooperarea în procesul de învățare, pentru a creea medii de învățare colaborative, fără

frontiere, construirea de cunoștințe prin sprijinirea elevilor cu dificultăți de către colegi. Elevii

pot efectua proiecte de colaborare online cu instrumente, cum ar fi wiki, webquest, rețele sociale,

etc. care servesc ca mediatori ai procesului de predare și învățare.

- strategii de simulare - elevii pot recrea, prin instrumente interactive, un eveniment sau

un proces istoric folosind creativitatea lor;

- predarea prin colaborare – forumurile, grupurile de discuții rețelele etc. pot fi utilizate

de profesor pentru expunerea unor sarcini de lucru, informații, opinii, experiențe, linkuri.

Cercetările au arătat că, pentru a încorpora tehnologia în instruirea elevilor, este nevoie de

timp și de urmărirea unui tipar. Inițial cadrele didactice includeau noile tehnologii în demersul

educațional pe care îl realizau în mod tradițional. Apoi, după ce au apărut schimbări la elevii lor -

inclusiv îmbunătățiri în comportament, absenteism, colaborare și învățare independentă - cadrele

didactice începeau treptat să experimenteze moduri de a folosi tehnologia de predare alternativă.

Progresele în hardware și software au potențialul de a aduce schimbări fundamentale în

modul în care tehnologia este integrată în educație. Omniprezente, bine integrate, instrumentele

tehnologice vor redefini desfășurarea procesului educațional și vor asigura soluții personalizate

pentru nevoile de învățare ale adulților și copiilor.