Educația modernă: creativă, autonomă, digitală

Încă de la începutul secolului al XIX-lea, a luat naștere o viziune holistică asupra

învățării, când celebrul pedagog reformator elevețian, Johann H. Pestalozzi, a promovat
învățarea cu capul, inima și mâna. Din moment ce viața cotidiană a devenit din ce în ce mai
complexă, și sarcinile aferente necesită metode din ce în ce mai sofisticate de rezolvare.
Învățarea este un proces care durează toată viața, fapt reglementat și de Uniunea
Europeană în cadrul acțiunilor sale privind politicile educaționale în spațiul european.
Învățarea de-a lungul vieții este definită ca o acțiune care are drept scop ameliorarea în
permanență a cunoștințelor, a aptitudinilor și a competențelor, atât în mediu formal, cât și
informal. În fiecare etapă a vieții, educația are un efect pozitiv asupra identității unei
persoane, a interacțiunii sale sociale și a competențelor profesionale. Exigențele elevilor
evoluează, iar pedagogia trebuie să țină pasul cu noile dezvoltări ale procesului instructiv-
educativ. Sistemul tradițional de învățământ nu mai face față cerințelor unei societăți
digitalizate, în plină eră tehnologică. Așadar, învățământul modern, pentru a veni mai bine în
întâmpinarea elevilor, trebuie să recurgă la noile tehnologii ale informației și instrumentele
informatice necesare proiectării unui demers didactic de calitate.
O viziune modernă a învățământului implică o abordare individualizată a procesului
instructiv-educativ, bazat pe activități multi și pluridisciplinare, pe o proiectare acțională, în
cadrul căreia elevul utilizează informația primită în mod activ. Sunt promovate lucrul în
echipă sau pe grupe, utilizarea noilor tehnologii ale informației, platforme de e-learning, ceea
ce permite și o învățare independentă, care poate fi personalizată, ceea ce face ca actul de
predare-învățare-evaluare să fie flexibil. Fuziunea între lumea digitală și formarea
profesională a cadrelor didactice este inerentă epocii moderne, căci ceea ce învățăm ne
influențează cunoștințele, însă modul în care învățăm ne formează gândirea.
Pedagogia modernă include învățarea prin joc, folosind metode digitale, învățarea
devenind mai eficace pentru elevii din ziua de azi,având la dispoziție internetul, platformele și
site-urile educaționale. Realitatea virtuală cere însă și niște cunoștințe tehnice preexistente,
pentru a putea transmite conținuturile informaționale într-o nouă manieră, care să integreze
toate simțurile. Imersiunea în lumea virtuală nu este utilă atât pentru transmiterea de noi
cunoștințe, cât pentru a crea noi structuri de acțiune și reflecție, astfel încât cunoștințele se
acumulează într-o anumită ierarhie: se conectează conținuturile cele mai importante,
întrebările corespunzătoare sunt organizate și ideile grupate conform unui sistem personal de
învățare. Așadar, pentru a facilita învățarea, și-au făcut apariția numeroase metode de predare-
învățare, precum mind mapping, clustering, brainstorming, cu scopul de a crea o suită logică
de module de învățare individuale care să poată fi transferate ulterior într-un plan de lucru.
Totul se bazează pe colectarea de informații tematice, gruparea lor în unități de cunoștințe și
sistematizarea conținutului pedagogic.
Conform noilor pedagogii, învățarea nu se mai axează doar pe transmiterea de
cunoștințe, dezvoltarea competențelor și creșterea gradului de calificare al elevilor, ci trebuie
să permită găsirea soluțiilor la probleme concrete de viață, într-un mod autonom. Este vorba
despre o competență dobândită nu numai în cadru școlar instituțional, ci și în cadrul
proiectelor și al situațiilor de lucru create. Se pune accentul și pe învățarea informală, de unde
rezultă și dezvoltarea competenței de a învăța să înveți. Autonomia este foarte importantă
pentru că încurajează elevii să contribuie ei înșiși la procesul instructiv-educativ și să își
coordoneze învățarea, în cooperare cu ceilalți colegi, dacă este cazul. Pentru actualele
generații, noile tehnologii deschid calea către o nouă lume, aproape infinită, ceea ce
influențează conținutul învățării, metodele pedagogice folosite de profesori și modalitățile în
care ne perfecționăm. Astăzi, este foarte ușor să consultăm biblioteci virtuale imense
disponibile pe internet sau să cerem sfatul unor experți pe un anumit subiect prin intermediul
forumurilor și al rețelelor sociale. Acest fenomen în creștere duce la o nouă tendință venită
din Statele Unite, care acaparează domeniul învățării: cursurile on-line, numite MOOC
(Massive Open Online Courses), care permit formarea a milioane de persoane în mod plătit
sau gratuit. Un astfel de acces democratic la educație nu a mai existat de când a fost inventată
imprimeria modernă, acum aproape 600 de ani. Când vorbim despre educație în mod
tradițional, ne gândim la o clasă de elevi, colegi de bancă, profesori care predau, scriu la tablă,
elevi care își iau notițe. Însă în cadrul învățământului modern, putem sta singuri în camera
noastră, în fața ecranelor și să asistăm la cursuri on-line. De aici derivă însă următoarele
întrebări: În ce mod educația modernă afectează viețile elevilor, ce stil de educație este mai
bun, care sunt avantajele și dezavantajele educației tradiționale față de educația on-line.
Dacă una dintre principalele motivații ale învățământului tradițional se bazează pe
transmiterea valorilor, competențelor morale și sociale ale viitoarei generații necesare
supraviețuirii sociale și elevul învață normele și tradițiile comunității în care trăiește, educația
modernă promovează de asemenea gândirea critică, competețe despre viață, educația
valorilor, competențele analitice și decizionale ale elevilor. Pentru a face procesul instructiv-
educativ cât mai atrăgător, învățământul on-line utilizează ultimele noutăți tehnologice,
aplicații mobile, forumuri audio-video, podcast-uri, cărți electronice, filme, etc. Totuși, în
orice context de învățare, metodele tradiționale se combină cu cele moderne, utilizând
mijloace tehnologice din ce în ce mai variate: tablete, video-proiectoare, table interactive.
Contrar manualelor tradiționale și a cunoștințelor teoretice, educația modernă se bazează pe
învățarea prin experimentare personală, deoarece metodele tradiționale care utilizează
repetiția și memorizarea informațiilor nu dezvoltă și gândirea critică, capacitatea de rezolva
probleme și de a lua decizii.
În concluzie, cum învățăm, ce, unde, când, cu cine – posibilitățile devin în ziua de azi
multiple. Învățarea modernă implică o abordare mult mai individualizată prin încercarea de
noi proiecte. A preda fizic din fața unei table nu mai reprezintă singura metodă pedagogică,
care a devenit din ce în ce mai criticată, deoarece actul educațional poate deveni detașat de
loc, spațiu și timp.

Bibliografie:
Bocoș, Musata-Dacia, Instruirea interactivă, Ed. Polirom, Iași, 2013.
Neacșu, Ion, Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente și practici de succes, Ed.
Polirom, Iași, 2015.
Pânișoară, Ion Ovidiu, Profesorul de succes, Ed. Polirom, Iași, 2015