ESEU

EDUCATIA TRADITIONALA SI ALTERNATIVA

Educația rămâne un factor-cheie când discutăm despre pregătirea generațiilor tinere

pentru viitor. Lumea s-a schimbat substanțial în ultimul secol, de aceea modul în care ne
educăm copiii nu poate să rămână același. Corect construită, educația care se adaptează
nevoilor și unicității elevilor aduce beneficii reale în formarea lor ca adulți împliniți. 

Ce este educația centrată pe elev

Folosirea termenului de educație centrată pe elev datează de la începutul anilor ’60 și se referă

la ajustarea ritmului de predare și a abordării didactice la nevoile specifice ale elevului
(individualizare și diferențiere), precum și conectarea cu interesele și experiențele copilului.

Obiectivele, conținutul, ritmul și metodele instruirii pot să varieze de la un elev la altul, țelul
principal fiind acela de a ajuta cu adevărat copiii să devină adulți de succes, în direcția
potrivită.

Structura educației tradiționale se bazează pe producția de masă, axându-se pe învățarea

elevilor într-o manieră fixă, rigidă, cu pretenția ca aceștia să se adapteze sistemului. Pe de altă
parte, educația centrată pe elev se bazează pe ajustarea procesului didactic pe necesitățile
elevilor, echitabilitate și atingerea obiectivului prim de a oferi fiecărui copil șansa de a-și
valorifica potențialul personal.

Modelul tradițional de predare presupune ca elevii să primească informații și să le redea

ulterior cât mai fidel. Educația personalizată încurajează elevii să participe activ la procesul de
învățare, devenind astfel mai motivați, mai proactivi și mai stăpâni pe cunoștințele acumulate.

Beneficiile educației centrate pe elev

Statistic, studiile din anii recenți au adus în atenție câteva concluzii care înclină balanța către
educația personalizată în termeni de eficacitate didactică, comparativ cu educația tradițională.

 94% dintre profesioniștii în educație participanți la un studiu au descoperit o

îmbunătățire substanțială a reținerii de informații, performanței și rezultatelor școlare
atunci când elevii sunt implicați activ în procesul didactic.

2021
  93% dintre profesioniștii în educație sunt de acord că elevii evoluează semnificativ mai
bine atunci când ritmul de predare este încetinit sau accelerat pe baza necesităților
individuale.

 66% dintre elevi își măsoară succesul academic pe baza atingerii propriilor obiective de
învățare, în timp de 55% se raportează la mândria părinților și doar 45% iau drept reper
recompensele primite din partea școlii (laude, note bune, premii etc.).

În loc să primească în mod pasiv informații și să le reproducă, elevii secolului XXI care
studiază într-un mediu academic personalizat primesc un rol activ în procesul de învățare,
contribuind ei înșiși la buna lor formare. Elevii au posibilitatea să colaboreze cu profesorii,
înlesnindu-se astfel o legătură apropiată și deschisă cu cadrele didactice. Acest model de
învățare stimulează implicarea, performanța și încununarea cu succes a eforturilor
educaționale.

Filosofia educațională la Aletheea

Viziunea școlii Aletheea este educația centrată pe gândirea creativă și critică, pe baza și pentru
promovarea valorilor pozitive. Educația este axată pe stimularea potențialului personal al
fiecărui copil într-un mediu e învățare sigur, echilibrat, motivant, atractiv și interactiv.

Practicile Aletheea au explicații sustinute stiințific. Procesul de predare și învățare se

întemeiază pe câteva direcții principale, în jurul cărora ne construim și ne îmbunătățim
constant întreaga activitate.

 Unicitatea fiecărui copil. Dezvoltăm inteligențele multiple ale copiilor, respectând

ritmul și capacitatea de dezvoltare a fiecărui elev, modul său de a gândi și acționa,
interesele și motivațiile lui etc.

 Interactivitatea. Copiii învață ceea ce trăiesc, educația este un proces viu și în

continuă mișcare, de aceea orele de clasă sunt interactive și se adresează experienței
elevului, indiferent de disciplină.

 Mediul stimulativ. Urmărim expunerea elevilor unei palete mari de posibilități și

experiențe de învățare.

 Învățarea și dezvoltarea. Toate domeniile de educație și dezvoltare au o importanță

egală și sunt interconectate pe tot parcursul educațional.

2021
  Perfecționarea. Motivăm și încurajăm depășirea limitelor și evoluția armonioasă a
tuturor abilităților elevului, până la atingerea potențialului maxim.

Tehnologia educaţională se ocupă de tehnologia în educaţie. Este implicată în folosirea

tehnologiei ca „instrument” pentru a intensifica procesul de predare-învăţare în cadrul tuturor
disciplinelor. Tehnologia educaţională este preocupată de predarea şi învăţarea cu ajutorul
tehnologiei. Cuvintele şi expresiile cheie legate de acest ultim domeniu includ: media;
multimedia; hard-ware şi software; telecomunicaţii; procesare de date; medii informatice; a
identifica, a evalua şi a strânge informaţia; şi mulţi alţii din sfera aceasta.

Acum întrebarea care se pune este, dacă această tehnologie educaţională funcţionează pe post
de portavoce a educaţiei sau este doar un amortizor care ucide educaţia pe nesimţite. Se pare
că nu am trecut încă în totalitate de hopul pre-judecăţii noului (care este deja vechi).
Proverbul spune că nu poţi învăţa un câine bătrân trucuri noi, aş parafraza afirmând că nu poţi
preda unui „bătrân al poporului” un limbaj nou. Încă mulţi dintre noi se tem ca nu cumva să
ne prindă „păianjenul” de aceea Internetul nu este explorat la nivelul maxim nici de educatori
şi nici de elevi sau studenţi. Aici aş putea exemplifica principalele utilizări ale Internetului în
România: chat, verificarea poştei electronice, plagierea lucrărilor, vizitarea situ-urile cu
conţinut îndoielnic. Încă nu am avut ocazia, cu excepţia a două sau trei cazuri, să mi se
recomande în cadrul unui curs o pagină de web pentru aprofundare, extindere sau cercetare.

Creşterea şi educarea copiilor noştri este o investiţie crucială pentru viitorul societăţii
Europene. Părinţii, ca educatori primari, au un rol vital în contribuţia şi asigurarea dezvoltării
unor cetăţeni responsabili în acord cu valorile morale şi democratice. În secolul al XXI-lea
impactul mediei, în mod special în cadrul existent al tehnologiilor comunicaţionale şi
informaţionale, va creşte simţitor. Aceasta în contextul în care pe agenda Uniuniii Europene şi
pe cea a guvernelor naţionale aceste tehnologii rămân o prioritate. Problema este dacă studiile
care se vor face în urma sondajelor vor avea rezultate pozitive sau vor înclina spre polul opus.

Schimbările interioare cer timp, iar schimbările sociale nu aşteaptă, educaţia tradiţionalã
trebuie compensată cu o altfel de educaţie care să fie în măsură să răspundă cerinţelor actuale
ale unei societăţi care presupune în numai cîteva decenii o schimbare fundamentalã înspre un
nou mod de viaţă bazat pe o institutie inedită pe care cineva a numit-o „vila electronică”, pe
şcoli şi corporaţii ale viitorului schimbate radical. În această societate ocupă din ce în ce mai
mult teren educaţia la distanţă. Un avantaj ar fi instruirea mai flexibilă în timp şi spaţiu. Alt
atu este şi extraordinarul potenţial al învăţării studenţilor, dat de noile tehnologii electronice
care pot face ca aceştia să se implice şi mai mult în procesul învăţării. Aceste tehnologii

2021
interactive permit de asemenea studenţilor să aibă un control mult mai mare asupra acestui
proces decât ar fi posibil în multe din mediile de învăţare tradiţionale. S-ar părea că studenţii
învaţă mai bine prin modul de tele-antrenare, decât prin predarea faţă în faţă. Studenţii îşi
asumă o mai mare responsabilitate pentru învăţare.

Cu disponibilitatea larg răspândită de a avea un computer personal devin viabile două noi
forme de tehnologii: multimedia (în special CD-ROM-ul) şi reţelele de calculatoare. CD-
ROM-ul înseamnã cã un mare numãr de materiale de curs (inclusiv audio si video) pot fi
distribuite studenţilor într-un mod eficace. Iar reţelele de calculatoare permit cursanţilor să
beneficieze de e-mail şi conferinţe pe calculator. Deşi nici una din aceste dezvoltări nu
prezintã capabilităţi cu totul noi în procesul de predare şi învăţare, ele reprezintă totuşi
modalităţi de a prezenta mai multe informaţii şi asigură o interacţiune mai mare între studenţi
şi instructori. Calculatoarele sunt folosite în educaţia la distanţă în mai multe moduri: e-mail,
acces Internet, cursuri on-line, conferinţe pe computer şi conferinţe audiografice. Astfel, în
timp ce mai toate serviciile Internet se pretează unor activităţi de informare, documentare,
pentru activităţile mai complexe care presupun şi un anumit grad de interacţiune se folosesc e-
mail-ul şi chiar www-ul sau conferinţele sau cursurile on-line care permit o interactiune în
timp real.

La acestea se mai adaugã şi posibilităţile de lucru pe super-calculatoare aflate la distantã prin

serviciile de Telnet pentru răsfoirea unor baze de date, şi alte facilităţi specializate.

Noile tehnologii educaţionale implică în acelasi timp o schimbare a rolului profesorului de la

cel de expert la cel de facilitator sau de îndrumãtor, cât şi a structurii sistemului de
învăţământ.

Evaluarea se poate include în procesul instrucţional, asigurând astfel studenţilor un feed-back

(hrănire pe la spate) permanent care să îi orienteze.

Trebuie să apreciem valoarea acestor tehnolgii, însă pericolul pe care eu îl văd este acela de a
înlocui persoana cu o maşinărie. Media nu cred că trebuie cosiderată un scop în sine, ci un
mijloc (un alt sens al cuvântului „mediu”). Da, avem grămezi de informaţii, dimensiune
instructivă ce nu s-a mai văzut, însă ce se va ântâmpla cu dimensiunea formativă a educaţiei?
Poate oare o reţea să-mi „formateze” mie drive-ul caracterului? Şi această întrebare aici nu
fiinţează deloc ca discurs retoric, ci ca o întrebare răspunzătoare. O altă problemă pe care am
întâlnit-o prin inter-mediul calculatorului este cea a limbajului. Se lanseazã ipoteza că pentru
a fi eficiente, comunicaţiile electronice au nevoie de urgentă de un cod de meta-comunicare
pentru a ajuta atît procesul de scriere cît şi pe cel de citire. Comunicarea implică mai mult
decât emiţător, mijloc şi receptor. Cuvântul se transmite printr-un anumit mediu, astfel luând

2021
într-un anumit sens „forma vasului în care este pus.” Dacă în cadrul unei dezbateri pe internet,
pe vreun canal de discuţie la un moment dat se va folosi un eufemism, care va fi oare mesajul
receptat de interlocutor (mai bine zis, aici, webcutor)? Unde este acea panică care te face să te
scarpini după ureche, să priveşti în jos, în urma mustrării profesorului? Este adevărat că
rezolvi totul acum prin inter-mediul unei webcam, dar unde va fi sentimentul acela de reuşită
în urma reuşitei cân profesorul trece pe lângă tine şi te bate pe umăr?

Problema webcam-urilor duce la un fel de teleglobalizare, în care totul este supravegheat în

cele mai mici detalii. S-ar putea să ne fi ajuns cuvintele „profetului” George Orwell, din a sa
carte 1984. Acolo The Big Brother urmărea totul, s-a creat un nou limbaj (Newspeak), iar
dragostea (relaţia) era aspru pedepsită. Imaginea vizuală, cvasi-perceptivă, înlocuieşte
cuvântul, construcţia ideatică. Noile medii ar reprezenta, de aceea, un regres, o „anlfabetizare”
a privitorului, prin eliminarea oricărui demers interpretativ, intelectual. De aceea s-ar părea că
dl. preşedinte al Statelor Unite ale Americii ar fi iniţiat un amplu program de alfabetizare
numit, „No Child Left Behind” (Nici un copil fără educaţie). Noile medii apar, spre deosebire
de cele vechi, ca o prelungire a organelor noastre de percepţie, a văzului, şi nu o extensie a
gândirii, a intelectului. Această dominaţie a „cafenelelor filosofice virtuale” poate duce la o
orbire globală, prin pierderea contactului direct, nemijlocit cu realitatea fizică, cu faptele, cu
experenţialul.

Sistemele de educaţie alternativă, precum Montessori, Waldorf şi Step by Step, sunt din
ce în ce mai căutate de către părinţii care vor să le ofere o educaţie cât mai bună propriilor
copii. Dar cât de benefice sunt?

O şcoală fără manuale, fără note, fără ierarhii şi comparaţii între elevi, fără competiţii, fără
examene, unde copiii asimilează informaţia prin joc, descoperind singuri, fără să stea drepţi în
băncă ascultând discursul învăţătorului pare de neconceput în sistemul de învăţământ
tradiţional românesc. Dar acestea există şi le întâlnim din ce în ce mai mult în România, mai
ales în unităţile de învăţământ din sistemul privat. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Unul din
primii educatori Montessori din România: “Devin alţi copii, m... O şcoală fără manuale, fără
note, fără ierarhii şi comparaţii între elevi, fără competiţii, fără examene, unde copiii
asimilează informaţia prin joc, descoperind singuri, fără să stea drepţi în băncă ascultând
discursul învăţătorului pare de neconceput în sistemul de învăţământ tradiţional românesc. Şi
totuş acest tip de şcoală, unde elevului i se permite să evolueze cercetând singur, în ritmul lui,
fără să fie supus unor presiuni venite fie din partea colegilor, fie din partea profesorului este
foarte dezvoltat în mod special în Statele Unite ale Americii, dar şi în mare parte dintre ţările
europene. Timid pedagogiile alternative au prins şi la noi în ţară, cu precădere în instituţii de
învăţământ private, şi sunt din ce în ce mai căutate de părinţii care au înţeles că nu nota din
carnetul elevului contează, ci modalitatea în care i se permite acestuia să asimileze informaţii
noi, să se dezvolte şi să-şi aleagă singur, dar sub atentă observaţie, ceea ce vrea să descopere.
Cele mai întâlnite alternative educaţionale din România sunt Step by Step, Montessori şi
Waldorf. Deşi sunt diferite ca metodă de învăţare, cele trei tipuri de pedagogii sunt legate

2021
între ele prin faptul că educaţia este centrată pe elev, iar jocul, ca metodă de asimilare de noi
informaţii şi abilităţi, este rege în clasă. Cum arată o clasă Step by step Spre deosebire de sala
de clasă tradiţional românească, cu băncuţe aşezate una în spatele celeilalte,  care creează din
start o ierarhie anormală între copii, cu catedra aşezată în faţa clasei, unde nu are voie să stea
decât profesorul - “conducătoru suprem”- , o cameră unde se învaţă în sistem Step by Step nu
are nimic din rigiditatea şi răceala celeilalte. Clasa este amenajată prietenos, aproape ca acasă,
cu ajutorul unui mobilier modular, pe centre de lucru, dotate cu material didactic specific
fiecărei activităţi. Pot fi centrele de bază: alfabetizare (doar în clasa I) citire, scriere,
matematică, ştiinţe, arte la care se pot adăuga, în funcţie de abilităţile copiilor, alte zone de
lucru din diferite domenii. Cum se lucrează De exemplu la centrul de arte – echipat cu tot
ceea ce este necesar acestei activităţi, de la pensule şi şevalet, până la culori, pastă pentru
modelat şi chiar şorţuleţe pentru protecţia hainelor, copiii se pot strange în jurul unui părinte
invitat sau a unui elev mai mare care le arată cum se sculptează în lut, pentru ca mai apoi ei să
pună în pracitcă ceea ce au învăţat. La centrul de citire, la fel dotat cu rafturi unde se află cărţi
cu poveşti adaptate vârstei, cărţi cu ilustraţii, reviste pentru copii, ziare, poate fi invitat un
actor care să le citească elevilor o poveste sau chiar copiii pot fi îndemnaţi să citească cu voce
tare, pe rând sau, din contră, pot fi stimulaţi să compună ei o poveste care va fi înregistrată pe
reportofon sau scrisă într-un caiet. La centrul de matematică nu vom găsi caiete liniate şi
câteva instrumente de scris şi o culegere cu probleme, din contră,  operaţiile matematice vor fi
asimilate prin joc, doar cu ajutorul materialelor didactice: cuburi, leggo, tăbliţe cu magnetice
cu cifre, forme geometrice etc. În sistemul pedagogic tradiţional, elevul află câţi covrigi i-au
mai rămas lui Patrocle, scriind pe caiet că acesta a avut zece covrigi din care a mâncat patru.
În sistemul step by step, află punând în practică. Un căţeluş din pluş va “mânca” patru din
zece covrigi. Este modalitatea prin care acest sistem îl va ajuta pe copil să absoarbă informaţii
noi şi să deprindă noi abilităţi convins fiind că se joacă, nu că învaţă. Negocierea La fel de
esenţial într-o clasă step by step este lucrul în grupuri mici, sau individual, sub îndrumarea
unui educator. De asemenea copiii sunt încurajaţi să-şi aleagă singuri materialele cu care vor
să lucreze şi să negocieze pentru a le obţine. Într-o şcoală de tip Step by Step copilul este
învăţat să fie creativ, să aibe iniţiativă, nu să aştepte comenzi din partea unui adult sau a unui
copil mai mare, să găsească alternative, soluţii singur, să negocieze pentru a obţine ceva
anume, să comunice uşor atât cu colegii lui cât şi cu persoanele stărine şi nu în utlimul rând să
aibe o gândire critică. Este un sistem de educare prin care copilul învaţă singu prin
descoperire, iar competiţia între elevi este total exclusă. Părinţii, invitaţi în clasă Ca o
curiozitate pentru părinţii din România obişnuiţi cu o şcoală tradiţională unde singurul adult
care are voie să intre la ore este profesorul, în sistemul Step by Step implicarea acestora (a
părinţilor sau sa fraţilor mai mari) este chiar o necesitate, o datorie care face parte din
program. În plus copiii implicaţi în acest sistem nu primesc note, ei fiind evaluaţi permanent,
iar felul în care ei reuşesc să-şi rezolve sarcinile primite sunt consemnate, iar aceste menţiuni
sunt transmise apoi părinţilor. Pedagogia Waldorf- şcoala fără manuale Pedagogia Waldorf
are ca specific învăţarea fără manuale, unde uitarea este considerată drept un aliat, un prieten
al elevului. Pare de neînţeles pentru şcoala românească, dar sistemul a dat rezultate bune şi
este din ce în ce mai apreciat în întreaga lume. Cine a spus că un copil se poate informa doar
folosind un singur manual aprobat de Ministerul Învăţământului. Este un non- sens, atâta
vreme cât bibliotecile sunt pline de cărţi care abordează un anumit domeniu, adaptate pentru
fiecare etată de vârstă. Lipsa manalului îl ajută pe elev să-şi caute singur informaţia de care
are nevoie acolo unde consideră el că o poate găsi cel mai simplu, totul este să rezolve sarcina

2021
primită la şcoală. “Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe
surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului
de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea
de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei,” conform waldrof.ro Uitarea,
prietenul elevului În ceea ce priveşte uitarea ca prieten al elevului, acest concept este explicat
astfel: atâta vreme cât copilul s-a detaşat de o anumită materie, de istorie, de exemplul, se
poate concentra acum mai mult asupra unui alt domeniu de activitate. Este vorba doar despre
o uitare aparentă, spun specialiştii, pentru că odată ce elevul se va întâlni din nou cu anumite
date sau concepte, îşi va aminti cu siguranţă de ele. În sistemul Waldorf materiile considerate
de bază (româna, matematică, fizică, biologie, chimie etc) se studiază pe etape, numite
„epoci”. Concret, o materie se studiază timp de până la 4-5 săptămâni, în fiecare zi, în primele
două ore din program. În acest mod, întreaga materie din an se poate parcurge într-o singură
astfel de epocă.  Un elev se poate reîntâlni cu chimia abia peste un an. Secretul ca informaţiile
asimilate în timpul unui epoci sau modul să nu fie uitate de tot este ca elevul să se “lovească”
de ele în timpul cursurilor practice sau în timpul activităţii de autodidact a elevului pe care se
axează acest sistem de predare. Amprenta artistică O altă caracteristică extrem de important a
pedagogiei Waldorf este aceea că elevului i se predă ceea ce i se potriveşte cel mai bine. Dacă
un copil are înclinaţii spre artele plastice, este încurajat să lucreze cu mai multă sârguinţă în
acest domeniu. Asta nu înseamnă că celelalte domenii de care copilul nu pare să fie atras sunt
ingnorate în totalitate. De asemenea, pedagogia Waldorf are o puternică amprentă artistică şi
se axează deopotrivă pe cursuri practice unde elevul aplică ceea ce a învăţat în teorie. “În
clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează, activitate care ajută puternic la formarea
vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; la începutul fiecărei zile, întreaga clasă
parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează (jocuri adecvate vârstei, însoţite de
bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive)”, conform waldorf.ro. Învaţă făcând
experimente În plus, tocmai pentru că nu sunt ghidaţi de manuale, elevii care optează pentru
această pedagogie învaţă direct din natură. Ei nu văd formele de relief în fotografii colorate, ci
le descoperă mergând în excursii, învaţă despre animale studiindu-le în mediul lor natural, atât
cât este posibil, învaţă despre ciclul de viaţă al unei plante direct în grădină sau platând o
floare într-un ghiveci, află informaţii din chimie sau fizică făcând experimente etc. Acest tip
de pedagogie urmăreşte educarea copilului atât din punct de vedere cognitiv cât şi artistic
ceea ce în şcoala tradiţională nu întâlnim, latura artistică fiind lăsată spre rezolvare în sarcina
exclusivă a părinţilor. La fel ca şi în sistemul Step by Step, în şcoala Waldorf  nu se dau note
sau calificative, elevii primind la sfarsitul clasei o caracterizare scrisa de invatator sau de
profesori. Montessori - şcoala păcii şi a liniştii Pentru a înţelege acest concept dezvotat de
psihopedagogul italian Maria Montessori, trebuie abordat conceptul de ”tendinţe umane”, este
sfatul pe care ni-l dau padagogii care au ales să predea în acest sistem. “Tendinţele umane
sunt impulsuri naturale care apar din subconştient şi îi determină pe oameni să facă anumite
acţiuni în mod iraţional şi inconştient. Tendinţele există încă de la naştere. Sunt tot timpul
prezente. Prin ele oamenii asimilează informaţii şi se adaptează la cultura, la timpul, la locul,
la grupul şi la societatea în care trăiesc”, se arată în descrierea acestei pedagogii pe site-ul
casamontessori.ro Abia atunci când aceste tendinţe sunt înţelese, copiii au linişte şi pace şi pot
lucra, pot duce la bun sfârşit ceea ce au început, dar şi, foarte important, pot face alegeri
raţionale. Urmăreşte etapele de dezvoltare Pedagogia Motessori urmăreşte etapele de
dezvoltare ale copilulului, definite de psihopedagogul Italian perioade de sensibilitate
ireversibile, astfel:  vârsta 0-3 ani: “absorbţia” spontană a experienţelor senzoriale, vârsta 3-6

2021
ani: dezvoltarea conştiinţei, apariţia egoului şi a voinţei proprii, vârsta 7-12 ani: deschidere
faţă de lume, dorinţă de învăţare, interes faţă de lucrurile din mediul înconjurător, vârsta 12-
18 ani: decizii proprii, rolul social al adultului, interes faţă de adevăr şi demnitatea umană.
Într-o şcoală care a adoptat pedagogia Montessori, profesorul este cu totul altceva decât
“liderul” pe care îl găsit în şcoala tradiţional românească. Este doar cel care organizează
activitatea, este cel care ajută şi înlătură piedicile, este doar un asistent care intervine la
nevoie. Într-o clasă Montessori activitatea este individuală, se lucrează în linişte (de altfel
liniştea este un concept de bază al acestei pedagogului italian), disciplinat, elevul urmează un
plan de lucru individual, iar ca materiale didactice se lucrează cu trusa Montessori, adaptată
fiecărei etape de dezvoltare. Elevii asimilează informaţii din experienţele pe care le trăiesc O
altă caracteristică importantă a acestei metode de predare este interacţionarea între copii cu
vârste diferite, tocmai pentru ca cei mari să-şi poate ajuta colegii mai mici. Se creează astfel,
inconştient, un dublu schimb de informaţii. Elevii mai mari îşi verifică şi arpofundează
cunoştinţele ajutându-i pe cei mici, iar aceştia din urmă învaţă direct de la colegii mai mari,
fără să mai fie nevoie de intervenţia unui cadru didactic. Acest tip de învăţare este explicat de
Maria Montessori prin conceptul de “minte asorbantă”, un proces inconştient, creativ şi non-
selectiv, prin care creierul preia toată informaţia din mediu, ca un burete, fără efort. Copiii
asimilează informaţii din experienţele pe care le trăiesc, la care asistă, la care participă, în
urma contactului cu alte persoane, de vârstă similară sau din contră. In pedagogia Montessori
grupele de copii sunt împărţite pe grupe de vârstă în funcţie stadiul de dezvoltare: de la 0 la 3
ani şi respectiv de la 3 la 6 ani, întreaga abordare pedagogică fiind gândită astfel încât să se
folosească la maximum perioada formativă a minţii absorbante, conform casamontessori.ro.
Pe scurt, într-o clasă de tip Motessori, elevii sunt cei activi, iar profesorul este cel pasiv,
parctic invers faţă de ceea ce ştim noi că se întâmplă într-o şcoală tradiţională. Este o clasă în
care copilul, supravegheat fiind, îşi conduce singur activitatea, îşi organizează singur viaţa, în
mod progresiv, devenind din ce în ce mai mult conştient de propriile lui puteri.

Părinţii sunt de părere că aceste sisteme sunt benefice, dar în şcolile de stat sunt greu de
pus în aplicare. Tot mai mulţi profesori spun că preferă să predea în şcolile private cu astfel de
sisteme de educaţie pentru că se pune accentul pe nevoile copiilor. Treptat, metodele
tradiţionale de educaţie folosite în şcolile de stat încep să fie criticate tot mai mult şi de părinţi
şi de profesori, pentru că sunt depăşite şi nu mai reuşesc să ţină pasul cu modul în care învaţă
copiii astăzi.

 „Aceste sisteme de educaţie alternative sunt benefice pentru copii, pentru că se centrează pe
nevoile lor, dar în şcolile de stat, care adoptă astfel de sisteme, profesorii nu sunt pregătiţi
pentru a preda cu metodele alternative. Într-o clasă sunt prea mulţi copii, sunt 30 de copii
coordonaţi de un singur profesor, în loc de 15 care ar trebui să aibă 2 profesori la clasă“, a
spus Paula Covaci, părintele unui copil care a învăţat într-o şcoală de stat cu sistem Step by
Step. Ea povesteşte cum s-a simţit nevoită să îşi mute copilul de la o astfel de şcoală pentru că
profesorii nu erau pregătiţi pentru a preda în astfel de sisteme şi încă aveau mentalitatea

2021
predării tradiţionale. Ea a mai precizat că sistemele alternative pot funcţiona corespunzător în
şcolile private, pentru că există profesori pregătiţi după standardele cerute de un astfel de
sistem de educaţie

2021