Noile tehnologii au produs schimbări, modificări în toate domeniile și era de așteptat ca la

un moment dat acest progres să influențeze și procesul de predare-învățare.Astfel elevii sunt

nevoiți să învețe să gestioneze un număr impresionant de informații,să le analizeze, să ia decizii săși

dezvolte cunoștințele pentru a face față provocărilor tehnologice actuale. În ceea ce privește

personalul didactic, sunt necesare eforturi de formare profesională

Strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la
cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele
şi emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex şi circular de metode, tehnici, mijloace de
învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un
plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării.

Cantitatea fara calitate e inutila. Calitatea fara cantitate e insuficienta.

nainte de 1989 suportul material pentru studiul matematicii era manualul, mai consistent decat acum,
care continea explicatii clare, aplicatii practice si exercitii gradate, de exemplu vestitele manuale de clasa
a VIII-a de Hollinger. Suplimentar se utilizau doar cateva culegeri verificate si foarte cuprinzatoare (Caba,
Carbunaru, Schneider, Gheba) .

Manualele erau atat de clare incat , daca un elev mediu lipsea o ora la predare , era in stare sa
recupereze aproape total, doar prin lucru independent cu manualul.

Metodica si continuturile predate nu sufereau modificari anuale, ca acum si ca fiu mai clar , un profesor
stia inca de la intrarea elevului in clasa a V-a ce materie va preda pentru acesta in clasa a VIII-a . Azi
schimbarile de continuturi, principii metodice si cerinte sunt atat de dese incat aproape anual apar
modificari de substanta. iar manualele de gimnaziu nu mai contin materia specifica clasei respective fiind
defazate cu cate cel putin un an.

Extrem de important este si faptul ca aproape aceeasi cantitate de materie se preda azi in 4 ore pe
saptamana , urmand ca profesorul sa mai asgure suplimentar ore de consultatii (si asta depinde de
profesor si de dorinta elevilor de a participa), ore neplatite desigur ca asa este in Romania - unde unii
trebuie sa munceasca mai mult decat altii dar pe aceeasi bani . In trecut aceeasi materie se preda in 5
ore pe saptamana.

Mare parte din scaderea masurata prin evaluari se datoreaza si acestei de-a cincea ora lipsa.
Module generale:

• Predarea-învăţarea interactivă centrată pe elev;

• Evaluarea continuă la clasă;

• Cunoaşterea elevului;

• Folosirea TIC în procesul de predare-învăţare.

Module specifi ce:

• Recuperarea rămânerii în urmă la limba română;

• Recuperarea rămânerii în urmă la matematică;

• Valori comportamentale şi reducerea violenţei în şcoală;

• Management instituţional şi management de proiect.

În societatea tradiţională, valorile promovate de şcoală erau ascultarea, disciplina,

supu

nerea faţă de profesor. Cadrul didactic avea o poziţie privilegiată în câmpul şcolar, spre deosebire de
elev, văzut drept obiect pasiv al procesului de învăţământ. Aceste coordonate semodifică însă în şcoala
modernă, care pune accent pe alte valori, cum ar fi cooperarea,

competiţia pozitivă şi iniţiativa proprie. „A învăţa presupune a te elibera de o ignoranţă, de

oincertitudine, de o stângăcie, de o incompetenţă, de o orbire; înseamnă să ajungi să

faci mai bine,

să înţelegi mai bine, să exişti mai bine”

(Olivier Reboul), drept pentru care

cţiunea definitorie aşcolii rămâne educaţia, considerată un proces destinat exclusiv omului şi care
vizeazădisciplinarea şi civilizarea acestuia, din perspectiva unui ideal de personalitate umană, propus şi

dorit chiar

de societate.
În paradigma tradiţionalistă, educatorul era cel care transmitea informaţii, mereu aceleaşi,având o
poziţie ce se baza pe autoritate. O autoritate ce nu putea fi contestată şi care domina

elevul. Profesorul avea

iniţiativa şi tot el decidea catitatea de informaţii pe care trebuia să o ofereelevilor, fără a ţine cont de
particularităţile acestora. Instrucţia era aceeaşi pentru toţi şi aceleaşiinformaţii erau solicitate tuturor
elevilor. Lecţia, demersul educativ de bază, nu era altceva decâto succesiune monotonă de secvenţe, în
care elevul îşi asuma rolul pasiv de a recepta informaţii, pe care trebuia apoi să le reproducă întocmai,
fără a le îmbogăţi. Dincolo de latura informativă aeducaţiei, trebuie să se pună accent pe formativ, astfel
încât elevii să poată face faţă unor situaţiinoi, care necesită nu numai cunoştinte solide, ci şi aptitudini şi
abilităţi.Pedagogia activă, caracteristică învăţământului modern, face posibilă

trecerea de latransmiterea de

cunoştinţe la formarea de deprinderi şi de abilităţi, acce

ntuând astfel latura

formativă a educaţiei.

Cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator de cunoştinţe, folosind

dialogul

şicooperarea în relaţia cu elevii. Acest profesor va şti să coordoneze procesul educativ, astfel încâttoţi
elevii să atingă obiectivele stabilite şi va fi capabil, de asemenea, să

l ajute pe elev să

şiformeze capacităţi de muncă individuală şi să folosească ceea ce a dobândit.

În procesul de învăţământ, elevii trebuie să părăsească poziţia de receptori pasivi şi să devină

parte creativă, activă şi cooperantă a acestui proces. Ei trebuie ajutaţi să

şi asume nu numaidrepturi, ci şi responsabilităţi, întrucât acestea din urmă îi vor ajuta să

-
şi formeze un spirit civic.În învăţământul modern, se promovează un rol nou al elevilor, aceştia fiind
stimulaţi sădobândească abilităţi şi capacităţi.

Cartea, altădată

cel mai important

mijloc de informare şi de divertisment, este astăzi abandonată, în favoarea

maginii, care nu necesită un efort atât de mare. Televizorul, calculatorul, iată modalităţi multmai plăcute
pentru tineri de petrecere a timpului liber. Totul în detrimentul lecturii, a cărţii cuvalenţe formative:
dezvoltarea imaginaţiei, îmbogăţirea vocabularului.

Obişnuiţi cu rolul pe care şcoal

a li-

l rezervă, şi anume acela de obiecţi ai educaţiei,nesolicitaţi să răspundă în clasă ori să dea dovadă de
creativitate, de imaginaţie, elevii se vorelibera de prejudecăţi într

un spaţiu care nu este supus constrângerii şi în care se simt liberi, cumar fi strada, un spaţiu ieşit de sub
incidenţa normelor şi a regulilor.