Modul psihopedagogic – Nivel I Cășeriu Bianca-Mihaela

TEMA 1. PEDAGOGIA – ŞTIINŢA EDUCAŢIEI

Teme de reflecție, aplicații și dezbateri

1. Explicitați și analizați comparativ practici educaționale din perspectiva
principiilor paradigmelor educaționale clasică și modernă.
Demersul științific privind realizarea analizei comparative a unor practici educaționale
din perspectiva principiilor paradigmelor educaționale clasică și modernă, debutează prin
prezentarea contextului implementării educației la momentul actual.
Educaţia este unul dintre fenomenele care datează de la apariția societății umane, suferind
pe parcursul evoluţiei sale, modificări esenţiale. De la acţiunea empirică de pregătire a tinerei
generaţii pentru viaţa socială, educaţia a parcurs un drum lung devenind o adevărată ştiinţă cu
statut propriu.
Literatura de specialitate în domeniu relevă faptul că educația este azi în centrul
preocupării tuturor popoarelor [1]. Marile probleme cu care se confruntă omenirea cer o
rezolvare urgentă, prin folosirea celor mai eficiente mijloace şi forme de educație. Se
consideră că abandonarea valorilor tradiționale ale educației, lipsa unui sistem axiologic de
educaţie prin valori şi pentru valori şi criza de conștiință morală şi spirituală a adus școala şi
educația în faţa imperativelor lumii contemporane. Viitorul educației constituie o prioritate a
comunității mondiale; națiunile au nu numai dreptul, dar şi datoria de a se sprijini reciproc
pentru ca prin educație, cultură şi știință să ajungă la pace, progres şi prosperitate şi nu la
haos, la dezumanizare, la disperarea provocată de un mediu în continuă degradare.
În contextul educației actuale, inedită și redimensionată din punctul de vedere al
conținuturilor și al strategiilor de relaționare profesor-elev, într-o perioadă în care cadrele
didactice dedică perioade considerabile de timp, pentru a compensa neconcordanțele
transpunerii într-o nouă formulă a demersului didactic, profesorii reconsideră situațiile de
învățare și utilizează practici educaționale, astfel încât acesta să se constituie într-un înalt
calitativ, care să determine un progres evident al elevilor și să înlesnească interacțiunea și
implicarea beneficiarilor educaționali.
Una din practicile educaționale cu o răspândire progresivă în contextul educației actuale,
pe care o voi analiza comparativ din perspectiva principiilor paradigmelor educaționale
clasică și modernă, este reprezentată de utilizarea tablelor interactive în procesul de învățare-
predare.
- Din perspectiva paradigmei educaționale clasice, abordarea învățării folosind tabla
interactivă, în fond monodisciplinară, arareori interdisciplinară, în care accentul este
plasat pe conținuturi, și cu atât mai mult pe însușirea unui anumit volum de
cunoștințe, și în care învățarea este abordată preponderent ca rezultat, este o practică
eficientă. Conform unor studii realizate de National Training Laboratories, Bethel,
Maine, din SUA, în esență un individ reţine informaţia în felul următor: 10% din ceea
ce citește; 20% din ceea ce aude și văde; 30% din ceea ce demonstrează; 50% din
discuții; 75% din ceea ce experimentează și exersează; 90% din ce-i învață pe alții [2].
În acest sens un anumit volum de informații poate fi reținut într-un mod eficient,
utilizând tabla interactivă în procesul de predare, deoarece permite utilizarea
materialelor cromatice, fie că este vorba despre material scris, planșe, desene, schițe,
grafice (culoarea poate stimula memoria, spori eficienta învățării, dezvoltă
creativitatea și imaginația ființei umane). Culorile și cifrele sunt mai ușor de perceput
 decât literele și formele geometrice, iar viteza de numărare a simbolurilor cromatice
este de două ori mai mare decât cea de numărare a simbolurilor acromatice [3].
Totodată prin utilizarea tablelor interactive se pot pune la dispoziția profesorului o
serie de instrumente SMART, printre care și permiterea înregistrării materialului
didactic și redarea înregistrării, pentru o memorare cât mai eficientă, de îmbinarea
stilului de memorare auditiv cu cel vizual. Acest aspect facilitează procesul
paradigmei educaționale clasice, în care accentul este pus pe cunoștințele de ordin
teoretic, la care se stabilește un ritm obligatoriu de asimilare pentru toți elevii și în
care educația este considerată o modalitate de formare a unui minim de aptitudini,
necesare în prezent, dominată de un flux de cunoștințe cu sens unic de la profesor la
elev și de conformism, rigiditate și programe analitice obligatorii;
- La polul opus, în aplicarea principiilor paradigmei moderne, cum ar fi valorizarea
individului și punerea accentului pe dezvoltarea personalității acestuia și preocuparea
față de performanțele elevului raportate la potențialul propriu, prin transmiterea unui
flux informațional în dublul sens, promovându-se reciprocitatea învățării, cât și prin
îmbinarea cunoașterii teoretice abstracte, cu experimente realizate pe timpul
procesului de predare și dezvoltarea valorilor de învățare permanentă și de-al lungul
vieții, utilizarea tablei interactive s-a demonstrat a fi o buna practică educațională.
Astfel că într-un studiu realizat [4], cu privire la utilizarea tablelor interactive procesul
de predare-învățare a cursului- tehnici de programare, 72% din studenții chestionaţi au
subliniat faptul că utilizarea tablei interactive în procesul de studiu a facilitat însuşirea
materiei referitoare la tehnica Divide et Impera. Ceea ce a contribuit considerabil la
însușirea materiei a fost utilizarea tablei interactive și a tuturor avantajelor pe care le
oferă, conform principiilor paradigmei moderne. Astfel că utilizarea tablei a permis
economisirea timpului în elaborarea şi implementarea diverselor aplicaţii grafice, mult
mai convingătoare şi mai explicite comparativ cu instrumentele tradiţionale;
optimizarea algoritmilor (timp de calcul, volum de memorie), ceea ce duce la
eficientizarea procesului de studiere a Informaticii în general, iar lecţia, unde s-a
utilizeazat tabla interactivă, devine mai dinamică şi mai atractivă, prin implicarea
studenților în procesul de predare prin definirea subproblemele problemei elementare
și realizare de experimente.
Prin urmare, utilizarea tablei interactive este o nouă provocare ce permite studenților
să descopere lucruri inedite şi captivante, cât și este o practică educațională care se poate
plia atât din perspectiva principiilor paradigmelor educaționale clasică cât și modernă.

Bibliografie
[1] Panico V. Unele probleme actuale ale științelor și practicii educaționale. În: Materialele
Conferinței Republicane a Cadrelor Didactice, 28-29 februarie 2020.Volumul IV,
Educație preșcolară și primară. Chișinău: UST, p. 253-261.
[2] I. Cerghit, I. Neacșu, I. Negreț - Dobrișor, I. O. Pânișoară, Prelegeri pedagogice, Ed.
Polirom, Iaşi, 2001.
[3] M. Bocoș, D. Jucan, Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării.
Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Ed. Paralela 45, Pitești,
2007.

2
[4] A. Globa, Utilizarea tablei interactive în procesul de predare-învăţare a tehnicii divide et
impera din cadrul cursului universitar tehnici de programare, Univers pedagogic no 2 (46)
2015.