Cristina Nagit: Capitolul 7 - Studiu de Caz Privind Transmiterea Vibrațiilor Într-O Zonă Rezidențială A Municipiului Iași

Cristina
Digitally signed by Cristina Nagit

DN: c=RO, l=Mun. Iasi, o=UNIVERSITATEA
TEHNICA "GHEORGHE ASACHI" IASI,
ou=Consiliul Pentru Studiile Universitare de
Doctorat, title=Secretar universtar SS,
Nagit
cn=Cristina Nagit, 2.5.4.20=0723690749,
serialNumber=2006051670NC58,
name=Cristina Nagit, givenName=Cristina,
sn=Nagit
Date: 2018.11.07 09:12:23 +02'00'
CAPITOLUL 7 – STUDIU DE CAZ PRIVIND TRANSMITEREA

VIBRAȚIILOR ÎNTR-O ZONĂ REZIDENȚIALĂ A
MUNICIPIULUI IAȘI
167
Capitolul 7
168
Studiu de caz privind transmiterea vibrațiilor într-o zonă rezidențială a Municipiului Iași
7.1 ASPECTE GENERALE ASUPRA VIBRAȚIILOR ÎN MEDIUL URBAN
Vibrațiile constituie în primul rând un agent mecanic cu acțiune nocivă asupra oamenilor, clădirilor
și abia în al doilea rând o mișcare a cărei energie poate fi folosită în procese industriale utile.
Vibrațiile nu pot fi evitate, fiind un rezultat al funcționării vehiculelor și al mașinilor de lucru, al
acțiunii mediului ambiant asupra structurilor (Ene & Pavel, 2012).
Mișcarea vibratorie într-un punct al unui sistem flexibil poate fi răspunsul la o excitație aplicată
sistemului, caracteristicile sistemului depinzând de proprietățile dinamice ale acestuia. Excitația
poate fi dinamică, exprimată prin forțe, cupluri sau presiuni, sau cinematică exprimată prin
deplasarea, viteza sau accelerația unui punct al sistemului. La fel, răspunsul poate descrie mișcarea
unui punct al sistemului sau forța transmisă în acel punct.
Vibrațiile mecanice transmise clădirilor de diferite surse de vibrații pot produce diferite deteriorări:
fisurări ale zidurilor, fisurări ale tencuielilor, căderea acestora, tasări ale fundațiilor, etc. sau chiar
colapsul întregii clădiri. Efectele vibrațiilor asupra construcțiilor pot fi ușor evaluate măsurând, cu
ajutorul aparaturii existente, diferiți parametri ai vibrațiilor (amplitudinea, viteza sau accelerația)
necesari determinării nivelului de intensitate a vibrațiilor.
Vibrațiile transmise în mediul înconjurător, în funcție de sursa și de intensitatea lor, influențează
negativ nu doar clădirile ci și utilizatorii acestora, scăzând gradul de confort al oamenilor, fie că
vorbim de confort în interiorul clădirilor, sau în spațiul exterior.
7.1.1 PROPAGAREA UNDELOR PRIN TEREN
Vibrațiile datorate traficului se pot propaga prin teren, prin unde de volum și unde de suprafață
(Henwood & Haramy, 2002).
Undele de volum sunt unde primare (sau unde de compresiune, notate cu P) și unde secundare
(unde de forfecare, notate cu S). Acestea se propagă în întreaga masă a pământului (fig. 7.1). Viteza
de propagare a undelor principale este de 7…8 km/s, iar a celor secundare de 4…5 km/s.
a. b.
Fig. 7.1 Undele principale P (a.) și undele secundare S (b.)
169
Capitolul 7
Undele de suprafață (undele Rayleigh, notate cu R și undele Löve, notate cu L) se propagă în

lungul suprafeței terenului, (fig. 7.2). Undele Rayleigh sunt unde longitudinale cu traiectorie
eliptică, perpendiculare pe suprafață și produc deformații de volum și formă, fig. 7.2.a, iar vitezele
de propagare a acestor unde sunt de 5…7 km/s. Undele Löve sunt unde transversale, situate în
planul tangent, la care mișcarea particulelor este perpendiculară pe direcția de propagare a undei,
fig.7.2.b. Vitezele de propagare a acestor unde sunt mai mici și au valori de 0.5…5 km/s.
a. b.
Fig. 7.2 Undele de suprafață Rayleigh (a.) și Löve (b.)
Vibrațiile datorate traficului se propagă în mediul din apropiere prin intermediul undelor de
suprafață (fig. 7.2). Amplitudinea acestor unde se diminuează odată cu îndepărtarea de sursa de
vibrație, această atenuare fiind legată de tipul terenului, umiditatea acestuia și temperatură.
În propagarea undelor de suprafață diversele obstacole pot conduce la modificări ale

caracteristicilor acestora sau chiar la absorbția lor aproape în totalitate. Diferite structuri ale
terenului pot genera amplificări ale intensității undelor.
7.1.2 MĂSURAREA VIBRAȚIILOR IN SITU
Parametrul care descrie. intensitatea vibrației este numit amplitudinea vibrației și se poate
cuantifica în diverse moduri:
̶ valoarea vârf-vârf este acea valoare care indică extensia. maximă a formei de
undă, atunci când deplasările pot lua. valori critice corespunzătoare. unor tensiuni
sau deplasări. maxime admise;
̶ valoarea vârf este în. particular folosită în cazul. mișcărilor cu o durată. scurtă de
timp, cum ar fi cazul șocurilor - valoarea vârf așa cum se poate observa și din
fig.7.3 este cea care arată. nivelul maxim atins, fără. a ține cont de evoluția. în
timp a semnalului vibrator;
̶ valoarea medie este cea care ia în considerare evoluția. în timp a vibrației -
valoarea medie nu prezintă interes practic. deoarece nu există nici. o legătură
directă între ea. și vreo cantitate fizică;
170
̶ valoarea RMS este cea. mai relevantă măsură. a amplitudinii vibrației. pentru că
ia în considerare variația în timp a. acesteia, dar, în. același timp, este și. direct
legată de. energia distructivă a ei (fig. 7.3).
Fig. 7.3 Valori ale amplitudinii vibrației

Mișcarea vibratorie se mai poate descrie prin deplasare, viteză sau. accelerație și pentru toți. cei
trei parametri, forma de undă. și perioada rămân aceleași. Diferența dintre cei trei parametri constă.
în existența defazajelor. dintre formele lor de. undă amplitudine-timp (fig.7.4).
Fig. 7.4 Defazajele între viteză, deplasare și accelerație
Unitățile de măsură ale parametrilor sunt cele universale, din sistemul. metric, respectiv m sau mm
pentru. deplasare, m/s .sau. mm/s pentru viteză, iar pentru accelerație se. folosește atât m/s2 sau
mm/s2, cât și accelerația. gravitațională g, deși ea nu. apare în sistemul ISO, 1 g = 9,81 m/s2.
Când semnalul vibrației. are componente într-un. spectru larg de frecvențe, este. importantă
alegerea parametrului. care descrie mișcarea de. vibrație. Astfel, în timp. ce deplasarea
accentuează. răspunsul la frecvențe. joase, accelerația accentuează. răspunsul la frecvențe înalte.
Experiențele au arătat că dacă se măsoară valori RMS ale vitezei, pe întreg. spectrul de frecvență,
între 10 Hz și 1000 Hz, aceasta. are un spectru relativ. constant pe întreg domeniu. de frecvențe și
constituie. un bun indicator a. intensității vibrației.
Alegerea acelui parametru. al cărui spectru prezintă. valori relativ constante pe. întreg domeniul
de frecvențe. este avantajoasă și face posibilă efectuarea. măsurării pe întreg domeniul. dinamic al
aparatului. de măsură (diferența. dintre cea mai mică. și cea mai mare valoare. care poate fi. corect
măsurată).
171
Capitolul 7
Sistemele mecanice prezintă, prin natura lor, deplasări mari numai. în domeniul de joasă frecvență.
și din acest motiv, în tehnică, măsurarea. deplasării se face într-un. număr relativ mic. de cazuri.
Cu toate acestea sunt situații în care. măsurarea deplasării este. indispensabilă.
Cel mai folosit aparat pentru măsurarea vibrațiilor este, în prezent, accelerometrul piezoelectric
datorită proprietăților sale:
̶ își păstrează caracteristicile. în toate condițiile de funcționare;
̶ are o bandă largă. a frecvențelor în care se pot. face măsurările;
̶ pe întreaga bandă, domeniul. său dinamic prezintă o. bună liniaritate;
̶ este rezistent. și își păstrează proprietățile. în timp;
̶ este auto-generator, neavând nevoie de. o sursă de energie. exterioară;
̶ nu are elemente. în mișcare, deci nu. se pune problema uzurii;
̶ mărimea de ieșire este. proporțională cu accelerația. corpului la care a. fost atașat
accelerometrul, semnalul.. electric putând. să fie apoi cu ușurință. integrat,
obținându-se viteza și deplasarea (cea mai importantă proprietate a
accelerometrului piezoelectric).
Accelerometrul se montează astfel încât axa. pe care sensibilitatea sa. este maximă să .coincidă cu
direcția pe. care se dorește să. se facă măsurarea. Măsurarea. vibrației unui obiect. dictează și
poziția punctului. de măsurare.
Buna funcționare a accelerometrelor poate fi influențată negativ de: umiditate, variațiile de
temperatură, temperatura ambiantă, radiațiile nucleare, zgomote puternice, interferențe magnetice,
vibrații transversale.
7.1.3 VIBRAȚII PRODUSE DE TRAFIC ȘI EFECTELE ACESTORA ASUPRA

MEDIULUI
Luarea în considerare a vibrațiilor datorate traficului a devenit o problemă tot mai importantă în
dimensionarea și proiectarea sistemelor de trafic. În trecut, clădirile rezidențiale erau mai
dispersate, dar în prezent orașele s-au extins, sistemul de trafic dezvoltându-se atât subteran, cât și
suprateran. În marile orașe au apărut zone rezidențiale chiar în apropierea zonelor de trafic.
Vehiculele produc vibrații, acestea afectând nu doar confortul și sănătatea pasagerilor, dar și
structurile situate în apropierea zonelor de trafic (fig. 7.5).
Evident, acțiunea vibrațiilor își pune amprenta și asupra clădirilor, în funcție de nivelul de
intensitate al vibrației. Efectul vibrațiilor asupra structurilor depinde în primul rând de sistemul de
fundare ales, care, dacă este masiv poate absorbi vibrațiile, și transmiterea lor în structură este mult
diminuată.
În tabelul 7.1 se prezintă factorii ce influențează intensitatea vibrațiilor produse de trafic și
perceperea acestora în interiorul clădirilor, în funcție de sursă, calea de transmisie și receptor.
172
Factorii ce influențează intensitatea vibrațiilor din trafic Tabelul 7.1

SURSĂ CALEA DE TRANSMISIE RECEPTOR
- tipul de trafic; - distanța dintre sursă și receptor; - parametrii structurii;
- parametrii vehiculului; - absorbția solului; - locația structurii.
- viteza de deplasare a vehiculelor. - configurația terenului.
Fig. 7.5 Generarea vibrațiilor din trafic feroviar suprateran și subteran
Vibrațiile produse de trafic generează pentru structurile adiacente vibrații care pot fi amplificate
dacă frecvența predominantă a acestora este apropiată de frecvența proprie a terenului. Dacă cele
două frecvențe coincid, apare fenomenul de rezonanță, ceea ce va duce la amplificarea vibrațiilor.
Fenomenul de rezonanță apare cu precădere la structurile înalte și localizate în apropierea sursei
de vibrație (Tomlinson & Woodward, 2014).
7.1.4 STUDIUL VIBRAȚIILOR ÎN APROPIEREA CĂILOR FERATE
Vibrațiile datorate traficului feroviar pot avea efecte negative asupra comunităților situate în
apropierea liniilor de cale ferată. Sunt tot mai frecvente situațiile în care vibrațiile pot produce
deteriorări structurale asupra clădirilor, dar cel mai important lucru este efectul asupra oamenilor
din interiorul acestora (Kouroussis, et al., 2014).
Propagarea undelor depinde de o serie de factori, ca de exemplu calitatea infrastructurii căii de
rulare, greutatea mijlocului de transport, numărul de vagoane, viteza de deplasare a trenului și
stratificația terenului (Monteiro, 2009).
În tabelul 7.2 este prezentată influența diferiților factori asupra nivelului vibrațiilor transmis către
structuri.
173
Capitolul 7
Factorii ce influențează nivelul vibrațiilor Tabelul 7.2

Factor Influența
Dacă suspensia este rigidă pe verticală atunci forțele transmise vor fi mai mari.
Suspensia
La trenurile de marfă, numai suspensia primară afectează nivelurile de vibrații,
vehiculului
suspensia secundară nu are niciun efect.
Rugozitatea și planeitatea roților de metal reprezintă principala cauză de
Calitatea roților
producere a vibrațiilor.
Calea de rulare Rigiditatea căii de rulare sau defecte ale acesteia poate produce vibrații.
Pe sistemele feroviare, sistemul de susținere a șinei este una dintre componentele
Sistemul de majore în determinarea nivelurilor de vibrații la sol. Cele mai mari vibrații sunt
susținere al șinei de produse de șina care este fixată rigid pe o traversă de beton. Nivelurile de vibrații
cale ferată sunt mult mai scăzute atunci când se utilizează sisteme speciale de control al
vibrațiilor, cum ar fi dispozitivele de fixare elastică sau pernele de balast.
Viteza Viteza mare de deplasare va produce automat vibrații mai mari.
Adâncimea sursei Vibrațiile produse de metrou vor avea cu totul alte caracteristici decât cel produse
de vibrație de transportul feroviar.
În general nivelul vibrațiilor este mai ridicat în cazul solurilor argiloase, decât în
Tipul solului
cele nisipoase.
Straturile trenului vor avea un efect substanțial dar imprevizibil asupra nivelului
Stratificația solului
vibrațiilor, deoarece fiecare strat are caracteristici diferite.
Pânza freatică Prezența apei poate influența nivelul de vibrații transmis.
Cota de îngheț Propagarea vibrațiilor este mai scăzută atunci când terenul este înghețat.
Amplitudinea undelor generate de traficul feroviar crește gradual și descrește funcție de numărul
de vagoane, iar viteza de propagare este corelată cu distanța dintre calea de rulare și punctul în
care este receptată.
7.2 DESCRIEREA ZONEI STUDIATE
În acest studiu de caz a fost măsurat nivelul vibrațiilor generate de trenuri și s-a determinat
impactul asupra zonei adiacente. Datorită dezvoltării orașului fără a ține cont de problemele ce pot
apărea datorită căii ferate, s-a ajuns în situația nefericită în care orașul Iași este traversat de o
importantă rețea de căi ferate, situații similare fiind întâlnite în majoritatea orașelor din România.
Zona studiată a fost aleasă datorită prezenței lângă calea ferată a unor importante zone rezidențiale,
dar mai ales a unei școli, fapt ce influențează confortul fizic și psihologic al copiilor pe durata
studiului. Această influență negativă este datorată atât vibrațiilor de suprafață induse de trenuri,
cât și zgomotului generat de acestea. Figura 7.6 prezintă localizarea căii ferate și a zonelor
adiacente (Ștefan (Oancea), et al., 2017-a).
Confortul uman, sub acțiunea vibrațiilor ce se pot simți în clădirile rezidențiale, este de asemenea
o problemă. Este astfel imperativ să se reducă transmiterea vibrațiilor către clădiri până la nivele
acceptabile prin intermediul proiectării unui sistem eficient de prevenire a acestora.
Important este de asemenea și confortul la nivelul trotuarului, inclusiv în incinta școlii, pornind de
la ideea că viața oamenilor nu se desfășoară doar în interiorul clădirilor.
174
Încorporarea unui sistem de prevenire a transmiterii vibrațiilor dinspre sursă către zonele
învecinate va avea ca efecte îmbunătățirea confortului atât la nivel urban, cât și în interiorul
clădirilor.
Fig. 7.6 Zona studiată
7.3 MĂSURĂTORI ALE NIVELULUI DE VIBRAȚII
7.3.1 DESCRIEREA SISTEMULUI DE ACHIZIȚIE ȘI PRELUCRARE A DATELOR
În vederea studierii amplitudinii vibrațiilor și a efectului acestora asupra corpului uman s-au făcut
o serie de măsurători în zona Podului Nicolina, la nivelul solului, lângă calea ferată, trotuar și lângă
școala din apropierea căii ferate (fig. 7.7). Măsurătorile au fost realizate cu 6 accelerometre
montate astfel: 3 accelerometre orizontale (Acc 0, Acc 2 și Acc 4) și 3 verticale (Acc 1, Acc 3 și
Acc 5), câte unul în zona de lângă calea ferată, unul la nivelul trotuarului și unul lângă școală.
Fig. 7.7 Amplasarea accelerometrelor
175
Capitolul 7
Distanța dintre accelerometre a fost de aproximativ 16,50m, acestea fiind amplasate în spațiu verde
(fig. 7.8).
Fig. 7.8 Distanțe între elementele principale ale zonei și între

accelerometre
Accelerometrele (fig. 7.9) au transmis informațiile către sistemul de achiziție ESAM Traveller,
care are înglobat un soft dedicat ESAM CF, pentru prelucrarea datelor. Sistemul de achiziție
ESAM Traveller este un ansamblu de amplificatoare de condiționare de înaltă performanță și,
totodată, un sistem de achiziție de date experimentale provenite de la o varietate foarte mare de
traductori. Sistemul este folosit cu precădere în măsurători dinamice. Sistemul ESAM se
conectează la PC și este operațional împreună cu softul dedicat ESAM CF.
Softul dedicat ESAM CF are următoarele posibilități:

̶ măsurarea datelor experimentale procesate;
̶ monitorizarea în timp real a datelor experimentale achiziționate;
̶ filtrarea digitală a semnalelor măsurate;
̶ funcții speciale - crearea de semnale noi sau modificarea celor existente;
̶ lucrul cu intervale, domenii și evenimente;
̶ informații despre test – utilizatorul poate vedea conținutul fișierului curent de date
și poate modifica parametrii doriți (nume, unități de măsură, etc.);
̶ analiza în frecvență a datelor experimentale procesate;
̶ reprezentarea grafică a datelor experimentale procesate.
Vibrațiile produse de acțiunea trenurilor sunt un semnal aleatoriu, nestaționar, evolutiv, variațiile
sale fiind variabile în timp.
Pentru analiza acestor semnale softul ESAM Traveller folosește transformata Fourier. Cea mai
importantă proprietate a transformatei Fourier este cea de filtraj (semnalul rezultă prin filtrarea cu
176
un filtru cu răspuns la impuls). Alte proprietăți ale transformatei Fourier sunt de modulație
(deplasare în spectru) și de conservare a energiei semnalului.
Fig. 7.9 Montaj accelerometre 4 (orizontal) și 5 (vertical)
În tabelul 7.3 (Ștefan (Oancea), et al., 2017-a) se prezintă tipurile de trenuri ce au circulat în timpul
efectuării măsurătorilor și pentru care au fost înregistrate amplitudinile vibrațiilor produse.
Tipurile de trenuri din timpul măsurătorilor amplitudinilor vibrațiilor Tabelul 7.3

Nr. Descriere test
Test 1 Achiziție în gol
Test 2 Tren-săgeata albastră
Test 3 Tramvai
Test 4 Locomotivă
Test 5 Locomotivă + 1 vagon
Test 6 Locomotivă + 2 vagoane
Trebuie menționat faptul că toate trenurile au fost trenuri pentru călători, în perioada efectuării
înregistrărilor nefiind nici un tren cu vagoane de marfă ce au o greutate mai mare și care, implicit,
ar fi produs vibrații cu amplitudini mai mari decât cele pentru călători.
177
Capitolul 7
7.3.2 PREZENTAREA ÎNREGISTRĂRILOR EFECTUATE
Dintre cele 10 teste efectuate, pentru exemplificarea transmiterii undelor prin sol, a fost ales testul
8, acesta prezentând nivelul cel mai ridicat al amplitudinii vibrațiilor înregistrate.
În figurile 7.10 – 7.21 sunt prezentate înregistrările efectuate lângă școală, pentru fiecare
accelerometru, prezentându-se accelerația în funcție de timp, precum si dependența dintre
accelerație și frecvență, utilizând transformata Fourier (Ștefan (Oancea), et al., 2017-b).
Fig. 7.10 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 0 (poziție orizontală)
Fig. 7.11 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 0 (poziție

orizontală)
178
Fig. 7.12 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 1 (poziție verticală)

verticală)
179
Capitolul 7

orizontală)

verticală)
180

orizontală)
181
Capitolul 7

verticală)
În vederea urmăririi propagării undelor, pentru acest test s-au realizat comparații între înregistrările
efectuate la nivelul căii ferate, la nivelul trotuarului și cele efectuate lângă școală, fiind prezentate
ca analiză a spectrului Fourier, aferent direcției orizontale (fig. 7.22), cât și celei verticale (fig.
7.23).
Fig. 7.22 Spectrul Fourier pe direcție orizontală – accelerometrele 0, 2, 4
182
Fig. 7.23 Spectrul Fourier pe direcție verticală – accelerometrele 1, 3, 5
După cum se poate observa, nivelul vibrațiilor scade semnificativ de la nivelul căii ferate la școală.
O primă cauză ar fi distanța dintre calea ferată și școală (35 metri). O altă cauză ar fi și stratificația
terenului din zonă. Valorile cele mai mari ale amplitudinilor s-au obținut în domeniul de frecvență
20-30 Hz, valorile maxime fiind înregistrate în vecinătatea frecvenței de 25 Hz, care poate afecta
în mod special capacitatea de concentrare (capul – vezi fig. 5.7). Testul 8, spre deosebire de
celelalte teste înregistrează valori ridicate pe un domeniu mai mare de frecvență, respectiv 15-
35Hz.
7.3.3 ANALIZA PERCEPERII VIBRAȚIILOR ÎNREGISTRATE
Pentru cele 10 teste au fost înregistrate amplitudinile vibrațiilor, frecvențele acestora fiind între 0-
40 Hz. Această gamă a frecvențelor a fost împărțită în 3 intervale (0-15Hz, 15-25Hz, 25-40Hz),
pentru o raportare concludentă a amplitudinilor vibrațiilor și s-au centralizat valorile maxime ale
amplitudinilor vibrațiilor pentru fiecare interval de frecvență. Pentru valorile obținute s-au calculat
intensitatea vibrației Z (conform relației 7.1) și coeficientul de percepere, K (conform relației 7.2).
(7.1)
(7.2)
1 /
unde:
̶ aef – accelerația eficace, în m/s2;
̶ f – frecvența vibrației, în Hz;
̶ f0 = 10Hz;
̶ α = 18s2/m.
Astfel, au fost obținute rezultatele din tabelul 7.4, în care au fost marcate valorile coeficientului de
percepere ce depășesc valoarea 4, adică vibrații foarte puternic perceptibile.
183
Capitolul 7
Coeficienții de percepere a vibrațiilor, pentru toate testele efectuate Tabelul 7.4

test 1
amplitudinea intensitatea vibrației
accelerometru frecvența coeficientul de percepere K
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.094 13.241 0.000667 1.019714
3 0.052 13.369 0.000202 0.560640
5 0.060 13.427 0.000268 0.645096
0 0.050 13.254 0.000189 0.542062
2 0.032 13.848 0.000074 0.337213
4 0.079 13.24 0.000471 0.857035
15 - 25 Hz
1 0.061 17.265 0.000216 0.550322
3 0.036 19.101 0.000068 0.300552
5 0.048 17.089 0.000135 0.436367
0 0.035 16.604 0.000074 0.325030
2 0.018 15.871 0.000020 0.172720
4 0.043 15.07 0.000123 0.427954
25 - 40 Hz
1 0.026 25.079 0.000027 0.173339
3 0.026 25.755 0.000026 0.169392
5 0.011 25.753 0.000005 0.071671
0 0.012 26.677 0.000005 0.075817
2 0.017 25.764 0.000011 0.110723
4 0.016 25.953 0.000010 0.103549
test 2
maximă Z
0 - 15 Hz
1 1.046 14.698 0.074440 10.591055
3 0.393 8.554 0.018056 5.375608
5 0.199 13.426 0.002950 2.139671
0 0.842 8.92 0.079480 11.310246
2 0.153 8.554 0.002737 2.092794
4 0.253 14.463 0.004426 2.589933
15 - 25 Hz
1 4.772 23.194 0.981805 34.007575
3 0.811 17.263 0.038100 7.317214
5 0.542 17.829 0.016477 4.772539
0 2.135 23.302 0.195615 15.155511
2 0.319 19.658 0.005177 2.603454
4 0.850 17.698 0.040824 7.526641
25 - 40 Hz
1 5.936 26.357 1.336878 37.902436
3 0.512 26.128 0.010033 3.294219
5 0.347 26.109 0.004612 2.234022
0 3.470 26.728 0.450498 21.887030
2 0.419 26.128 0.006719 2.695855
4 0.364 26.967 0.004913 2.278052
184
test 3
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.088 6.109 0.001268 1.351725
3 0.099 6.233 0.001572 1.512287
5 0.071 6.109 0.000825 1.090597
0 0.040 6.357 0.000252 0.607619
2 0.039 6.357 0.000239 0.592428
4 0.044 6.109 0.000317 0.675863
15 - 25 Hz
1 0.031 24.403 0.000039 0.211584
3 0.033 18.419 0.000059 0.283417
5 0.029 22.326 0.000038 0.213381
0 0.024 23.938 0.000024 0.166520
2 0.014 24.403 0.000008 0.095554
4 0.040 24.155 0.000066 0.275407
25 - 40 Hz
1 0.027 25.147 0.000029 0.179585
3 0.023 25.395 0.000021 0.151687
5 0.038 25.023 0.000058 0.253830
0 0.011 31.132 0.000004 0.060553
2 0.099 25.023 0.000392 0.661294
4 0.013 26.016 0.000006 0.083956
test 4
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.093 14.537 0.000595 0.948744
3 0.044 14.884 0.000130 0.441684
5 0.036 13.798 0.000094 0.380266
0 0.103 13.116 0.000809 1.124092
2 0.022 10.574 0.000046 0.272096
4 0.049 14.233 0.000169 0.507049
15 - 25 Hz
1 0.448 22.654 0.008860 3.256478
3 0.081 21.984 0.000298 0.603689
5 0.074 15.504 0.000353 0.721981
0 0.277 23.442 0.003273 1.956382
2 0.033 24.465 0.000045 0.224746
4 0.067 15.256 0.000294 0.661137
25 - 40 Hz
1 0.554 28.272 0.010856 3.325282
3 0.089 27.411 0.000289 0.549041
5 0.035 27.339 0.000045 0.216417
0 0.314 28.434 0.003468 1.875174
2 0.067 27.411 0.000164 0.413323
4 0.048 26.047 0.000088 0.309670
185
Capitolul 7
test 5
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.115 13.841 0.000955 1.212262
3 0.079 13.798 0.000452 0.834474
5 0.080 13.748 0.000466 0.847048
0 0.100 13.798 0.000725 1.056296
2 0.063 13.736 0.000289 0.667431
4 0.087 12.341 0.000613 0.985900
15 - 25 Hz
1 0.185 22.582 0.001516 1.348336
3 0.204 22.822 0.001824 1.473708
5 0.154 17.449 0.001359 1.378324
0 0.123 22.698 0.000667 0.892626
2 0.082 22.76 0.000295 0.593726
4 0.193 22.822 0.001632 1.394244
25 - 40 Hz
1 0.140 25.257 0.000776 0.927678
3 0.129 26.233 0.000634 0.827089
5 0.059 25.07 0.000139 0.393467
0 0.080 26.016 0.000246 0.516653
2 0.089 26.109 0.000303 0.572991
4 0.119 26.233 0.000540 0.762973
test 6
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.107 15.148 0.000756 1.061094
3 0.094 12.992 0.000680 1.032030
5 0.088 12.93 0.000599 0.969057
0 0.160 12.93 0.001980 1.761921
2 0.068 14.822 0.000312 0.684567
4 0.117 15.07 0.000908 1.164434
15 - 25 Hz
1 0.622 22.706 0.017039 4.512600
3 0.154 21.364 0.001110 1.175146
5 0.168 23.008 0.001227 1.205395
0 0.485 24.403 0.009639 3.310272
2 0.079 22.326 0.000280 0.581280
4 0.167 22.76 0.001225 1.209173
25 - 40 Hz
1 0.333 26.719 0.004150 2.101019
3 0.220 27.287 0.001774 1.362620
5 0.139 25.705 0.000752 0.907125
0 0.429 27.287 0.006745 2.657109
2 0.067 26.419 0.000170 0.426929
4 0.117 25.643 0.000534 0.765154
186
test 7
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.418 12.248 0.014266 4.758467
3 0.238 14.884 0.003806 2.389111
5 0.168 11.411 0.002473 1.993053
0 0.375 12.093 0.011629 4.301539
2 0.133 14.698 0.001203 1.346664
4 0.221 11.318 0.004315 2.633934
15 - 25 Hz
1 0.934 23.256 0.037511 6.641162
3 0.554 17.581 0.017457 4.930285
5 0.427 24.217 0.007529 2.933538
0 0.830 24.217 0.028447 5.702194
2 0.182 23.163 0.001430 1.298483
4 0.359 21.054 0.006121 2.772418
25 - 40 Hz
1 1.131 27.783 0.046041 6.894503
3 0.343 26.481 0.004443 2.181144
5 0.237 25.736 0.002183 1.545062
0 1.028 26.605 0.039721 6.510385
2 0.198 30.171 0.001299 1.121282
4 0.172 31.659 0.000934 0.932508
test 8
maximă Z
0 - 15 Hz
1 1.037 13.798 0.077937 10.953788
3 0.320 13.116 0.007807 3.492324
5 0.327 7.628 0.014018 4.679891
0 0.721 8.117 0.064043 10.076352
2 0.124 7.932 0.001938 1.748685
4 0.423 13.779 0.012986 4.472168
15 - 25 Hz
1 4.610 21.426 0.991884 35.094494
3 1.306 21.364 0.079837 9.965845
5 1.333 20.744 0.085658 10.419246
0 3.308 24.722 0.442637 22.327961
2 0.414 24.479 0.007002 2.818159
4 1.015 18.6 0.055388 8.651484
25 - 40 Hz
1 5.368 25.519 1.129175 35.253450
3 1.457 26.233 0.080923 9.341616
5 0.521 27.535 0.009858 3.201268
0 6.893 27.654 1.718140 42.192677
2 0.848 26.252 0.027392 5.433551
4 0.554 26.252 0.011691 3.549749
187
Capitolul 7
test 9
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.270 14.822 0.004918 2.718132
3 0.141 12.527 0.001587 1.583390
5 0.130 12.465 0.001356 1.464285
0 0.165 12.377 0.002200 1.866522
2 0.065 12.868 0.000328 0.717933
4 0.116 14.171 0.000950 1.203869
15 - 25 Hz
1 1.342 24.403 0.073801 9.159557
3 0.285 24.403 0.003328 1.945211
5 0.238 24.403 0.002321 1.624422
0 0.735 24.29 0.022241 5.036560
2 0.086 24.217 0.000305 0.590830
4 0.223 24.341 0.002043 1.525360
25 - 40 Hz
1 0.886 28.124 0.027912 5.342903
3 0.190 25.643 0.001408 1.242558
5 0.192 25.085 0.001470 1.279774
0 0.938 28.272 0.031121 5.630171
2 0.137 28.434 0.000660 0.818149
4 0.183 25.147 0.001332 1.217189
test 10
maximă Z
0 - 15 Hz
1 0.207 14.481 0.002959 2.117253
3 0.123 14.233 0.001063 1.272796
5 0.114 14.295 0.000909 1.176232
0 0.152 14.171 0.001630 1.577483
2 0.111 14.171 0.000869 1.151978
4 0.162 14.295 0.001836 1.671487
15 - 25 Hz
1 0.364 24.961 0.005308 2.436628
3 0.268 17.085 0.004204 2.436807
5 0.205 22.264 0.001888 1.511882
0 0.215 16.31 0.002834 2.022837
2 0.133 22.45 0.000788 0.974103
4 0.200 16.465 0.002429 1.868785
25 - 40 Hz
1 0.335 27.938 0.004017 2.032099
3 0.238 27.969 0.002025 1.442281
5 0.169 27.907 0.001023 1.026158
0 0.155 26.481 0.000907 0.985648
2 0.069 27.969 0.000170 0.418140
4 0.090 27.969 0.000290 0.545400
188
Pe baza acestor rezultate, au fost întocmite graficele din figurile 7.24 – 7.29 (Ștefan (Oancea), et
al., 2017-a) în care sunt prezentate valorile coeficientului de percepere pentru cele 10 teste, pentru
fiecare interval de frecvență, diferențiate pe direcția de măsurare, orizontală și verticală.
Fig. 7.24 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

accelerometrului față de sursă – domeniu 0-15Hz, direcție orizontală

189
Capitolul 7


accelerometrului față de sursă – domeniu 0-15Hz, direcție verticală
190


Din aceste măsurători, ies în evidență testele 2, 7 si 8.
191
Capitolul 7
În dreptul școlii, pe direcția orizontală (fig. 7.30), pentru testul 2 (tren-săgeata albastră) se observă
o reducere a coeficientului de percepere între 50% și 89%, acesta având valori de peste 2 (puternic
perceptibil) pentru intervalele de frecvență 0-15Hz și 25-40Hz, și peste 7 (foarte puternic
perceptibil) pentru intervalul 15-25Hz. Pentru testul 7, această reducere este între 38% și 85%,
acesta având valori de peste 2 (puternic perceptibil) pentru intervalele de frecvență 0-15Hz și 15-
25Hz, și 0,9 (bine perceptibil) pentru intervalul 25-40Hz. Pentru testul 8, reducerea coeficientului
de percepere, pe orizontală, este între 55% și 91%, acesta având valori de peste 3 (puternic
perceptibil) pentru intervalul de frecvență 25-40Hz, peste 4, respectiv 8 (foarte puternic
perceptibil) pentru intervalele 0-15Hz, respectiv 15-25Hz.
În dreptul școlii, pe direcția verticală (fig. 7.31), pentru testul 2 se observă o reducere a
coeficientului de percepere între 79% si 94%, acesta având valori de peste 2 (puternic perceptibil)
pentru intervalele de frecvență 0-15Hz și 25-40Hz, și peste 4 (foarte puternic perceptibil) pentru
intervalul 15-25Hz. Pentru testul 7, aceasta reducere este între 55% și 77%, acesta având valori de
peste 2 (puternic perceptibil) pentru intervalele de frecvență 0-15Hz și 15-25Hz, și 1,5 (bine
perceptibil) pentru intervalul 25-40Hz. Pentru testul 8, reducerea coeficientului de percepere, pe
verticală, este între 57% și 90%, acesta având valori de peste 3 (puternic perceptibil) pentru
intervalul de frecvență 25-40Hz, peste 4 (foarte puternic perceptibil) pentru intervalul 0-15Hz, și
peste 10 pentru intervalul 15-25Hz.
Fig. 7.30 Reducerea procentuală a coeficientului de percepere, între

linia de tren și scoală, pe direcție orizontală
192
Fig. 7.31 Reducerea procentuală a coeficientului de percepere, între

linia de tren și scoală, pe direcție verticală
7.4 NIVELUL DE ZGOMOT ÎNREGISTRAT ÎN ZONĂ
În timpul efectuării înregistrărilor pentru determinarea nivelului de vibrații și transmiterea

acestora, au fost efectuate înregistrări și pentru stabilirea nivelului de zgomot resimțit în timpul
trecerii trenurilor.
Trebuie specificat faptul că în această zonă există o traversare pietonală a liniilor de cale ferată,
neamenajată, așa cum se poate observa în fig. 7.32.
Această trecere face legătura dintre zona în care este amplasată Școala Primară „Vasile Conta”,
precum și zona comercială, cu zona rezidențială de pe cealaltă parte a căii ferate. Astfel, această
trecere, ce nu este prevăzută cu barieră, este foarte des utilizată de locuitorii din zonă, printre care
sunt și copiii ce învață la școala mai sus menționată. Din aceste motive, fiecare tren ce tranzitează
zona folosește semnalele acustice pentru a atrage atenția pietonilor de apropierea sa.
Măsurătorile au fost efectuate la 2,00 metri de fațada scolii, la înălțimea de 1,50m. Timpul în care
au fost efectuate măsurătorile a fost limitat la 60 de secunde, perioada traversării zonei școlii.
Astfel, nivelul maxim al intensității zgomotului a fost de Lmax = 95dB, iar nivelul echivalent de
zgomot pe perioada de 60 de secunde, Leq60 = 80dB.
Aceste niveluri de zgomot se înregistrează de cel puțin 10 ori în intervalul orar 08:00 – 14:00, în
funcție de programarea transporturilor de călători și marfă. Acest fapt are implicații directe asupra
orelor de curs ce se desfășoară în școală, fiind afectate cadrele didactice, dar mai ales elevii, atenția
acestora fiind întreruptă de zgomotele puternice repetate.
193
Capitolul 7
Fig. 7.32 Traversarea pietonală, neamenajată
7.5 CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ
Problema vibrațiilor datorată traficului a devenit destul de importantă datorită urbanizării zonelor
din apropierea căilor ferate. Din această cauză este necesar a se determina nivelul acestor vibrații
și influența acestora asupra clădirilor și a populației aflate în interior, dar și de a găsi metode de
reducere a acestora.
Din studiul efectuat rezultă un nivel ridicat al vibrațiilor, în accelerații, la nivelul școlii. Atenuarea
datorată distanței reduce amplitudinile componentelor spectrale cu circa 50%, în condițiile în care
pe perioada efectuării încercărilor, circa 6 ore, nu a trecut nici un tren de marfă.
Important de reținut este faptul că aceste vibrații au domeniul frecvențelor componente cuprinse
între 15 - 35 Hz ceea ce poate afecta, pe termen lung de expunere, toate organele interne ale
copiilor, utilizatori ai școlii din imediata apropiere a căii ferate.
Aceeași situație se poate întâlni și în cazul tuturor locuințelor colective situate în lungul acestei căi
ferate.
După cum se poate observa și din graficele prezentate, valorile coeficientului de percepere pe
direcție orizontală scade la nivelul trotuarului, ca urmare a amortizării amplitudinilor, datorate
infrastructurii căii rutiere, ca apoi să crească în zona școlii.
Atât pe direcție orizontală, cât și pe direcție verticală, valoarea coeficientului de percepere calculat
lângă școală, se reduce mult pe toate intervalele de frecvență, având totuși valori ce arată că
vibrațiile sunt puternic perceptibile. Pentru domeniul de frecvență 0-15 Hz, cele la care suntem
mai sensibili și care au o puternică influență negativă asupra stării de confort, coeficientul de
194
percepere scade în medie cu 65% pe direcție verticală și cu 56% pe direcție orizontală. Cu toate
acestea coeficientul de percepere K are valori cuprinse între 2 și 4, ceea ce înseamnă că vibrațiile
sunt puternic perceptibile.
Suprapunerea perceperii vibrațiilor cu nivelul de zgomot puternic, repetitiv, înregistrat în
momentul trecerii trenurilor, atât de către locuitorii din zonă cât și de către elevii Școlii primare
„Vasile Conta”, are o puternică influență asupra confortului resimțit de aceștia.
În aceste condiții, și luând în considerare că în zona căii ferate există și construcții rezidențiale,
trebuie luate o serie de măsuri privind izolarea zonei de trafic prin diverse procedee. Acestea pot
fi: modernizarea componentelor sistemului de transport feroviar, o sistematizare verticală a zonei
adiacente căii ferate care să participe la diminuarea transmiterii vibrațiilor, utilizarea unor izolatori
anti-vibrații, astfel încât gradul de percepere al acestora, în zona urbană adiacentă să fie redus, iar
gradul de confort să crească.
Scopul este acela de a reduce gradul de percepere a vibrațiilor și a zgomotului în zonele urbane
adiacente căii ferate, și de a crește gradul de confort.
7.6 METODE DE ATENUARE A VIBRAȚIILOR
Reducerea intensității vibrațiilor se poate face prin adoptarea unor măsuri de diminuare a
intensității vibrațiilor produse de surse, prin izolarea antivibratorie a clădirilor (realizându-se astfel
o protecție a utilizatorilor din interiorul acestora), precum și prin adoptarea unor măsuri de limitare
a transmiterii vibrațiilor produse de trafic în mediul înconjurător (cu implicații directe în gradul de
confort resimțit în mediul urban).
Reducerea vibrațiilor produse de trafic poate rezulta prin modificarea și îmbunătățirea căii de
rulare (adoptarea unor structuri rutiere și feroviare prevăzute cu sisteme de atenuare a vibrațiilor),
prin reducerea nivelului de vibrații ce apar la contactul dintre calea de rulare și sistemul de rulare
(implementarea de noi tehnologii și materiale utilizate la sistemele de rulare ale vehiculelor, ce
limitează producerea vibrațiilor), etc.
Dintre metodele ce implică adoptarea unor măsuri de diminuare a vibrațiilor resimțite, se pot
deosebi două mari categorii:
i. metode directe – ce se referă la izolarea vibratorie și seismică a construcțiilor;
ii. metode indirecte – ce se referă la amplasarea unor bariere ce reduc nivelul vibrațiilor
înainte de a ajunge la construcții.
7.6.1 METODE DIRECTE DE IZOLARE VIBRATORIE ȘI SEISMICĂ A

CONSTRUCȚIILOR
7.6.1.1 Izolarea seismică a construcțiilor
Metodele de izolare a construcțiilor s-au dezvoltat de-a lungul vremii odată cu dezvoltarea
tehnicilor și a materialelor de construcții. Astfel, inițial s-a urmărit izolarea clădirilor la acțiunea
195
Capitolul 7
seismelor. O structură izolată seismic are în alcătuirea sa un sistem de mecanisme care asigură
desprinderea construcției de teren. Acest lucru se poate realiza prin intermediul unui „lagăr”, ce
permite structurii deplasarea liberă față de fundație. Astfel, energia indusă de cutremur nu va
antrena decât fundația și numai în mică. măsură suprastructura; astfel se vor diminua substanțial
efectele asupra ansamblului (fig. 7.33) (Budescu, 2005).
a.
b.
Fig. 7.33 Efectele izolării seismice a. clădire obișnuită b. clădire izolată

seismic (Budescu, 2005)
În tabelul 7.5 sunt prezentate principalele realizări privind construcțiile izolate seismic din lume
(Budescu, 2005).
Primele realizări privind construcțiile izolate seismic Tabelul 7.5
ȚARA REALIZĂRI
Africa de Sud Centrală nucleară
Anglia Instalație de prelucrare a combustibilului nuclear
Canada Încărcător cu cărbune a unei nave, Prince Rupert,BC
Chile Încărcător cu minereu brut a unei nave, Guacolda
China 2 locuințe (1975)
Stație de cântărire
Locuință cu 4 niveluri, Beijing (1981)
Franța 4 locuințe (1977-82)
Școală cu trei niveluri, Lambesc (1978)
Instalație de stocare a pierderilor de combustibil nuclear (1982)
2 centrale nucleare, Cruas și Le Pelliren
Grecia 2 clădiri pentru birouri, Atena
Islanda 5 poduri
Iran/Irak Centrală nucleară, Kuran River
Clădire cu 2 niveluri (1968)
196
Mexic Școală cu 4 niveluri (Mexico City)

Romania Clădire de locuințe
Fosta Uniune Sovietică Prima clădire izolată seismic la Ashkhabad 1959
4 clădiri, Sevastopol
Clădire cu 3 niveluri
Iugoslavia Școală cu trei niveluri, Skopje (1969)
Primul exemplu. al adoptării unui sistem de atenuare a vibrațiilor datează. din secolul lV-Vl îHr.
Este un sistem de protecție. seismică descoperit la templul grec de la Ponticapea, din regiunea
strâmtorii Bosfor, la nord de Marea Neagră. Procedeul aplicat. constă în decuplarea suprastructurii
de. infrastructură prin introducerea. unor popi scurți din lemn (fig. 7.34).
Fig. 7.34 Sistemul de fundare utilizat la templul grec de la Ponticapea
Templul grecesc. al orașului Chokrak. de pe malul mării. Azov, construit în. secolul III îHr., a fost
realizat. prin introducerea la nivelul. fundației a două straturi .de pietriș, unul de dimensiuni.
mijlocii, iar cel de. al doilea din pietriș. mărunt (fig. 7.35).
Fig. 7.35 Sistemul de fundare la templul grecesc al orașului Chokrak,

sec.III îHr.
În 1870, francezul Jules Touaillon a brevetat, la Biroul de Invenții. din San Francisco, California,
un sistem de izolare a structurii. clădirii de fundație prin intermediul unui „lagăr" cu bile, fiecare
rostogolindu-se. liber în spațiul ei, care. ar fi modelată ca. o cupă inversată (fig. 7.36).
197
Capitolul 7
a.
b.
Fig. 7.36 a-Brevetul de invenție al lui Jules Touaillon. b- Principiul de

funcționare a sistemului Touaillon
Acest sistem de izolare seismică cinematic anticipează numeroase alte. sisteme de izolare
seismică. existente în lume sau doar brevetate, printre care:
̶ tampon de sfere. de metal ca strat de izolare, propus de Jakob Bechtold în 1906;
̶ construirea. clădirilor pe un strat .de nisip fin, mică. și din talc care. permite
structurii să. alunece în cazul. mișcărilor severe, propusă de J.A. Calantarients în
1909;
̶ încorporarea unor rulmenți. cu bile și plăci. de fier cu suprafețe. elipsoidale de
către John Milne în 1885.
198
7.6.1.1.a Izolarea seismică pe reazeme din elastomeri

Odată cu dezvoltarea materialelor de construcții, acestea au fost încorporate ca reazeme pentru
izolarea bazei clădirilor, la acțiunea seismică. Printre acestea sunt reazemele din elastomeri. Prima
utilizare. a reazemelor din elastomeri, a. fost în 1969, la o școală. din Skopje, Macedonia, la care
însă s-au utilizat reazeme pentru poduri, care au dus la apariția unor tasări diferențiate și în final
la degradarea structurii.
Printre primele clădiri izolate seismic este clădirea William Clayton Building (fig. 7.37), din
Wellington, realizată în 1981, amplasată pe reazeme din cauciuc natural la care s-a adăugat un
miez din plumb cu rol de disipare a energiei.
Fig. 7.37 William Clayton Building, Wellington

(sursa: https://www.sciencelearn.org.nz/images/1154-william-clayton-building)
La noi în țară, a doua clădire izolată seismic pe reazeme din elastomeri este Primăria Capitalei din
București. Aceasta a fost reabilitată, implementându-se un sistem de reazeme, produse de firma
Freirom, filiala Fressine din Franța (fig. 7.38).
Fig. 7.38 Reabilitarea sediului Primăriei Capitalei, București
199
Capitolul 7
7.6.1.1.b Principalele caracteristici ale elastomerilor și a reazemelor utilizate la izolarea bazei
Un elastomer trebuie să îndeplinească următoarele aspecte, potrivit definiției oferite de Societatea

Americană pentru Testare și Materiale (ASTM):
nici o parte din elastomer nu trebuie să se rupă dacă este întins aproximativ 100%;
după ce a. fost întins 100%, ținut timp de. 5 minute și apoi. eliberat, aceasta trebuie. să se
retragă. până la 10%. din lungimea inițială. în timp de 5 minute. de la eliberare.
Un elastomer este un material format dintr-un amestec între un polimer de bază. și alte substanțe
chimice. Acest amestec de componente este realizat în vederea obținerii unor caracteristici
specifice pentru a optimiza. performanța unor produse. Pentru a proiecta. acest compus trebuie.
ales tipul de polimer.
La producerea acestor materiale se pot adăuga: agenți de armare,. pigmenți de .culoare, agenți de
tratare sau. vulcanizare, activatori, plastifianți, .acceleratori, anti-oxidanți. sau aditivi anti-radiații,
putându-se realiza foarte multe combinații. Elastomerii naturali au proprietăți mecanice excelente.
Ei aderă ușor la o mare varietate de. materiale, inclusiv țesături. și metal. Sunt utilizați la anvelope,
tuburi, garnituri, .curele, furtunuri, sigilii, .suporturi de șoc, rulouri, .izolatori de .vibrație,
componente electrice, .bare de protecție etc.
Elastomerii proiectați pentru deformații de maxim 400% prezintă particularitățile mecanice
întâlnite la lichidele incompresibile, coeficientul lui Poisson fiind =0,5. Dacă sunt proiectați
pentru deformații mai mari de 400%, atunci va apărea o reducere a volumului, ceea ce va conduce
la un coeficient al lui Poisson micșorat, sub 0,5. Modulul de elasticitate. al elastomerilor utilizați
în mod curent la aparatele de .reazem pentru diminuarea. vibrațiilor, se consideră de. cca. 30
daN/cm2. La temperaturi coborâte, .sub –20C, apar modificări. importante ale modulilor. de
elasticitate.
Duritatea elastomerilor se .măsoară în grade IRHD. sau grade SHORE. .Duritatea Shore este. un
număr cuprins .între 0 și 100. Elastomerii. au în general .durități cuprinse între. 30 și 90. O creștere
a durității. amestecului unei piese. din elastomer cu .15 grade Shore .corespunde unei dublări .a
rigidității statice. a acesteia.
Legea lui Hooke nu este respectată de elastomeri la nici un fel de solicitare. Relația forță -
.deformație la compresiune. este puternic influențată. de factorul de. formă al epruvetei, .adică a
.raportului dintre înălțimea. epruvetei și aria. laterală a acesteia (fig. 7.39).
Aparatele de reazem din elastomeri își pot îndeplini funcția pentru care au fost proiectate, numai
dacă sunt împiedecate deformațiile transversale, ceea ce duce la creșteri însemnate ale rigidității.
Fără a împiedica deformațiile transversale, folosirea elastomerilor ca reazeme nu este .posibilă,
decât în limita .unor încărcări mici, ca .reazeme la elementele .din beton prefabricat .cu rol de
evitare .a concentrărilor de .tensiuni, pentru asigurarea .rotirilor, dar în special .pentru cazul
acțiunilor .statice.
200
Deformațiile transversale se pot împiedica prin încapsularea .pernei din elastomeri .într-un inel .cu
rol de fretă, sau .prin introducerea între .straturile de elastomer .a unor plăci din. oțel.
Fig. 7.39 Curba P -  pentru elastomeri la diferite tipuri de solicitare
Acest principiu este brevetat de Eugène Frèyssinet, în 1956 (fig. 7.40).
Fig. 7.40 Brevetul lui Frèyssinet pentru un reazem elastic cu straturi

din elastomer și tole metalice
Pe lângă reazemul .clasic din elastomeri, format .din straturi alternante .din elastomer și .tole
metalice, au .fost realizate și .alte tipuri de reazeme, .cum este cel .cu lunecare (fig. 7.41). Acest
reazem a .fost brevetat în Franța (1977) și în USA (1978) și constă în .introducerea unei suprafețe
201
Capitolul 7
.de lunecare .între reazem și .suprastructură, realizată dintr-o .tolă din oțel .inoxidabil și o
.suprafață de teflon.
Fig. 7.41 Reazem din elastomeri cu lunecare
7.6.1.2 Izolarea vibratorie a construcțiilor
Prima construcție protejată de vibrațiile din trafic a fost Grand Central Station din New York,
realizată în 1915. Clădirea a fost așezată pe reazeme din azbest cu plumb (fig. 7.42).
Fig. 7.42 Grand Central Station, New York
Una dintre construcțiile izolate la vibrații, pe reazeme din elastomeri este Grand Arche din Paris
din zona Defense (fig. 7.43.a). Baza acesteia constă în 12 piloți cu capiteluri la partea superioară,
202
pe care sunt amplasate reazemele din elastomeri (fig. 7.43.b). Rolul principal al reazemelor este
reducerea vibrațiilor din traficul generat de metrourile care traversează spațiul dintre piloți.
a.
b.
Fig. 7.43 Grande Arche din Paris, Franța

a - vedere generală b - piloții de fundare
(sursa: http://faculty.arch.tamu.edu/media/cms_page_media/4433/grandearche.pdf)
Un alt tip de sistem pentru izolarea vibratorie este sistemul GERB ce folosește arcuri elicoidale cu
caracteristici de deformare mari și amortizori vâsco-elastici. Firma GERB a dezvoltat sisteme de
susținere elastice (fig. 7.44.a).
203
Capitolul 7
Una dintre cele mai spectaculoase clădiri la care au fost utilizate aceste sisteme GERB cu arcuri
elicoidale, este Bosco Verticale, din Milan (fig. 7.44.b)
a.
b.
Fig. 7.44 a-Sisteme de amortizare GERB b-Bosco Verticale, Milan

(sursa: https://www.ingenio-web.it/immagini/G2Gn32E1mD.pdf)
7.6.1.3 Protecția prin mase adiționale perturbatoare (protecție adaptivă)
Adaptarea structurii în vederea izolării seismice se poate realiza prin decuplarea unor legături sau
prin introducerea unor legături, ca limitatori, prin așa-numitele mase adiționale acordate „tuned
mass damper” sau TMD-uri. Sistemele cu TMD-uri sunt foarte utilizate la nivel mondial, cele
mai multe fiind proiectate pentru adaptarea structurii la acțiunea vântului.
Sistemele acordate pot fi sisteme de control pasiv, semi-activ sau activ, frecvența lor fundamentală
fiind apropiată sau egală cu cea a .excitației exterioare. Atunci când masa adițională este realizată
cu ajutorul .lichidului, sistemele sunt denumite TLD (tuned liquid damper).
204
Concepția dispozitivelor TMD pleacă. de la principiul dispozitivelor. dinamice de absorbție .a

șocurilor și .vibrațiilor (Frahm, 1911), ce arată că masa unui sistem .cu un grad de libertate
.dinamică format din .masa M și .rigiditatea K poate fi .menținută în regim complet .staționar dacă
frecvența fundamentală. a unui sistem atașat, format. din rigiditatea k și masa m, .este acordată la
frecvența excitației. exterioare   k / m (fig. 7.45)
Fig. 7.45 Principiul sistemului cu masă acordată (Budescu, 2005)

Primele aplicații ale TMD-urilor au fost la .clădirile înalte, pentru diminuarea deplasărilor și
vibrațiilor din acțiunea vântului. Astfel, un TMD poate să joace .rol de reazem la .o clădire înaltă
diminuând deplasările din .rafalele de vânt care pot fi .defavorabile funcționării clădirii. TMD-ul
nu este deplasat .de acțiunea vântului ce acționează asupra clădirii, datorită inerției sale, iar prin
legăturile dintre acestea se limitează .deplasările la partea superioară. a construcției (fig. 7.46).
Fig. 7.46 Efectul vântului asupra clădirilor înalte

a. clădire obișnuită, b. clădire echipată cu un TMD
O structură interesantă ce utilizează acest principiu, este Centerpoint Tower, din Sydney, Australia,
cu înălțimea de 324,8m, realizată în 1987 (fig.7.47). TMD-ul este situat la .cota 256m și este
constituit dintr-un .rezervor inelar de apă .și o masă suplimentară .de 40 de tone, situată. la 165m,
la nivelul inelului .intermediar de ancoraj .cu cabluri. Măsurătorile efectuate asupra .răspunsului
la acțiunea vântului au arătat reduceri .ale acestora cuprinse între 40 și 50%.
205
Capitolul 7
Fig. 7.47 Centerpoint Tower din Sydney, Australia
Adaptarea TMD-urilor și pentru aplicații seismice a dus la dezvoltarea unor sisteme de control
activ sub numele de disipatori activi cu masă acordată, AMD (active mass dampers). Sistemele
active de disipare a energiei au avantajul că sunt independente de sursele externe de energie,
datorită utilizării unor materiale inteligente.
Cea mai înaltă .clădire la care s-au .utilizat astfel de .dispozitive este Yokohama .Landmark Tower
din Yokohama, Japonia, cu .înălțimea de 296m, realizată în .1993 și echipată cu .două AMD-uri
.cu frecvența de 0.185 Hz .și o greutate de .340 tone (fig. 7.48).
206
Fig. 7.48 Clădirea Landmark Tower, Yokohama, Japonia

(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Yokohama_Landmark_Tower)
Pe lângă clădiri, în lume, există numeroase poduri echipate cu TMD-uri. Rolul acestor dispozitive
este de a disipa energia din trafic și evitarea fenomenului de rezonanță. În fig. 7.49 este prezentat
podul pietonal de pe Sena din fața bibliotecii François Mitterrand din Paris, dotat cu un TMD
amplasat la mijlocul deschiderii.
Fig. 7.49 Podul pietonal din Paris de pe Sena dotat cu un TMD
207
Capitolul 7
7.6.2 METODE INDIRECTE DE IZOLARE VIBRATORIE A CONSTRUCȚIILOR
Controlul unei surse de vibrații ar fi cea mai eficientă și mai ușoară metodă de minimizare a
vibrațiilor în construcție (Webb, 1976), dar uneori această metodă este insuficientă sau
inaplicabilă, în funcție de condițiile de construcție și de amplasament.
O altă metodă de atenuare a vibrațiilor și a zgomotului este "controlul căii", reprezentând metodele
indirecte de izolare vibratorie a construcțiilor prin bariere „wave barriers”. Instalarea unei bariere
de undă poate minimiza semnificativ vibrațiile prin teren prin împiedicarea transmiterii undelor de
suprafață (Luong, 1994). Astfel, barierele absorb sau reflectă undele de suprafață propagate de
sursă și reduc energia undei propagate la structurile amplasate dincolo de acestea.
Bariere pot fi șanțuri (deschise sau umplute cu diverse materiale), șiruri de diafragme de beton,
pereți cu miez din beton și materiale ce absorb și disipă vibrațiile, șiruri de piloți etc.
Barierele de undă au fost împărțite de Woods (Woods, 1968) în două grupuri:
1. sisteme active;
2. sisteme pasive.
Cele două tipuri de barieră de undă sunt prezentate în figura 7.50. Șanțurile situate în apropierea
sursei de vibrații sunt denumite sisteme de izolare activă (aproximativ 1 și 1,5 lungimi de undă de
la sursa de vibrații), în timp ce șanțurile distanțate față de sursă sunt numite sisteme pasive.
Sistemele pasive plasate în câmpul îndepărtat de sursă sunt proiectate să protejeze propagarea
undelor de suprafață.
a. b.
Fig. 7.50 Sistem de izolare vibratoriu indirect: a - activ și b - pasiv

(Woods, 1968)
Geometria, poziția și alcătuirea sistemelor de barieră vor afecta performanța reducerii vibrațiilor.
Unele studii au arătat că șanțurile deschise au performanțe mai bune în limitarea transmiterii
undelor decât cele umplute (Beskos, et al., 1985) (Ahmad & Al-Hussaini, 1991) (Luong, 1994)
(Segol, et al., 1978).
208
Pe de altă parte, Massarsch (Massarsch, 1991) a arătat că performanța șanțurilor umplute se

bazează pe tipul și caracteristicile materialelor de umplutură. El a raportat, de asemenea, că o
barieră din bentonită cu ciment are aproape aceeași performanță ca și șanțurile deschise.
(Xu, et al., 2008) au arătat că pernele de pământ pot fi utilizate pentru a reduce vibrațiile produse
de trafic. Au fost făcute diverse investigații suplimentare cu privire la efectul adâncimii barierei, a
materialelor de umplere a șanțurilor și a caracteristicilor geometrice ale acestora.
Adâncimea barierei este unul dintre cei mai importanți parametri pentru proiectarea șanțului.
Având în vedere caracteristicile propagării undelor de suprafață, în cazul șanțurilor deschise,
adâncimea trebuie să fie egală sau mai mare decât lungimea de undă a undei de suprafață. În
consecință, utilizarea șanțurilor deschise este oarecum limitată la o adâncime mică până la medie,
deoarece pot apărea probleme legate de instabilitatea terenului și acumularea de apă subterană
(Woods, 1968).
(May & Bolt, 1982) au raportat că, în sistemul activ, distanța dintre sursa vibrațiilor și barieră nu
este semnificativă din punct de vedere practic, dar adâncimea are o influență semnificativă asupra
reducerii vibrațiilor.
(Haupt, 1995) a arătat de asemenea că eficiența sistemelor pasive nu depinde de distanța de la
sursa de vibrație, ci de dimensiunile (adâncimea și lățimea) sistemului.
De asemeni sunt studii care demonstrează relația dintre adâncimea șanțului și lungimea undei
Rayleigh (Ahmad, et al., 1996).
7.6.2.1 Materiale utilizate la bariere de izolare
Multe studii au arătat o bună performanță a șanțurilor umplute și s-au referit la influența
materialelor de umplere a acestora. Cele mai utilizate materiale de umplutură sunt amestecurile
din beton. Alte materiale, cum ar fi polistirenul expandat (EPS) și mixtura asfaltică cu cauciuc,
au fost folosite pentru umplerea șanțurilor (Zeng, et al., 2001) (Zhong, et al., 2002) (Itoh, et al.,
2005).
De-a lungul anilor, odată cu dezvoltarea unor noi tipuri de materiale, acestea au fost încorporate și
în barierele de undă, datorită proprietăților acestora de disipare a energiei. Printre acestea,
interesant este sistemul ce îmbină un perete de beton cu perne de gaz (fig. 7.51), (Massarsch,
2005).
În 2011, Uniunea Europeană a inițiat un proiect de dezvoltare sub numele de RIVAS ("Railway
Induced Vibration Abatement Solutions" – „Soluții de reducere a vibrațiilor induse de căi ferate")
în cadrul celui de-al 7-lea Program-cadru european. Proiectul de cercetare a avut ca obiectiv
elaborarea unor măsuri inovatoare pentru reducerea semnificativă a efectelor negative ale
vibrațiilor din traficul feroviar asupra mediului, menținând în același timp competitivitatea căilor
ferate în Europa. Soluții inovatoare au fost dezvoltate, proiectate și testate. Firma Keller, în calitate
de contractor specializat în ingineri de fundație, a fost membru al acestui grup de cercetare și a
209
Capitolul 7
contribuit la dezvoltarea și testarea diferitelor soluții. Una dintre acestea este utilizarea unei bariere
subțiri, din cauciuc, ce este recomandată în cazul solurilor rigide (fig. 7.52).
Fig. 7.51 Sistem de perne de gaz cu perne flexibile atașate unui panou
din beton prefabricat rigid (Massarsch, 2005)
Fig. 7.52 Barieră subțire din cauciuc, Keller

(sursa: Keller_39-03E_Vibration-mitigation-railway.pdf)
O altă soluție, denumită „Soilcrete” constă în injectarea unor coloane din beton, utilă în cazul în
care rigiditatea terenului este mică. Astfel, coloanele vor stabiliza terenul, diminuând totodată
transmiterea vibrațiilor (fig. 7.53).
210
Fig. 7.53 Barieră din piloți de beton injectați, Keller

(sursa: Keller_39-03E_Vibration-mitigation-railway.pdf)
Avantajul principal al acestor soluții constă în faptul că nu este necesară nici o groapă de excavare
sau șanț și, prin urmare, nu există mișcările de teren ce pot afecta liniile de cale ferată sau clădirile
adiacente.
7.6.2.2 Bariere vibratorii pe principiul TMD
În ultimele două decenii, studiile asupra interacțiunii teren-oraș (Clouteau & Aubry, 2001)
(Chávez-Garcia & Cárdenas, 2002) (Kham, et al., 2006) au subliniat o schimbare substanțială în
mișcarea undelor de suprafață și răspunsul dinamic al clădirilor în mediu urban. (Kham, et al.,
2006) au arătat că energia undelor de suprafață într-un oraș este redusă cu până la 50% datorită
perturbării induse de clădirile rezonante. Motivele acestui fenomen care reglementează efectele
teren-oraș se bazează pe interacțiunea denumită structură-sol-structură (SSSI) (Warburton, et al.,
1971) (Luco & Contesse, 1973). (Warburton, et al., 1971) au studiat răspunsul dinamic al două
mase rigide într-un subspațiu elastic, arătând influența unei mase în raport cu cealaltă.
Beneficiile rezultate din prezența altor clădiri în reducerea vibrațiilor structurale nu au fost încă
exploatate ca un instrument pentru controlul vibrațiilor. (Cacciola & Tombari, 2015) prezintă
pentru prima dată un dispozitiv nou, denumit barieră vibratorie (ViBa), care are ca scop
reducerea vibrațiilor structurilor datorită transmiterii acestora prin sol, prin exploatarea
fenomenului SSSI. Figura 7.54 ilustrează problema fizică investigată de acești cercetători: un grup
de clădiri supuse excitației de bază împreună cu dispozitivul propus, ViBa, încorporat în sol pentru
a absorbi energia de intrare, reducând astfel daunele și defecțiunile structurilor adiacente. ViBa
este o structură îngropată în sol și detașată de clădirile din jur. Se compune dintr-o fundație
încorporată care conține o unitate oscilantă internă care, dacă este reglată în mod corespunzător,
este capabilă să absoarbă o parte semnificativă din energia dinamică care altfel ar afecta structurile.
Toată această teorie se bazează pe principiul de funcționare al unui TMD.
211
Capitolul 7
Fig. 7.54 Schema strategiei propuse pentru izolarea vibratorie a unui

grup de clădiri, utilizând dispozitivul ViBa (Cacciola & Tombari, 2015)
În mod analog cu tehnologia amortizorului de masă (TMD), mai multe sisteme de bariere vibratorii
(ViBa) ar putea fi încorporate în sol pentru a răspunde corespunzător unei mari varietăți de unde
vibratorii transmise prin sol, în funcție de sursa acestora.
Critica majoră care poate fi adusă acestui dispozitiv este masa mare a ViBa. Deși principiul de
bază de lucru este similar sistemelor TMD, masa ViBa trebuie să fie mare în comparație cu TMD.
Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că ViBa poate fi proiectat pentru a reduce vibrațiile mai
multor clădiri și / sau clădiri de importanță istorică, pentru care ar putea fi considerată în continuare
o soluție viabilă.
7.6.2.3 Bariere vibratorii cu metamateriale
În 1968, Victor Veselago, fizician rus, a prezis că este posibil să fie creat un material care
acționează în mod invers față de materialele naturale, în raport cu propagarea undelor (Veselago,
1968). În 2000, fizicianul britanic Sir John Pendry, bine-cunoscut în domeniul cercetării în
metamateriale, a demonstrat permitivitatea negativă și permeabilitatea negativă, (Pendry, 2000),
cele două ingrediente care au permis fizicianului american David Smith și echipei sale, în 2000,
să dovedească că metamaterialele pot fi proiectate prin atribuirea unui material a unui indice de
refracție negativ (Smith & Kroll, 2000).
În prezent, potrivit revistei Science, metamaterialele se află deja în topul 10 a materialelor care vor
schimba lumea în următorii 10 ani, acestea fiind materiale care sunt proiectate la nivel atomic.
Cheia metamaterialelor se bazează mai degrabă pe aranjamentul constituenților decât pe
proprietățile lor individuale. Atunci când lungimea de undă este mai mare decât celula periodică,
se pot omogeniza proprietățile metamaterialelor. Comportamentul eficient al mediului presupus a
fi omogen poate fi anizotrop, de exemplu dacă masa efectivă este mai degrabă o matrice decât o
scalară. Se poate atribui chiar și o valoare negativă pentru masa efectivă când atinge rezonanța
celulelor periodice. Proprietatea care este proiectată este o proprietate macroscopică care este
evidentă atunci când metamaterialul este privit ca un obiect uniform. Scopul central în proiectarea
metamaterialelor este manipularea undelor, spre deosebire de cea a unui material natural.
212
Comportamentul omogenizat al metamaterialului este datorat, masei efective, modulului Young,

coeficientului Poisson, modulului de forfecare sau modulului de compresibilitate. Acești parametri
pot ajunge la toate valorile imaginabile fie că sunt scalari, fie că sunt matrici. Există patru
subcategorii majore ale metamaterialelor: electromagnetice, acustice, elastodinamice și pentru
procesele de difuzie.
În acustică, se ia în considerare modulul de masă negativă și densitatea de masă negativă, care ar
trebui să fie ambele negative dacă vrem să atribuim un indice negativ unui metamaterial acustic.
Metamaterialele electromagnetice înclină și manipulează unde precum lumina vizibilă,
microundele și undele infraroșii etc. Este important de subliniat faptul că, în funcție de undele
electromagnetice, dimensiunea celulelor elementare nu este aceeași pentru undele din spectrul
vizibil; trebuie să ne asigurăm că dimensiunile celulei elementare sunt mai mici de 350 nanometri,
în timp ce pentru microunde este suficient să fie sub ordinul centimetrilor. De fapt, lungimea de
undă considerată trebuie să fie mai mare decât dimensiunile caracteristice ale celulelor elementare
dacă vrem să înlocuim metamaterialul cu un mediu omogen eficient cu proprietăți extraordinare.
Același lucru este valabil și pentru undele acustice: dimensiunea elementară a celulelor depinde
de lungimea de undă considerată. Metamaterialele acustice manipulează undele compresionale
numite unde longitudinale. Metamaterialele se bazează pe un modul de masă negativ și densitate
de masă negativă pentru funcționarea pe rezonanță.
Ca extensie la această teorie a metamaterialelor acustice, vine propunerea unui grup de cercetători
din cadrul Institutului Fresnel, că metamaterialele seismice pot redirecționa undele Rayleigh de
suprafață și chiar undele volumetrice de forfecare și presiune. Metamaterialele seismice se bazează
pe modulul de masă negativ și modulul Young negativ, precum și pe densitatea de masă negativă.
Acest lucru este realizat prin rezonanțele locale ale celulelor elementare care duc la parametri
materiali de dispersie foarte înalți. Au fost încercate alternative pentru a reduce impactul undelor
seismice asupra clădirilor, cum ar fi consolidarea solului sau diferite tipuri de soluții tampon.
Modificarea caracteristicilor solului în zona din jurul unui obiectiv protejat al infrastructurii, o
conductă, de exemplu, cu un aranjament regulat de materiale, ne poate conduce la formarea
undelor seismice. Pentru moment au fost propuse trei soluții pentru a ajunge la acest fapt:
rezonatoare inerțiale 3D, metamateriale auxetice și conceptul Metacity (fig. 7.55) (Brûlé, et al.,
2017).
Acest proces de invizibilitate poate fi realizat pe principii diferite și prin diferite metode. Până
acum s-au experimentat două soluții relativ diferite: invizibilitatea "mantie" sau invizibilitatea
"textil / covor". Procesul de invizibilitate constă, în general, în deformarea undelor utilizând
metamateriale sau alte mecanisme care modifică structura unor medii în vecinătatea obiectivelor
protejate (de exemplu sol) în scopul deconstrucției omogenității.
O soluție privind amortizarea undelor seismice a fost propusă de specialiștii francezi Mohamed
Farhat, Sebastien Guenneau și Stefan Enoch (Farhat, et al., 2012). Soluția constă în câteva intervale
concentrice de inele, realizate din plastic, cupru și alte patru materiale, cu duritate și flexibilitate
213
Capitolul 7
diferite, care pot reduce în mod substanțial undele seismice prin deformarea acestora în jurul
obiectivelor protejate (fig. 7.56). Dispozitivul imaginar are un efect asupra undelor de suprafață
seismice (cea mai distructivă), care le atenuează.
Fig. 7.55 Analogie între un metamaterial electromagnetic și un meta-oraș

(sursa: https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs41062-017-0063-x.pdf)
Conceptul Metacity, bazat pe teoria elastodinamicii transformării, este cea mai nouă soluție pentru
controlul undelor seismice într-o mega-metropolă și se concentrează în special pe gama de
frecvențe de 0,1 și 10 Hz, ceea ce permite metamaterialelor să acopere, în cele din urmă, frecvențe
seismice, de la 0,1 la 50 Hz.
Fig. 7.56 „Mantie seismică”

(sursa: http://www.popsci.com/science/article/2009-10/earthquake-proof-skyscraper)
214
CAPITOLUL 8 – CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND
REALIZAREA UNOR BETOANE CU ADAOSURI
RECICLABILE PENTRU BARIERE ANTIZGOMOT
215
Capitolul 8
216
Cercetări experimentale privind realizarea unor betoane cu adaosuri reciclabile pentru bariere antizgomot
8.1 PROBLEMATICA UTILIZĂRII DEȘEURILOR
Dezvoltarea urbană din secolul trecut, deseori haotică, a dus la apariția unor probleme importante
în ceea ce privește confortul pe care îl simțim în orașele de astăzi. Vorbim de confort, referindu-
ne la toate componentele sale, incluzând confortul termic, influențat de fenomenul insulei termice
a orașului, confortul vizual, precum și cel acustic. Confortul acustic este o componentă a
confortului urban, a cărui importanță este recunoscută în special de medici și a devenit o
preocupare din ce în ce mai importantă atât pentru ingineria civilă cât și pentru urbanism. Prin
combinarea acestei probleme cu cea generată de deșeuri, putem găsi o legătură, astfel încât
ingineria civilă să aibă o contribuție pozitivă la reducerea impactului poluării asupra mediului,
oferind, în același timp, beneficii pentru creșterea confortului acustic în zonele urbane. Această
legătură poate consta în utilizarea diferitelor materiale considerate deșeuri în dezvoltarea de noi
materiale care pot fi utilizate în construcții, cu o calitate superioară materialelor clasice.
Deșeurile au devenit o problemă cu implicații majore în multe domenii, pornind de la protecția
mediului, până la economie și inginerie. Reciclarea acestora este o rezolvare a problemei generate
de deșeurile excesive, în special în zonele urbane, ce contribuie la utilizarea sustenabilă a
resurselor naturale, reducerea impactului negativ asupra mediului, prin diminuarea gradului de
poluare, precum și diminuarea costurilor de producție în diferite domenii, inclusiv în industria
materialelor de construcție.
În ultimele decenii, utilizarea deșeurilor în obținerea materialelor de construcție a preocupat
cercetătorii și s-au obținut noi materiale de construcție (Safiuddin, et al., 2010), (Bărbuță, et al.,
2015), (Gu & Ozbakkaloglu, 2016), (Parghi & Shahria, 2016). O mare varietate de deșeuri a fost
utilizată la prepararea diferitelor materiale de construcție (ciment, tencuială, beton, cărămidă,
materiale compozite, etc.), incluzând produse secundare industriale (fumul de siliciu, zgură,
cenușă zburătoare etc.) (Saca, et al., 2016), precum și deșeuri vegetale și organice (lemn, plută,
păr, lână, etc.). Deșeurile au fost utilizate ca materiale de substituție pentru ciment sau agregate,
sau ca adaosuri în amestec pentru îmbunătățirea caracteristicilor materialelor, pentru obținerea
unor anumite proprietăți mecanice sau pentru îmbunătățirea durabilității acestora (Bărbuță, et al.,
2014), (Qasrawi, et al., 2009), (Lokuge & Aravinthan, 2013), (Bărbuță, et al., 2012), (Habbeb &
Mahmud, 2010), (Prusty, et al., 2016), (Felix, et al., 2013), (Awwad, et al., 2012), (Korjenic, et
al., 2015), (Galan-Marin, et al., 2010). Unele deșeuri au fost utilizate pentru obținerea de betoane
ușoare, pentru îmbunătățirea proprietăților termice ale betonului (granule de polistiren, lână etc.)
(Herki, et al., 2013), (Yi, et al., 2012), sau pentru îmbunătățirea capacitații de izolare acustică
(granule de cauciuc, polistiren) (Ferrandiz-Mas & Garcia-Alcocel, 2012), (Kim & Lee, 2010)
(Ghizdăveț, et al., 2016).
8.1.1 TIPURILE DE DEȘEURI UTILIZATE ÎN CERCETĂRILE EXPERIMENTALE
Deoarece agregatele convenționale (nisip și pietriș) reprezintă o resursă epuizabilă și aproximativ

60-80% din volumul de beton, înlocuirea lor parțială sau totală cu deșeuri naturale sau artificiale
contribuie la conservarea resurselor naturale.
217
Capitolul 8
Una dintre cercetările prezentate în continuare se referă la capacitatea de absorbție a undelor

sonore a unor materiale compozite realizate din beton ce încorporează diverse materiale
reciclabile. De aceea este importantă prezentarea unor caracteristici acustice ale materialelor
considerate deșeuri, așa cum apar ele în literatura de specialitate.
Pentru o comparație mai ușoară între diferite materiale, este util să folosim un singur număr pentru
a descrie coeficienții de absorbție a sunetului pentru fiecare material. Din acest motiv, a fost
introdus conceptul de Coeficient de Reducere a Zgomotului (Noise Reduction Coefficient - NRC),
având valoarea egală cu media aritmetică a coeficienților de absorbție a sunetului în funcție de
frecvență. Coeficientul NRC al unui material este destinat a fi un indicator simplificat și poate fi
considerat un procent. Valorile NRC sunt cuprinse între 0,00 (perfect reflexiv) și 1,00 (perfect
absorbant).
Amestecurile minerale, cum ar fi fumul de siliciu, cenușa zburătoare (fly ash) și zgura de furnal
îmbunătățesc în general proprietățile betonului, atunci când sunt utilizate ca aditivi minerali sau
înlocuiesc parțial cimentul. Printre acești aditivi minerali, cenușa zburătoare merită o atenție
deosebită, deoarece este un produs rezidual, rezultat din arderea cărbunelui, principalul factor de
poluare atmosferică. Cenușa volantă a fost folosită în producția de betoane de peste 50 de ani în
lume. A fost utilizată în beton de masă, convențional și de înaltă performanță pentru a îmbunătăți
lucrabilitatea și pentru a îmbunătăți proprietățile mecanice și de durabilitate ale betonului
(Sahmaran & Li, 2009) (Georgescu, et al., 2017).
Granulele de polistiren (EPS) au o structură de celulă închisă constând în esență din aer (98%)
(ACI Committee, 2003). Prin încorporarea acestora în diferite proporții în beton, mortar sau în
pasta de ciment, pot rezulta o gamă largă de densități de beton. Granulele de polistiren pot fi
utilizate ca agregat pentru a produce betoane de joasă densitate necesare pentru aplicații în
construcții (Cook, 1983) (Cădere, et al., 2018). Granulele EPS sunt clasificate ca agregate ultra-
ușoare artificiale (densitate mai mică de 33 kg / m3) cu o natură neabsorbantă, hidrofobă și închisă
(Chen, et al., 2010). NRC pentru un strat de 50 mm din polistiren expandat granular este de 0,32
(Sikora & Turkiewicz, 2010). NRC de 0,32 înseamnă că 32% din energia undelor sonore incidente
care ajung la material este absorbită și nu este reflectată înapoi, prin urmare proprietățile de
absorbție ale materialului pot fi îmbunătățite.
PET este unul dintre cele mai utilizate materiale plastice, în industria ambalajelor și a sticlelor.
Cantitatea de PET utilizată a devenit o problemă majoră de mediu, deoarece moleculele sale au o
viteză lentă de descompunere naturală (Ioakeimidis, et al., 2016). Perioada lungă de biodegradare
a PET-urilor (în gropi de gunoi fiind de aproape de 700 de ani) conduce la diferite procese de
reciclare, considerate modalități mai bune de reducere a impactului negativ din punct de vedere
economic al deșeurilor de PET (Al-Azzawi, 2015). Diferitele tipuri de industrii folosesc materiale
plastice reciclate, printre care și industria materialelor de construcții, care are o capacitate mare de
a încorpora PET-ul în diferite forme. Investigațiile anterioare au evidențiat influența utilizării PET
ca substituent agregat în beton, asupra caracteristicilor mecanice (Chowdhury, et al., 2013), care
arată că betonul cu PET are rezistența la compresiune și la întindere mai redusă decât betonul
218
standard. Totodată, utilizarea granulelor sau fibrelor din PET duce la obținerea unui beton ușor cu
rezistența la îngheț, rezistența la impact și duritatea mai bune decât betonul clasic.
Deșeurile vegetale și animale sunt în general arse sau utilizate ca umpluturi (Mo, et al., 2014),
provocând poluarea mediului și contaminarea solului. Cu toate acestea, trebuie menționate
eforturile depuse pentru recuperarea acestor deșeuri de biomasă. Există numeroase studii care se
referă la tehnologii alternative: piroliza cu microunde care evaluează potențialul deșeurilor
vegetale care urmează a fi transformate în bio-carburanți cu proprietăți potrivite pentru utilizarea
acestora în aplicații multiple (Liew, et al., 2018), modele de gazeificare a biomasei (Tavares, et
al., 2018), mecanismul de digestie anaerobă a algelor asupra producției de biometan (Saratele, et
al., 2018). Suprastructura durabilă și optimizată de gestionare a deșeurilor care include aceste
alternative tehnologice disponibile, așa cum au propus (Rizwan, et al., 2018), constituie o mare
provocare pentru o viață mai curată și mai sănătoasă.
Utilizarea acestor tipuri de deșeuri în industria construcțiilor este abordată din ce în ce mai mult
în studiile experimentale datorită avantajelor lor legate de disponibilitatea largă, creșterea
rentabilității, reducerea costurilor, sustenabilitatea (Saxena, et al., 2011), proprietățile termice
(Sisman, et al., 2011) și proprietățile acustice.
Fibrele naturale sunt, în general, bune absorbante sonore, astfel încât acestea pot fi utilizate pentru
proiectarea barierelor fonice. De exemplu, un strat de fibre de cânepă de 40 mm are o capacitate
de absorbție de aproximativ 57% (indicată prin NRC); un strat de fibre chenaf de 50 mm are o
performanță de absorbție de 75%; un strat de 60 mm din lână de oaie are o capacitate de absorbție
de aproximativ 50%, în termeni de NRC (Asdrubali, 2007). Performanțele lor de absorbție sunt
încurajatoare și pot fi realizate materiale noi pe bază de fibre naturale, pentru a crește
performanțele acustice necesare protecției împotriva zgomotului.
Știuleții de porumb reprezintă aproximativ 15% din producția totală de porumb (Ashour, et al.,
2013). Printre aplicațiile știuleților de porumb în industria materialelor de construcție se numără
utilizarea lor ca agent de formare a porilor în cărămizi (Nieumen Nkayema, et al., 2016), realizarea
blocurilor din beton ușor cu o durabilitate îmbunătățită la procesul de îngheț-dezgheț (Faustino, et
al., 2015) sau obținerea unui beton ușor, cu o densitate de aproximativ 382 kg/m3 (Pinto, et al.,
2012).
Agregatele din tulpini de floarea soarelui au o densitate foarte scăzută, de 105 ± 2 kg/m3 (Nozahic
& Amziane, 2012). Datorită densității scăzute și porozității ridicate, particulele de floarea-soarelui
au un coeficient foarte bun de absorbție a sunetului de peste 0,8, similar cu fibra de sticlă, un alt
material utilizat în absorbția undelor sonore (Chabriac, et al., 2016).
Lâna de oaie este folosită în special ca material de izolare termică, dar acest material prezintă, de
asemenea, proprietăți acustice bune și poate fi folosit ca un absorbant de zgomot, barieră de zgomot
sau izolator de vibrații (Ballagh, 1996). (Del Rey, et al., 2017) raportează caracterizarea acustică
a lânii de oaie. Autorii au fabricat mai multe eșantioane de lână de oaie și PET (utilizat ca liant),
demonstrând că lână de oaie este un material bun din punct de vedere al absorbției sunetului la
219
Capitolul 8
frecvențe medii și înalte. De exemplu, pentru un strat de material de 50 mm format din lână 80%
și PET în proporție de 20%, coeficientul de absorbție a sunetului la 1000 Hz depășește 0,8.
Prin urmare, studiul de caz prezentat în subcapitolul 8.3 este axat pe determinarea caracteristicilor
mecanice și evaluarea coeficienților de absorbție a sunetului pentru materiale compozite din beton
și a deșeurilor integrate prezentate mai sus.
8.2 CARACTERISTICILE MECANICE ALE UNOR MICROBETOANE CU

DEȘEURI
8.2.1 DESCRIEREA TIPURILOR DE MICROBETOANE ANALIZATE
În cadrul acestui experiment, publicat în Revista Română de Materiale (Ștefan (Oancea), et al.,
2018), s-au introdus în beton trei tipuri de deșeuri (cenușă zburătoare, granule de PET și granule
de polistiren), iar caracteristicile mecanice au fost analizate pentru diferite doze de substituție a
cimentului și agregatelor.
8.2.1.1 Materiale utilizate
Amestecul de control (MC) a avut următoarele componente: ciment 430 kg/m3, agregat sort 0-4
mm (nisip): 1070 kg/m3 și sort 4-8 mm: 655 kg/m3. Apa a fost de 198 l/m3. Ca aditiv
superplastifiant a fost utilizat MasterGlenium SKY 617 de la BASF. Cimentul a fost tip CEM IIB-
M-S-LL-42.5N conform standardului românesc (SR EN 197-1:2011).
Amestecurile de micro-beton cu deșeuri au avut cenușă zburătoare ca înlocuitor al cimentului (în
proporție de 10%). Cenușa de termocentrală folosită la experimentări provine de la Centrala
termică Holboca Iași, rezultată prin arderea cărbunelui. Cenușa zburătoare îndeplinește condițiile
tehnice din STAS 8819-88 tip B pentru adaos înlocuitor de parte fină (fig. 8.1).
Ca înlocuitor pentru agregatul de 0-4 mm au fost utilizate granule de polistiren (fig. 8.2) și granule
de PET (fig. 8.3).
Fig. 8.1 Cenușă volantă
220
Granulele din polistiren au avut diferite diametre, variind între 1-4 mm. Deșeurile de PET s-au
obținut prin tăierea sticlelor în bucăți mici, care în teste au avut dimensiuni cuprinse între 1 mm și
4 mm.
Agregatele au fost înlocuite în proporție de 30%, 60% și 100% cu deșeuri în același volum
corespunzător.
Fig. 8.2 Granule de polistiren
Probele la care agregatul sort 0-4 mm a fost înlocuit cu polistiren au fost notate cu MC PO1 până
la MC PO3, probele cu PET au fost notate cu MC PET1 până la MC PET3. În tabelul 8.1 sunt
evidențiate procentele de ciment și agregat ce se înlocuiesc, pentru fiecare tip de micro-beton.
Fig. 8.3 Granule de PET
221
Capitolul 8
Componența microbetoanelor analizate - procentual Tabelul 8.1

Denumirea Agregat fin Agregat grosier Cenușă Granule de Granule de
Ciment
rețetei de (0-4mm) (4-8mm) zburătoare polistiren PET
beton (%) (%) (%) (%) (%) (%)
MC 100 100 100 0 0 0
MC PO1 90 70 100 10 30 0
MC PO2 90 40 100 10 60 0
MC PO3 90 0 100 10 100 0
MC PET1 90 70 100 10 0 30
MC PET2 90 40 100 10 0 60
MC PET3 90 0 100 10 0 100
8.2.1.2 Tipuri de probe
Betonul proaspăt al ambelor tipuri de micro-beton a fost plasat în următoarele tipuri de matrițe:
cuburi cu laturile de 100 mm (pentru determinarea rezistenței la compresiune fc), prisme cu
dimensiunile de 100x100x550 mm (pentru determinarea rezistenței la întindere din încovoiere fti)
și cilindri cu diametrul de 100 mm și lungimea de 200 mm (pentru determinarea rezistenței la
întindere prin despicare ftd). Probele au fost păstrate la temperatura de 20°C timp de 28 de zile
până la efectuarea testelor pentru determinarea rezistenței la compresiune (fc), a rezistenței la
întindere din încovoiere (fti) și a rezistenței la întindere prin despicare (ftd) conform standardului,
pentru minimum trei eșantioane (SR EN 12390-3, 2009), (SR EN 12390-5, 2005), (SR EN 12390-
6, 2010). A fost determinată și densitatea betonului proaspăt și întărit (SR EN 12390-7, 2009).
Valorile prezentate în continuare reprezintă media valorilor obținute pentru cele trei eșantioane.
8.2.2 CARACTERISTICILE MECANICE ALE MICROBETOANELOR ANALIZATE
8.2.2.1 Densitatea betonului întărit
Conform testelor efectuate, densitatea betonului întărit, cu ambele tipuri de deșeuri, este mai mică
în comparație cu betonul de control, variind între 2042 kg/m3 și 1243 kg/m3 pentru beton cu
granule de polistiren, respectiv între 2102 kg/m3 și 1608 kg/m3 pentru beton cu PET, valorile
obținute regăsindu-se în tabelul 8.2 (Ștefan (Oancea), et al., 2018).
Densitatea betonului proaspăt și întărit al microbetoanelor analizate Tabelul 8.2
Densitatea betonului proaspăt Densitatea betonului întărit
Denumirea rețetei de beton
[kg/m3] (valoare medie) [kg/m3] (valoare medie)
MC 2100 2273
MC PO1 2000 2042
MC PO2 1800 1694
MC PO3 1305 1243
MC PET1 2267 2102
MC PET2 2160 2020
MC PET3 1667 1608
222
Pentru ambele tipuri de beton densitatea a scăzut odată cu creșterea procentului de agregat înlocuit.
Pentru obținerea de beton ușor, substituția agregatului trebuie să fie mai mare de 30%, pentru
ambele tipuri de deșeuri.
8.2.2.2 Rezistența la compresiune
Valorile rezistenței la compresiune obținute pe eșantioanele experimentale sunt prezentate în

tabelul 8.3 și sunt reprezentate în fig. 8.4.
Fig. 8.4 Variația rezistenței la compresiune a rețetelor de beton testate
Valorile rezistenței la compresiune pentru ambele tipuri de micro-beton cu substituție din deșeuri
au fost mai mici decât cele ale amestecului de control. Valorile rezistenței la compresiune pentru
micro-betoanele cu polistiren au fost mai mici cu procente între 45,5% și 86,1%. În cazul micro-
betonului cu PET, procentele de scădere au fost între 33,5% și 72,2%. Probele cu PET au prezentat
valori mai mari ale rezistenței la compresiune decât cele ale polistirenului pentru toate probele cu
procente diferite de substituție a agregatului. Valoarea cea mai mare a rezistenței la compresiune
(fc = 24,00 N/mm2) a fost obținută pentru MC PET 1, în comparație cu cea a MC PO1 care a fost
fc = 19,69 N/mm2.
8.2.2.3 Rezistența la întindere din încovoiere
Valorile obținute pentru rezistența la întindere din încovoiere sunt date în tabelul 8.3 și sunt
reprezentate în fig. 8.5.
223
Capitolul 8
Fig. 8.5 Variația rezistenței la întindere din încovoiere a rețetelor de

beton testate
Valorile rezistenței la întindere din încovoiere pentru ambele tipuri de micro-beton cu substituție
din deșeuri au fost mai mici decât cele ale amestecului de control. Valorile fti pentru micro-
betoanele cu polistiren au fost mai mici cu procente între 37% și 69,4%. În cazul micro-betonului
cu PET, procentele de scădere au fost între 26,5% și 34,3%. Probele cu PET au prezentat valori
mai mari ale fti decât cele cu polistiren pentru toate procentele de substituție a agregatului. Valoarea
cea mai mare a fti = 1,61 N/mm2 a fost obținută pentru MC PET 1, în comparație cu cea a MC PO1
care a fost fti = 1,38 N/mm2. Pe baza acestor rezultate se poate afirma că amestecurile de beton cu
granule din PET au comportarea la întindere din încovoiere apropiată de cea a amestecului simplu
de beton.
Figurile 8.6 și 8.7 reprezintă probele MC PO2 și MC PET3 după încercarea la întindere din
încovoiere, observându-se și distribuția omogenă a deșeurilor utilizate.
Fig. 8.6 Distribuția cvasi-omogenă a granulelor de polistiren în proba

de beton MC PO2
224
Fig. 8.7 Distribuția cvasi-omogenă a granulelor de PET în proba de

beton MC PET3
8.2.2.4 Rezistența la întindere prin despicare
Valorile obținute pentru rezistența la întindere prin despicare sunt date în tabelul 8.3 și sunt
reprezentate în fig. 8.8.
Valorile rezistenței la întindere prin despicare pentru ambele tipuri de micro-beton cu substituire
din deșeuri au fost mai mici decât cele ale amestecului de control. Valorile rezistenței la întindere
prin despicare pentru micro-betoanele cu polistiren au fost mai mici cu procente între 44,8% și
75%. În cazul micro-betonului cu PET procentele au fost între 33,2% și 35,5%. Probele cu PET
au prezentat valori mai mari ale lui ftd decât cele ale polistirenului pentru toate dozele de substituție
a agregatului. Valoarea cea mai mare a ftd = 1,15 N/mm2 a fost obținută pentru MC PET2, în
comparație cu cea a MC PO1 care a fost ftd = 0,95 N/mm2. Se poate observa că și în cazul rezistenței
la întindere prin despicare, comportarea betonului cu amestec de granule din PET este apropiată
de cea a betonului simplu.
Fig. 8.8 Variația rezistenței la întindere prin despicare a rețetelor de

beton testate
225
Capitolul 8
8.2.3 ANALIZA COMPARATIVĂ A REZULTATELOR
Media valorilor pentru toate rezultatele obținute pentru cele trei eșantioane se regăsesc în tabelul
8.3.
Rezistențele mecanice ale microbetoanelor analizate Tabelul 8.3

Rezistența la Rezistența la
Densitatea Rezistența la
întindere din întindere prin
Denumirea betonului întărit compresiune
încovoiere despicare
rețetei de beton kg/m3 (valoare fc - N/mm2
fti - N/mm2 ftd - N/mm2
medie) (valoare medie)
(valoare medie) (valoare medie)
Control - MC 2273 36.1 2.19 1.72
MC PO1 2042 19.69 1.38 0.95
MC PO2 1694 11.51 1.28 0.92
MC PO3 1243 5.02 0.67 0.43
MC PET1 2102 24 1.61 1.14
MC PET2 2020 22.82 1.49 1.15
MC PET3 1608 10.02 1.44 1.11
Figura 8.9 prezintă relația dintre rezistențele la compresiune (reprezentate în axa Y) și densitățile
corespunzătoare ale probelor de beton, după 28 de zile (reprezentate în axa X). Se poate observa
că scăderea densității probelor de beton este asociată cu scăderea rezistenței sale la compresiune.
De asemenea, trebuie menționat faptul că mărirea procentului de deșeuri din beton duce la
reducerea densității betonului întărit, deșeurile folosite având densități mai mici decât agregatul
substituit.
Din fig. 8.9 se observă de asemenea că pentru ambele tipuri de betoane studiate cea mai mare
valoare pentru rezistența la compresiune s-a obținut pentru betoanele cu densitățile cele mai mari
(MC PET1, MC PET 2 și MC PO1). Pentru betonul cu cea mai mică densitate (MC PO3) s-a
obținut cea mai mică valoare a lui fc. Comparând cele 2 tipuri de deșeuri, PET-ul este mai rigid și
mai greu decât polistirenul, rezultând astfel un beton mai greu și mai compact chiar și pentru dozaje
de înlocuire a agregatului mai mari, cum e cazul compoziției MC PET 2 care conține 60% agregat
înlocuit cu PET.
Analizând relația dintre rezistența la compresiune și rezistența la întindere din încovoiere (fig.
8.10) se observă că în cazul micro-betonului cu PET dozajul de agregat înlocuit nu influențează
semnificativ valoarea rezistenței la întindere din încovoiere, valorile fiind apropiate chiar pentru
rezistențe la compresiune mici (de exemplu MC PET3).
În cazul micro-betonului cu polistiren, odată cu scăderea rezistenței la compresiune scade și
valoarea lui fti. Pentru ambele tipuri de deșeuri se constată că pentru valori apropiate ale
rezistențelor la compresiune și rezistențele la întindere din încovoiere au valori apropiate, ușor mai
scăzute la micro-betonul cu polistiren, având în vedere pe de o parte rigiditatea redusă a granulelor
care sunt mult mai elastice decât PET-ul și pe de altă parte, o capacitate mai mică a granulelor de
preluare a eforturilor de întindere comparativ cu deșeul de PET tocat.
226
Fig. 8.9 Relația dintre densitatea betonului întărit și rezistența la

compresiune
Fig. 8.10 Relația dintre rezistența la compresiune și rezistența la

întindere din încovoiere
Din fig. 8.11 se observă că în cazul microbetonului cu PET, rezistența la întindere prin despicare
nu depinde de valoarea rezistenței la compresiune, pentru toate tipurile analizate valorile
rezistenței la întindere prin despicare au fost foarte apropiate chiar dacă rezistența la compresiune
a scăzut semnificativ. La micro-betonul cu polistiren, până la dozaje de 60% valorile lui ftd nu scad
semnificativ cu scăderea lui fc, ci doar pentru valori foarte reduse ale acesteia.
227
Capitolul 8
Fig. 8.11 Relația dintre rezistența la compresiune și rezistența la

întindere prin despicare
8.2.4 CURBA CARACTERISTICĂ COMPLETĂ A BETOANELOR ANALIZATE,

SUPUSE LA COMPRESIUNE
O caracteristică foarte importantă a fiecărui material de construcție recent dezvoltat este și

capacitatea sa de disipare a energiei, mai ales atunci când este proiectat pentru construcții situate
în zone seismice. Capacitatea de disipare a energiei poate fi stabilită prin determinarea ariei dintre
axa orizontală și curba caracteristică a materialului (Budescu, et al., 2015).
În acest sens, au fost determinate și curbele de solicitare completă a tensiunilor pentru amestecurile
de beton analizate în cadrul acestui studiu. Programul experimental a fost realizat folosind un
dispozitiv de testare dezvoltat și patentat la Facultatea de Construcții și Instalații de la
Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iași (Negoiță, et al., 1980).
Pentru fiecare dintre amestecurile de beton care încorporează agregate de material rezidual, au fost
testate trei epruvete cilindrice (100mm x 200mm) la vârsta de 28 de zile. Înainte de testarea
experimentală, părțile superioare și inferioare ale tuturor eșantioanelor au fost șlefuite pentru a
elimina efectul de frecare între eșantion și plăcile dispozitivului de testare. După cum se arată în
figura 8.12, trei traductori rezistivi pentru măsurarea deplasărilor au fost plasați la 120° pe
circumferința eșantionului.
228
a. b.
Fig. 8.12 Testarea probelor cilindrice din beton la compresiune pentru

obținerea curbelor caracteristice complete tensiune-deformație
specifică: a) probă MC PET; b) probă MC PO
Rezultatele obținute sunt prezentate sintetic în figura 8.13, pentru amestecurile de beton cu granule
din polistiren și în figura 8.14, pentru amestecurile de beton cu granule din PET (Ștefan (Oancea),
et al., 2018).
Fig. 8.13 Curbele caracteristice complete la compresiune pentru rețetele

de beton cu adaos de granule din polistiren
229
Capitolul 8
Fig. 8.14 Curbele caracteristice complete la compresiune pentru rețetele

de beton cu adaos de agregate din PET
Analizând curbele caracteristice complete ale materialelor testate, se poate observa că odată cu
creșterea conținutului de material reciclat din beton de la 30% la 100% se obține o scădere a
rezistenței la compresiune. În același timp, se observă o creștere a deformației specifice axiale ce
corespunde tensiunii de vârf. Valorile cele mai mari ale deformației specifice au fost înregistrate
pentru amestecurile MC PO. În cazul amestecurilor MC PET, scăderea rezistenței la compresiune
este mai pronunțată atunci când procentul de înlocuire a agregatului natural fin atinge valoarea de
100% (MC PET3). Prin urmare, și capacitatea de disipare a energiei descrește odată cu creșterea
procentului de înlocuire a agregatelor, valoarea cea mai mică fiind înregistrată în cazul
eșantionului MC PO3.
În cazul eșantioanelor de beton care încorporează granule de polistiren, supuse la compresiune,
curbele caracteristice complete au o formă neobișnuită în raport cu alte curbe obținute pentru
materialele de construcție. Acest comportament specific apare datorită dispersiei neuniforme a
granulelor de polistiren care fac specimenele de beton să devină mai puțin rigide. Cedarea casantă
bine-cunoscută în cazul specimenelor de beton de medie sau înaltă rezistență nu mai survine. În
locul acesteia, se produce o redistribuire continuă a tensiunilor.
În cazul probelor de beton care încorporează agregate PET supuse la compresiune, curbele
caracteristice complete dezvăluie faptul că înlocuirea agregatelor fine în beton cu agregatele PET
nu afectează prea mult valoarea deplasărilor specifice corespunzătoare tensiunii maxime. De
asemenea, valorile tensiunii maxime sunt mult mai mari comparativ cu cele ale amestecurilor de
beton cu granule de polistiren.
În consecință, curbele caracteristice complete ale amestecurilor de beton analizate care
încorporează materialele considerate și deșeuri menționate mai sus, în condiții de încărcare,
230
prezintă o capacitate îmbunătățită de absorbție a energiei în comparație cu amestecul de beton

obișnuit. Astfel, în cazul betonului obișnuit supus la compresiune, deplasarea specifică
corespunzătoare tensiunii maxime nu depășește 3 ‰, în conformitate cu (Budescu, et al., 2015),
în timp ce betonul cu granule din PET prezintă valori ale deplasării între 6-9 ‰, iar betonul cu
granule de polistiren, are valorile deplasărilor între 13-16 ‰.
8.2.5 CONCLUZII PRIVIND CARACTERISTICILE MECANICE ALE

MICROBETOANELOR ANALIZATE
A fost studiat un beton cu cenușă volantă (zburătoare) cu două tipuri de substituție din deșeuri. În
ambele cazuri cenușa zburătoare a înlocuit 10% din doza de ciment, iar sortimentul agregat 0-4
mm a fost înlocuit cu granule de polistiren și PET în doze cuprinse între 30% și 100%.
Pentru ambele tipuri de substituție a deșeurilor, rezistențele mecanice au fost mai mici decât cele
ale amestecului de control. Dintre probele de micro-beton cu substituție din deșeuri, cele cu PET
au prezentat valori mai ridicate pentru toate rezistențele mecanice, în comparație cu cele ale
granulelor de polistiren.
Pentru dozele mai mici de substituție cu deșeuri în ambele cazuri de beton, rezistențele mecanice
au fost mai mari.
Este obținut beton ușor pentru doze mai mari de substituire cu deșeuri pentru ambele tipuri de
deșeuri.
Microbetonul cu substituție din PET a prezentat o rezistență bună la compresiune pentru o
substituție a agregatului de 30%, comparabilă cu aceea a betonului structural.
Rezistențele la întindere prin încovoiere și despicare nu descresc odată cu scăderea rezistenței la
compresiune, ele având valori apropiate până la dozaje de 60% de înlocuire a agregatului pentru
ambele tipuri de deșeuri utilizate.
Curbele caracteristice complete ale amestecurilor de beton analizate care încorporează materialele
de deșeu menționate, în condiții de încărcare, arată capacitatea îmbunătățită de absorbție a energiei
în comparație cu amestecurile obișnuite de beton.
Prin urmare, utilizarea amestecurilor de beton cu astfel de deșeuri reprezintă o soluție viabilă atunci
când capacitatea de deformare a materialului este o caracteristică importantă.
Microbetonul cu înlocuitor de PET al nisipului a prezentat valori mai ridicate ale rezistențelor
mecanice, decât microbetonul cu polistiren, pentru dozaje mici de deșeu putând fi utilizat la
elemente din beton armat cu rol structural.
Micro-betonul cu înlocuire cu polistiren, având valori mai mici ale caracteristicilor mecanice, este
recomandat pentru elemente nestructurale.
Prin prisma densităților, betoanele cu înlocuire de agregat cu densități mici pot fi considerate ca
variante de betoane ușoare la care preponderentă să fie analiza comportării termice și acustice.
231
Capitolul 8
8.3 CARACTERISTICILE ACUSTICE ALE UNOR MATERIALE SUSTENABILE
8.3.1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND ABSORBȚIA SUNETULUI
8.3.1.1 Disiparea energiei sonore
Legea conservării energiei afirmă că energia nu poate să fie creată sau distrusă, dar poate fi
schimbată dintr-o formă în alta. Astfel, se pune întrebarea „cum putem diminua energia sonoră
până la un nivel care să nu deranjeze, astfel încât aceasta să rămână la nivelul de sunet, nu să
devină zgomot. Sunetul este energia vibratorie a particulelor de aer, și ea poate fi disipată sub
formă de căldură.
Atunci când un sunet S atinge un perete de beton acoperit cu material acustic, cum ar fi în figura
8.15, energia pe care o conține unda sonoră se descompune. Vom avea mai întâi o componentă
reflectată A returnată în aer de la suprafața materialului acustic. Desigur, există o anumită pierdere
de căldură E în aer care este apreciabilă doar la frecvențele mari. O parte din sunet pătrunde în
materialul acustic reprezentat de stratul umbrit. Direcția de deplasare a sunetului este
redirecționată în jos, deoarece materialul acustic este mai dens decât aerul. Există căldură pierdută
(F) datorată rezistenței la frecare pe care materialul acustic o are asupra vibrațiilor particulelor de
aer. Când raza de sunet lovește suprafața betonului, se întâmplă două lucruri: o componentă este
reflectată (B), iar raza este îndoită puternic în jos deoarece betonul are o densitate mult mai mare
decât cea a materialului absorbant. Desigur, mai există și pierderea de căldură (G) în interiorul
betonului. Pe măsură ce raza călătorește, energia acesteia se diminuează din ce în ce mai mult,
atinge granița dintre aer și beton și suferă o altă reflexie (C) și refracție (D) cu căldura pierdută (I,
J și K) în cele trei medii pe care le traversează (material acustic, beton și aer).
Raza sonoră S din fig. 8.15 este supusă unor evenimente complexe pe parcursul traversării acestei
bariere, trecerea prin aer sau materiale acustice, precum și refracțiile apărute disipează o parte din
energia sonoră inițială. Refracțiile înclină raza, dar nu disipă neapărat căldură. Din fericire, toate
aceste detalii nu sunt implicate în practică în problemele de absorbție, o importanță deosebit de
mare având-o capacitatea de absorbție a materialelor.
Mai simplu spus, atunci când undele sonore interacționează cu materiale reale, energia conținută
în unda incidentă este reflectată, transmisă prin material și absorbită în material. Astfel, balanța
energetică este:
(8.1)
unde:
̶ Ei = energia incidentă;
̶ Er = energia reflectată;
̶ Et = energia transmisă;
̶ Ea = energia absorbită.
232
Fig. 8.15 O rază sonoră care atinge un material absorbant acustic

montat pe un perete de beton suferă o refracție de la trei suprafețe
diferite și absorbție în aer și două materiale diferite, cu grade diferite
de refracție la fiecare interfață
8.3.1.2 Evaluarea absorbției sonore
Absorbția acustică este caracterizată de ”coeficientul de absorbție acustică, α” definit prin raportul
subunitar între energia totală (aparent) “absorbită” și energia totală incidentă a undelor sonore,
exprimat pe frecvențe standardizate sau prin clase de absorbție.
Pornind de la principiul de conservare a energiei (relația 8.1) dacă o împărțim la Ei, obținem:
(8.2)
1
Putem exprima fiecare raport de energie ca un coeficient de refracție sau de transmisie.
Coeficientul de absorbție poate fi definit ca fracțiunea din energia incidentă, care nu este
reflectată:
(8.3)
1
Coeficientul de absorbție va fi de 0% dacă toată energia undelor sonore este reflectată la impactul
cu o suprafață. Dacă toată energia este absorbită sau transmisă mai departe, coeficientul de
233
Capitolul 8
absorbție va fi de 100%. Valorile sunt furnizate, de obicei în literatura de specialitate la frecvențe

standard de 125, 250, 500, 1000 și 2000 Hz.
De asemenea, se definește coeficientul de reflexie r, ca fiind raportul dintre amplitudinea undei
reflectate și amplitudinea unei incidente. Unda sonoră fiind o undă de presiune, pentru coeficientul
de reflexie acustică se poate scrie relația:
(8.4)
unde pr și pi sunt amplitudinile undei de presiune reflectată, respectiv incidentă.

Așa cum este cunoscut, energia undei este proporțională cu pătratul amplitudinii mișcării periodice
a punctului material, ca urmare:
(8.5)
Rezultă că între coeficientul de absorbție acustică α pentru unda plană și coeficientul de reflexie r,
există următoarea dependență:
1 | | (8.6)
unde|…| indică modulul unei mărimi complexe.
| |/| | (8.7)
unde raportul | |/| | este raportul de undă staţionară, în care amplitudinile | | și | |

sunt măsurate la o frecvență dată.
8.3.2 METODA DE DETERMINARE A COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE

ACUSTICĂ
8.3.2.1 Camera anecoidă (sau surdă)
O camera anecoidă (anechoic room) este o încăpere izolată cu materiale fonoabsorbante față de
zgomotele externe și față de vibrații, unde sunetele sunt absorbite aproape în totalitate (99%) (fig.
8.16).
Camera anecoidă de la Facultatea de Mecanică din Iași, construită în 1982, are volumul de 800
m3, și dimensiunile de 10 x 10 x 8 m, accesul în interior făcându-se printr-o ușă de acces de 1,5 x
2m. În interior sunt amplasate prisme din vată minerală pe bază de argilă, cu formă neregulată, ce
anulează undele acustice reflectate (fig. 8.17). Fundația încăperii nu are nicio legătură cu fundația
clădirii, izolarea antivibratorie fiind aproape perfectă, prismele fonoizolante fiind fixate pe un
covor de cauciuc. Camera anecoidă este dotată cu echipamente de măsurare Bruel&Kjaer. și de
procesare National Instruments, măsurătorile putând fi realizate cu mare acuratețe (Bujoreanu,
2015).
234
Fig. 8.16 Reprezentarea unei camere anecoide

.
Fig. 8.17 Camera anecoidă de la Facultatea de Mecanică din Iași
Camera anecoidă are următoarele caracteristici:

̶ coeficientul de absorbție al .pereților (α) este 99% .în banda de frecvență .de la 150 Hz
până .la 20 kHz; acesta depinde de .caracteristicile materialului fonoabsorbant, .de
forma și dimensiunile .prismelor absorbante;
̶ pentru izolația fonică față de .exterior se recomandă atenuări. de 60 ÷ 75dB, astfel .încât
zgomotul de fond din .cameră să fie situat sub pragul. de audibilitate; .zgomotul de
fond se .încadrează în curba de .zgomot Cz 25;
235
Capitolul 8
̶ izolația antivibratorie, pe izolatori. din cauciuc sintetic, asigură. o frecvență proprie

redusă. (<10Hz).
8.3.2.2 Metodologia utilizată pentru determinarea coeficienților de absorbție acustică
Conform cu standardul european (SR EN ISO 354, 2004), măsurătorile coeficienților de absorbție
se realizează în camere reverberante, adică în câmp acustic difuz. Utilizarea acestui standard poate
conduce la inexactitatea rezultatelor, deoarece acestea sunt influențate de modul de amplasare a
probelor în interiorul camerei, și de “efectul de colț” datorat faptului că proba are o anumită
grosime.
O altă metodă este bazată pe interferometrul acustic, pe tubul Kundt cu regim de unde staționare,
ce este prezentată în prima parte a standardului european (SR EN ISO 10534-1, 2002) și pe metoda
funcțiilor de transfer detaliată în partea a doua a aceluiași standard.
Standardul stabilește că măsurarea coeficienților de absorbție se poate face prin raportarea valorii
amplitudinii maxime la amplitudinea minimă a undei staționare din tub, pentru a determina
coeficientul de reflexie acustică, urmând ca apoi să se determine coeficientul de absorbție
corespunzător, α, conform relațiilor:
| | | | 1 (8.8)
1
| | 1
unde
(8.9)
și:
̶ I1 și I2 sunt intensitățile undei incidente și reflectate;
̶ pi și pr sunt presiunile sunetului din unda incidentă și reflectată;
̶ pmax și pmin sunt valorile maximă și minimă a presiunii undei staționare.
Standardul, în partea a doua, descrie procedeul de determinare a coeficientului de reflexie a undei
sonore, r, prin definirea funcției de transfer H dintre două microfoane, distanțate între ele și la
distanță față de probă, utilizând relațiile:
(8.9)
(8.10)
1 (8.11)
236
unde p1 și p2 reprezintă presiunile acustice .măsurate de cele două. microfoane poziționate în

spatele .probei, în tub; l .este distanța de la .probă la primul microfon; .s este distanța .dintre
microfoane.
Metodologiile experimentale descrise de standarde conduc la o mare varietate a rezultatelor
obținute pentru coeficientul de absorbție a sunetului, ce diferă mult de la un autor la altul. Nici
unul dintre standarde nu prevede realizarea măsurătorilor ”în situ”.
După corelarea dintre diversele prevederi ale standardelor în domeniu, colectivul Departamentului
de Inginerie Mecanică, Mecatronică și Robotică, din cadrul Facultății de Mecanică, Universitatea
Tehnica „Gheorghe Asachi”, Iași, condus de doamna prof. univ. dr. ing. Carmen Bujoreanu, a
decis că pot utiliza metoda tubului de impedanță .(Kundt) adaptată la condițiile. de câmp acustic
liber. oferit de camera .anecoidă (Bujoreanu, et al., 2017), modificând astfel procedura standard,
conform propunerii lui (Feng, 2013).
Metoda tubului de impedanță prevăzută de standardul ISO 10534-1:2002 presupune că undele
sonore se propagă de la o sursă, prin tubul interferometric, se reflectă de probă, unda reflectată
compunându-se cu cea incidentă și formând un sistem de unde staționare (SR EN ISO 10534-1,
2002). Ansamblul microfon-cărucior se deplasează de-a lungul tubului, culege semnalul acustic și
apoi, prin placa de achiziție, transmite la calculator pentru prelucrarea datelor cu softul adecvat.
Fig. 8.18 prezintă schema experimentală pentru determinarea coeficienților de absorbție a
materialelor.
Fig. 8.18 Instalație experimentală pentru determinarea coeficientului de

absorbție acustică (Bujoreanu, et al., 2017)
Într-un tub de impedanță standard, coeficientul de absorbție măsurat, αstandard, este raportul dintre
energia disipată în interiorul materialului și energia incidentă a sunetului, luând în considerare
numai coeficientul de reflexie a presiunii acustice, r (Feng, 2013).
237
Capitolul 8
ă (8.12)
; 1 | |
ă
În mod obișnuit, în metoda tubului, coeficientul de absorbție este înțeles ca unul care se măsoară
când se montează un suport rigid la capătul tubului, prin urmare transmisia este evitată.
Adaptarea metodei de măsurare a coeficienților de absorbție acustici, implementată de Bujoreanu

C. (Bujoreanu, et al., 2017) este descrisă mai jos.
Standardul prevede că proba pentru care se dorește determinarea coeficientului de absorbție este
prinsă de un suport rigid, care închide capătul tubului ca un capac. Dacă în loc de acest suport rigid
de sprijin avem o terminație anecoidă, atunci coeficientul de absorbție măsurat, va include atât
energia disipată în interiorul probei, cât și energia transmisă prin aceasta către terminație. Când
avem suportul rigid, atunci acest termen, ce definește transmisia sunetului, dispare, și suntem exact
în situația prevăzută de standard. Această terminație a tubului, suportul rigid, poate fi asimilat cu
însăși camera anecoidă.
Energia absorbită de un material alipit unui perete, sau unui panou, reproduce situația descrisă de
standard. Pe de altă parte, în realitate întâlnim cel mai des situații în care materialele sunt libere,
nesprijinite, în interiorul spațiilor de locuit, în clădiri de birouri, astfel încât trebuie luată în
considerare atât energia absorbită cât și energia transmisă prin aceste materiale. Acesta este și
cazul barierelor de zgomot, ce sunt montate independent.
În studiul de caz prezentat în continuare s-a optat pentru înlocuirea “suportului de sprijin” și
utilizarea camerei anecoide, în scopul determinării coeficientului de absorbție al unor materiale
sustenabile. Rezultatele studiului au fost publicate în Journal of Cleaner Production (Oancea, et
al., 2018). (Bujoreanu, et al., 2017) menționează în primul studiu publicat ce prezintă această
metodă adoptată de determinare a coeficientului de absorbție, că modificând procedura standard,
înțelesul coeficientului de .absorbție se modifică. Coeficientul de absorbție astfel măsurat este
coeficientul real și are valori mai mici decât coeficientul de absorbție standard măsurat în metoda
tubului, cu o fundație rigidă la sfârșit, raportată în general în literatură.
În metoda utilizată, cu tubul modificat, cu capătul introdus în camera anecoidă, există o transmisie
de energie sonoră prin eșantion, evidențiată prin coeficientul de transmisie, t.
În acest caz, coeficientul real de absorbție a sunetului, αreal este estimat de (Feng, 2013).
1 | | | | (8.13)
Lanțul de achiziție, de măsurare și de prelucrare a datelor este compus din:

̶ generator de semnal sinusoidal;
̶ microfon;
̶ sonometrul conectat la microfon și la placa de achiziție;
̶ laptop cu softul LabVIEW pentru prelucrarea datelor.
238
Generatorul de semnal conectat .la difuzoare emite. unde sinusoidale de .la un capăt al .tubului
către celălalt .capăt (unde proba este .fixată), care are ieșirea .în camera anecoidă (fig.8.19).
Fig. 8.19 Sistemul de testare
8.3.3 DESCRIEREA MATERIALELOR TESTATE ȘI REZULTATELE OBȚINUTE
8.3.3.1 Descrierea materialelor testate
Scopul acestui studiu a fost determinarea coeficienților de absorbție a sunetului a materialelor

compozite din beton cu diverse deșeuri înglobate, care pot fi utilizate în realizarea barierelor
acustice. Rezultatele au evidențiat că aceste tipuri de materiale reprezintă o soluție durabilă atât
pentru problema deșeurilor, cât și pentru problemele de zgomot ale orașelor noastre. S-a optat
pentru utilizarea în beton a deșeurilor din granule de polistiren, PET, dar și deșeuri vegetale și
animale, deoarece cantitatea acestor deșeuri pe care le generăm este neașteptat de ridicată. Toate
aceste deșeuri au fost studiate, așa cum este prezentat în prima parte a acestui capitol, dar ideea
acestui studiu este de a vedea dacă aceste materiale pot contribui la îmbunătățirea confortului sonor
pe care îl experimentăm în exterior (prin utilizarea lor în crearea de bariere fonice) sau în interior
pereți sau placări pentru clădirile existente). Utilizarea deșeurilor pentru crearea panourilor
utilizate în barierele de zgomot reprezintă un factor important în determinarea durabilității
acestora, după cum demonstrează (Oltean-Dumbrava & Miah, 2016).
Pentru determinarea coeficienților de absorbție acustică au fost realizate probe din beton cu diferite
materiale reciclate: granule de polistiren, din PET, granule din știuleți de porumb tratați și din
tulpină de floarea soarelui, precum și ghemotoace din lână.
Toate probele se bazează pe aceleași componente ca cele ale amestecului de control (denumit mc),
un microbeton având în compoziție ciment (430 kg/m3), agregat sort 0-4 mm (1070 kg/m3) și
agregat sort 4-8 mm (655 kg/m3). Pentru reducerea raportului apă / ciment a fost utilizat un aditiv
superplastifiant bazat pe polimer carboxilic, iar pentru accelerarea procesului de hidratare a
239
Capitolul 8
cimentului a fost utilizat un accelerator pe bază de rodanid. Raportul apă / ciment a fost de 0,43.
În toate tipurile de resturi de beton, 50% din volumul agregatelor a fost înlocuit cu deșeurile
corespunzătoare, după cum este descris mai jos.
Microbetonul cu polistiren (notat în acest studiu mc-pol) conține 50% din volumul agregatelor
înlocuite cu granule de polistiren de diferite diametre cuprinse între 1-4 mm (fig.8.20). Pentru
amestecul de beton cu PET, deșeurile de PET au fost obținute prin tăierea sticlelor în bucăți mici,
care în teste au variat de la 1 mm la 4 mm (fig.8.21). Microbetonul cu PET este notat în acest
studiu cu mc-pet.
În cazul microbetonului cu porumb (denumit în studiu ca mc-corn) s-au adăugat granule din
știuleți de porumb cu diametrul variabil de la 1 la 6 mm (fig.8.22). Granulele au fost tratate cu o
soluție de silicat de sodiu pentru reducerea capacității de absorbție a apei de la 294% până la 127%
față de greutatea lor inițială uscată, ca în (Helepciuc, et al., 2017).
În cazul betonului de floarea-soarelui (denumit în acest studiu ca mc-sun) s-a adăugat tulpină de
floarea soarelui mărunțită în granule cu diametrul variabil de la 1 la 5 mm și fibre cu lungimea de
5-25 mm (fig.8.23). Acestea au fost tratate, de asemenea, cu același tip de soluție de silicat de
sodiu, obținând scăderea capacității de absorbție a apei de la 402% până la 100% față de greutatea
lor inițială uscată.
Fig. 8.20 Granulele de polistiren utilizate în microbetonul mc-pol
Fig. 8.21 Granulele de PET utilizate în microbetonul mc-pet
240
În betonul cu granule de lână (denumit în acest studiu ca mc-wool) s-au adăugat bile cu diametrul
de 6-16 mm din fibre de lână de oaie lipite cu adeziv plastifiat de poliacetat de vinil (fig.8.24).
Fig. 8.22 Granulele din știuleți de porumb utilizate în microbetonul

mc-corn
Fig. 8.23 Granulele din tulpina de floarea-soarelui utilizate în

microbetonul mc-sun
Fig. 8.24 Bile din lână de oaie utilizate în microbetonul mc-wool

Probele realizate pentru determinarea coeficienților de absorbție acustică sunt cilindrice (fig. 8.25),
cu diametrul de 100 mm, pentru încadrarea perfectă în tubul Kundt, pentru același tip de material
fiind realizate probe cu grosimea de 40 mm și de 80 mm, în ideea că cele de 40 mm pot fi folosite
ca panouri modulare prinse de o structură adițională, iar cele de 80 mm, pot fi folosite ca elemente
de sine-stătătoare, cu înălțime limitată, nefiind necesară utilizarea altei structuri de susținere a
panourilor. De asemenea s-a urmărit determinarea variației coeficientului de absorbție a sunetului
în funcție de grosimea materialului.
241
Capitolul 8
Fig. 8.25 Eșantioanele pentru determinarea coeficientului de absorbție

acustică
8.3.3.2 Rezultatele obținute
Pentru fiecare material a fost măsurat nivelul ponderat de presiune acustică, dB(A), a undelor
incidente și reflectate de probă din tubul de impedanță, cu metodologia descrisă anterior. A fost
realizată analiza în 1/3 octavă cu ajutorul softului LabVIEW.
Metoda măsurării ponderate A, dB(A) combină datele de sunet din banda octavei într-un descriptor
cu un singur număr. Litera "A" indică faptul că sunetul a fost filtrat pentru a reduce puterea
sunetelor cu frecvențe foarte joase și foarte înalte și corespunde sensibilității urechii umane.
Urechea umană funcționează astfel și intenția acestui studiu este de a asambla în bariere de
absorbție a sunetului aceste materiale compozite pe bază de beton, pentru a îmbunătăți confortul
acustic în mediul urban. Trebuie reținut faptul că urechea umană este cea mai sensibilă la sunete
în intervalul de frecvențe de la 1000 Hz până la 4000 Hz decât la cele cu frecvențe foarte scăzute
sau înalte. Aceasta înseamnă că zgomotul la frecvențe înalte sau joase nu va fi la fel de enervant
ca atunci când energia sa este concentrată în frecvențele de mijloc (Vér & Beranek, 2006).
Frecvența superioară măsurată este limitată la frecvențele undelor stationare care pot călători în
tub în funcție de viteza sunetului și diametrul tubului (Vér & Beranek, 2006). Măsurătorile din
acest studiu au putut acoperi numai frecvențe de până la 2000 Hz, deoarece diametrul tubului a
fost de 100 mm.
Fiecare probă a fost testată de trei ori și s-a considerat valoarea medie calculată.
După efectuarea achiziției de date, analizei în octavă și prelucrării lor, au fost obținut rezultate care
descriu relația dintre frecvență și coeficientul de absorbție al sunetului a materialelor noi, realizate
cu ajutorul deșeurilor. De notat că, în conformitate cu procedura adoptată și prezentată anterior,
valoarea acestor coeficienți include atât absorbția cât și transmisia sunetului. Energia disipată în
interiorul unui material, împreună cu energia transmisă prin acest material se propagă în camera
anecoidă. Prin urmare, valorile coeficientului de absorbție măsurate astfel, sunt mai mici decât
cele obținute prin măsurători standard (cu suportul rigid la capătul tubului).
242
După cum se poate observa din graficele realizate pentru compararea coeficienților de absorbție a
sunetului fiecărui material cu proba de control mc, toate tipurile de beton cu materiale reciclate
analizate au un comportament mai bun în ceea ce privește absorbția energiei sonore (fig. 8.26 -
8.31) (Oancea, et al., 2018).
Fig. 8.26 Variația coeficientului de absorbție a sunetului (inclusiv transmisia)

pentru amestecul de control (mc) pentru probele de 40 mm și 80 mm

pentru microbetonul cu granule din polistiren (mc-pol) pentru probele de 40
mm și 80 mm, comparativ cu cele ale amestecului de control (mc)
243
Capitolul 8

pentru microbetonul cu granule din PET (mc-pet) pentru probele de 40 mm și
80 mm, comparativ cu cele ale amestecului de control (mc)

pentru microbetonul cu granule din știuleți de porumb (mc-corn) pentru
probele de 40 mm și 80 mm, comparativ cu cele ale amestecului de control (mc)
244

pentru microbetonul cu granule din tulpina de floarea-soarelui (mc-sun) pentru
probele de 40 mm și 80 mm, comparativ cu cele ale amestecului de control (mc)

pentru microbetonul cu bile din lână de oaie (mc-wool) pentru probele de 40
mm și 80 mm, comparativ cu cele ale amestecului de control (mc)
Tabelul 8.4 prezintă coeficientul de absorbție a sunetului pentru fiecare material, pentru frecvența
centrală a benzii de 1/3 octavă.
Odată cu realizarea probelor pentru determinarea coeficienților de absorbție sonoră, au fost

realizate și eșantioane pentru determinarea densității betonului întărit și a rezistenței la
compresiune, ale acelorași materiale.
245
Capitolul 8
Coeficienții de absorbție sonoră (inclusiv transmisia), pentru fiecare

material Tabelul 8.4
Frecvența Coeficientul de absorbție sonoră α
[Hz] mc mc-pol mc-pet mc-corn mc-sun mc-wool
40mm 80mm 40mm 80mm 40mm 80mm 40mm 80mm 40mm 80mm 40mm 80mm
125 0.152 0.160 0.203 0.221 0.183 0.210 0.240 0.199 0.179 0.218 0.201 0.238
250 0.188 0.140 0.213 0.150 0.210 0.149 0.223 0.151 0.198 0.161 0.210 0.159
500 0.144 0.075 0.163 0.123 0.164 0.108 0.153 0.129 0.162 0.139 0.155 0.107
1000 0.144 0.385 0.168 0.411 0.182 0.496 0.160 0.450 0.149 0.481 0.159 0.456
2000 0.159 0.279 0.170 0.447 0.167 0.462 0.190 0.427 0.196 0.418 0.165 0.439
Tabelul 8.5 prezintă densitatea betonului întărit și rezistența la compresiune a fiecărui tip de
material testat. Pentru a determina rezistența la compresiune a tuturor tipurilor de microbeton,
betonul proaspăt a fost turnat în cuburi cu laturi de 100 mm. Probele au fost depozitate la 20 °C
timp de 28 de zile până la testarea pentru determinarea rezistenței la compresiune. Conform
standardelor, testele au fost efectuate pentru trei probe (SR EN 12390-3, 2009). Densitatea
betonului întărit a fost determinată în conformitate cu (SR EN 12390-7, 2009).
Valorile prezentate mai jos reprezintă valorile medii obținute pentru cele trei probe din fiecare tip
de amestec.
Densitatea betonului întărit și rezistența la compresiune Tabelul 8.5

Tipul de beton mc mc-pol mc-pet mc-corn mc-sun mc-wool
Densitatea betonului
2273 1810 2047 1775 1850 1930
întărit [kg/m3]
Rezistența la
36.1 13.91 23.21 10.21 13.50 16.00
compresiune [MPa]
Nu s-au urmărit rezultate mai bune în ceea ce privește rezistența la compresiune, deoarece scopul
n-a fost folosirea acestor materiale ca beton structural, ci ca panouri cu dimensiuni reduse.
Materialele cu grosimea de 40 mm pot fi aplicate pe un cadru structural, iar cele de 80 mm pot fi
panouri de sine-stătătoare, cu înălțime limitată, ce pot fi utilizate pentru a asambla o barieră de
absorbție a sunetului.
8.3.4 ANALIZA COEFICIENȚILOR DE ABSORBȚIE ACUSTICĂ DETERMINAȚI
După cum se poate observa din graficele prezentate mai sus (fig.8.26 – 8.31), precum și din
rezultatele prezentate în tabelul 8.5, toate tipurile de beton cu materiale reciclate analizate au un
comportament mai bun în ceea ce privește absorbția de energie fonică decât eșantionul
convențional de beton, mc.
Figurile 8.32 și 8.33 descriu relația dintre frecvență și coeficientul de absorbție a sunetului α al
probelor cu o grosime de 40 mm, respectiv 80 mm. Variația acestor curbe este similară cu unele
246
exemple din literatură (Sukontasukkul, 2009). În aceste teste se observă o scădere a absorbției
sonore în jurul a 500 Hz, care este menționat și în alte studii ( (Sukontasukkul, 2009) (Wijnant, et
al., 2010). Acest lucru se datorează unei posibile excitații a modului de vibrație a undelor acustice
sau faptului că nivelul sonor are o presiune minimă la acea frecvență.
Fig. 8.32 Variația coeficienților de absorbție a sunetului pentru probele de 40 mm
Fig. 8.33 Variația coeficienților de absorbție a sunetului pentru probele de 80 mm
247
Capitolul 8
Figurile 8.32 și 8.33 reflectă importanța grosimii materialului în absorbția undelor sonore, cu o
mare diferență între coeficienții α ai aceluiași tip de material, dar cu grosimi diferite, în special la
frecvențele între 1000 și 2000 Hz. După cum se poate vedea, a fost păstrat domeniul pentru
coeficientul de absorbție a sunetului de la 0.00 la 0.55 în ambele grafice, astfel încât să poată fi
observată cu ușurință diferența dintre coeficientul α pentru probele de 40 mm și 80 mm.
Figura 8.34 prezintă toate rezultatele împreună, astfel încât importanța grosimii materialului este
evidentă.
Fig. 8.34 Influența grosimii materialului asupra coeficienților de absorbție sonoră
Rezultatele (figurile 8.32, 8.33 și 8.34) arată că aceste materiale compozite au valori de absorbție
a sunetului destul de diferite pentru frecvențele de interes. Zgomotul ambiental cauzat de traficul
rutier, de la entitățile industriale și civile, care influențează, în calitate de poluant, confortul și
sănătatea noastră, este un amestec de sunete perturbatoare diferite în câmpul de frecvențe
perceptibile. Frecvențele deranjante nu pot fi separate și sunetele corespunzătoare nu pot fi complet
absorbite de un anumit material. Același material poate fi mai mult sau mai puțin absorbant al
sunetelor cu frecvențe diferite.
Prin urmare, indicarea proprietăților de absorbție a sunetului ale materialelor utilizând coeficientul
de absorbție este complexă, implicând mai multe frecvențe. Pentru a rezolva această problemă,
capacitatea materialului de a absorbi sunetul este descrisă utilizând coeficientul de reducere a
zgomotului NRC (Vér & Beranek, 2006).
Prin calcularea coeficientului de reducere a zgomotului pentru intervalul de frecvență 0 - 2000 Hz,
pentru materialele testate se obțin următorii coeficienți NRC, după cum se observă în tabelul 8.6.
248
Coeficientul de reducere a zgomotului nu are valori ridicate, totuși materialele testate au

caracteristici de absorbție a sunetului mult mai bine decât betonul obișnuit. Dacă vom compara
coeficientul NRC al probelor de 40 mm cu cel al probelor de 80 mm, vom observa că dublarea
grosimii materialului duce la o creștere substanțială a absorbției sonore (tabelul 8.6 și figura 8.35).
Coeficientul de reducere a zgomotului pentru fiecare material testat Tabelul 8.6

grosimea mc mc-pol mc-pet mc-corn mc-sun mc-wool
40 mm 0.149 0.173 0.172 0.182 0.168 0.168
80 mm 0.183 0.247 0.261 0.243 0.260 0.257
Fig. 8.35 Variația NRC pentru fiecare material, cu grosimile de 40 mm și 80 mm
Dintre probele de beton de 40 mm cu înlocuitor de deșeuri, cel cu granule de porumb are cele mai
mari valori, coeficientul real de absorbție a sunetului depășind valoarea probei de control cu 22%
(figura 8.36).
Fig. 8.36 Depășirea coeficienților de absorbție a sunetului pentru probele de 40

mm în procente față de coeficientul eșantionului de control
Dintre probele de beton de 80 mm, cea cu granule din PET a avut cele mai mari valori, coeficientul
de absorbție a sunetului depășind cu 37% valoarea probei de control (fig. 8.37).
249
Capitolul 8
Fig. 8.37 Depășirea coeficienților de absorbție a sunetului pentru probele

de 80 mm în procente față de coeficientul eșantionului de control
Există astfel, o dependență între densitatea materialului, grosimea probei și coeficienții de

absorbție a sunetului măsurați, așa cum se arată în fig. 8.38.
Fig. 8.38 Relația dintre NRC și densitatea materialelor
Astfel, pentru probele cu o grosime de 40 mm, cel mai bun comportament de absorbție, în termeni
de NRC, a fost înregistrat de materialele cu cea mai mică densitate (beton cu știuleți de porumb,
denumit mc-corn). Acest compozit este mai puțin dens datorită faptului că granulele din știuleți de
porumb sunt un agregat ce permite formarea porilor. O structură mai deschisă permite o pierdere
mai mare a energiei undelor incidente de sunet datorită frecării din materialul poros și, în general,
are o absorbție mai bună a sunetului (Amares, et al., 2017) (Arenas & Crocker, 2010). La frecvențe
înalte, peste 2000 Hz, structurile mai dense au capacitate mai bună de absorbție (Seddeq, 2009).
Pe de altă parte, în cazul probelor cu grosimea de 80 mm, cu cât densitatea materialului este mai
mare, cu atât este mai mare capacitatea de absorbție, în termeni de NRC (beton cu PET, denumit
mc-pet). Capacitatea de absorbție a sunetului este dominată de grosime. Grosimea materialului
250
este direct legată de domeniul de frecvență, fiind relevantă până la 2000 Hz și mai puțin
semnificativă pentru frecvențele înalte peste 2000 Hz (Amares, et al., 2017) (Seddeq, 2009).
Creșterea grosimii asigură o absorbție mai bună a sunetelor cu lungimi de undă mare, care
caracterizează frecvențele joase și medii (până la 2000 Hz), în conformitate cu legile fizicii.
Creșterea capacității de absorbție a sunetului în intervalul de frecvență mediu și înalt, pe măsură
ce densitatea probei crește, este prezentată în literatură (Shahani, et al., 2014) (Amares, et al.,
2017).
Rezultatele acestui studiu sunt promițătoare pentru materialele compozite studiate, în intervalul de
frecvență de până la 2000 Hz. Cu toate acestea, literatura de specialitate (Wang, et al., 2016) afirmă
că sunt necesare diferite strategii de control al sunetului pentru diferitele componente de frecvență
ale zgomotului traficului rutier, iar coeficientul de absorbție la frecvență joasă, sub 500 Hz, ar
trebui să fie aprofundat.
Practic, aspectele acustice ale materialelor noi reprezintă o sarcină complexă care trebuie să
combine mai mulți parametri în funcție de frecvență, compoziție, grosime, finisare de suprafață,
metoda de montare. Pentru cele mai bune rezultate în performanțele de absorbție a materialelor,
sunt necesare investigații experimentale.
8.3.5 CONCLUZII PRIVIND CARACTERISTICILE ACUSTICE ALE

MICROBETOANELOR SUSTENABILE ANALIZATE
În acest studiu au fost analizați coeficienții reali de absorbție a sunetului a cinci materiale durabile
diferite, pe baza betonului convențional cu adaosuri de deșeuri, utilizând două grosimi diferite
pentru mostre, respectiv 40 mm și 80 mm. Utilizarea procedurii modificate față de standard, cu
capătul tubului de impedanță introdus în camera anecoidă, permite separarea coeficientului real de
absorbție și a coeficientului de transmisie. Coeficienții de absorbție reali măsurați au valori mai
mici decât cei standard.
Pentru toate tipurile de beton cu adaosuri de materiale reziduale analizate în acest studiu,
coeficienții de absorbție a sunetului au fost considerabil mai mari decât valorile înregistrate de
betonul convențional.
Măsurătorile au arătat că cel mai bun material dintre probele de 40 mm a fost betonul cu granule
de porumb, cu un coeficient de reducere a zgomotului de 0,193. Pentru probele de 80 mm, betonul
cu granule din PET a avut cea mai bună capacitate de absorbție a sunetului, având un NRC de
0.285. Prin dublarea grosimii probelor de material, NRC crește cu un procent substanțial de
aproximativ 50%.
Se poate considera că aceste tipuri de beton, cu diferite substituiri ale agregatelor naturale, chiar
dacă nu au caracteristici mecanice acceptabile pentru utilizarea lor în elemente structurale, pot fi
utilizate cu succes în diferite moduri, dintre care, interesul în această cercetare sunt barierele de
zgomot.
251
Capitolul 8
Acestea pot fi amplasate în apropierea căilor ferate care traversează zonele urbane, unde impactul
zgomotului asupra confortului urban este important. Astfel de bariere din panouri de beton cu
diferite materiale considerate deșeuri pot avea un impact pozitiv asupra nivelului de zgomot din
zona afectată, chiar dacă trebuie analizată și găsită o modalitate de tratare a suprafeței acestor
panouri, care sa nu creeze disconfort vizual, datorită monotoniei pe care o pot genera.
252
CAPITOLUL 9 – CONCLUZII. CONTRIBUȚII PERSONALE.
DISEMINAREA REZULTATELOR
253
Capitolul 9
254
Concluzii. Contribuții personale. Diseminarea rezultatelor
9.1 CONCLUZII
Dezvoltarea orașelor se înscrie perfect în una dintre caracteristicile generale ale istoriei, și anume
traseul sinusoidal și repetitiv.
Scopul unui oraș este acela de a răspunde nevoilor esențiale, de adăpost, hrană, dar și celor
complementare, de viață socială și confort ale locuitorilor. În traseul parcurs de orașe, până în ziua
de astăzi, se poate observa o schimbare majoră în importanța pe care o are omul în dezvoltarea
orașului. Astfel, odată cu dezvoltarea sistemelor de transport, s-a trecut de la o scară umană atât a
clădirilor cât și a spațiilor urbane, în care omul se simte confortabil, la spații destinate în principal
automobilelor. Spațiile urbane existente au suferit transformări astfel încât zonele destinate
pietonilor au devenit subordonate celor destinate transportului. Aceeași pondere a spațiului, în
favoarea străzilor, se observă și la dezvoltările urbane noi.
Această gândire urbanistică, de a trece pe locul doi zonele destinate parcurgerii lor pietonale,
coroborată cu dezvoltarea industriei de mașini, au condus la creșterea ponderii „suprafețelor
asfaltate” și a numărului de automobile.
Implicațiile acestui fapt sunt numeroase, plecând de la creșterea gradului de poluare a aerului, la
creșterea temperaturii la nivel urban (fenomenul de insulă de căldură urbană), până la creșterea
poluării sonore, cu implicații directe în diminuarea confortului resimțit în spatiile exterioare, și,
deci, a calității vieții.
Imaginea orașului contemporan este o colecție de obiecte construite ce aparțin trecutului, printre
care se amestecă materiale, tehnologii și imagini noi. Chiar dacă imaginea orașului românesc este
într-o continuă schimbare, totuși ceea ce este definitoriu și dominant în cadrul lui sunt ansamblurile
de locuințe colective și zonele industriale. Trebuie găsite metode de a îmbunătăți spațiile publice
din ansamblurile rezidențiale, astfel încât spațiul urban să reintre în viața socială a oamenilor.
Trebuie deschisă calea către o schimbare în modul de percepere a urbanului, de la un spațiu închis,
sigilat, către un spațiu de coexistență om – om și om – natură.
Dezvoltarea urbană sustenabilă este unul din dezideratele actuale și viitoare, fiind crucială pentru
creșterea calității vieții. Trebuie avut în vedere scăderea impactului orașelor asupra sistemului
climatic global, atât prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, folosirea responsabilă a
resurselor, protejarea biodiversității, reducerea impactului negativ al activităților urbane, cât și prin
estimarea și îndrumarea direcțiilor de dezvoltare ale localităților. Avem o sumedenie de exemple
de modificări la nivel urban, atât teoretice cât și practice, fiecare cu părțile sale pozitive și negative.
Tindem cu toții să trăim în orașe sustenabile, chiar dacă nu folosim acest termen. Tindem să trăim
în orașe confortabile, în care viața noastră să se desfășoare nu numai la locul de muncă și acasă,
iar strada să fie doar locul prin care trecem de nevoie. Strada trebuie să redevină spațiu public, în
așa fel încât relațiile interumane, ce ne definesc ca oameni să se poată desfășura într-un mediu
plăcut, atrăgător. De aceea, trebuie să analizăm elementele ce definesc confortul, pentru a putea
limita și corecta elementele disturbatoare ale confortului nostru.
255
Capitolul 9
Acustica ambientală sau a mediului încojurător studiază managementul şi protecţia împotriva

zgomotului care este produs de surse fixe (industrie, spaţii de învăţământ, spații pentru
divertisment, parcări etc) şi/sau mobile (trafic subteran, terestru, aerian), precum și posibilitatea
creării unor zone urbane cu un puternic caracter ecologic, bazat pe senzațiile resimțite de oameni
în aceste spații.
Sursele ce generează zgomot sunt generatoare și de vibrații, nivelul intensității determinând gradul
de percepere a acestora. Acesta este motivul pentru care în această teză au fost analizate
implicațiile pe care le au atât zgomotele cât și vibrațiile asupra calității vieții și a gradului de
confort resimțit la nivel urban.
Chiar dacă marea majoritate a populației nu acordă importanță influenței zgomotului asupra stării
de sănătate, aceasta fiind recunoscută în special de către cadrele medicale specializate în domeniu,
zgomotul are implicații negative asupra calității vieții și asupra „bugetului pentru sănătate”.
Acțiunea zgomotului asupra organismului este în funcție de următorii factori: intensitatea

zgomotului, frecvența și timpul de expunere la zgomot. Astfel, se pot sintetiza câteva dintre
efectele zgomotului asupra organismului uman:
̶ infrasunetele și sunetele cu frecvență joasă provoacă în special o senzație de „iritare”,

datorată perceperii acestora ca un zumzet; în ceea ce privește performanța, aceste
sunete cu frecvență joasă provoacă stări de somnolență, oboseală și dureri de cap,
precum și deprecierea eficienței și a calității muncii efectuate; din punct de vedere
fiziologic, infrasunetele și sunetele cu frecvență joasă pot duce la modificarea ritmului
cardiac și a ratei de respirație, modificări endocrine și tulburări ale sistemului nervos
central; totuși, acestea capătă importanță doar în condițiile unor situații extreme de
expunere;
̶ ultrasunetele distrug globulele roșii din sânge, apar migrene, greață sau chiar
pierderea echilibrului, dar doar la niveluri ridicate de presiune sonoră;
̶ pragul critic care pune în pericol auzul se situează la 85 de decibeli, prag care produce
o oboseală auditivă;
̶ copiii expuși zgomotelor puternice suferă de dificultăți de concentrare și de atenție,
probleme de memorie și în general au performanțe scăzute la învățătură.
Vibrațiile prezintă efecte nocive complexe asupra omului și mediului construit, afectând sănătatea
organismului uman, calitatea muncii omului, confortul fizic și psihic, rezistența elementelor
componente ale construcțiilor, etc. Atât vibrațiile mecanice, cât și cele acustice pot deveni
periculoase pentru om peste anumite limite. Studiile asupra acțiunii dăunătoare a vibrațiilor asupra
organismului uman arată că vibrațiile produc o serie de efecte nocive, atât fiziologice, cât și fizice.
De exemplu:
256
expunerea pentru timp îndelungat la vibrațiile cu o frecvență joasă, între 5 si 15 Hz, pot
duce la deplasări relative ale diferitelor organe și hemoragii pulmonare;
vibrațiile din trafic generează disconfort, supărarea crescând odată cu creșterea nivelului
de vibrații, sporind efectul deranjant al zgomotului;
vibrațiile și zgomotul sunt legate de tulburările de somn raportate de persoanele expuse
traficului feroviar și duc la schimbări ale ritmului cardiac.
Percepția vibrațiilor și a zgomotului diferă foarte mult de la individ la individ, care este funcție de
capacitatea percepției senzoriale și poate fi legată, de dimensiunea și greutatea organelor interne
(fiecare organ având propriile caracteristici).
În funcție de frecvență, efectele vibrațiilor asupra organismului sunt diferite:
̶ vibrațiile sub 10 Hz specifice vehiculelor, la expunere prelungită, pot duce la disconfort
general, dureri în piept, dureri abdominale;
̶ vibrațiile cu frecvențe cuprinse între 10 și 40 Hz pot produce dureri de cap și probleme
cu echilibrul și mersul.
Pentru a evidenția confortul resimțit la nivelul pietonului, au fost întocmite două studii
experimentale, de măsurare in situ a nivelului de zgomot și de vibrații.
Primul studiu a avut ca scop determinarea nivelului de zgomot, înregistrat pe trotuar, la

înălțimea unui pieton.
Acesta a fost efectuat pe o stradă intens circulată, ce face legătura între două zone mari ale orașului
Iași. Strada Nicolina este o stradă de categoria II, având patru benzi de circulație, fiind mărginită
de locuințe colective pe ambele părți, cu regim de înălțime P+4E. Zona pe care au fost făcute
măsurătorile este cuprinsă între intersecția Străzii Nicolina cu Aleea Rozelor, până la punctul
maxim de înălțime al podului peste calea ferată, prezent în parcursul acestei străzi. Pe această
stradă este amplasată o barieră de protecție, cu rol și în limitarea propagării zgomotului rutier.
Au fost efectuate măsurători ale nivelului de zgomot pe parcursul unei zile de lucru, în timpul
orelor de vârf și a orelor cu trafic mai redus, în intervalul orar 07.00 – 19.00, pentru a stabili nivelul
de zgomot echivalent pe perioada orelor de zi (Lzi). Măsurătorile au fost efectuate în trei zone
caracteristice ale traseului străzii, la nivelul bordurii:
locația 1 – în dreptul semaforului, cu mijloacele de transport aflate în repaus;
locația 2 – la mijlocul rampei, zona de accelerație maximă a autovehiculelor;
locația 3 – la capătul rampei.
Conform normelor in vigoare, pentru străzi de categorie tehnică II, de legătură, valoarea maximă
admisibilă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi, măsurată la
bordura trotuarului ce mărginește partea carosabilă, este de 70 dB(A). Din măsurătorile efectuate
se poate observa că doar valorile minime înregistrate pe parcursul unei zile respectă limitele
legale, valorile medii depășind aceste limite.
257
Capitolul 9
Aceste măsurători au fost efectuate pentru a determina gradul de confort acustic al pietonului în
parcurgerea străzii Nicolina. Conform STAS 10009-88, nivelul de zgomot de vârf, care este
depășit în numai 10% din perioada de timp considerată, pentru o stradă de categoria II, este L10 =
80 dB(A). Din măsurătorile efectuate, se constată că 15% din valorile înregistrate depășesc
pragul de 80 dB(A) și numai 1% au valori mai mici de 60 dB(A).
În cadrul aceluiași studiu, au fost efectuate măsurători și perpendicular pe drum, la nivelul
bordurii, în spatele barierei de protecție, în apropierea fațadei blocului către stradă și în spatele
blocului, pentru a determina eficacitatea barierei de protecție.
Conform normativului C 125 – 2013, nivelul de zgomot înregistrat la distanța de 2,00m față de
fațada unei clădiri cu destinație rezidențială trebuie să fie cel mult 50 dB(A). După cum se observă
din măsurători, doar valorile minime sunt sub această limită.
Din măsurătorile efectuate se poate afirma că bariera montată pe trotuarul acestei străzi,
influențează semnificativ nivelul de zgomot înregistrat de pieton, diferența nivelului de zgomot
echivalent măsurat la nivelul bordurii față de cel măsurat în spatele barierei fiind de cca. 8 dB(A).
Pentru o mai bună percepere a rolului acestei bariere acustice, montajul acesteia ar fi fost
recomandat să fie la marginea trotuarului către stradă, nu după acesta. În acest mod, pietonul ar fi
fost mult mai bine protejat de nocivitatea zgomotului rutier în parcurgerea podului, acesta aflându-
se în conul de umbră creat de barieră.
Se poate face recomandarea montării unor astfel de bariere și pe alte străzi cu nivel de
zgomot ridicat, cu scopul de a diminua influența negativă asupra stării de sănătate a
oamenilor și creșterea calității vieții.
Pornind de la analiza situației reale, prezentată mai sus, a fost simulată o zonă urbană cu aceleași
caracteristici:
clădirile au înălțimea de 16 m, aceeași cu a unui bloc de locuințe cu 4 etaje;
distanța dintre cele două fronturi de clădiri este de 40 m;
strada a fost considerată de categorie II, de legătură, cu câte două benzi pe sens și linie de
tramvai;
distanța dintre stradă și clădiri este de 12.00 m.
Scopul acestor teste nu a fost acela de a determina exact nivelul de zgomot din zonă, ci de a simula
introducerea unor măsuri de atenuare a zgomotului, și evidențierea diferenței dintre nivelul
zgomotului la nivelul trotuarului, lângă clădire, la înălțimea pietonului, de 1,70m, considerat la
2,00 m de clădire.
Au fost realizate o serie de simulări, pornind de la situația simplă (stradă cu 4 benzi și linie de
tramvai), fără măsuri de diminuare a nivelului de zgomot, pentru care au fost implementate pe rând
un spațiu verde cu înălțimea de 1,50m, o barieră antizgomot și ambele măsuri. Astfel, se constată
258
că nivelul de zgomot în situația fără măsuri de protecție antizgomot (74-76 dB(A)) se diminuează
până la minimul de 66-68 dB(A), adică o micșorare cu 8 dB(A).
A doua serie de simulări testează impactul pe care îl poate avea scăderea capacitații traficului din
zonă, transformând strada într-una cu doar 1 bandă de circulație pe sens, spațiul fiind cedat
trotuarului. Această modificare duce la un nivel al zgomotului, lângă clădire, de 70-72 dB(A), cu
4 dB(A) mai puțin decât în situația cu 4 benzi, pentru situația fără nici o măsură de atenuare a
zgomotului. În cazul implementării ambelor metode de diminuare a zgomotului prezentate mai
sus, se obține o valoare minimă, lângă clădire, de 64-66 dB(A).
Pentru optimizarea atenuării nivelului de zgomot, am decis simularea acelorași situații, dar cu
implementarea unui spațiu verde cu înălțimea de 3,00m. Se observă un nivel minim al zgomotului
de 62 dB(A) – pentru strada cu 4 benzi, și 58 dB(A) – pentru strada cu 2 benzi.
Din aceste simulări se poate concluziona că pentru a ajunge la un nivel de zgomot confortabil,
care să respecte nivelul maxim admis de norme, se recomandă scăderea intensității traficului
(prin diferite intervenții asupra capacitații suprafeței carosabile, promovării transportului
în comun, etc.), implementarea unor bariere antizgomot din materiale cu o mare capacitate
de absorbție sonoră și a unui spațiu verde cu o înălțime care să depășească înălțimea barierei
antizgomot și să aibă o densitate mare de frunze.
Al doilea studiu a avut ca scop măsurarea amplitudinii vibrațiilor resimțite la nivelul

trotuarului, într-o zonă adiacentă căii ferate, și determinarea gradului de percepere a
acestora.
Zona studiată a fost aleasă datorită prezenței lângă calea ferată a unor importante zone rezidențiale,
dar mai ales a unei școli, fapt ce influențează confortul fizic și psihologic al copiilor pe durata
studiului. Această influență negativă este datorată atât vibrațiilor de suprafață induse de trenuri,
cât și zgomotului generat de acestea. S-au făcut o serie de măsurători în zona Podului Nicolina, la
nivelul solului, lângă calea ferată, trotuar și lângă școala din apropierea căii ferate (Școala Primară
„Vasile Conta”) situată pe strada Mașinii, Iași.
Măsurătorile au fost realizate cu 6 accelerometre montate astfel: 3 accelerometre orizontale și 3
verticale, câte unul în zona de lângă calea ferată, unul la nivelul trotuarului și unul lângă școală.
Tipurile de trenuri ce au circulat în timpul efectuării măsurătorilor și pentru care au fost înregistrate
amplitudinile vibrațiilor produse au fost diverse, fiind însă doar trenuri pentru călători, în perioada
efectuării înregistrărilor nefiind nici un tren cu vagoane de marfă ce au o greutate mai mare și care,
implicit, ar fi produs vibrații cu amplitudini mai mari decât cele pentru călători.
Din studiul efectuat rezultă un nivel ridicat al vibrațiilor, în accelerații, la nivelul școlii. Atenuarea
datorată distanței reduce amplitudinile componentelor spectrale cu circa 50%, în condițiile în care
pe perioada efectuării încercărilor, circa 6 ore, nu a trecut nici un tren de marfă.
259
Capitolul 9
Important de reținut este faptul că aceste vibrații au domeniul frecvențelor componente cuprinse
între 15 - 35 Hz ceea ce poate afecta, pe termen lung de expunere, toate organele interne ale
copiilor, utilizatori ai școlii din imediata apropiere a căii ferate.
Aceeași situație se poate întâlni și în cazul tuturor locuințelor colective situate în lungul acestei căi
ferate.
Valorile coeficientului de percepere pe direcție orizontală scade la nivelul trotuarului, ca urmare a
amortizării amplitudinilor, datorate infrastructurii căii rutiere, ca apoi să crească în zona școlii.
Atât pe direcție orizontală, cât și pe direcție verticală, valoarea coeficientului de percepere calculat
lângă școală, se reduce mult pe toate intervalele de frecvență, având totuși valori ce arată că
vibrațiile sunt puternic perceptibile. Pentru domeniul de frecvență 0-15 Hz, cele la care suntem
mai sensibili și care au o puternică influență negativă asupra stării de confort, coeficientul de
percepere scade în medie cu 65% pe direcție verticală și cu 56% pe direcție orizontală. Cu toate
acestea coeficientul de percepere K are valori cuprinse între 2 și 4, ceea ce înseamnă că vibrațiile
sunt puternic perceptibile.
În timpul efectuării înregistrărilor pentru determinarea nivelului de vibrații și transmiterea

acestora, au fost efectuate înregistrări și pentru stabilirea nivelului de zgomot resimțit în timpul
trecerii trenurilor. Astfel, nivelul maxim al intensității zgomotului a fost de Lmax = 95dB, iar nivelul
echivalent de zgomot pe perioada de 60 de secunde, Leq60 = 80dB.
Suprapunerea perceperii vibrațiilor cu nivelul de zgomot puternic, repetitiv, înregistrat în
momentul trecerii trenurilor, atât de către locuitorii din zonă cât și de către elevii Școlii primare
„Vasile Conta”, are o puternică influență asupra confortului resimțit de aceștia.
În aceste condiții, și luând în considerare că în zona căii ferate există și construcții rezidențiale,
trebuie luate o serie de măsuri privind izolarea zonei de trafic prin diverse procedee. Acestea
pot fi: modernizarea componentelor sistemului de transport feroviar, o sistematizare verticală a
zonei adiacente căii ferate care să participe la diminuarea transmiterii vibrațiilor, utilizarea unor
izolatori anti-vibrații, astfel încât gradul de percepere al acestora, în zona urbană adiacentă să fie
redus, iar gradul de confort să crească.
Scopul este acela de a reduce gradul de percepere a vibrațiilor și a zgomotului în zonele
urbane adiacente căii ferate, și de a crește gradul de confort. Una dintre metodele de
realizare a acestui fapt este amplasarea de bariere antivibratorii si bariere antizgomot.
Astfel, al treilea studiu din cadrul acestei cercetări a fost determinarea caracteristicilor
mecanice și acustice ale unor betoane ce încorporează diverse materiale considerate deșeuri,
în vederea utilizării lor la barierele antizgomot.
Prima parte a studiului a reprezentat determinarea caracteristicilor mecanice ale unor microbetoane
cu adaosuri, în diverse procente de granule din polistiren și PET. Pentru ambele tipuri de substituție
a deșeurilor, rezistențele mecanice au fost mai mici decât cele ale amestecului de control. Dintre
260
probele de micro-beton cu substituție din deșeuri, cele cu PET au prezentat valori mai ridicate
pentru toate rezistențele mecanice, în comparație cu cele cu granule de polistiren. Microbetonul
cu substituție din PET a prezentat o bună rezistență la compresiune pentru o substituție a
agregatului de 30%, comparabilă cu aceea a betonului structural. Curbele caracteristice complete
ale amestecurilor de beton analizate care încorporează materialele de deșeu menționate, în condiții
de încărcare, arată capacitatea îmbunătățită de absorbție a energiei tensiunii în comparație cu
amestecurile obișnuite de beton. Micro-betonul cu înlocuire cu polistiren are valori mai mici ale
caracteristicilor mecanice și este recomandat pentru elemente nestructurale. Prin prisma
densităților, betoanele cu înlocuire de agregat cu densități mici pot fi considerate ca variante de
betoane ușoare la care preponderentă să fie analiza comportării termice și acustice.
În partea a doua a studiului, au fost determinate prin măsurători, coeficienții de absorbție acustică
ai unor tipuri de betoane cu diverse adaosuri de materiale reciclabile: granule de polistiren, din
PET, granule din știuleți de porumb tratați și din tulpină de floarea soarelui, precum și ghemotoace
din lână. Probele realizate pentru determinarea coeficienților de absorbție acustică au fost
cilindrice, cu diametrul de 100 mm, pentru încadrarea perfectă în tubul Kundt; pentru același tip
de material au fost realizate probe cu grosimea de 40 mm și de 80 mm, în ideea că cele de 40 mm
pot fi folosite ca panouri modulare prinse de o structură adițională, iar cele de 80 mm, pot fi folosite
ca elemente de sine-stătătoare, nefiind necesară utilizarea altei structuri de susținere a panourilor.
Pentru determinarea coeficienților de absorbție acustică ai acestor materiale sustenabile, a fost
utilizată o procedură modificată față de cea descrisă de standarde, constând în introducerea
capătului tubului Kundt în camera anecoidă. Astfel, a fost determinat coeficientul real de absorbție,
ce conține și transmiterea energiei sonore. Această procedură este mai potrivită decât cea prevăzută
de standard, deoarece materialele sunt “libere”, nefiind aplicate pe un suport. Acesta este și cazul
materialelor utilizate la barierele acustice.
Pentru toate tipurile de beton cu adaosuri de materiale reziduale analizate în acest studiu,
coeficienții de absorbție a sunetului au fost considerabil mai mari decât valorile înregistrate
de betonul convențional.
Se poate considera că aceste tipuri de beton, cu diferite substituiri ale agregatelor naturale, chiar
dacă nu au caracteristici mecanice acceptabile pentru utilizarea lor în elemente structurale, pot fi
utilizate cu succes în diferite moduri, dintre care, interesul în această cercetare sunt barierele de
zgomot.
Acestea pot fi amplasate în apropierea căilor ferate care traversează zonele urbane, unde impactul
zgomotului asupra confortului urban este important. Astfel de bariere din panouri de beton cu
diferite materiale considerate deșeuri pot avea un impact pozitiv asupra nivelului de zgomot din
zona afectată, chiar dacă trebuie analizată și găsită o modalitate de tratare a suprafeței acestor
panouri, care sa nu creeze disconfort vizual, datorită monotoniei pe care o pot genera.
261
Capitolul 9
Se pot sublinia următoarele concluzii majore, ce rezultă din această cercetare:

problema zgomotului și a vibrațiilor resimțite la nivelul pietonului este una cu implicații
directe asupra stării de sănătate, a gradului de confort și, implicit, a calității vieții;
în momentul actual, nivelul de zgomot înregistrat la nivelul străzii depășește limita
admisă, în multe dintre zonele orașului Iași;
totodată, nivelul vibrațiilor resimțite în zonele adiacente căilor ferate este puternic
perceptibil, influențând confortul la nivelul trotuarului;
pentru diminuarea nivelului de zgomot urban, una dintre soluții este amplasarea unor
bariere antizgomot;
amplasarea și tipul acestora trebuie să fie optimizate, astfel încât scăderea nivelului de
zgomot să fie maximă, iar implicațiile vizuale negative (de ex. monotonia) să fie minime;
materialele și modul de amplasare a barierelor antizgomot pot fi alese astfel încât să aibă
rol și de bariere antivibratorii;
materialele realizate din beton cu adaosuri reciclabile pot fi folosite cu succes la realizarea
barierelor antizgomot, proprietățile acustice ale acestora fiind superioare betonului clasic;
măsurile adoptate pentru diminuarea nivelului de zgomot urban trebuie să se înscrie în
tendințele dezvoltării sustenabile, de reciclare și reutilizare, atât a materialelor folosite,
cât și a zonelor urbane.
9.2 CONTRIBUȚII PERSONALE
Sintetizând cele prezentate mai sus, pentru fiecare capitol, principalele contribuții personale sunt:
realizarea unui studiu bibliografic aprofundat ce cuprinde titluri reprezentative din mai
multe domenii, fapt ilustrat prin lista de referințe;
studiu asupra conceptului de sustenabilitate, a dezvoltării orașelor și a importanței omului
în context urban;
sintetizarea noțiunilor teoretice asupra propagării undelor sonore și a vibrațiilor, precum
și a principalelor caracteristici fizice și perceptive ale acestora;
documentarea asupra confortului urban din punct de vedere al zgomotului și al vibrațiilor
și limitele stabilite de normative;
o cercetare aprofundată asupra implicațiilor undelor de zgomot și vibratorii asupra stării
de sănătate și a perceperii acestora;
un studiu de caz privind nivelul de zgomot resimțit într-o zonă rezidențială prin
măsurători realizate in situ, precum și stabilirea eficienței unei bariere antizgomot
existente;
realizarea unei serii de simulări, plecând de la o situație reală, ce evidențiază beneficiile
implementării barierelor antizgomot și spațiilor verzi, din punct de vedere al confortului
acustic;
262
sintetizarea unor măsuri urbanistice ce pot fi adoptate pentru diminuarea nivelului de

zgomot, incluzând prezentarea diferitelor tipuri de bariere antizgomot;
un studiu de caz privind transmiterea vibrațiilor într-o zonă rezidențială adiacentă căii
ferate, prin efectuarea unor măsurători in situ, precum și determinarea coeficientului de
percepere a vibrațiilor;
sintetizarea unor metode de diminuare a transmiterii vibrațiilor;
o cercetare experimentală privind realizarea unor betoane cu adaosuri din deșeuri în
vederea utilizării acestora la bariere antizgomot;
determinarea experimentală a coeficienților reali de absorbție acustică a unor betoane
sustenabile și obținerea unor rezultate superioare betonului clasic.
9.3 DISEMINAREA REZULTATELOR
Pe parcursul programului de cercetare doctorală, rezultatele obținute au fost valorificate prin

publicarea în calitate de autor sau coautor, a unui număr de 8 lucrări în reviste de specialitate și în
volumele unor conferințe naționale și internaționale după cum urmează:
 Lucrări indexate ISI Web of Knowedge:

1. Irina Oancea, Carmen Bujoreanu, Mihai Budescu, Marcelin Benchea, Cătălina
Mihaela Grădinaru. (2018). Considerations on sound absorption coefficient of
sustainable concrete with waste replacements. Journal of Cleaner Production,
vol. 203, pag. 301-312. F.I. 5.651.
https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2018.08.273
2. Irina Ștefan (Oancea), Marinela Bărbuță, Mihai Budescu, Petru Mihai, Oana
Mihaela Banu și Nicolae Țăranu. (2018). Particularități ale comportării
mecanice a unor tipuri de beton sustenabil cu adaos de materiale reciclate.
Revista Română de Materiale, vol. 48 (2), pag. 236-244. F.I. 0.661.
 Lucrări publicate în conferințe indexate ISI (proceedings):

3. Costin Cădere, Marinela Bărbuță, Bogdan Roșca, Adrian Alexandru Șerbănoiu,
Irina Oancea. (2018). Engineering properties of concrete with polystyrene
granules. Proceedings of the 11th International Conference Interdisciplinarity in
Engineering, INTER-ENG 2017, 5-6 octombrie 2017, Tîrgu-Mureș, România,
Procedia Manufacturing, vol. 22, pag. 288-293, ISSN 2351-9789.
 Lucrări indexate BDI:

4. Irina Ștefan (Oancea). (2016). Sustainable development and its main goals
from the perspective of an arhitect. Buletinul Institutului Politehnic Iași, vol. 62 (66),
nr. 1, 17-27.
263
Capitolul 9
5. Irina Ștefan (Oancea), Mihai Budescu și Mihaela Movilă. (2017-a). The

harmful effects of vibrations on human. Buletinul Institutului Politehnic Iași, vol.
63 (67), nr. 3, 33-44.
6. Irina Ștefan (Oancea), Mihai Budescu și Mihaela Movilă. (2017-b). Vibration
propagation in adjacent areas of railways. Buletinul Institutului Politehnic din
Iași, vol. 63 (67), nr. 4, 129-142.
7. Irina Ștefan (Oancea) și Mihai Budescu. (2016). An assessment of the noise
level in a residential area crossed by an intensive traffic road - comparative
analysis between on site measurements and legal standards. Advanced
Engineering Forum, vol. 21. Trans Tech Publications, Switzerland. 544-550.
 Lucrări publicate în țară, în volume ale unor conferințe naționale:

8. Irina Ștefan (Oancea). (2016). Dezvoltarea urbană sustenabilă – tendințe în
practica europeană. Lucrare publicată în volumul Conferinței Naționale „Creații
universitare 2016”, al IX-lea Simpozion Național Iași, România, 3 iunie 2016.
264
BIBLIOGRAFIE
1. Ahmad, S., Al-Hussaini, T. (1991). Simplified design for vibration screening by open and in-
filled trenches. Journal of Geotechnical Engineering, vol. 117, no.1, 67-88.
2. Ahmad, S., Al-Hussaini, T., Fishman, K. (1996). Investigation on active isolation of machine
foundations by open tranches. Journal of Geotechnical Engineering vol. 122, no. 6, 454-461.
3. Al-Azzawi, F. (2015). Degradation studies on recycled polyethylene terephthalate. Doctoral
thesis. London: Metropolitan University. http://repository.londonmet.ac.uk/ id/eprint/917
4. Alberti, M. (2008). Advances in urban ecology, integrating humans and ecological processes
in urban ecosystems. Springer Science.
5. Alexe (Dumitrescu), I.M. (2015). Contribuții la studiul propagării undelor sonore în aer
liber, cu aplicații la mediul urban. Teză de doctorat.
6. Amares, S., Sujatmika, E., Hong, T., Durairaj, R., Hamid, H. (2017). A review:
Characteristics of noise absorption material. Journal of Physics: Conference Series, vol. 908,
conference 908 012005.
7. Arenas, J., Crocker, M. (2010). Recent trends in porous absorbing materials. Sound and
Vibration, vol. 44, 12-17.
8. Asdrubali, F. (2007). Green and sustainable materials for noise control in buildings. 19th
International Congress on Acoustics, (p. PACS: 43.55.Ev). Madrid, 2-7 September 2007.
9. Ashour, A., Amer, M., Marzouk, A., Shimizu, K., Kondo, R., El-Sharkawy, S. (2013).
Corncobs as a potential source of functional chemicals. Molecules, vol. 18, 13823-13830.
10. Awwad, E., Mabsout, M., Hamad, B., Farran, M., Khatib, H. (2012). Studies on fiber-
reinforced concrete using industrial hemp fibers. Construction and Building Materials, vol.
35, 710-717.
11. Ballagh, K. (1996). Acoustical properties of wool. Applied Acoustics, vol. 48 (2), 101-120.
12. Bărbuță, M., Bucur, R., Cîmpeanu, S., Paraschiv, G., Bucur, D. (2015). Agroecology, Chapter
3, Wastes in building materials industry. INTECH. Croatia, 81-99.
13. Bărbuță, M., Diaconescu, R., Harja, M. (2012). Using neural networks for prediction of
properties of polymer concrete with fly ash. Journal of Materials in Civil Engineering, vol. 24
(5), 523-528.
14. Bărbuță, M., Lepădatu, D., Cîmpeanu, S., Bucur, R. (2014). Silica fume capitalization for
polymer concrete obtained. Multiple response optimizations of mechanical characteristics
using RSM. Journal of Food, Agricultural and Environment vol. 12 (1), 867-872.
15. Beatley, T. (2000). Green Urbanism: Learning from European Cities. Washington D.C.:
Island Press.
265
Bibliografie
16. Beskos, D., Dasgupta, G., Vardoulakis, I. (1985). Vibration isolation of machine foundations.
În G. Gazetas, & E. Selig, Vibration problems in geotechnical engineering. New York: ASCE,
138-151.
17. Bourdeau, E., Zheng, X., King, E., Pilla, F. (2015). An assessment of noise exposure along
the High Line, New York City. International Congress on Noise Control Engineering,
Internoise.
18. Brown, A., Kang, J., Gjestland, T. (2011). Towards standardization in soundscape preference
assessment. Applied Acoustics vol. 72 (6), 387-392.
19. Brûlé, S., Ungureanu, B., Achaoui, Y., Diatta, A., Aznavourian, R., Antonakakis, T.,
Guenneau, S. (2017). Metamaterial-like transformed urbanism. Innovative Infrastructure
Solutions, vol. 2:20.
20. Budescu, M. (2005). Noi concepții privind protecția seismică a structurilor. Editura Societății
Academice „Matei Teiu Botez”.
21. Budescu, M., Mihai, P., Țăranu, N., Lungu, I., Banu, O. M., Toma, I. O. (2015). Determinarea
curbei caracteristice complete a betonului la compresiune. Revista Română de Materiale, vol.
45 (1), 43-54.
22. Bujoreanu, C. (2015). Analiza datelor experimentale în sisteme mecanice. Iași: Ed.
Tehnopress.
23. Bujoreanu, C., Nedeff, F., Benchea, M., Agop, M. (2017). Experimental and theoretical
considerations on sound absorption performance of waste materials including the effect of
backing plates. Applied Acoustics, vol. 119, 88-93.
24. Bunn, F., Zannin, P. H. (2016). Assessment of railway in an urban setting. Applied Acoustics
104, 16-23.
25. Buzdugan, G. (1980). Izolarea antivibratorie a mașinilor. București: Editura Academiei
Republicii Socialiste România.
26. Buzdugan, G., Fetcu, L., Radeș, M. (1982). Vibrații mecanice. București: Editura Didactică
și Pedagogică.
27. Cacciola, P., Tombari, A. (2015). Vibrating barrier: a novel device for the passive control of
structures under ground motion. Proceedings Mathematical, Physical, and Engineering
Sciences. The Royal Society, vol. 471 (2179).
28. Cădere, C., Bărbuță, M., Roșca, B., Șerbănoiu, A.A., Oancea, I.. (2018). Engineering
properties of concrete with polystyrene granules. Proceedings of the 11th International
Conference Interdisciplinarity in Engineering, INTER-ENG 2017, 5-6 octombrie 2017, Tîrgu-
Mureș, România, Procedia Manufacturing, vol. 22, pag. 288-293, ISSN 2351-9789.
266
Bibliografie
29. Chabriac, P., Gourdon, E., Gle, P., Fabbri, A., Lenorman, H. (2016). Agricultural by-products
for building insulation: Acoustical characterization and modeling to predict micro-structural
parameters. Construction and Building Materials, vol. 112, 158-167.
30. Chávez-Garcia, F., Cárdenas, M. (2002). The contribution of the built environment to the
„free-field” ground motion in Mexico-City. Soil Dynamics and Earthquake Engineering, vol.
22 (9-12), 773-780.
31. Chen, B., Liu, J., Chen, L. (2010). Experimental study of lightweight expanded polystyrene
aggregate concrete containing silica fume and polypropylene fibers. Journal of Shanghai
Jiaotong University (Science), vol. 15 (2), 129-137.
32. Chowdhury, S., Tashkant Maniar, A., Suganya, O. (2013). Polyethylene terephthalate (PET)
waste as building solution. International Journal of Chemical, Environmental & Biological
Sciences (IJCEBS), vol.1 (2), ISSN 2320-4087 (online).
http://www.isaet.org/images/extraimages/P413105.pdf
33. Clouteau, D., Aubry, D. (2001). Modifications of the ground motion in dense urban areas.
Journal of Computational Acoustics, vol. 9 (4), 1659-1675.
34. Cook, D. (1983). Expanded polystyrene concrete. In New concrete materials: Concrete
technology and design, vol 1. London: Surrey University press, 41-69.
35. Croy, I., Smith, M., Persson, W. K. (2013). Effects of train noise and vibration on human
heart rate during sleep: an experiment study. BMJ Open, 3:e002655. doi:10.1136/bmjopen-
2013-
36. Debije, M. (2015). Renewable energy: Better luminescent solar panels in prospect. Nature,
vol. 519, 298-299.
37. Del Rey, R., Uris, A., Alba, J., Candelas, P. (2017). Characterization of sheep wool as a
sustainable material for acoustic applications. Materials, vol. 10 (11), 1277-.
https://doi.org/10.3390/ma10111277
38. Drug, G. (2011). Poluarea sonoră în Municipiul Iași. Factori de disconfort și risc pentru
sănătatea populației expuse. Teză de doctorat.
39. Ene, G., Pavel, C. (2012). Introducere în tehnica izolării vibrațiilor și a zgomotului. București:
Matrix Rom.
40. Ewing, R., Clemente, O. (2013). Measuring urban design: metrics for livable places.
Washington: Island Press.
41. Farhat, M., Guenneau, S., Enoch, S. (2012). Broadband cloaking of bending waves via
homogenization of multiply perforated radially symmetric and isotropic thin elastic plates.
Physical Review B, vol. 85 (2): 020301.
42. Farr, D. (2007). Sustainable Urbanism: Urban Design with Nature. Hoboken, New Jersey:
Wiley.
267
Bibliografie
43. Faustino, J., Silva, E., Pinto, J., Soares, E., Cunha, V., Soares, S. (2015). Lightweight concrete
masonery units based on processed granulate of corn cob as aggregate. Materiales de
Construccion, vol 65 (318), e055. http://dx.doi.org/10.3989/mc.2015.04514
44. Felix, J., Domeco, C., Nerin, C. (2013). Characterization of wood plastic composites made
from landfill-derived plastic and sawdust: volatile compounds and olfactometric analysis.
Waste Management, vol. 33, 645-655.
45. Feng, L. (2013). Modified impedance tube measurements and energy dissipation inside
absorptive materials. Applied Acoustics, vol. 74, 1480-1485.
46. Ferrandiz-Mas, V., Garcia-Alcocel, E. (2012). Physical and mechanical characterization of
portland cement mortars made with expanded polystyrene particles addition (EPS). Materials
de Construccion, vol. 62, 547-566.
47. Findeis, H., Peters, E. (2004). Disturbing effects of low frequency sound immissions and
vibrations in residential buildings. Noise and Health, vol. 6 (23), 29-35.
48. Frahm, H. (1911). USA Patent No. Patent no. 989.958.
https://patents.google.com/patent/US989958A/en
49. Galan-Marin, C., Rivera-Gomez, C., Petric-Gray, J. (2010). Effect of animal fibers
reinforcement on stabilized earth mechanical properties. Journal of Biobased Materials and
Bioenergy, vol. 4(2), 121-128.
50. Gâtlan, A. (2012). Poluarea fonică în transportul feroviar și feroviar urban. Buletinul AGIR,
supliment 1, 49-62.
51. Gehl, J. (1987). Life between buildings, using public space. New York: Van Nostrand
Reinhold.
52. Georgescu, D., Apostu, A., Croitoru, G. (2017). Application of the methods based on the
performance of durability for establishing the domains of using the concretes produced with
component materials from Republic of Moldova. Revista Română de Materiale, vol 47 (2),
210-216.
53. Ghizdăveț, Z., Ștefan, B., Nastac, D., Vasile, O., Bratu, M. (2016). Sound absorbing materials
made by embedding crumb rubber waste in a concrete matrix. Construction and Building
Materials, vol. 124, 755-763.
54. Gidlof-Gunnarsson, A., Ogren, M., Jerson, T., Ohrstrom, E. (2012). Railway noise annoyance
and the importance of number of trains, ground vibration, and building situational factors.
Noise and Health, vol. 14 (59), 190-201.
55. Griffin, M. (1990). Handbook of Human Vibration. London: Academic.
56. Gu, L., Ozbakkaloglu, T. (2016). Use of recycled plastic in concrete: A critical review. Waste
Management vol. 51, 19-42.
268
Bibliografie
57. Habbeb, G., Mahmud, H. (2010). Study on properties of rice husk and its use as cement
replacement material. Materials Research, vol. 13 (2), 185-190.
58. Haupt, W. (1995). Wave propagation in the ground and isolation measures. International
Conference on Recent Advances in Geotechnical Earthquake Engineering and Soil Dynamics
6. http://scholarsmine.mst.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=3265&context=icrageesd
59. Helepciuc, C., Bărbuță, M., Ciocan, V., Serbanoiu, A. (2017). Characterization of a
lightweight concrete with corn cob aggregates. Multidisciplinary scientific geoconference
SGEM 2017, Conference proceedings, vol. 17 (62), 49-56.
60. Henwood, J., Haramy, K. (2002). Vibrations induced by construction traffic: a historic case
study. Denver: Federal Highway Administration.
http://www.dot.ca.gov/hq/esc/geotech/geo_support/geophysics_geology/pdf/geophysics_200
2/043henwood_construction_vibrations.pdf
61. Herki, B., Khatib, J., Negim, E. (2013). Lightweight concrete made from waste polystyrene
and fly ash. World Applied Sciences Journal, vol. 21 (9), 1356-1360.
62. Howarth, H., Griffin, M. (1991). The annoyance caused by simultaneous noise and vibration
from railways. Journal of Acoustical Society of America, vol. 89 (5), 2317-2323.
63. Huntley, R. (1970). A bel is ten decibels. Sound and Vibration vol. 4(1), 22.
64. Ioakeimidis, C., Fotopoulou, K., Karapanagioti, H., Geraga, M., Zeri, C., Papathanassiou, E.,
Papatheodorou, G. (2016). The degradation potential of PET bottles in the marine
environment. An ATR-FTIR based approach. Scientific Reports 6 (23501).
https://www.nature.com/articles/srep23501
65. Itoh, K., Zeng, X., Koda, M., Murata, O., Kusakabe, O. (2005). Centrifuge simulation of wave
propagation due to vertical vibration on shallow foundations and vibration attenuation
countermeasures. Journal of Vibration and Control, vol. 11, 781-800.
66. Jacobs, J. (1961). The Death and Life of Great American Cities. New York: Random House.
67. Kham, M., Semblat, J., Bard, P., Dangla, P. (2006). Seismic site-city interaction: main
governing phenomena through simplified numerical models. Bulletin of the Seismological
Society of America, vol. 96 (5), 1934-1951.
68. Kim, H., Lee, H. (2010). Influence of cement flow and aggregate type on the mechanical and
acoustic characteristics of porous concrete. Applied Acoustics 71, 607-615.
69. Korjenic, A., K. S., Hadzic, A., Korjenic, S. (2015). Sheep wool as a construction material
for energy efficiency improvement. Energies, vol. 8, 5765-5781.
70. Kouroussis, G., Connoly, D., Florentin, J., Conti, C., Verlinden, O. (2014). Building
vibrations induced by railways: an analysis of commonly used evaluation standards. The 21st
International congress on sound and vibration. Beijing, China, 1-8.
269
Bibliografie
71. Lawrence, A. (1970). Architectural Acoustics. London: Elsevier.

72. Lebiedowska, B. (2005). Acoustic background and transport noise in urban areas: a note on
the relative classification of the city soundscape. Transportation Research Part D 10, 341-345.
73. Lehmann, S. (2010 - a). Green Urbanism: Formulating a Series of Holistic Principles.
Sapiens. https://journals.openedition.org/sapiens/1057
74. Lehmann, S. (2010 - b). The Principles of Green Urbanism - Transforming the City for
Sustainability. London: Earthscan.
75. Léobon, A. (1995). La qualification des ambiences sonores urbaines. Natures Sciences
Société, vol. 3 (1), 26-41.
76. Liew, R., Nam, W., Chong, M., Phang, X., Su, M., Yek, P., Lam, S. (2018). Oil palm waste:
An abundant and promising feedstock for microwave pyrolysis conversion into good quality
biochar with potential multi-applications. Process Safety and Environment Protection, vol.
115, 57-69.
77. Lokuge, W., Aravinthan, T. (2013). Effect of fly ash on the behavior of polymer concrete with
different types of resin. Materials and Design, vol. 51, 175-181.
78. Luco, J., Contesse, L. (1973). Dynamic structure-soil-structure interaction. Bulletin of
Seismological Society of America, vol. 63, 1289-1303.
79. Luong, M. (1994). Efficiency of a stress wave mitigation barrier. Proceedings of the
International Conference on Centrifuge Modelling (Centrifuge 94), Balkema, Singapore, 283-
288.
80. Marin, C. (2003). Vibrațiile structurilor mecanice. București: Editura Impuls.
81. Massarsch, K. (1991). Ground vibration isolation using gas cushions. Proceedings of the 2nd
International Conference on Recent Advances in Geotechnical Earthquake and Soil
Dynamics, 13 http://scholarsmine.mst.edu/icrageesd/02icrageesd/session11/13
82. Massarsch, R. K. (2005). Vibration Isolation using Gas-filled Cushions. Geo-Frontiers
Congress, 1-20. doi:10.1061/40780(159)7
83. May, D., Osman, N. (1980). Highway noise barriers: new shapes. Journal of sound and
vibration, vol. 71 (1), 73-101.
84. May, T., Bolt, B. (1982). The effectiveness of trenches in reducing seismic motion. Earthquake
Engineering and Structural Dynamics, vol. 10, no. 2, 195-210.
85. Mihăilescu, T. C., Mihăilescu, R. (2009). Traffic noise pollution in urban areas. Case study -
Bistrița Town. ProEnvironment 2, 222-225.
86. Mindu, G. (2010). Sonoritatea spațiului arhitectural. Echilibru între reflexie și absorbție.
Editura Nouă.
270
Bibliografie
87. Mo, K. H., Alengaram, U. J., Jumaat, M. Z. (2014). A review on the use of agriculture waste
material as lightweight aggregate for reinforced concrete structural members. Advances in
Materials Science and Engineering, vol 2014, Article ID 365197, 9 pages.
http://dx.doi.org/10.1155/2014/365197
88. Monteiro, M. (2009). Vibrations induced by trains. Case study: extension of track platform of
Gare do Oriente.
https://fenix.tecnico.ulisboa.pt/downloadFile/395139464839/Abstract_ManuelMonteiro.pdf
89. Morioka, M., Griffin, M. (2000). Difference thresholds for intensity perception of whole-body
vertical vibration: Effect of frequency and magnitude. Journal of Acoustical Society of
America, vol. 107, nr. 1, 620-624.
90. Mostafavi, M., Doherty, G. (2010). Ecological Urbanism. Basel, Switzerland: Lars Müller
Publishers.
91. Negoiță, A., Budescu, M., Ciornei, R., Strat, L., Țăranu, N., Filipescu, I. (1980). Patent No.
77051.
92. Nieumen Nkayema, D., Mbey, J., Kenne Diffo, B., Njopwouo, D. (2016). Preliminary study
on the use of corn cob as pore forming agent in lightweight clay bricks: Physical and
mechanical features. Journal of Building Engineering, vol. 5, 254-259.
93. Nieuwenhuijsen, M. J., Kruize, H., Gidlow, C., Andrusaityte, S., Antó, J.M., Basagaña, X.,
Cirach, M., Dadvand, P., Danileviciute, A., Donaire-Gonzalez, D., Garcia, J., Jerrett,
M., Jones, M., Julvez, J., van Kempen, E., van Kamp, I., Maas, J., Seto, E., Smith, G.,
Triguero, M., Wendel-Vos, W., Wright, J., Zufferey, J., van den Hazel, P.J., Lawrence, R.,
Grazuleviciene, R. (2014). Positive health effects of the natural outdoor environment in
typical populations in different regions in Europe (PHENOTYPE): a study programme
protocol. BMJ Open. http://bmjopen.bmj.com/content/4/4/e004951.full
94. Nozahic, V., Amziane, S. (2012). Influence of sunflower aggregates surface treatments on
physical properties and adhesion with a mineral binder. Composites: Part A, vol. 43, 1837-
1849.
95. Oancea I., Bujoreanu C., Budescu M., Benchea M., Grădinaru C.M. (2018). Considerations
on sound absorption coefficient of sustainable concrete with waste replacements. Journal of
Cleaner Production, vol. 203, 301-312.
https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2018.08.273
96. Oltean-Dumbravă, C., Miah, A. (2016). Assessment and relative sustainability of common
types of roadside noise barriers. Journal of Cleaner Production, vol. 135, 919-931.
97. Parghi, A., Shahria, A. M. (2016). Physical and mechanical properties of cementitious
composites containing recycled glass powder (RGP) and styrene butadiene rubber (SBR).
Construction and Building Materials vol. 104, 34-43.
271
Bibliografie
98. Pendry, J. (2000). Negative refraction makes a perfect lens. Physical Review Letters, vol. 85,
no. 18, 3966-3969.
99. Pierce, A. (1981). Acoustics: An introduction to it's physical principles and applications. New
York: McGraw-Hill.
100. Pinto, J., Vieira, B., Pereira, H., Jacinto, C., Vilela, P., Paiva, A., Varum, H. (2012). Corn
cob lightweight concrete for non-structural applications. Construction and Building
Materials, vol. 34, 346-351.
101. Popescu, D. I., Tuns, R. E., Moholea, I. F. (2011). The urban acoustic environment - a
survey for road traffic noise. Carpathian Journal of Earth and Environment Sciences, vol. 6,
nr. 1, 285-292.
102. Prusty, J., Patro, S., Basarkar, S. (2016). Concrete using agro-waste as fine aggregate for
sustainable built environment - a review. International Journal of Sustainable Built
Environment, vol. 5, 312-333.
103. Qasrawi, H., Shalabi, F., Asi, I. (2009). Use of low CaO unprocessed steel slag in concrete
as fine aggregate. Construction and Building Materials, vol. 23, 1118-1125.
104. Rasmussen, G. (1983). Human body exposure and it's measurement. Journal of Acoustical
Society of America, vol. 73, 2229.
105. Rizwan, M., Saif, Y., Almansoori, A., Elkamel, A. (2018). Optimal processing route for
the utilization and conversion of municipal solid waste into energy and valuable products.
Journal of Cleaner Production, vol. 174, 857-867.
106. Rocha, C., Carvalho, A. (2005). Social acoustic survey and noise mitigation solutions on
a portuguese urban highway. International Congress on Noise Control Engineering Internoise.
https://web.fe.up.pt/~carvalho/in05.pdf
107. S.C. Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERCTRANS S.A. (2014). Reactualizare
hartă de zgomot pentru Municipiul Iași. http://www.anpm.ro/web/apm-iasi/zgomot-ambiant
108. Saca, N., Radu, L., Mazilu, C., Gheorghe, M., Petre, I., Fugaru, V. (2016). Experimental
models of grout type composite materials, with potential capacity of low level redioactivity
wastes encapsulation. Revista Română de Materiale, vol. 46(1), 34-42.
109. Safiuddin, M., Zamin, J. M., Salam, M., Islam, M., Hashim, R. (2010). Utilization of solid
wastes in construction materials. International Journal of the Physical Sciences, vol. 5 (13),
1952-1963.
110. Sahmaran, M., Li, V. (2009). Durability properties of micro-cracked ECC containing high
volumes of fly ash. Cement and Concrete Research, vol. 39 (11), 1033-1043.
111. Saratele, R., Kumar, G., Banu, R., Xia, A., Periyasamy, S., Saratele, G. (2018). A critical
review on anaerobic digestion of microalgae and macroalgae and co-digestion of biomass for
enhanced methane generation. Bioresource Technology, vol. 262, 319-332.
272
Bibliografie
112. Saxena, M., Pappu, A., Sharma, A., Haque, R., Wankhede, S. (2011). Composite materials
from natural resources: recent trends and future potentials. Advances in Composite Materials
Pavla Tesinova, IntechOpen doi: 10.5772/18264
113. Schust, M. (2004). Effects of low frequency noise up to 100 Hz. Noise & Health, vol. 6, nr.
23, 73-85.
114. Seddeq, H. (2009). Factors influencing acoustic performance of sound absorptive
materials. Australian Journal of Basic and Applied Sciences, vol. 3 (4), 4610-4617.
115. Segol, G., Lee, P., Abel, J. (1978). Amplitude reduction of surface waves by trenches.
Journal of the Engineering Mechanics Division, ASCE, 621-641.
116. Shahani, F., Soltani, P., Zarrebini, M. (2014). The analysis of acoustic characteristics and
sound absorption coefficient of needle punched nonwoven fabrics. Journal of Engineered
Fibers and Fabrics, vol. 9 (2), 84-92.
117. Sikora, J., Turkiewicz, J. (2010). Sound absorption coefficients of granular materials.
Mechanics and Control 29 (3), 149-157.
118. Silva, L. T., Oliveira, I. S., Silva, J. F. (2016). The impact of urban noise on primary
schools. Perceptive evaluation and objective assessment. Applied Acoustics, vol. 106, 2-9.
119. Sisman, C., Gezer, E., Kocaman, I. (2011). Effects of organic waste (rice husk) on the
concrete properties for farm buildings. Bulgarian Journal of Agricultural Science, vol. 17 (1),
40-48.
120. Slutsky, S., Bertoni, H. (1988). Analysis and programs for assessment of absorptive and
tilted parallel barriers. Washington D.C.: Transport Reasearch Record 1176.
http://onlinepubs.trb.org/Onlinepubs/trr/1988/1176/1176-003.pdf
121. Smith, D., Kroll, N. (2000). Negative refractive index in left-handed materials. Physical
Review Letters, vol. 85 (14), 2933-2936.
122. Ștefan (Oancea), I. (2016-a). Sustainable development and its main goals from the
perspective of an arhitect. Buletinul Institutului Politehnic Iași, vol. 62 (66), nr. 1, 17-27.
123. Ștefan (Oancea), I. (2016-b). Dezvoltarea urbană sustenabilă – tendințe în practica
europeană. Conferința Națională „Creații universitare 2016”, al IX-lea Simpozion Naţional
Iași, România, 3 iunie 2016.
124. Ștefan (Oancea), I., Budescu, M. (2016). An assessment of the noise level in a residential
area crossed by an intensive traffic road - comparative analysis between on site measurements
and legal standards. Advanced Engineering Forum, vol. 21. Trans Tech Publications,
Switzerland, 544-550.
125. Ștefan (Oancea), I., Budescu, M., Movilă, M. (2017-a). The harmful effects of vibrations
on human. Buletinul Institutului Politehnic Iași, vol. 63 (67), nr. 3, 33-44.
273
Bibliografie
126. Ștefan (Oancea), I., Budescu, M., Movilă, M. (2017-b). Vibration propagation in adjacent
areas of railways. Buletinul Institutului Politehnic din Iași, vol. 63 (67), nr. 4, 129-142.
127. Ștefan (Oancea), I., Bărbuță, M., Budescu, M., Mihai, P., Banu, O. M., Țăranu, N. (2018).
Particularități ale comportării mecanice a unor tipuri de beton sustenabil cu adaos de
materiale reciclate. Revista Română de Materiale, vol. 48 (2), 236-244.
128. Sukontasukkul, P. (2009). Use of crumb rubber to improve thermal and sound properties
of precast concrete panel. Construction Building Materials, vol. 23 (2), 1084-1092.
129. Tavares, R., Ramos, A., Rouboa, A. (2018). Microplastics thermal treatment by
polyethylene terephthalate biomass gasification. Energy Conversion and Management, vol.
162, 118-131.
130. Tomlinson, M., Woodward, J. (2014). Pile design and construction practice - sixth edition.
CRC Press.
131. Vér, I., Beranek, L. (2006). Noise and vibrations control engineering. Principles and
applications. New Jersey: John Wiley&Sons, Inc. Hoboken.
132. Veselago, V. (1968). The electrodinamics of substances with simultaneously negative
values of ε and μ. Soviet Physics Uspekhi, vol. 10 (4).
133. Von Gierke, H., Nixon, C. (1976). Effects of intense infrasound on man. In Infrasound and
low frequency vibration. New York: Academic Press.
134. Waldheim, C. (2006). The Landscape Urbanism Reader. New York: Princeton
Architectural Press.
135. Wang, V., Lo, E., Liang, C., K.P., C., Bao, B., Chang, T. (2016). Temporal and spatial
variations in road traffic noise for different frequency components in metropolitan Taichung.
Environmental Pollution, vol. 219, 174-181.
136. Warburton, G., Richardson, J., Webster, J. (1971). Forced vibrations of two masses on an
elastic half space. Journal of Applied Mechanics, vol. 38 (1), 148-156.
137. Webb, J. (1976). Noise control in industry. Suffolk, UK: Sound Research Laboratories
Limited, Holbrook Hall Sudbury.
138. Wijnant, Y., Keipers, E., de Boer, I. (2010). Development and application of a new method
for the in-situ measurement of sound absorption. Proceedings of Isma, 109-122.
139. Woods, R. (1968). Screening of elastic waves by trenches. Journal of Soil Mechanics
Division, ASCE, vol. 94, no. SM4, 951-979.
140. Xu, Y., Huang, J., Du, Y., Sun, D. (2008). Earth reinforcement using soilbags. Geotextiles
and Geomembranes, vol. 26, no. 3, 279-289.
141. Yamamoto, K. (2015). Japanese experience to reduce road traffic noise by barriers with
noise reducing devices. Euro Noise, Maastricht, 33-38.
274
Bibliografie
142. Yamamoto, K. T., Yamashita, M., Tanaka, K. (1989). Reduction of road traffic noise by
absorptive cylinder adapted at the top of a barrier. Inter Noise 89, Newport Beach, USA,
349-352.
143. Yamamoto, K., Shono, Y., Ochiai, H., Hirano, Y. (1995). Measurements of noise reduction
by absorptive devices mounted at the top of highway noise barriers. Inter Noise 95, Los
Angeles, USA, 389-392.
144. Yi, X., Linhua, J. J., Yang, L. (2012). Mechanical properties of expanded polystyrene
lightweight aggregate concrete and brick. Construction and Building Materials, vol. 27, 32-
38.
145. Zeng, X., Rose, J., Rice, J. (2001). Stiffness and damping ratio of rubber modified asphalt
mixes: potential vibration attenuation for high speed railway trackbeds. Journal of Vibration
and Control, vol. 7, no. 4, 527-538.
146. Zhong, X., Zeng, X., Rose, J. (2002). Shear modulus and damping ration of rubber
modified asphalt mixes and unsaturated subgrades soils. ASCE Journal of Materials in Civil
Engineering, vol. 14, no. 6, 496-502.
147. * Architects' Council of Europe. (2015). Manifesto for Responsible Architecture.
https://www.ace-
cae.eu/fileadmin/New_Upload/8._Images/News/2015/ACE_COP21_Manifesto__EN_.pdf
148. * Elsevier and SciDev.Net. (2015). Sustainable Science in a Global Landscape.
https://www.elsevier.com/__data/assets/pdf_file/0018/119061/SustainabilityScienceReport-
Web.pdf
149. * European Environment Agency. (2009). Transport at a crossroads. TERM 2008:
indicators tracking transport and environment in the European Union.
http://www.eea.europa.eu/publications/transport-at-a-crossroads: EEA Report No 3.
150. * ONU. (2014). The Road to Dignity by 2030: Ending Poverty, Transforming All Lives and
Protecting the Planet.
http://www.un.org/disabilities/documents/reports/SG_Synthesis_Report_Road_to_Dignity_
by_2030.pdf
151. * ONU. (2015). Transforming Our World, The 2030 Agenda for Sustainable Development.
http://ec.europa.eu/environment/sustainable-development/SDGs/index_en.htm
152. * ONU, United Nations Millennium Summit. (2000). United Nations Millennium
Declaration. New York.
http://www.un.org/millennium/declaration/ares552e.htm
153. * The Earth League. (2015). The Earth Statement.
275
Bibliografie
http://www.the-earth-league.org/earth-statement.html
154. * WCED. (1987). World Commission of Environment and Development, Our Common
Future. Oxford University Press.
http://www.un-documents.net/our-common-future.pdf
155. * World Health Organization. (2011). Burden of disease from environmental noise -
Quantification of healthy life years lost in Europe.
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0008/136466/e94888.pdf: WHO Regional
Office for Europe
156. * World Road Association. (2013). Quiet Pavement Technologies.
http://www.piarc.org/en/log-in.htm?path=/ressources/publications/7/19686,TM2013R10-
EN.pdf: PIARC Technical Committee D 2 Road Pavements
157. ** ACI Committee. (2003). 213R-0.3, Guide for structural lightweight aggregate concrete.
Farmington Hlls, MI: American Concrete Institute.
158. ** C 125-2013. Normativ privind acustica în construcții și zone urbane. Monitorul Oficial
al României, partea I, nr. 812 bis/20.XII.2013.
159. ** Directiva 2002/49/CE - relating to the assessment and management of environmental
noise
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32002L0049
160. ** Directiva 2002/44/CE - on the minimum health and safety requirements regarding the
exposure of workers to the risks arising from physical agents (vibration)
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:546a09c0-3ad1-4c07-bcd5-
9c3dae6b1668.0004.02/DOC_1&format=PDF
161. ** ISO-226. (2003). Acoustics - Normal equal-loudness-level contours
162. ** ISO-2631-1. (2001). Evaluarea expunerii umane la vibrațiile globale ale corpului.
Partea 1. Condiții generale.
163. ** Normă tehnică din 27.01.1998. Proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane.
164. ** OMS 119. (2014). Norme de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al
populației.
165. ** SR 12025/2-94. (1994). Acustica în construcții. Efectele vibrațiilor asupra clădirilor
sau părților de clădiri. Limite admisibile.
166. ** SR EN 12390-3. (2009). Testing hardened concrete. Part 3: Compressive strength of
test specimens. Romanian Standard Association.
167. ** SR EN 12390-5. (2005). Testing hardened concrete. Part 5: Flexural strength of test
specimens.
276
Bibliografie
168. ** SR EN 12390-6. (2010). Testing hardened concrete. Part 6: Split tensile strength of test
specimens.
169. ** SR EN 12390-7. (2009). Testing Hardened concrete. Density of hardened concrete.
Romanian Standard Association.
170. ** SR EN 197-1:2011. Cement, Part 1: Composition, specifications and conformity
criteria for common cements.
171. ** SR EN ISO 10534-1. (2002). Acustică. Determinarea coeficientului de absorbție
acustică și a impedanței cu interferometrul acustic. Partea 1: Metoda raportului de undă
staționară.
172. ** SR EN ISO 11654. (2002). Acustică. Absorbanți acustici utilizați în clădiri. Evaluarea
absorbției acustice.
173. ** SR EN ISO 354. (2004). Acustică. Măsurarea absorbției acustice în camera de
reverberație.
174. ** STAS 10009-88. (1988). Acustica în construcții. Acustica urbană. Limite admisibile ale
nivelului de zgomot.
175. ** STAS 10144/1-90. (1990). Străzi. Profiluri transversale. Prescripții de proiectare.
176. ** STAS 12025/1-81. (1981). Acustica în construcții. Efectele vibrațiilor produse de
traficul rutier asupra clădirilor sau părților de clădiri. Metode de măsurare.
177. ** VDI 2057/1. (2015). Human exposure to mechanical vibrations. Whole-body vibration..
178. *** România Curată. (2015). http://www.romaniacurata.ro/dezbatereinterviu-liderul-
arhitectilor-serban-tiganas-explica-de-ce-sunt-importante-raurile-intr-un-oras-si-de-ce-
jumatatile-de-masura-nu-sunt-o-solutie/.
179. *** http://www.anpm.ro
180. *** http://www.archdaily.com
181. *** http://inhabitat.com
182. *** http://www.mdrap.ro
277

Cristina Nagit: Capitolul 7 - Studiu de Caz Privind Transmiterea Vibrațiilor Într-O Zonă Rezidențială A Municipiului Iași

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristina Nagit: Capitolul 7 - Studiu de Caz Privind Transmiterea Vibrațiilor Într-O Zonă Rezidențială A Municipiului Iași

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristina

Digitally signed by Cristina Nagit

CAPITOLUL 7 – STUDIU DE CAZ PRIVIND TRANSMITEREA

7.1 ASPECTE GENERALE ASUPRA VIBRAȚIILOR ÎN MEDIUL URBAN

7.1.1 PROPAGAREA UNDELOR PRIN TEREN

Fig. 7.1 Undele principale P (a.) și undele secundare S (b.)

Undele de suprafață (undele Rayleigh, notate cu R și undele Löve, notate cu L) se propagă în

Fig. 7.2 Undele de suprafață Rayleigh (a.) și Löve (b.)

În propagarea undelor de suprafață diversele obstacole pot conduce la modificări ale

7.1.2 MĂSURAREA VIBRAȚIILOR IN SITU

Fig. 7.3 Valori ale amplitudinii vibrației

Fig. 7.4 Defazajele între viteză, deplasare și accelerație

7.1.3 VIBRAȚII PRODUSE DE TRAFIC ȘI EFECTELE ACESTORA ASUPRA

Factorii ce influențează intensitatea vibrațiilor din trafic Tabelul 7.1

Fig. 7.5 Generarea vibrațiilor din trafic feroviar suprateran și subteran

7.1.4 STUDIUL VIBRAȚIILOR ÎN APROPIEREA CĂILOR FERATE

Factorii ce influențează nivelul vibrațiilor Tabelul 7.2

7.2 DESCRIEREA ZONEI STUDIATE

Fig. 7.6 Zona studiată

7.3 MĂSURĂTORI ALE NIVELULUI DE VIBRAȚII

7.3.1 DESCRIEREA SISTEMULUI DE ACHIZIȚIE ȘI PRELUCRARE A DATELOR

Fig. 7.7 Amplasarea accelerometrelor

Fig. 7.8 Distanțe între elementele principale ale zonei și între

Softul dedicat ESAM CF are următoarele posibilități:

Fig. 7.9 Montaj accelerometre 4 (orizontal) și 5 (vertical)

Tipurile de trenuri din timpul măsurătorilor amplitudinilor vibrațiilor Tabelul 7.3

7.3.2 PREZENTAREA ÎNREGISTRĂRILOR EFECTUATE

Fig. 7.10 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 0 (poziție orizontală)

Fig. 7.11 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 0 (poziție

Fig. 7.12 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 1 (poziție verticală)

Fig. 7.13 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 1 (poziție

Fig. 7.14 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 2 (poziție orizontală)

Fig. 7.15 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 2 (poziție

Fig. 7.16 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 3 (poziție verticală)

Fig. 7.17 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 3 (poziție

Fig. 7.18 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 4 (poziție orizontală)

Fig. 7.19 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 4 (poziție

Fig. 7.20 Înregistrarea accelerație-timp – accelerometrul 5 (poziție verticală)

Fig. 7.21 Spectrul Fourier – accelerație-frecvență – accelerometrul 5 (poziție

Fig. 7.22 Spectrul Fourier pe direcție orizontală – accelerometrele 0, 2, 4

Fig. 7.23 Spectrul Fourier pe direcție verticală – accelerometrele 1, 3, 5

7.3.3 ANALIZA PERCEPERII VIBRAȚIILOR ÎNREGISTRATE

Coeficienții de percepere a vibrațiilor, pentru toate testele efectuate Tabelul 7.4

Fig. 7.24 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

Fig. 7.25 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

Fig. 7.26 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

Fig. 7.27 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

Fig. 7.28 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

Fig. 7.29 Variația perceperii vibrației, în funcție de poziția

Din aceste măsurători, ies în evidență testele 2, 7 si 8.

Fig. 7.30 Reducerea procentuală a coeficientului de percepere, între

Fig. 7.31 Reducerea procentuală a coeficientului de percepere, între

7.4 NIVELUL DE ZGOMOT ÎNREGISTRAT ÎN ZONĂ

În timpul efectuării înregistrărilor pentru determinarea nivelului de vibrații și transmiterea

Fig. 7.32 Traversarea pietonală, neamenajată

7.5 CONCLUZIILE STUDIULUI DE CAZ

7.6 METODE DE ATENUARE A VIBRAȚIILOR

7.6.1 METODE DIRECTE DE IZOLARE VIBRATORIE ȘI SEISMICĂ A

7.6.1.1 Izolarea seismică a construcțiilor

Fig. 7.33 Efectele izolării seismice a. clădire obișnuită b. clădire izolată

Mexic Școală cu 4 niveluri (Mexico City)

Fig. 7.34 Sistemul de fundare utilizat la templul grec de la Ponticapea

Fig. 7.35 Sistemul de fundare la templul grecesc al orașului Chokrak,