1.

Mă rimi şi unită ţi in fizică şi biofizică

*Marimi fizice: -fundamentale

-derivate

-suplimentare :-unghi plan

- unghi solid

a) Marimi fundamentale in S.I. :

lungimea, masa, timpul (mecanica)

temperatura (termodinamica)

intensitatea curentului electric (electricitate)

intensitatea luminoasa (optica)

cantitatea de substanta - molul (1971)

b) Marimi derivate:

* Marimi derivate care se exprima numai in functie de marimile fundamentale:

arie – m2

volum – m3

viteza – m/s

acceleratie – m/s2

densitate – kg/m3

*Marimi derivate, avand unitati cu denumiri speciale (de regula, nume de

savanti):
*Marimi derivate care se exprima folosindu-se denumiri speciale (combinatii ale
diferitelor unitati de masura) :

ex: coeficientul de viscozitate dinamica - Pa·s

coeficientul de tensiune superficiala – N/m

*Unitati speciale utilizate in radiobiologie:

2.Cinematica. Tipuri de mişcă ri in mecanică . Mişcarea uniformă .

Mişcarea uniform variată . Mişcarea circulară . Mă rimi caracteristice

MECANICA **
 • Cinematica
• Dinamica
• Statica

2.CINEMATICA: studiul legilor miscarii corpului, fara sa explice cauzele care produc
schimbarea starii de miscare sau de repaus a acestuia

Traiectorie: locul geometric al tuturor pozitiilor succesive ocupate de corp in

miscarea sa
Clasificarea miscarilor:
a) Dupa traiectorie:
* Miscare rectilinie
* Miscare curbilinie
b) Dupa viteza:
*Miscare uniforma(viteza este constanta)
* Miscare variata (viteza variaza)

Viteza

Vector de pozitie
r⃗ −⃗r
 Viteza medie v=
⃗ 2
t 2 −t 1
1 Δ⃗
r
= Δt

 Viteza instantanee <v>SI = m/s

Miscarea rectilinie uniforma

* legea miscarii rectilinii uniforme

*S – spatiul parcurs in intervalul de timp t, cu viteza constanta v

Miscarea rectilinie variata

 
 v  v v
am  t2  t1 
2 1 t acceleratie medie
  
a  lim  v  dv
i
t  0 t dt acceleratie instantanee

<a>SI = m/s2

Miscarea curbilinie :

*traiectorie curba

*viteza variaza ca directie si poate varia si ca modul

Viteza instantanee - tangenta la traiectorie in orice punct al acesteia

an  v
2
R acceleratia normala in miscarea curbilinie
R – raza traiectoriei; v – viteza instantanee

MISCAREA CIRCULARA:

Traiectoria: cerc

v – viteza liniara;  - viteza unghiulara; R – raza traiectoriei circulare

<>SI = rad/s

a – acceleratia in miscarea circulara

Marimi caracteristice miscarii circulare

Perioada (T): timpul dupa care punctul material trece de doua ori succesiv prin
acelasi punct al traiectoriei
 <T>SI = s

Frecventa (): numarul de rotatii complete efectuate in unitatea de timp


1
T 2
<> = s-1, Hz

3.Dinamica. Principii. Aplicaţii.

studiaza cauzele care produc schimbarea starii de repaus sau de miscare a corpurilor

Principiile dinamicii:

• Principiul inertiei
• Principiul fortei
• Principiul actiunii si reactiunii

1. Principiul inertiei

→ Galileo Galilei, Newton

2. Principiul fortei (principiul fundamental al dinamicii)

 
a  k F k – const de proportionalitate <F>SI = <m>SI·<a>SI = 1 kg·1m/s2 = 1 N
 
F  m a m – masa corpului

3. Principiul actiunii si reactiunii

→ Newton
 
F  F
12 21

4.Aplicatii ale principiilor dinamicii

Forta centripeta (Fcp) si forta centrifuga (Fcf)

m – masa corpului care se deplaseaza cu viteza liniara v pe o traiectorie circulara

de raza R

4.Sunetul. Calitatile fiziologice ale sunetului. Efectul Doppler

SUNETUL - unda elastica care poate fi perceputa de urechea umana

- nu se poate propaga in vid

- se propaga in orice mediu elastic (gaz, lichid, solid)

- se transmite mai usor prin lichide decat prin gaze si prin solide
mai usor decat prin lichide
Aer → v = 331 m/s

Apa → v = 1430 m/s v – viteza de propagare a sunetului

Otel → v = 6000 m/s

Calitatile fiziologice ale sunetului

* Inaltimea

* Intensitatea sonora

* Timbrul

a) Inaltimea sunetului
* Calitatea care face ca o senzatie sonora sa fie perceputa ca fiind mai mult sau mai
putin ascutita, sau mai mult sau mai putin grava

* Calitate legata de frecventa sunetului

Tanar adult:   [16, 20 000] Hz

Persoana in varsta:  < 12 000 Hz Infrasunete:  < 16 Hz

Ultrasunete:  > 20 000 Hz

 /  depinde de: - persoana

-frecventa

- intensitate  /   [1/80, 1/1000] 1, 2 → H1, H2

H1, H2 – inaltimile sunetelor de frecvente 1 si 2; k – constanta, a carei valoare depinde de unitatile
de masura alese

b) Intensitatea sonora

* Calitatea unei senzatii sonore de a fi mai mult sau mai putin intensa

* Calitate legata de energia transportata de undele sonore

Energia (W) care strabate, in unitatea de timp (∆t), o suprafata (∆S) asezata perpendicular pe
directia de propagare, avand aria egala cu unitatea:

v – viteza de propagare a sunetului

 - densitatea mediului de propagare
A – amplitudinea undei sonore
 - frecventa undei sonore

legea Weber-Fechner
 S1, S2 – senzatii sonore produse de sunete cu intensitatea I1 si I2

Daca pentru I1 = I0 = 10-12 W/m2 S =S =0

1 0

senzatia sonora produsa de un sunet cu intensitatea I

k = 1  <S> = bel k = 10  <S> = dbel

c) Timbrul armonici
numarul, frecventa si intensitatea armonicelor ce insotesc sunetul
fundamental

5. EFECTUL DOPPLER

Efect Doppler → unde acustice

Efect Doppler-Fizeau → unde luminoase

v – viteza de propagare a sunetului;

u1, u2 – vitezele de deplasare pentru sursa / observator

, ’ – frecventa emisa de sursa si, respectiv, frecventa inregistrata de observator

5.Ultrasunete. Proprietăţi şi aplicaţii

 *Ultrasunete. Proprietăţi şi aplicaţii:

Vibratii ale unui mediu elastic, cu frecventa > 20 000 Hz

Metode de producere a US:

Efectul piezoelectric- aparitia pe fetele cristalelor supuse
la deformari a unor sarcini electrice egale si de semne contrare

Efectul magnetostrictiv-deformarea corpurilor

feromagnetice (Fe, Ni, Co) sub actiunea unui camp magnetic
Proprietati ale US:
* Pot fi emise si se propaga sub forma de fascicule
* Fenomenul de difractie (ocolirea obstacolelor) se produce
doar pentru obstacole de dimensiuni foarte mici
* Sufera reflexie si refractie la suprafata de separare dintre
doua medii diferite
* Transporta cantitati mari de energie in comparatie cu undele
sonore de aceeasi amplitudine
* Sunt puternic absorbite de aer; se propaga pe distante mari
in lichide si solide
Aplicatii ale US:
* terapeutica, conservarea alimentelor, sterilizarea unor
instrumente
* In farmacie: macinarea unor substante solide, formarea de
sisteme disperse sub forma de emulsii si suspensii,
amestecarea unor lichide nemiscibile
* Accelereaza cresterea plantelor; scurteaza perioada de
germinatie a semintelor
* Punerea in evidenta a defectelor in interiorul pieselor
metalice
* In medicina: realizarea de ecografii

6. Starea lichidă . Caracteristici

Stare intermediara intre starea solida si starea gazoasa

Caracteristici ale lichidelor:
* Nu au forma proprie
* Prezinta o structura ordonata pe distanta scurta (ordine
locala)
* Fortele de coeziune intermoleculare nu se neglijeaza
* Sunt incompresibile
* Au volum propriu

7.Principiul fundamental al hidrostaticii

- Studiul lichidelor aflate in echilibru
Presiunea in interiorul unui lichid
df – forta ce actioneaza asupra suprafetei dS

Unitati tolerate (in particular, pentru presiunea arteriala si

presiunea venoasa):
1 mm Hg = 133,4 Pa = 1 Torr 1 cm H2O = 98,1 Pa

Principiul fundamental al hidrostaticii

p’ – p → diferenta de presiune dintre doua puncte oarecare ale
unui fluid
gh → presiune hidrostatica (ia nastere ca urmare a apasarii
straturilor de lichid unul asupra altuia)

are aceeasi valoare pentru toate punctele situate la aceeasi

adancime intr-un lichid si depinde de natura lichidului
8.Dinamica fluidelor. Definiţii

Dinamica fluidelor ideale (debit volumic, debit masic,

ecuatia de continuitate)
Dinamica fluidelor reale (forta de frecare dintre doua
straturi invecinate de lichid, coeficient de viscozitate
(dinamica, cinematica, relativa), fluiditate, legea lui
Poiseuille, numarul lui Reynolds, viteza critica)

DINAMICA FLUIDELOR

Studiul miscarii fluidelor (lichide, gaze)

In cazul lichidelor → hidrodinamica

* Fluid perfect (ideal): fluid in care nu se manifesta forte de

frecare

* Fluid incompresibil: volumul nu depinde de presiune

Linie de curent: traiectoria descrisa de un volum foarte mic

de fluid in timpul curgerii sale

Tub de curent: ansamblul liniilor de curent

Debit volumic (QV): volumul de fluid care strabate, in

unitatea de timp, o suprafata transversala a tubului de current

<QV> = m3/s

Debit de masa (Qm): masa de fluid care strabate, in unitatea

de timp, o suprafata transversala a tubului de current
 <Qm> = kg/s

 Qm =  · QV  - densitatea fluidului

Q = S · v = ct – ecuatia de continuare
V
9.Dinamica fluidelor reale. Viscozitate

DINAMICA FLUIDELOR REALE

Fluid real → deplasarea unor straturi in raport cu altele este insotita de

aparitia fortelor de frecare

Relatia lui Newton:

dv
F=−η⋅ΔS⋅
dx

 - coeficient de viscozitate dinamica; dv/dx – gradient de viteza

<>SI = Pa·s
1 Poise (P) = 0,10 Pa·s

Coeficient de viscozitate cinematica

 - densitatea <C>CGS = St (Stokes)

Coeficient de viscozitate relativa

 0 – coeficientul de viscozitate absoluta al apei <rel> = 1

Fluiditate

T creste   scade

Lichid - newtonian (coeficientul de viscozitate

independent de gradientul de viteza)

- nenewtonian (coeficientul de viscozitate

dependent de gradientul de viteza); ex.: emulsiile,
mai putin cele diluate

Valori ale coeficientului de viscozitate

dinamica:
a) gaze (viscozitate foarte slaba)

* 1,8 x 10-5 Pa·s → aer, la 20C

* 9 x 10-6 Pa·s → hidrogen, la 20C

b) lichide obisnuite (la 20C)

* 10-3 Pa·s → apa

* 1,5 x 10-3 Pa·s → Hg

* 6 x 10-4 Pa·s → benzen

* 2 x 10-4 Pa·s → eter

c) lichide viscoase (la 20C)

 0,8 Pa·s → glicerina
 0,7 Pa·s → ulei de ricin

d) sange →  [2, 5] x 10-3 Pa·s, in functie de proportia de

hematii

Valori ale coeficientului de viscozitate dinamica

Experimental s-a aratat ca:

- pentru o valoare a coeficientului de viscozitate de 10 cP,

lichidul arata ca un sirop,

- peste 10 P, devine foarte viscos si curge incet.

- la 103 P, substanta arata ca o pasta si nu mai curge sub

actiunea propriei greutati.

10.Ecuaţia lui Poiseuille

*valabila doar pentru cazul unei curgeri laminare, fara

vartejuri

p = (pA-pB) – diferenta de presiune de la capetele tubului de

curgere;

R – raza tubului;
 l – lungimea tubului;

 - viscozitatea fluidului

11.Numă rul lui Reynolds. Curgerea lichidelor reale (marime

adimensionala)

 - densitatea fluidului;

 - coeficientul de viscozitate al fluidului;

v – viteza medie de curgere a fluidului;

d – diametrul tubului de curgere

R < 1000: regim de curgere laminar

R > 2000: regim de curgere turbulent

RC = 1500: zona de tranzitie

v C = ⋅RC
η
ρ⋅d

*viteza critica (caracterizeaza trecerea de la regimul laminar

la cel turbulent)

12.Viscozitatea sâ ngelui
Sange: suspensie de globule intr-o solutie coloidala (plasma
sanguina)
sange = 1,055 kg / L (femei) sange = 1,059 kg / L (barbati)

Viscozitatea sangelui = f (compozitie, viteza de curgere, dimensiunea

vaselor sanguine)

Plasma (proteine (albumina, globuline, fibrinogen etc) + saruri minerale)

→ viscozitate normala: 1,40 x 10-3 Pa·s

* Viscozitatea sangelui total (plasma + globule) = f (volumul globulelor

rosii in raport cu volumul sanguin total) → hematocrit

Hematocritul normal  0,45 → viscozitatea sangelui total 

3 x 10-3 Pa·s

Hematocritul se modifica pentru o serie de afectiuni (leucemie,

deshidratare, poliglobulie)

 = f (hematocrit)

Determinarea  pentru sangele total ofera informatii asupra starii de

sanatate

* Pentru vasele sanguine mari (artere, vene etc) cu

diametrul > 1 mm: sangele → lichid newtonian; regim de curgere
laminar sau turbulent

La nivelul arterei aorte: R > 3000  curgere turbulenta

La nivelul venelor: R < 1000  curgere laminara

* Pentru vasele sanguine mici cu diametrul < 1 mm: sangele → lichid

nenewtonian + efecte de capilaritate

* Sangele → caracteristici de elasticitate

* Vasele sanguine – caracterizate de elasticitate

raza vaselor sanguine

p - presiunea

c – coeficient ce depinde de caracteristicile geometrice ale vasului de

curgere , m – constanta ce depinde de elasticitatea vasului

4m 1
Q   c  p1  p2 
4
8 l  

ecuatia lui Poiseuille pentru curgerea printr-un tub elastic

13.Sedimentarea in camp gravitational-tehnica folosita pentru

analiza sistemelor biofizice

Sistem dispers: ansamblu de particule solide, distribuite

uniform intr-un lichid
viteza de deplasare a particulelor:

timpul de sedimentare:

t = f (, ’ , r) t ~ 1 / r2
 - densitatea particulelor; ’ - densitatea mediului de dispersie;  - coeficientul de
viscozitate al mediului de dispersie; r – raza particulelor care sedimenteaza
Conditii ce trebuie satisfacute pentru ca relatia sa fie riguros valabila:

* raza particulelor << raza vasului

* viteza de deplasare – suficient de mica, astfel incat sa nu se formeze vartejuri

* nu exista interactiuni intre particule in timpul deplasarii

Fortele care actioneaza asupra unei particule care se deplaseaza intr-un sistem dispers
sub actiunea propriei greutati:

- Forta arhimedica, FA (↑)

- Forta de greutate, G (↓)

- Forta de frecare din partea lichidului Ff (sens opus miscarii particulei)

14.Maşina centrifugă
tehnica folosita pentru analiza sistemelor biofizice

*dispozitiv cu ajutorul caruia se realizeaza o acceleratie > acceleratia gravitationala, in

scopul diminuarii timpului de sedimentare a particulelor de dimensiuni foarte mici
(ex.: din lichide biologice, suspensii farmaceutice…)

* Cuvele cu lichid – asezate simetric fata de axul de rotatie

* Cuvele trebuie sa contina mase riguros egale de lichid - batai
t ~ 1 / r2 t ~ 2 *timpul de sedimentare
r – raza particulelor din sistemul dispers;  - frecventa centrifugei

G ≈ 102 → pentru centrifugele obisnuite G ≈ 1010 → pentru ultracentrifuge

factorul G → permite aprecierea eficacitatii unei centrifuge

Ultracentrifuge (folosite pentru separarea particulelor foarte mici din
lichide biologice):
a) analitice → pentru determinarea unor parametri fizico-chimici (raza
particulelor, masa moleculara, densitate…)
b) preparative → pentru separarea componentelor unui sistem dispers,
in vederea studierii proprietatilor acestora
15.Fenomene de suprafaţă . Coeficient de tensiune superficială

Interfata: suprafata de separare intre diferite faze ale unui system

Suprafata libera a unui lichid (strat superficial): suprafata de separare
dintre un lichid si mediul gazos de deasupra sa
Fenomene de suprafata: fenomenele ce au loc la suprafata libera a unui
lichid
Presiune interna (moleculara): presiunea exercitata de catre stratul
superficial asupra lichidului
pinterna ≈ 104 atmosfere  lichide incompresibile
Forte de tensiune superficiala: forte ce actioneaza intre moleculele de
lichid din stratul superficial
* tangente la suprafata

* perpendiculare pe contur

* orientate spre interiorul conturului

F =σ⋅l
<>SI = N/m

<>SI = J/m2
L – lucrul mecanic

S – aria suprafetei stratului superficial

 = f (natura lichidului, temperatura);  scade odata cu cresterea T

lichid biologic scade in cazul unor afectiuni ale organismului  determinarea  ofera
informatii preliminare asupra starii de sanatate

Lichidul  (N/m)

Apa, 20ºC 7,27 x 10-2

Apa, 37ºC 7 x 10-2

Glicerol, 20ºC 6,3 x 10-2

Etanol, 20ºC 2,2 x 10-2

Plasma sanguina, 37ºC 7,3 x 10-2

Mercur, 20ºC 0,436

Contractia muschilor  determinata de fortele de tensiune
superficiala ce actioneaza in sistemul de capilare din filamentele
de miozina si actina

16.Fenomene de transport
Cauzate de o miscare de agitatie aleatoare
Cantitatea transportata:
* Flux de molecule → difuzie moleculara
* Cantitate de energie → conductivitate termica
* Flux de sarcini electrice → conductivitate electrica

• se produc in mod spontan, fara consum de energie din

exterior, in sensul anihilarii conditiilor de disimetrie care le
produc (spre o stare de echilibru)
TRANSPORT PASIV
TRANSPORT ACTIV
Transportul activ prin membrane celulare
• transportul unor substante prin membrane, impotriva
gradientului de concentratie, potential electric, sau presiune
osmotica
• cu un consum de energie
• datorita energiei dezvoltate la nivelul membranei biologice
prin procese metabolice
 • asigura existenta unor fluxuri active care contrabalanseaza
efectul fluxurilor pasive
TRANSPORTUL PASIV
se produce in mod spontan
fara consum de energie din exterior
cauzat de o miscare de agitatie aleatoare
in sensul anihilarii conditiilor de asimetrie care le produc,
spre o stare de echilibru
se datoreaza existentei unor gradienti (de concentratie,
potential, presiune)
Cantitatea transportata:
Flux de molecule → difuzie moleculara
Cantitate de energie → conductivitate termica
Flux de sarcini electrice → conductivitate electrica

DIFUZIA OSMOZA

17.Difuzia. Difuzia prin membrane

Fenomenul de difuzie
Fenomenul de patrundere a moleculelor unei substante printre
moleculele altei substante, fara actiunea unor cauze externe
se produce cu viteze diferite in toate starile de agregare
are loc ca urmare a unei diferente de densitate sau de
concentratie intre cele doua substante
 are loc de la concentratie mai mare la concentratie mai mica pana
la egalizarea concentratiilor

Fluxul de materie transportata, la un moment dat (dt), printr-o

sectiune data (dS):

unde dQ – numarul de molecule ce strabat

sectiunea transversala a cilindrului
Prima lege a lui Fick
Cantitatea de substanta ce difuzeaza normal pe unitatea de
suprafata, in unitatea de timp este direct proportionala cu
gradientul de concentratie

D – coeficient de difuzie
D = f(natura substantei, viscozitate, temperatura)
k⋅T
D=
6 π⋅η⋅r
r – raza particulelor ce difuzeaza; k – constanta lui Boltzmann;

T – temperatura;  - coeficientul de viscozitate

I lege a lui Fick

unde: dS – aria suprafetei;

 dC/dx – gradientul de concentratie;
dt – timpul de difuzie
A doua lege a lui Fick
Viteza de variatie a concentratiei in orice punct al sistemului este
proportionala cu variatia in spatiu a gradientului de concentratie

II lege a lui Fick

Difuzia prin membrana permeabila

C1, C2 – concentratiile solutiilor;

dS – suprafata membranei prin care se produce difuzia;
dm – cantitatea de substanta difuzata;
P – coeficientul de permeabilitate al membranei
• P depinde de – natura substantei
- natura membrane
CLASIFICAREA MEMBRANELOR
Membrana = o pelicula subtire ce desparte medii cu caracteristici
fizico-chimice diferite
 Membrane permeabile
 Membrane semipermeabile
 Membrane selectiv permeabile
  Membrane ireciproc permeabile

Difuzia simplă 
• produsa datorita agitatiei termice a moleculelor
• in sensul gradientilor de concentratie
• fiind descrisa de legile lui Fick (adaptate transportului prin
membrane)
Pentru ca aceasta difuzie sa aiba loc, este necesar ca
substantele transportate sa se “dizolve” fie in matricea lipidica
(ex.: alcoolii, acizii grasi si unele medicamente ), fie in matricea
apoasa a canalelor ionice (ionii Na+, K+, Cl-, Ca++ etc.)
Difuzia facilitata = transportul de molecule ce nu pot trece nici
prin canale ionice, nici prin matricea lipidica, nefiind liposolubile
(ex.: zaharuri foarte importante pentru metabolismul celular).

18.Osmoza. Legile osmozei

Punerea in evidenta a fenomenului de osmoza:

Osmometrul Dutrochet
  – densitatea solutiei
g – acceleratia gravitationala
h – inaltimea la care urca lichidul

Presiunea osmotica (): presiunea ce ar trebui exercitata

asupra unei solutii pentru a o aduce in echilibru cu solventul
pur ce este separat de solutie printr-o membrana
semipermeabila
Legile osmozei
1. Legea concentraţiilor: la temperatură constantă, presiunea
osmotică  a unei soluţii diluate este proporţională cu
concentraţia molară Cm.

 = K·Cm unde K – constantă de proporţionalitate 

2. Legea temperaturii: pentru o soluţie dată, presiunea
osmotică creşte proporţional cu temperatura T

 = K1·T unde K1 – factor de proporţionalitate

 Presiunea osmotică variază liniar cu temperatura până la
40oC.

3. Legea lui Van’t Hoff: presiunea osmotică este

independentă de natura dizolvantului şi de substanţa
dizolvată, depinzând doar de numărul de particule prezente
în volumul ocupat de soluţie.

V = RT
 unde: V – volumul, R – constanta universală a gazelor
(R = 8,31 J/mol·K), T – temperatura absolută,  – numărul
de moli.

Deoarece, /V=Cm unde Cm reprezintă concentraţia molară a

soluţiei
 

 = CmRT
 
 Această lege este valabilă la concentraţii mici.

4. Legea amestecurilor: presiunea osmotică  a unei soluţii

(în care faza dispersată este alcătuită din substanţe diferite)
este egală cu suma presiunilor osmotice ale fiecărei soluţii în
parte.  

 = 1 + 2 + … + n
 Fiecare substanţă dizolvată are presiunea ei proprie, ca şi
cum s-ar afla singură în întreaga cantitate de solvent.
 La temperaturi mai ridicate de 40oC, legile osmozei nu se
mai respectă.
.
 Legile osmozei nu se aplică soluţiilor de electroliţi,
 Efectul fenomenului de osmoza asupa celulelor introduse in
diferite medii
Solutie izotonice
Solutie hipotonica
Solutie hipertonica
Flux de solvent:
solutia hipotona solutia hipertona
Turgescenta: umflarea celulelor introduse intr-un mediu
hipoton
Ratatinare : micsorarea dimensiunilor celulelor introduse intr-
un mediu hiperton
In cazul hematiilor:
 Hemoliza (ruperea membranei)
 Plasmoliza
Transportul de substanta prin membranele biologice
Pasiv:
- determinat de diferenta de concentratie a ionilor de cele
doua parti ale membranei;
- se face in sensul micsorarii acestei diferente;
- fara consum de energie
Activ: se realizeaza impotriva gradientului de concentratie,
datorita energiei dezvoltate la nivelul membranei biologice, prin
procese metabolice
19.Biomembrane. Modele.
Membrana celulară (plasmatica)
• ansamblu de subsisteme diferite, reglate functional ce
reprezinta limita dintre mediul intra si extracelular
• structura relativ stabila care persista pe întregul ciclu de
viata celular, desi au loc permanente innoiri ale
componentelor sale
• structura cu permeabilitate selectivă – care asigură schimbul
de materie, ce se realizeaza datorită faptului că celulele
sunt sisteme termodinamice deschise
Compoziţia membranelor celulare
Proteinele – principalele macromolecule responsabile pentru:
• organizarea spatiala a membranelor celulare
• functionalitatea acestora

Lipidele  colesterolul, fosfolipidele

Carbohidratii  legati chimic de proteinele si lipidele

membranare  glicoproteinele şi glicolipidele
Ionii - adsorbiţi pe feţele interne si externe ale membranelor
- in interiorul canalelor ionice apoase care strabat membrana
dintr-o parte în alta
ex.: H+, Na+, K+, Cl-, Ca++, Mg++, Fe++, Fe+++ etc.
Apa - structurata in jurul macromoleculelor cu grupari hidrofile
(proteine, carbohidrati)
ROLURI FUNDAMENTALE ALE BIOMEMBRANEI
• bariera selectiva
• asigură transportul de substanta (molecule, ioni,
apa)
• asigură transferul de macroprodusi prin ruperea
membranei si refacerea ei ( fen de pinocitoza)
• asigură transferul de informatie
• asigură reglarea volumului celular, menținerea
pH-ului intracelular și a compoziției ionice în limite
strânse
• extrage din mediu energie metabolica, elimină
substanțele toxice
• generează gradienți ionici - esențiali pentru
excitabilitatea nervoasă și musculară
Modele:
• 1877 – demonstreaza modificarea volumului celular, care
poate fi explicata doar prin existenta unei membrane
permeabile osmotic care delimiteaza celula vegetala;
• Overton masoara viteza de traversare a membranei celulare
de catre diversi compusi chimici si concluzioneaza ca
membrana trebuie sa fie compusa din structuri lipidice;
• 1923-1925 – se masoara grosimea membranei
 Evoluția modelelor biomembranelor se poate împărți în 3
perioade:
 – Perioada clasica, marcata de experimentele lui Gorter –
Grendel – Davson – Danielli;
– Perioada unitatii membranare – teorie propusa de
Robertson;
– Adoptarea modelului mozaicului fluid (perioada anilor
1960);

20.Modelul mozaicului fluid

Singer  structura “în mozaic” a proteinelor, glicoproteinelor şi
lipoproteinelor globulare, “scufundate” într-un bistrat de lipide
existenţa bistratului lipidic

• Bistratul lipidic  rol de bariera de permeabilitate, in care

sunt inglobate proteine cu diverse functii.
• Organizarea membranei nu este deloc simetrica

Singer si Nicholson în 1972  membrana: o ”solutie

bidimensionala de proteine ... inglobate in solutia viscoasa a
bistratului lipidic”
fluiditatea membranei

Modelul mozaic fluid  model actual al membranei celulare

21.Interactiuni fizice intre componentele membranare si mediul

apos adiacent
• interactiuni necovalente intre moleculele componente si
mediul apos adiacent: interactiuni hidrofile si hidrofobe
• alte tipuri de interacţiuni care contribuie la determinarea
structurii spaţiale a membranelor: legaturi de hidrogen,
interacţiuni electrostatice
In functie de caracterul hidrofil sau hidrofob al macromoleculelor
proteice, acestea se clasifica in:
a) Proteine intrinseci (integrale)
b) Proteine extrinseci (periferice)
a) cca 70%; sunt puternic legate de membrane; predomină
caracterul hidrofob  sunt intercalate in structura bistratului
lipidic, in multe cazuri strabatand membrana de la fata
externa la cea interna (ex.: Na+-K+-ATP-aza)
b) cca 30 %; sunt slab legate de membrane, se pot indeparta
relativ usor; predomina caracterul hidrofil  sunt expuse spre
mediile apoase extra- si intracelulare

22.Transportul prin membranele celulare

Modalitati de transfer a substantelor prin membrane:
microtransport şi macrotransport

• Microtransportul  transportul prin membrane a unor

particule individuale (ioni, micromolecule, apă)

• Macrotransportul  transportul “in bloc” a unor ansambluri

moleculare (solide sau lichide) sau transferul de
macromolecule

23.Pompa de sodiu şi potasiu

Pompa ionica de Na+ si K+
• este o ATP-aza care, la un ciclu de functionare
- expulzeaza 3 ioni de Na+
- introduce in celula 2 ioni de K+
  polarizarea electrica a membranei: pozitiv la exterior
negativ la interior

24.Refracţia luminii
Schimbarea brusca a directiei de propagare a luminii cand
strabate limita de separatie dintre 2 medii cu indici de refractie
diferiti
Legile refractiei
1) Raza incidenta, raza refractata si normala la suprafata in
punctul de incidenta  coplanare
2) ) Raportul dintre sinusul unghiului de incidenta si sinusul
unghiului de refractie  marime constanta, caracteristica
celor doua medii

n21 – indicele de refractie al mediului 2 in raport

cu mediul 1

n1 sin i  n2 sin r
forma generala a legii a 2-a a refractiei
i – unghi de incidenta; r – unghi de refractie; n1, n2 – indici de
refractie
Indicele de refractie = f (natura substantei, temperatura, lungimea
de unda)

=f (prezenta impuritatilor)  determinarea i.r.

ofera informatii asupra gradului de puritate al substantelor
25.Relexia luminii. Reflexia totală
Reflexie: intoarcerea luminii in mediul din care provine atunci
cand intalneste limita de separatie dintre doua medii cu indici
de refractie diferiti
Legile reflexiei:
1) Raza incidenta, raza reflectata si normala la suprafata in
punctul de incidenta  coplanare
2) Unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie
Reflexie totala: intoarcerea luminii in mediul optic mai dens,
pentru valori ale unghiului de incidenta mai mari decat cele
corespunzatoare unghiului limita

unghiul de incidenta = unghiul limita (l)  r = 90°

sin l = n2 / n1
Aplicatii reflexie totala
* Functionarea refractometrului Abbé (determinarea i.r. al
lichidelor)
• Fibra optica – fibra din sticla, sau din plastic, care
transporta lumina de-a lungul sau;

lumina  dirijata prin miezul fibrei optice cu ajutorul reflexiei

totale interne
Aplicatii fibre optice: iluminat, transport de imagini, senzori
26.Absorbţia luminii
I0 – intensitatea fasciculului de lumina, incident pe suprafata unui
corp transparent; IR – intensitatea fasciculului reflectat; IA –
intensitatea fasciculului absorbit;
IT – intensitatea fasciculului transmis
Absorbtia luminii: -continua: toate radiatiile sunt absorbite in
proportii ~ egale
-selectiva: absorbtia preferentiala a radiatiilor cu
o anumita lungime de unda → explica culoarea diferita a
corpurilor
legea Lambert-Bouguère

I  I0 ekx
I – intensitatea luminii transmise; I0 – intensitatea luminii
incidente; x – grosimea stratului de substanta strabatut; k –
coeficient de absorbtie
< k >SI = m-1
(1 / k) → transparenta k:- 0; pentru o substanta perfect
transparenta

-; pentru o substanta opaca

In cazul unei solutii de concentratie c, a unei substante
absorbante
intr-un solvent perfect transparent: k =  · c ( - coeficient de
extinctie)
 extinctie (absorbanta)
Legea lui Beer
E – constanta, daca c·x – constanta
→ riguros valabila daca: * solutiile sunt diluate
* nu exista interactiuni intre moleculele de solvit si cele de solvent
Pentru o solutie cu mai multi componenti: E = suma extinctiilor
fiecarui component in parte (marime aditiva)
Spectrele de absorbtie  influentate de: natura substantei,
presiune, temperatura, pH, natura solventului, concentratia
solutiei, prezenta impuritatilor, lungimea de unda a radiatiei
folosite : k = f(λ) → spectru de absorbtie
Probleme ce pot fi rezolvate studiind fenomenul de
absorbtie:
• Identificarea unei substante si controlul puritatii acesteia
• Analiza cantitativa a unor substante (dozari
spectrofotometrice)
• Obtinerea de informatii asupra configuratiei moleculelor unei
substante complexe
• Urmarirea desfasurarii unor procese fizico-chimice, din
cinetica spectrelor de absorbtie

27.Elemente de electricitate. Dipolul electric – exemple

• DIPOLUL ELECTRIC- Ansamblu de doua sarcini punctiforme,
de valori egale si de semne contrare, aflate la o distanta foarte
mica una de alta
 momentul electric al dipolului

q – sarcina electrica; l – distanta dintre cele doua sarcini ale

dipolului
<p>SI = C·m , <p> = Debye

1 Debye = 1,6x10-19 C · 0,208x10-10 m = (1/3)·10-29 C·m

28.Polarizarea atomilor şi moleculelor

Atom (sistem neutru d.p.d.v. electric)- dipol instantaneu

Atom intr-un camp electric uniform-dipol indus

moment dipolar:

 - coeficient de polarizabilitate

E – intensitatea campului electric

 = f(numarul atomic Z)

Atomul se polarizeaza
Molecule:
a) Polare- Dipol permanent (apa, HCl, macromolecule)
b) Nepolare- Dipol indus :
-Molecule diatomice : O2,N2,H2
-Structuri simetrce: CH4, C6H6, CCl4
29.Apa – moleculă polară

Structura moleculei de apă :

-2 legături covalente
-unghi: 105°
-lungime: 0,965 Å
-dNP = 0.038 Å
• Legătura covalentă
– molecula de apă : dipol
permanent cu un moment dipolar de Md = q·d = 1,858 Debye
≅ 6,2 ⋅10-30 C·m
– molecula de apă se orientează în câmp electric
30.Aplicaţii medicale legate de existenţa dipolilor

* Electrocardiograma  informatii asupra activitatii inimii

* Electroencefalograma  informatii asupra activitatii electrice a
creierului
* Electromiograma  informatii asupra activitatii unui muschi
* Electroforeza  metoda analitica ce permite dozarea
constituentilor plasmei sanguine
IMPORTANTA FORTELOR ELECTRICE IN DOMENIUL MEDICAL
APLICATII MEDICALE LEGATE DE EXISTENTA DIPOLILOR

Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a

impulsurilor electrice generate de inima. Partile componente ale EKG-ului
sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T:
-unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare
(atriile)
-complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor
inferioare (ventriculi)
-segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un
segment ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat
sau care nu primeste suficient sange
-unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de
vedere electric si se pregatesc pentru o noua contractie.

IMPORTANTA FORTELOR ELECTRICE IN DOMENIUL MEDICAL

• Electroencefalograma  informatii asupra activitatii electrice a
creierului
 Sunt inregistrate campurile si potentialele create in exteriorul
creierului de catre curenti foarte slabi (~ μV) care circula prin acesta.
• Electromiograma  informatii asupra activitatii unui muschi cu
ajutorul unui electrod sub forma unui ac metalic

 reprezinta potentialele electrice si variatiile periodice ale acestora in

timpul contractiei musculare

31.Electroforeza. Metode. Electroforeza pe suport

Electroforeza:  metoda analitica ce permite dozarea constituentilor

plasmei sanguine

Proteinele serice indeplinesc functii variate in organism:

• sursa de nutritie;

• componente ale sistemelor tampon;

• agenti imunologici (imunoglobulinele);

• asigura transportul anumitor ioni si molecule;

• rol de reglare a activitatii diverselor enzime proteolitice

• rol in reglarea presiunii osmotice.

Metode electroforetice:

*Electroforeza liberă (metoda lui Tisélius)

Amestecul de proteine A şi B, care urmează a fi separate, se introduce într-
un tub în formă de U, în fiecare din ramurile acestuia adăugându-se un
tampon bazic pur.

Sub actiunea campului electric aplicat, are loc separarea proteinelor

*Electroforeza pe suport

Dispozitivul utilizat pentru realizarea electroforezei pe suport

*Electrofocalizare – in gradient de pH

ELECTROFOREZA PE SUPORT
Soluţia proteică → imobilizată pe un suport inert (hârtie sau gel de acetat
de celuloză), îmbibat cu o soluţie tampon pură (veronal-veronal sodic, pH
8,6) şi ale cărui extremităţi sunt introduse în acelaşi tampon.

Sub acţiunea câmpului electric, componenţii amestecului migrează cu

viteze diferite şi se separă în zone ce vor fi puse în evidenţă cu ajutorul
unui colorant specific (albastru de bromfenol pentru proteine, ninhidrină
pentru acizii aminaţi).

Prin electroforeza se obtin cinci fractiuni notate: albumina serica, α1, α2, β, γ
– globuline.

Albumina, α1 si β apar sub forma unor benzi omogene, bine definite. α2, si γ
apar ca benzi difuze, iar fractiunea γ prezinta in partea sa centrala o zona
mai intens colorata

32.Curent electric. Intensitatea curentului electric. Legea lui Ohm

INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC

Purtatori de sarcina electrica:

* Electroni liberi din reteaua cristalina (in metale)

* Ioni (pozitivi, negativi) (in electroliti)

* Electroni si ioni (in gaze)

intensitatea curentului electric

ΔQ dQ
I =lim =
Δt dt
dQ – sarcina electrica transportata printr-o suprafata data in unitatea de
timp (dt)

<I>SI = A (Amper)

LEGEA LUI OHM

*Legea lui OHM pentru o portiune de circuit pasiva:

Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit, alcatuita dintr-un conductor

omogen

I - intensitatea curentului electric; U – diferenta de potential

aplicata la capetele conductorului; R – rezistenta electrica a conductorului

rezistenta electrica a conductorului:

 - conductivitatea electrica; l – lungimea conductorului;

S - sectiunea transversala a conductorului;  - rezistivitatea materialului

<R>SI = 1  (Ohm) = 1 V / 1 A <>SI = ·m

Conductor ideal:  = 0 Metale, aliaje:  ~ 10-8 ·m

Izolator perfect:  →  Izolatori (sticla:  = 1014 ·m) Semiconductori

33.Supraconductibilitate. Aplicatii
APLICATII

• Magneti Supraconductori

• Bobine din materiale supraconductoare, care pot genera campuri

magnetice mari, 6-14 T la temperatura He –lui lichid.

• Transport si stocare de energie; componente de motoare,

generatoare,
 • Trenul MAGLEV

• Biomagnetism: dispozitive de rezonanta magnetica. Sub influenta

unui camp magnetic intens, moleculele de hidrogen sunt excitate si
elibereaza energia absorbita, ceea ce este prelucrata si captata ca
imagine.

• In domeniul informatic: noile microprocesoare vor avea frecvente de

4000x mai mari dacat cele actuale.

34.Efectele fiziologice ale curenţilor electrici

Efectele pe care le pot avea campurile electrice la contactul

accidental cu organismele umane sunt determinate de:
-- diferenta de potential;
-- intensitatea campului si a curentului electric:
-- traseul urmat in organism;
-- starea fiziologica;
-- factori de mediu (umiditate).
* Pericolul de electrocutare este mai mare pentru persoanele
obosite, bolnave sau care au consumat băuturi alcoolice
(rezistenţa lor electrică este mai mică) sau pentru persoanele
aflate în medii umede.
• Trecerea unui curent prin organismul uman poartă numele
de electrocutare şi aceasta se poate produce la o tensiune
mai mare de 24 V.
• Curentul maxim admis să treacă prin organismul uman fără
a-l pune în pericol este de 10 mA în curent alternativ (c.a.) şi
50 mA în curent continuu (c.c.).
• Câmpurile electrice exterioare de frecvente joase, 50-100
Hz, au efecte asupra sistemului nervos central,
• Cele cu frecvente înalte de 10-50 MHz au efecte asupra
sistemului circulator.
Efectul curentului electric:

Efectele curentului alternative

Curentii alternativi rapizi pot avea efecte favorabile.
Curentii alternativi cu frecvente de ordinul 106 Hz, nu interfera
apreciabil cu procesele nervoase si pot fi folositi pentru incalzirea
terapeutica in cazul artritei, sinuzitei, etc.
Daca unul din electrozi este foarte mic, incalzirea concentrata
rezultata poate fi folosita pentru a distruge unele tesuturi: tumori,
taiere chirurgicala

*Fenomen fizic: orice transformare care se petrece in natura, transformare

insotita de o variatie de energie
*Lege fizica: legatura dintre marimile ce descriu un fenomen fizic
*Marime fizica: orice proprietate care poate fi masurata sau care prezinta variatii
cantitative (ex.: forta, masa, timpul, viteza, temperatura…)
*Masurare: compararea unei marimi fizice cu o alta, de aceeasi natura, luata
drept unitate de masura