Glosar de mecanică

Adaugă limbi

 Articol

 Discuție

 Lectură

 Modificare

 Modificare sursă

 Istoric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest glosar conține termeni din mecanica clasică, mecanica fluidelor, acustică, teoria oscilațiilor, teoria

relativității, metrologie, precum și alte fenomene fizice fundamentale. Pentru termeni
din termodinamică, electromagnetism, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte
glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

A[modificare | modificare sursă]

 absorbant acustic - absorbant pentru unde acustice (sinonim: fonoabsorbant) și care, după

modul de construcție, poate fi:

 absorbant poros: vată de sticlă, vată minerală, vată de bumbac, mase plastice spongioase;

 absorbant rezonant: membrane, panouri flexibile subțiri, plăci perforate;

 absorbant structural: corp sferic, conic, prismatic etc. suspendat.

 absorbție:

- micșorare a energiei cinetice sau a numărului particulelor unui fascicul la trecerea printr-o substanță;

- fenomen ce însoțește de obicei propagarea undelor sonore într-un mediu disipativ, constând în
micșorarea intensității undei cu distanța parcursă. După parcurgerea spațiului x, intensitatea undei
devine  (legea de absorbție a undelor), unde  este intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul
disipativ, iar  este coeficientul de absorbție.

 accelerație - mărime vectorială reprezentată prin limita către carre tinde raportul dintre

variația  a vectorului viteză și intervalul de timp corespunzător , când acest interval tinde către
zero: 

 accelerație acustică - variația vitezei unei particule din mediul în care se propagă sunetul în

unitatea de timp.
 accelerație areolară - mărime de reprezintă viteza de variație a vitezei areolare: 

 accelerație Coriolis - vezi forță Coriolis.

 accelerație gravitațională - accelerație de mișcare a corpurilor într-un câmp gravitațional,

în vid: , unde  este forța de atracție, iar  masa corpului respectiv.

 accelerație liniară - mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea

de timp.

 accelerație medie - (pe un interval de timp ) raportul , unde  este variația vitezei pe acel interval

de timp.

 accelerație redusă - accelerația liniară  a unei particule (punct material) raportată la

pătratul vitezei sale unghiulare , ambele exprimate față de același sistem de referință: 

 accelerație tangențială - vector tangent la traiectorie în fiecare punct al acesteia, al cărui modul

exprimă viteza de variație în timp a modului vitezei:  unde  este viteza  spațiul parcurs,
iar  intervalul de timp.

 accelerație unghiulară - mărime caracteristică mișcării pe o curbă, reprezentând viteza de

variație a vitezei unghiulare : , unde  este unghiul orientat descris de raza vectoare.

 aciclic - (despre fenomene, transformări, procese) care este lipsit de periodicitate; care nu

variază în timp; vezi și aperiodic.

 acord - egalitate a frecvențelor de oscilație a unor mărimi fizice de aceeași natură ce

caracterizează sisteme diferite (sinonim: sintonie).

 acțiune - mărime fizică ce caracterizează mișcarea unui sistem de puncte materiale exprimată

integrala definită a funcției Lagrange în raport cu timpul:  unde  este funcția
Lagrange (T fiind energia cinetică, iar U cea potențială a sistemului),  - coordonatele
generalizate,  - vitezele generalizate iar  - timpul (vezi și principiul minimei acțiuni).

 adâncimi conjugate - (în mecanica fluidelor) adâncimile secțiunilor unui curent lichid cu

suprafață liberă, între care se formează saltul hidraulic.

 adeziune - forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact, care

acționează la distanțe relativ mici.

 aditiv - care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

 aeraulică - știință care se ocupă cu studiul scurgerii gazelor în conducte.

 aerodinamică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului și, în

general, a gazelor, precum și cu mișcarea corpurilor (solide) într-un mediu gazos (mai ales în aer).

 aeroelasticitate - ramură a mecanicii fluidelor care studiază comportarea corpurilor

solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.

 aeromecanică - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării și al echilibrului gazelor;

sinonim: mecanica gazelor.
  aerometrie - ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și
ale gazelor și cu măsurarea efectelor mecanice ale acestora.

 aerometru - instrument pentru măsurarea sau determinarea densității aerului.

 aeromotor - motor acționat de vânt (eolian); sinonim: anemotrop.

 aerostatică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special

al aerului), precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor.

 aglutinare - lipire a particulelor de material prin adeziune.

 alunecare:

- deplasare lină a unui obiect (și cădere) de la locul unde era așezat, fixat, susținut, fără a
întâmpina rezistență.

- mișcare, deplasare tangențială, continuă a unui corp pe o suprafață netedă și lucioasă, fără a se
rostogoli; glisare.

 alunecare liniară unitară - mărime adimensională care indică deplasarea unui corp sub acțiunea
unei forțe care se exercită într-un plan tangențial la suprafața de contact, raportată la unitatea
de lungime.

 alungire - creștere relativă a lungimii unui corp datorită unei acțiuni externe (forță de întindere,
încălzire), exprimată în procente față de lungimea inițială.

 alungire relativă - vezi alungire specifică.

 alungire specifică - raportul dintre alungirea unui corp supus întinderii sau comprimării și
lungimea inițială (sinonime: alungire relativă, lungire specifică).

 alungirea specifică la rupere - raportul dintre diferența lungimii la rupere și lungimea inițială.

 ambiofonie - metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru

crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program.

 amortizare - scădere progresivă, în timp, a amplitudinii unei oscilații periodice, prin

transformarea energiei oscilațiilor în altă formă de energie, cel mai frecvent în căldură.

 amplitudine:

- valoarea absolută maximă, elongație maximă a unei mărimi variabile sinusoidal;

- distanța dintre pozițiile extreme ale unui corp care oscilează; mărimea unei oscilații sau variații.

 analiză cinematică – procesul de măsurare a entităților cinematice utilizate în

descrierea mișcării.

 analizor

- instrument pentru determinări analitice;

- aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații.

  anecoid - (despre încăperi, spații etc.) lipsit de ecou.

 anemotrop - vezi aeromotor.

 aneroid (barometru ~) - barometru având ca element sensibil o capsulă de tablă subțire,

ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune, cu care se măsoară variațiile presiunii
atmosferice.

 anizotropie - proprietate a unei substanțe structură internă ordonată de a prezenta caracteristici

mecanice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie.

 antidrom(ic) - care se propagă în direcție opusă căii obișnuite.

 antifazat - (despre două mărimi armonice de aceeași frecvență) cu o diferență de fază care

corespunde unei jumătăți de perioadă.

 antiformant - zonă de minimă energie, situată între doi formanți apropiați.

 antigravitație - efect de anihilare a gravitației prin utilizarea unor metode speciale sau cu

ajutorul unor substanțe ipotetice.

 antirezonanță - stare de vibrație opusă rezonanței.

 aperiodic - care nu variază periodic (în timp); care este lipsit de periodicitate, aciclic; care atinge
fără oscilații o poziție de echilibru.

 areometrie - parte a fizicii care se ocupă cu studiul

măsurării densității lichidelor (cu areometrul).

 areometru - instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației

unei soluții prin cufundarea în lichidul respectiv.

 areopicnometru - instrument compus dintr-un areometru și un picnometru, folosit pentru

determinarea densității lichidelor.

 arie de absorbție echivalentă - (a unei suprafețe sau obiect) aria suprafeței cu factorul
de absorbție unitar, care absoarbe aceeași putere sonoră, într-un câmp sonor difuz când efectele
de difracție sunt neglijabile.

 armonic:

- (despre mărimi fizice periodice) a cărei variație este descrisă de o funcție care satisface ecuația lui

Laplace; sinusoidal;

- vibrație sinusoidală care însoțește vibrația fundamentală de același tip și a cărei frecvență este un

multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale.

 ascensiune - mișcare de jos în sus a unui mobil; ridicare a unui fluid, a unui lichid într-un tub

capilar, într-o tijă etc.

 astatic - care este în echilibru în toate pozițiile; vezi și echilibru indiferent.

  astatizare - procedeu de mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile
deformante, prin micșorarea stabilității acestor sisteme.

 atmoliză - separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros.

 atmosferă fizică - sau standard, normală) - unitate de măsură pentru presiune, egală

cu forța exercitată pe centimetru pătrat de o coloană de mercur înaltă de760 mm, la 0°C
(simbol: atm).

 atmosferă tehnică - unitate de măsură a presiunii, egală cu un kilogramforță pe centimetru

pătrat (simbol: at).

 atomizare - (despre lichide) transformare în picături fine, pulverizare.

 atracție - forță care tinde să apropie corpurile între care se exercită; vezi și gravitație.

 atracție capilară - vezi capilaritate.

 audibil - (despre vibrații sonore) care poate fi auzit, având frevența situată între 16 Hz și 16 kHz.

 audiofrecvență - frecvență a unei unde sonore care este percepută de auz.

 autocinetic - care este capabil să se miște fără a primi impuls din exterior.

 axă (de rotație) - dreaptă imaginară sau reală, care trece prin centrul unui corp și în jurul căreia
acel corp se rotește sau se poate roti.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

B[modificare | modificare sursă]

 B - simbol pentru bel; vezi decibel.

 balansare - imprimare, efectuare a unei mișcări oscilatorii în jurul unei axe (orizontale).

 balanță - instrument de forma unei pârghii de gradul I, utilizat pentru cântărirea corpurilor,

măsurarea forțelor sau cuplurilor de forțe, prin comparație cu forțe sau cupluri cunoscute
(sinonim: cântar).

 balanță cu basculă - balanță în care echilibrarea greutății corpurilor se realizează cu greutăți-

etalon mult mai mici.

 balanță hidrostatică - balanță cu brațe egale, întrebuințată pentru

determinarea densității solidelor și a lichidelor.

 balanță romană - cântar cu o singură greutate etalonată, care se mișcă pe brațul lung

al pârghiei inegale de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit.

 balistică - ramură a fizicii aplicate care studiază mișcarea corpurilor grele (proiectile, rachete etc.)

în câmpuri gravitaționale.

 balograf - instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor.

  bang sonic - zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza
sunetului.

 bar - unitate de măsură tolerată a presiunii: 

 bară vibrantă - corp care are lungimea mult mai mare decât celelalte dimensiuni, dar spre
deosebire de coardă, prezintă o anumită rigiditate la încovoiere, fiind fixat numai la un capăt
(sinonim: vergea vibrantă; vezi și coardă vibrantă, membrană vibrantă).

 baricentru - vezi centru de masă.

 barie - unitate de măsură tolerată pentru presiune: 

 barimetru - instrument pentru determinarea intensității zgomotelor.

 barometrie - parte a fizicii care se ocupă cu studiul tehnicilor și al aparatelor de măsurare

a presiunii atmosferice.

 barometru - instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice, vezi și aneroid.

 baroscop - instrument formă de balanță, utilizat pentru demonstrarea existenței presiunii

atmosferice și a legii lui Arhimede în gaze.

 barostat - aparat pentru menținerea unei presiuni constante.

 bătăi - fenomen care apare în cazul suprapunerii a două unde de pulsații apropiate și la

care interferența este cvasistaționară.

 bel - unitate de măsură a nivelului de transmisiune și de intensitate (sau de presiune) acustică,

reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la
pragul de audibilitate (vezi și decibel).

 biofizică - știință care studiază procesele biologice cu ajutorul metodelor experimentale și

teoretice ale fizicii.

 bisonic - (despre viteze) de (peste) două ori mai mare decât viteza sunetului.

 brahistocronă - curbă între două puncte ale unui câmp de forțe, pentru care un punct material o

parcurge în timpul minim.

 braț al forței - distanța de la un pol O la direcția unei forțe, cu ajutorul căreia se

calculează momentul forței.

 bulă:

- bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid;

- obiect sferic de metal sau de sticlă, gol în interior.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

C[modificare | modificare sursă]
  cal putere - unitate de măsură tolerată pentru putere egală cu 75 de kilograme forță-
metri pe secundă: 

 cameră surdă - încăpere cu absorbție acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice

speciale.

 cantitate de mișcare - vezi impuls.

 capacitate:

- mărime a spațiului interior (a volumului util) al unui recipient, exprimată în litri sau metri cubi;

- însușirea, posibilitatea unei amenajări, a unui corp, a unui sistem etc. de a acumula o cantitate
de materii sau de energie.

 capilaritate (sau atracție capilară):

- proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi
foarte subțiri;

- ansamblu de fenomene care se produc în tuburile capilare sau la suprafața unui lichid.

 capsulă manometrică - recipient închis, prevăzut cu un capac deformabil sub acțiunea

variațiilor presiunii atmosferice, care constituie partea sensibilă a diferitelor tipuri
de manometre.

 carusel aerodinamic - turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect
profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice.

 catacustică - parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor.

 catetometru - instrument utilizat pentru măsurarea diferențelor de înălțime a două puncte.

 cavitație - fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, unde se formează

bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică,
prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru
paletele turbinelor etc.

 cădere:

- deplasare de sus în jos sub acțiunea gravitației;

- diferență dintre valorile pe care le are o mărime fizică în două puncte sau în două locuri diferite
(exemplu: cădere de  potențial).

 călăreț - piesă mică de fir de platină, care se așază pe brațele unei balanțe analitice pentru a
obține echilibrul acesteia.

 câmp - formă a materiei care există peste tot în spațiu și în timp, în opoziție cu particula, care
există numai într-un punct la un moment dat.

 cântar - vezi balanță.
  ceas(ornic) - aparat care servește la indicarea orei și la măsurarea timpului în limitele unei zile.

 celeritate - viteză de propagare a undei, a perturbației printr-un fluid aflat în repaus.

 centimetru-gram-secundă - sistem de unități de măsură, folosit în special înainte de

adoptarea Sistemului Internațional, care are ca unități
fundamentale centimetrul (nu metrul), gramul (nu kilogramul) și secunda (nu ora).

 centrifug(al) - care tinde să (se) depărteze de centru; vezi și: centrifugare, centrifugă, forță

centrifugă, mișcare centrifugă, pompă centrifugă.

 centrifugare - metodă de separare care presupune aplicarea unei forțe centrifuge cu scopul de a

separa particulele dintr-o soluție pe baza unor proprietăți precum mărimea,
forma, densitatea și vâscozitatea.

 centrifugă - aparat utilizat pentru separarea dintr-un amestec a substanțelor cu densitate

diferită, cu ajutorul forței centrifuge.

 centroid - curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de

referință mobil sau fix.

 centru - punct de aplicație al rezultantei unui sistem de forțe.

 centru de greutate (de gravitație) - punct prin care trece constant rezultanta forțelor

de gravitație care acționează asupra fiecăreia dintre moleculele unui corp.

 centru de masă (al unui corp) - punctul corespunzător valorii medii a distribuției masei acelui

corp; altă denumire: baricentru.

 centru de oscilație - punct central al mișcării unui pendul.

 centru de rotație - punct în jurul căruia alt punct sau un corp pot efectua o mișcare de rotație.

 ciclu:

- serie a modificărilor prin care trece un corp până ajunge în starea lui inițială;

- succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. realizate într-un anumit interval de timp și care
epuizează, în ansamblu, evoluția unui proces repetabil;

- valori specifice pe care le ia o mărime periodică în cursul unei perioade date;

- unitate de măsură pentru frecvența vibrațiilor, reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de

o secundă, un ciclu reprezentând un Hertz.

 cinematică - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor materiale, al

mărimilor ce caracterizează această mișcare și al legilor ei generale, independent de cauzele care
o determină sau o influențează.

 cinemograf - instrument care determină și înregistrează viteza.

 cinemogramă - înregistrare ritmică, la intervale scurte, pe peliculă fotografică, a diverselor faze

ale unei mişcări.
  cinetic - care aparține mișcării, care se referă la mișcare; vezi și: energie cinetică, moment cinetic.

 cinetică - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice bazate

pe mișcarea materiei.

 ciocnire - interacțiunea de scurtă durată dintre două sau mai multe corpuri sau particule, în
urma căreia se modifică vitezele și direcțiile de mișcare ale acestora.

o ciocnire elastică - caz ideal al ciocnirii la care deformațiile corpurilor dispar după
ciocnire, iar energia cinetică relativă se restituie integral.

o ciocnire neelastică - ciocnire în urma căreia corpurile dobândesc

o deformație permanentă, energia cinetică relativă nerestituindu-se integral.

 circulație - mișcare, curgere a unui fluid în interiorul unei conducte.

 circumducție - mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central.

 circumvoluție (sau circumvoluțiune) - răsucire circulară sau în spirală în jurul unui punct sau al

unui ax central; rotire, învârtire.

 coardă vibrantă - corp solid filiform, perfect elastic, care poate vibra longitudinal sau transversal

(vezi și bară vibrantă, membrană vibrantă).

 coeficient - număr adimensional care caracterizează importante proprietăți fizice ale corpurilor

și câmpurilor; exemple: coeficientul lui Hall, coeficientul aerodinamic, coeficientul de
amortizare etc.

o coeficient de amortizare - vezi factor de amortizare.

o coeficient economic - relație, exprimată în procente, între cantitatea de muncă produsă

de un mecanism și cantitatea de energie pe care acesta o consumă.

 coloană - masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țâșnind cu putere dintr-
o conductă ori dintr-un rezervor.

 con de lumină - o suprafață în spațiu-timp care cuprinde direcțiile posibile ale razelor

de lumină care trec printr-un eveniment dat.

 constanta atracției universale - vezi legea atracției universale.

 constanta gravitațională - vezi legea atracției universale.

 cornet acustic - dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se facilitează perceperea

acestora.

 coordonate - numere care specifică poziția unui punct în spațiu și timp.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

D[modificare | modificare sursă]
  debit - mărime fizică ce reprezintă cantitatea, masă (debit masic) sau volum (debit volumic),
de fluid care străbate o secțiune transversală a unei conducte în unitatea de timp; debitul
volumic este:  unde  este secțiunea transversală, iar  viteza fluidului.

 decelerație - reducere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă.

 decibel - nivelul presiunii acustice al cărui raport față de pragul convențional de , luat ca nivel
zero, are logaritmul zecimal înmulțit cu 20 egal cu unitatea.

 decrement logaritmic - logaritmul natural a raportului a două amplitudini succesive ale unei

oscilații amortizate:  , unde  este perioada oscilației, iar  timpul de relaxare.

 densitate - mărime fizică definită prin raportul dintre masa și volumul unui corp ( sinonim: masă

specifică).

 densitate relativă - raportul dintre densitatea unei substanțe și densitatea apei.

 dependența masei de viteză - concept specific teoriei relativității conform căreia, la viteze

apropiate de viteza luminii, masa  a unui corp crește odată cu viteza de deplasare: ,
unde  este masa de repaus,  masa de mișcare,  viteza corpului, iar  viteza luminii.

 diafragmă:

- membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele;

- dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă,

măsoară debitul și viteza fluidului.

 dimensiune spațială - oricare dintre cele trei dimensiuni ale spațiu-timpului care se referă

la spațiu, adică oricare în afară de dimensiunea timpului.

 discordanță de fază, oscilații în ~ - vezi opoziție, oscilații în ~.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

E[modificare | modificare sursă]

 echilibru - stare în care se află un corp când rezultanta forțelor ce acționează asupra sa este nulă
și când momentul rezultant față de un punct arbitrar este nul; există trei tipuri de echilibru:

o stabil (sau nestabil, labil): poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se

restabilește de la sine după ce a fost perturbată;

o instabil: poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se stabilizează într-o
formă modificată față de cea inițială;

o indiferent: modificându-i ușor pozitia de echilibru mecanic și lăsându-l liber, corpul

rămâne în echilibru; sinonim: astatic.

 echilibru dinamic - echilibru al unui sistem în care două procese opuse se desfășoară cu aceeași

viteză, menținând astfel nemodificată starea în care se află sistemul.
  ecou - undă reflectată de un obstacol și receptată de un observator.

 etalonare:

- gradarea scării unui instrument de măsură; verificarea acestei gradări;

- marcarea, fixarea valorii reale a unei mărimi de măsurat; compararea acesteia cu o măsură-model
(un etalon).

 ecuație a spațiului - undă sonoră care, reflectată pe o suprafață, ajunge într-un punct unde
poate fi percepută distinct față de unda directă (la un interval de timp ).

 ecuație a spațiului - vezi ecuație de mișcare.

 ecuație a vitezei - viteza unui mobil în funcție de momentul în care se determină: , care, în

cazul mișcării rectilinii uniform variate devine: , unde  este viteza inițială,  accelerația, iar  timpul.

 ecuație de continuitate - relație care stabilește legătura dintre secțiunea  a unei conducte și
viteza  de curgere prin aceasta a unui fluid; astfel, în pentru două puncte diferite: 

 ecuație de mișcare - relația dintre spațiul  străbătut de un mobil sau între coordonatele acestuia

și timpul ; în cazul mișcării rectilinii uniform variate: , unde  este coordonata poziției inițiale,
iar  viteza inițială.

 elasticitate - proprietate a unor corpuri (solide, lichide, gazoase) de a se deforma, modificându-și

volumul sau forma sub acțiunea solicitărilor exterioare și de a reveni la starea inițială după
încetarea acestora; vezi și: limită de elasticitate, teoria elasticității.

 elongație - valoare, într-un moment dat, a deplasării unui corp față de poziția sa de echilibru.

 energie:

- capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată;

- măsura generală a diferitelor forme de mișcare a materiei.

o energie cinetică - energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea

produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei acestuia; vezi și moment cinetic.

 eolotropie - vezi anizotropie.

 eveniment - un punct în spațiu-timp, specificat de timpul și locul său.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

F[modificare | modificare sursă]
  factor de amortizare - mărimea  din ecuația de mișcare a unei oscilații amortizate: , unde  este
elongația iar  pulsația inițială; mișcarea va fi aperiodică, aperiodică critică sau amortizată după
cum  sau  (sinonim: coeficient de amortizare).

 factor de calitate - (în cadrul unei oscilații forțate) raportul , unde  este pulsația sistemului
oscilant, iar  factorul de amortizare, ecuația oscilației fiind , unde  este elongația,  pulsația forței
exteriaore de amplitudine .

 factor de cuplaj - (în cazul unui cuplaj elastic) raportul , unde  apar în ecuațiile de mișcare ale
celor două corpuri aflate în cuplaj elastic: 

 fază:

- argumentul, dependent de timpul , al unei mărimi cu variație sinusoidală; este dat de , unde  este
pulsația,  faza inițială (sinonim: unghi de fază); arată dacă unda este la maxim, la minim sau la un punct
intermediar;

- una din părțile componente ale unui sistem eterogen, care este separată de celelalte sisteme printr-o
suprafață continuă sau o reuniune a unei mulțimi de suprafețe; poate fi separată din sistem prin mijloace
fizice.

 fenomen fizic - transformare de stare și formă a corpurilor, fără schimbarea

compoziției substanțelor din care provin.

 fenomene similare - fenomene care au proprietatea că se desfășoară în același mod dacă între

diferitele mărimi dinamice omoloage, cu aceleași dimensiuni, există un factor
de proporționalitate constant.

 filtru - dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de
particulele solide aflate în suspensie în masa acestuia.

 film - strat subțire, dintr-un corp solid sau fluid, care poate avea uneori dimensiuni moleculare și
se găsește la o suprafață de separație a unui corp cu alt mediu.

 fizică - știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu

formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice.

 fonoabsorbant - vezi absorbant acustic.

 formant - zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic; zonă de armonice amplificate prin

rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocal.

 forță - acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau
de mișcare sau îl deformează.

 forță aerodinamică - forța exercitată de un gaz asupra unui corp aflat în mișcare în acel fluid și
care se opune acelei deplasări; sinonim: rezistență aerodinamică.

 forță centrifugă - forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare de rotație, tinzând să-l
depărteze de axa de rotație (vezi și: mișcare centrifugă, forță centripetă).
  forță centrală - forță ce se exercită asupra unui punct material , al cărei suport trece în
permanență printr-un punct fix și depinde numai de distanța până la acel punct, numit centru de
forță.

 forță centripetă - forță egală și opusă forței centrifuge, care menține un corp rotitor

pe traiectoria circulară.

 forță de compresiune - forță care determină deformarea prin compresiune a obiectului asupra

căruia acționează.

 forță de întindere - forță axială care determină deformarea prin întindere a obiectului asupra

căruia acționează.

 forță de tracțiune - forță exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etc.) asupra

unui utilaj sau a unui vehicul pe care îl tractează.

 forță motoare - forță folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor.

 frecvență - mărime care arată de câte ori se produce un fenomen periodic (cum ar fi o oscilație

armonică) într-o unitate de timp.

 frecvență fundamentală - prima armonică a unui semnal complex; fundamentala.

 funcție Hamilton - funcție definită prin relația , în care  sunt coordonatele,

respectiv impulsurile generalizate ale particulelor unui sistem material, iar  este funcția lui
Lagrange.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

G[modificare | modificare sursă]

 gal - unitate de măsură tolerată a accelerației, egală cu un centimetru pe secundă la pătrat.

 gama - unitate de măsură a masei egală cu un microgram.

 generator de ultrasunete - dispozitiv pentru producerea de ultrasunete, care poate

fi mecanic, termic sau electroacustic; cele mai perfecționate astfel de generatoare sunt cele de
tip piezoelectric și cel magnetorestrictiv.

 geodezică - drumul cel mai scurt (sau cel mai lung) dintre două puncte.

 geofizică - știință care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice de la suprafața și din

inetriorul Pământului și al proprietăților fizice ale elementelor sale constitutive.

 giroscop - corp care se rotește în jurul unei axe și astfel își menține o direcție fixă în spațiu;
servește la instrumente de navigație ca girocompasul.

 goniometru - aparat folosit în laborator pentru măsurarea unghiurilor (diedre, de deviație etc.).

  grad de libertate - paramatrii independenți necesari pentru determinarea univocă a configurației
unui sistem fizic; pentru un sistem de  puncte materiale care interacționează între ele, alături
de coordonatele carteziene ale punctelor, și alte mărimi pot fi grade de libertate.

 grad de omogenitate - fiecare din coeficienții  care apar în formula unității de măsură a

unei mărimi fizice: , unde  este unitatea pentru lungime,  pentru masă,  pentru timp, iar  unitatea
caracteristică sistemului de unități considerat.

 gradient - () mărime vectorială reprezentând variația pe unitatea de lungime, într-o anumită

direcție, a unei mărimi scalare, egală în modul cu derivata parțială corespunzătoare.

 gram - unitate de măsură a masei în sistemul CGS: 

 gravitație - proprietate a corpurilor de a se atrage reciproc, proporțional cu masele lor (vezi

și câmp gravitațional, legea atracției universale).

 greutate - forța cu care sunt atrase spre Pământ (sau spre altă planetă) corpurile aflate în câmpul
gravitațional al acestuia:  unde  este accelerația gravitațională.

 greutate specifică - greutatea unei unități de volum din acea substanță (sinonim: greutate

volumică).

 greutate volumică - vezi greutate specifică.

 grup de unde - rezultatul suprapunerii unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate

(sinonim: tren de unde).

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

H[modificare | modificare sursă]

 hamiltoniană - vezi funcție Hamilton.

 hectar - unitate de măsură pentru suprafețe: 

 hertz - unitate de măsură a frecvenței și care corespunde unei perioadă de o secundă.

 hidrodinamică - ramură a hidromecanicii care studiază legile de mișcare ale lichidelor.

 hidrosonicitate - vezi sonicitate.

 hidrostatică - ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor

scufundate în acestea.

 hipersunet - ultrasunet de frecvență foarte înaltă (103 – 104 MHz) .

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

I[modificare | modificare sursă]
  impedanță acustică - mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și
fluxul acustic corespunzător.

 impuls - mărime vectorială dată de: , unde  este masa punctului material, iar  viteza acestuia

(sinonim: cantitate de mișcare).

 inducție - producere sau influențare a unui fenomen fizic de către un alt fenomen altfel decât
printr-o acțiune mecanică nemijlocită.

 instrument de măsură - sistem de corpuri utilizat la măsurarea sau controlul mărimilor de stare

fizico-chimică sau a mărimilor de stare globale ale unui sistem fizic.

 interferometru - aparat pentru măsurarea vitezei de propagare a undelor sonore și ultrasonore,

precum și a absorbției acestora într-un anumit mediu.

 izocron - (despre fenomene) care se repetă la intervale de timp egale.

 izocronă - linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat.

 izofonă - curbă care unește punctele cu aceeași viteză de propagare a sunetului în apa de mare.

 izogamă - curbă care unește punctele de egală valoare ale accelerației gravitației.

 izomorfe:

- (despre substanțe) care prezintă identitate de structură;

- (despre cristale) asemănătoare ca formă.

 izotrop - (despre corpuri) care are aceleași proprietăți fizice identice în toate direcțiile.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Î[modificare | modificare sursă]

 înălțime a unui sunet - calitate a sunetelor de a fi mai ridicate ("acute") sau mai grave, după

cum frecvența acestora este mai înaltă sau mai joasă.

 încovoiere - tip de deformație elastică a unei grinzi fixate la un capăt și supuse

unei forțe transversale , în urma căreia capătul liber al grinzii se deplasează cu  ("săgeata"),
unde  este modulul lui Young,  lungimea grinzii,  secțiunea transversală a acesteia,  fiind un
coeficient ce depinde de profilul acesteia.

 întindere - tip de deformație elastică a unei bare de (lungime ) supuse unei forțe  de întindere , în
urma căreia bara suferă o deformație de întindere relativă  în care  este coeficientul de
elasticitate,  secțiunea transversală a barei, iar  modulul lui Young.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

J[modificare | modificare sursă]
  jet - curent de fluid de dimensiuni transversale relativ reduse, ce iese printr-un orificiu într-un
spațiu în care se află alt (sau același) fluid, în repaus.

 joule - unitate de măsură în SI pentru lucru mecanic; reprezintă lucrul mecanic efectuat

de forța de un newton, al cărei punct de aplicație se deplasează cu un metru pe direcția și în
sensul forței.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

K[modificare | modificare sursă]

 kilogram - unitate de măsură pentru masă, fiind masa kilogramului internațional - prototipul

de platină iridată, păstrat la Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți.

 kilogram-forță - unitate de măsură tolerată a forței, egală

cu greutatea kilogramului etalon la nivelul mării și la latitudinea de 45o: 1 kgf = 9,80665 N.

 kilogram-forță-metru - unitate de măsură tolerată a lucrului mecanic, fiind egală cu lucrul

mecanic efectuiat de forța de un kilogram-forță al cărei punct de aplicație se deplasează cu un
metru pe direcția și în sensul forței (sinonim: kilogrammetru).

 kilogrammetru - vezi kilogram-forță-metru.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

L[modificare | modificare sursă]

 legătură mecanică - condiție geometrică ce restrânge posibilitățile de mișcare ale unui sistem
material sau ale unui sistem de puncte materiale; după cum condițiile geometrice variază sau nu
în timp, legăturile se numesc reonome sau respectiv, scleronome, iar după absența sau existența
componentelor vitezelor și ale accelerațiilor în relațiile matematice corespunzătoare, se
deosebesc legături olonome și, respectiv, neolonome.

 legea lui Arhimede - un corp cufundat într-un fluid este împins în sus cu o forță verticală egală
cu greutatea volumului de fluid dezlocuit.

 legea atracției universale - (sinonim: legea gravitației) două corpuri de mase  și  se atrag cu o

forță  direct proporțională cu produsul maselor și invers proporțională cu pătratul distanței
dintre acestea:  unde  este constanta gravitațională sau constanta atracției universale.

 legea gravitației - vezi legea atracției universale.

 limită de elasticitate - solicitarea maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne

cu deformații permanente.

 lungime de undă - distanța dintre două minime adiacente sau două maxime adiacente ale
unei unde, în care oscilația are aceeași fază.
  lungire specifică - vezi alungire specifică.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

M[modificare | modificare sursă]

 manometru - aparat de măsurat presiunea și diferențele de presiune ale fluidelor închise în

recipiente.

 masă - mărime caracteristică unui corp, măsură a inerției și capacității acestuia de a crea

un câmp gravitațional; în concepția lui Newton reprezintă cantitatea de materie conținută într-
un corp.

 masă de repaus - masa unei corp într-un sistem de referință față de care acesta se află în repaus
(vezi și dependența masei de viteză).

 masă de mișcare - vezi dependența masei de viteză.

 masă gravitațională - masă a corpurilor ce intervine în legea atracției universale; este

echivalentă cu masa inertă.

 masă inertă - masă a unui corp ce intervine legea a doua a dinamicii și care caracterizează

proprietățile inerțiale ale corpurilor; este echivalentă cu masa gravitațională.

 masă redusă - masa inerțială efectivă care apare în problema celor două corpuri de mase  și dată
de: 

 masă specifică - vezi densitate.

 mărime (fizică) - proprietate a unei stări sau a unui proces ale unui sistem fizic, care
este observabilă și măsurabilă, deci exact cuantificabilă.

 mărime acustică - mărime caracteristică unui fenomen acustic sau unui corp în vibrație;

exemple: energie acustică, putere acustică, intensitate acustică etc.

 mărime adimensională - număr ce rezultă din raportul a două mărimi fizice cu aceleași

dimensiuni (vezi criteriile de similitudine); are aceeași valoare în fenomene asemenea sau
similare.

 mecanică - parte a fizicii care se ocupă cu mișcarea obiectelor.

 mecanica fluidelor - parte a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcărilor fluidelor.

 mecanica gazelor - vezi aeromecanică.

 mecanism - sistem tehnic din mai multe piese, care transmite mișcări și forțe.

 mecanism desfășurabil - mecanism care poate fi desfășurat într-un plan.

 membrană:
- corp subțire flexibil, care, prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind folosit la telefon,
la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție;

- corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă.

 microfluidică - domeniu de cercetare care studiază comportamentul fluidelor care sunt

constrânse geometric la o scară mică, la care forțele de suprafață domină forțele volumetrice.

 mișcare - noțiune care descrie schimbarea poziției unui obiect în timp.

 mișcare centrifugă - mișcare a unui corp care se depărtează de centrul lui de rotație (vezi și forță
centrifugă).

 mișcare periodică - mișcare a unei particule care, după un anumit interval de timp, revine la

aceeași stare de mișcare.

 moment cinetic - produs vectorial dintre vectorul de poziție al unui punct aflat în mișcare și

vectorul impuls; vezi și energie cinetică.

 moment de inerție - mărime fizică tensorială care exprimă măsura prin care un corp se opune

modificării stării sale de repaus relativ sau de mișcare de rotație uniformă la acțiunea
unui moment al forței.

 motor - mașină de forță care transformă o anumită formă de energie în energie mecanică,

convertibilă în lucru mecanic (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.).

 motor eolian - motor care transformă energia vântului în energie mecanică.

 motor hidraulic - motor care transformă energia hidraulică (a unei mase de apă în mișcare sau a

unui fluid sub presiune) în energie mecanică.

 motor termic - motor care transformă energia internă în energie mecanică.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

N[modificare | modificare sursă]

 neolonom - vezi legătură mecanică.

 newton - unitate de măsură în SI pentru forță, egală cu forța care, acționând asupra unui corp

cu masa de un kilogram, îi imprimă acestuia o accelerație de un metru pe secundă la pătrat.

 nivel de intensitate acustică - (notat ) de 10 ori logaritmul zecimal al raportului

dintre intensitatea  a sunetului respectiv și intensitatea acustică de referință : 

 nivel de presiune acustică - (notat ) de 20 de ori logaritmul zecimal al raportului dintre presiunea

acustică eficace  a sunetului respectiv și presiunea acustică de referință , 

 nivel de tărie - mărime acustică psiho-fizică, reprezentată prin de 20 de ori logaritmul zecimal al

raportului dintre presiunea eficace a unei unde sonore de 1000 Hz, apreciată de un ascultător
 otologic normal ca având o intensitate egală cu aceea a sunetului considerat, când nivelul de
presiune acustică este de un decibel: 

 nivel de transmisiune - mărime fizică exprimată prin logaritmul natural dintre amplitudinea

finală  și cea inițială  (sau de referință) a unui semnal acustic: 

 număr Mach - raportul dintre viteza unui corp și viteza fluidului în care se deplasează: 

 număr Reynolds - raport adimensional, caracteristic unei conducte, a cărui valoare marchează
trecerea de la curgerea laminară a unui fluid vâscos, la curgerea turbionară:  unde  este viteza de
curgere a fluidului,  densitatea acestuia și  raza conductei.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

O[modificare | modificare sursă]

 olonom - vezi legătură mecanică.

 omogenitate - calitate a unui sistem fizic de a prezenta în oricare domeniu din interiorul său, la
scară macroscopică sau microscopică, o aceeași valoare a unei mărimi fizice.

 opoziție, oscilații în ~ - oscilații armonice de aceeași pulsație, de ecuații  și pentru

care  (sinonim: oscilații în discordanță de fază).

 oscilație mecanică - variație în timp a mărimilor caracteristice unui sistem mecanic, însoțită de o

transformare a energiei din cinetică în potențială și invers, în mod periodic sau cvasiperiodic,
reversibil sau parțial reversibil.

 oscilație amortizată - oscilație în care energia sistemului nu se conservă

și amplitudinea mărimilor caracteristice scade în timp.

 oscilație armonică - oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi.

 oscilație de rezonanță - oscilație forțată la care pulsația forței perturbatoare este egală cu cea
proprie a sistemului oscilant, motiv pentru care amplitudinea mișcării devine foarte mare.

 oscilație de torsiune - oscilația specifică unui pendul de torsiune.

 oscilație forțată - oscilație caracteristică sistemelor supuse unor perturbații periodice exterioare;

în timp, pulsația mișcării devine tot mai apropiată de cea a forței perturbatoare.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

P[modificare | modificare sursă]

 parametru Coriolis - mărime fizică definită prin: , unde ω este viteza unghiulară de rotație a

Pământului, iar φ este latitudinea.

 peliculă - strat subțire, dintr-o anumită substanță, depus pe suprafața altei substanțe.

  pendul

- corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de
echilibru stabil;

- dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale
unui instrument.

 pendul cicloidal - punct material constrâns se se miște, fără frecare, pe un arc de cicloidă situat

în plan vertical.

 pendul conic - punct material constrâns se se miște, fără frecare, pe un cerc situat în plan

orizontal.

 pendul de torsiune - corp susținut de un fir elastic, capabil să oscileze în jurul unei poziții de
echilibru prin torsionarea firului.

 pendul fizic - pendul considerat ca fiind compus dintr-o infinitate de pendule simple de lungimi

diferite; altă denumire: pendul real.

 pendul Foucault - pendul matematic al cărui punct de suspensie participă la mișcarea de rotație

diurnă a Pământului.

 pendul ideal - vezi pendul matematic.

 pendul matematic - aparat alcătuit dintr-un corp de dimensiuni foarte mici (considerat ca
un punct material greu) atârnat la unul dintre capetele unui fir extensibil și subțire, astfel încât,
sub acțiunea propriei sale greutăți, oscilează în jurul celuilalt capăt fix al firului; altă
denumire: pendul ideal.

 pendul real - vezi pendul fizic.

 pendul sincron - pendul matematic ce are aceeași perioadă cu un pendul fizic dat.

 pendulă - ceasornic de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul.

 perioadă - interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv

valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen.

 plan înclinat - dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcătuit dintr-un corp cu
o suprafață plană (sau din două bare paralele) care formează un unghi cu planul orizontal și care
este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici
decât greutatea corpurilor respective.

 polaritate - proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de
aceeași natură, dar opuse una celeilalte.

 polarizare - proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândește proprietatea de polaritate;

stare a unui corp care a suferit un astfel de proces.

 pompă centrifugă - aparat (pompă) bazat pe efectul forței centrifuge, care este folosit la
pomparea apei.
  principiul lui Hamilton - vezi principiul minimei acțiuni.

 principiul minimei acțiuni - sub acțiunea unor forțe exterioare și a unor legături, mișcarea
unui sistem de puncte materiale se produce astfel încât acțiunea totală între două
momente  și  este staționară (minimă), expresia matematică fiind:  unde  este funcția Lagrange,  -
coordonatele generalizate,  - vitezele generalizate iar  - timpul. (sinonim: principiul lui Hamilton).

 problema celor două corpuri - studiul mișcării relative a două corpuri, considerate puncte
materiale având o anumită masă și asupra cărora acționează doar forțele graviaționale reciproce.

 punct de aplicație - punct de pe un corp, asupra căruia se exercită o forță.

 punct de reazem - loc de contact dintre două corpuri solide unde se exercită forțe de acțiune și

reacțiune.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Q[modificare | modificare sursă]

 quintal - unitate tolerată de măsură a masei, multiplu zecimal al kilogramului: 

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

R[modificare | modificare sursă]

 randament - raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem

mecanic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem.

 rază de girație - distanța, față de o axă sau un punct, la care trebuie să se afle un punct, în care
se consideră că ar fi concentrată masa unui corp, pentru ca momentul de inerție al acestuia să fie
egal cu momentul de inerție al corpului considerat, în raport cu o aceeași axă sau cu un același
punct.

 rază vectoare - segment de dreaptă care pornește într-un sistem de coordonate polare către

un punct (sinonim: vector de poziție).

 reactor - aparat propulsor cu o cameră de la care propulsia se realizează prin interacțiunea

mecanică dintre gazele rezultate din acțiunea arderii unui combustibil în această cameră și
pereții recipientului prin care se evacuează aceste gaze.

 reacțiune - forță (sau cuplu de forțe) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de

corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță (sau un cuplu de forțe) care
se consideră ca acțiune.

 redresor - dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid deviat de un obstacol

oarecare.

 relativitatea generală - vezi teoria relativității generalizate.

  relativitatea restrânsă - vezi teoria relativității restrânse.

 reonom - vezi legătură mecanică.

 repaus - stare a unui corp în raport cu un alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele
dintre punctele corpului considerat și punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază
cu timpul.

 rezistență aerodinamică - vezi: forță aerodinamică.

 reverberație - persistența, datorita reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă dupa

ce sursa sonoră nu mai emite unde.

 rezistența materialelor - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor

deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care
acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma.

 rezistență:

- forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni;

- proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe
străine.

 rezonator acustic - aparat care intră în oscilație numai sub influența undelor sonore de o

anumită frecvență și care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse.

 rezultantă - forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai
multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

S[modificare | modificare sursă]

 salt hidraulic - schimbare bruscă a nivelului unui lichid, similară cu o undă de șoc, observată în
mod obișnuit în prezența unor obstacole, unde un flux neted de lichid se ridică brusc într-un
front spumos; vezi și adâncimi conjugate.

 sarcină - mărime fizică (forță, moment etc.) care produce o stare de solicitare mecanică într-un

corp solid deformabil sau într-un sistem fizic ori tehnic; după modul în care acționează, există:

o sarcină concentrată - solicitare aplicată asupra unui domeniu foarte mic, asimilabil cu
un punct;

o sarcină distribuită - solicitare aplicată pe o anumită suprafață sau în lungul unei piese;

o sarcină statică - sarcină aplicată brusc sau având o intensitate cu o variație rapidă în
timp.

 scleronom - vezi legătură mecanică.

  sifon - tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt
nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului.

 simetrie - proprietate a unui sistem fizic de a-și păstra neschimbată (invariantă) starea la

anumite transformări.

 sintonie - vezi acord.

 sinusoidal - vezi armonic.

 statica fluidelor - vezi hidrostatică.

 stereosonicitate - vezi sonicitate.

 solicitare:

- proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid; vezi și tensiune;

- stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-

un sistem tehnic care, dacă ar depăși o anumită valoare, ar provoca deteriorarea corpului.

 sonicitate - ramură a fizicii care se ocupă cu transmiterea energiei prin unde elastice în medii

lichide (hidrosonicitate) și solide (stereosonicitate).

 spațiu-timp - spațiu cvadridimensional ale cărui puncte sunt evenimente.

 spectru:

- ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată;

- totalitatea liniilor de fluid în mișcare.

 stare de agregare (a corpurilor) - fiecare dintre cele trei stări de consistență și rezistență diferite
(solidă, lichidă sau gazoasă) sub care se poate prezenta materia.

 stare staționară - o stare care nu se schimbă cu timpul; exemplu: o sferă care se rotește

cu viteză constantă, deoarece arată identic în orice moment, chiar dacă nu este statică.

 stereofonie - procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o

reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află
chiar în apropierea sursei.

 sunet armonic - vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care are

o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale.

 suprafluiditate - proprietate a heliului caracterizată prin viscozitate redusă la temperaturi foarte

joase și la presiuni foarte mari.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Ș[modificare | modificare sursă]
  șurub - dispozitiv din categoria mașinilor simple, care transformă mișcarea de rotație în mișcare
liniară, și cuplul (forța de rotație) într-o forță liniară.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

T[modificare | modificare sursă]

 tautocron - fenomen care se produce, care este situat la intervale egale de timp.

 tautocronă, curbă ~ - curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care

un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice
poziție ar porni fără viteză inițială.

 tautocronism - proprietate a unui punct material, care se mișcă pe o curbă (numită tautocronă)

în plan vertical, de a ajunge în același interval de timp în punctul de energie potențială minimă,
indiferent de poziția sa inițială.

 tensiune:

- forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe
exterioare;

- stare a unui corp care este întins sau comprimat, răsucit sau încovoiat; încordare; vezi și solicitare.

 tensiune normală - forța care acționează normal pe unitatea de suprafață a unui corp.

 tensiune superficială - rezultanta forțelor tangențiale la suprafața unei pelicule de lichid, care se
exercită pe unitatea de lungime a conturului de-a lungul căruia acționează forța rezultantă.

 tensiune tangențială - forța care acționează tangent la unitatea de suprafață a unui corp.

 teoria elasticității - capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și

de deformație a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.

 teoria relativității - teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcare a materiei, în care legile

fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze
relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii.

 teoria relativității generalizate - teorie geometrică a gravitației, care unifică teoria relativității

restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton și descrie gravitația ca o proprietate a
geometriei spațiului și timpului (spațiu-timp); altă denumire: relativitate generală.

 teoria relativității restrânse - teoria fizică a măsurării în sistemele de referință inerțiale, care

generalizează principiul relativității al lui Galilei, de la mecanică la toate legile fizicii,
inclusiv electrodinamica; altă denumire: relativitatea restrânsă.

 teorii de rupere - teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse

unor solicitări mecanice pe mai multe direcții.

 timp imaginar - timpul măsurat utilizând numere imaginare.

  tiraj - deplasare a unui gaz într-o conductă datorită diferenței de presiune dintre cele două
extremități sau dintre două secțiuni ale ei.

 tracțiune - (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l
lungi.

 tub - piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre și

lungimi diferite, întrebuințată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare
de lichide sau gaze.

 tub capilar - tub îngust în care se manifestă fenomenele de capilaritate.

 tub U oscilant - instrument pentru măsura densității lichidelor, care se bazează pe

măsurarea forței Coriolis care apare la oscilația unui lichid.

 turație - numărul de rotații efectuate în unitatea de timp.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

U[modificare | modificare sursă]

 umiditate - raportul dintre masa de apă prezentă și masa substanței.

 undă - propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație

spațială.

 unghi de fază - vezi fază.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

V[modificare | modificare sursă]

 vacuumetru - manometru folosit la măsurarea presiunilor foarte joase.

 valoare - număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând

compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură.

 vector de poziție - vezi rază vectoare.

 vergea vibrantă - vezi bară vibrantă.

 vibrator - aparat care produce oscilații.

 viteză - raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui

spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație: 

 viteză areolară - mărime fizică ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza

vectoare care definește poziția unui mobil față de un punct fix: 

 viteză a sunetului - parametru care descrie propagarea sunetului într-un mediu și este dat de:

- (într-un mediu fluid) , unde K este este modulul de elasticitate volumic, iar  este densitatea fluidului;

- (într-un mediu solid) , unde E este modulul lui Young.

 viteză cosmică - viteza minimă pe care trebuie să o aibă un corp pentru ca acesta să

părăsească câmpul gravitațional terestru și are valoarea: v ≈ 11,2 km/s (sinonim: viteză de
eliberare).

 viteză critică - viteza maximă atinsă de un corp aflat în cădere liberă (sinonim: viteză limită de

cădere).

 viteză de eliberare - vezi viteză cosmică.

 viteză limită de cădere - vezi viteză critică.

 viteză sonoră - viteza de propagare a valorii maxime a amplitudinii înfășurătorii unui grup

de unde plane progresive de frecvență și amplitudine apropiate situate în vecinătatea unei
frecvențe centrale.

 viteză superluminică - viteză (ipotetică, conform teoriei relativității restrânse) mai mare

decât viteza de propagare a luminii în vid perfect.

 viteză unghiulară - mărime fizică vectorială reprezentând unghiul la centru măturat de raza

vectoare în unitatea de timp: .

 volum - măsură a spațiului ocupat de un corp.

   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

W[modificare | modificare sursă]

 watt - unitate de măsură în SI pentru putere; reprezintă puterea ce corespunde dezvoltării

unei energii de un joule într-o secundă.

 watt-oră - unitate de măsură a energiei egală cu 

Z[modificare | modificare sursă]

 zonă de tăcere - regiune în jurul unei surse de unde în care acestea nu sunt recepționate, deși
pot fi puse în evidență la distanțe mai mari, lucru datorat refracțiilor succesive ale undelor în
straturile superioare ale atmosferei a căror temperatură, densitate și deci indici de refracție,
diferă.