Instruire asistată de calculator în învăţământul primar

PIP. Coman Mihaela

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică ce valorifică

principiile de modelare şi analiză cibernatică a activităţii de instruire în contextual utilizării
tehnologiilor informatice şi de comunicaţii, caracteristice societăţii contemporane. ( Adăscăliţei,
A. ,,Instruirea asistată de calculator – didactică informatică’’, p.22, Ed. Polirom, 2007)
Deoarece mileniul în care am păşit este dominat de multitudinea tehnologiilor
multimedia, calculatorul şi Internetul sunt considerate a fi unele dintre cele mai reprezentative şi
importante instrumente tehnologice realizate în epoca modernă, faţă de care se leagă cele mai
mari speranţe de viitor pentru că folosirea lor se regăseşte în cele mai variate domenii ale vieţii şi
activităţii omului.
Informaţiile care reflectă complexitatea societăţii în care trăim se revarsă permanent şi
asupra copiilor. Din acest motiv, învăţământul românesc a venit în întâmpinarea dorinţei elevilor
de a şti să utilizeze computerul. Această preocupare a dus la nevoia de a regândi mijloacele
educaţiei prin implementarea unor opţionale având acest domeniu de studiu, dar şi prin
introducerea manualelor digitale. Astfel, în contextul unei societăţi bazate pe beneficiul
informaţiei, al informatizării se urmăreşte stimularea unor demersuri interactive care să conducă
la o eficienţă crescută a învăţării şcolare, dar şi la plasarea elevului în centrul actului educaţional.
Calculatorul este un instrument de organizare a mediului de instruire, dirijat de către
profesor sau realizat prin autoinstruire. Rămâne însă un mijloc de învăţământ, de un tip mai
complex, care asistă instruirea - autoinstruirea, de unde rezultă combinarea sa cu alte mijloace,
metode, forme de organizare a activităţii, ca elemente ale strategiei didactice.
Utilizarea lui la întâmplare, fără obiectiv precis sau numai pentru obiective simple ale
învăţării, nu la momentul şi în locul potrivit, combinaţia metodică poate duce la rezultate
nesatisfăcătoare.
Instruirea asistată de calculator reprezintă o nouă cale de învăţare eficientă, valabilă la
toate nivelurile, treptele şi disciplinele preşcolare, şcolare şi universitare. Resursele sale
interactive angajează practic „o modalitate de articulare a diferitelor categorii de valori, teorii şi
cunoştinţe existente în planurile şi programele şcolare de astăzi şi de mâine”(George Văideanu,
„Educaţia la frontiera dintre milenii”, pag.239).
Apariţia învăţământului electronic a fost povocată şi solicitată de o multitudine de factori
din care amintesc: dinamica foarte mare a informaţiei, necesitatea învăţării rapide şi a asimilării
accelerate a informaţiilor, nevoia de a eficientiza costurile, ocazia de a avea acces flexibil la
învăţare de-a lungul întregii vieţi.
În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale - tehnologia
informaţiei şi comunicaţiilor. Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de
cunoştinţe şi acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate ce
devin tot mai specializate şi tot mai interconectate.
Instituţiile de învăţământ trebuie să-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi să
găsească metode şi procedee didactice noi care să permită a "produce" elevi cu noi aptitudini:
autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebuie să găsească mijloace de a
stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a păstra echilibrul între "individualism" şi "socializare".
Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viaţă şi de instruire: învăţarea continuă.
„Supravieţuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăţa, de a se recalifica, de a uita ce a
învăţat cândva şi de a se instrui cu totul altfel pe viitor.” (Horst Siebert)
Şcoala este obligată să ţină pasul cu tehnologia, să înţeleagă şi să anticipeze impactul
asupra modului de învăţare. Calculatoarele au fost încorporate în programele educaţionale
oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate şi flexibilitate mai mare, dar şi individualitate în
clasă. Folosirea Internetului de către elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea natural
dintre elevi şi Internet a dat naştere mai multor proiecte orientate înspre elevi, iniţiate de elevi,
conduse de elevi.
Învăţarea care pune accentul pe participarea elevilor reprezintă un tip de instruire care îi
dă elevului un rol activ în procesul de învăţare. Elevii, participanţi activi, îşi imprima ritmul
propriu şi propriile strategii. Modalitatea de învăţare este individualizată, nu standardizată.
Învăţarea care îl situează pe elev în rol central, asociază învăţarea concentrată pe
particularităţile fiecărui individ (ereditate, experienţa, perspective, pregătire, talente, capacităţi şi
nevoi) cu focalizarea pe predare, împărtăşire a cunoştintelor respective (cea mai buna informaţie
ce se furnizează, stimularea motivaţiei, învăţării şi acumulării de cunoştinte de către toţi elevii).
Calculatorul reprezintă un ajutor esenţial în cadrul lecţiilor pentru ca asigură învăţarea
prin joc. Acesta te ajută să înveţi noi lucruri, printr-o activitate preferată de toată lumea - jocul,
fără să depui eforturi speciale şi fără să te plictiseşti.
În materie de jocuri pe calculator, paleta de oferte este copleşitoare. Indiferent de vârsta
copiilor, puterea de atracţie a jocurilor este de netăgăduit. Offline sau online, jocurile pe
calculator ridică probleme pentru părinţii interesaţi de efectul acestora asupra copiilor.
Copiilor – în calitate de consumator final – li se adresează o ofertă bogată de produse
interactive, disponibile atât pe PC-uri, cât şi pe tablete şi telefoane mobile.
Pentru copii, transformarea unor obiective didactice într-un joc educativ pe calculator îi
face să accepte inconştient sarcinile propuse. Astfel, urmând povestea propusă şi intrând practic
în joc, copilul acumulează noi cunoştinţe fără a depune un efort clasic de învăţare. Îmbinarea
celor trei elemente: joc, tehnologie (calculator) şi obiective educaţionale este o alegere fericită.
Copilul învaţă fără a conştientiza acest lucru. Mediul atrăgător, cu personaje simpatice care îi
livrează diverse sarcini „îl păcălesc“: copilul nu resimte presiunea rezultatului. Reuşitele sale
sunt percepute ca un rezultat al propriilor acţiuni.
Scenariul joacă aici un rol esenţial: obiectivele educaţionale sunt mascate pentru a fi
atractive. Faţă de metodele clasice de învăţare, în care sarcina este expusă clar, sarcinile dintr-un
joc educaţional poartă hainele unor poveşti. Jocurile educaţionale înseamnă în primul rând
obiective educaţionale, apoi interactivitate, atractivitate şi mobilitate. Ele dezvoltă dexteritatea şi
imaginaţia utilizatorului. Sunt un plus cognitiv incontestabil şi o modalitate de joacă foarte
atractivă.
În concluzie, jocurile:
- încurajează creativitatea şi interacţiunea şi pot juca un rol important în dezvoltarea socială şi
intelectuală.
- pot ajuta la iniţierea în domeniul tehnologic şi încurajează interesul pentru tehnologia
informaţiei şi comunicaţiilor.
- pot spori capacitatea acestora de autodisciplină şi autonomie, deoarece le solicită copiilor să
respecte reguli şi să urmărească îndrumările.
- implică activ elevul în procesul didactic;
- jocurile puzzle, jocurile de societate, de aventură şi căutare oferă jucătorilor posibilitatea de a-şi
dezvolta gândirea strategică şi abilităţile de rezolvare a problemelor.
- pot fi folosite pentru sporirea abilităţilor motoare fine şi spaţiale ale copiilor mici şi pot
prezenta avantaje pentru cei cu dizabilităţi fizice.
- pot fi integrate în aproape orice domeniu al programei şcolare, de la matematică la studii
sociale şi lingvistice.
Utilizarea calculatorului în momente importante ale activităţii facilitează înţelegerea unor
noi noţiuni care pot fi percepute mai greu fără suport vizual sau auditiv, mai ales că animaţiile
oferă sprijin important în însuşirea informaţiilor de asimilat. Folosirea acestuia oferă posibilitatea
interactivităţii, punând copilul în situaţia de a căuta şi a descoperi lucruri noi, fără a sta doar în
poziţia de spectator sau ascultător.
Calculatorul utilizat în învăţare ajută şi la consolidarea informaţiilor primite, deoarece
oferă situaţii cât mai variate în care copilul poate aplica orice cunoştinţă asimilată anterior.
Prin intermediul probelor de evaluare rezolvate cu ajutorul calculatorului, cadrul
didactic, dar şi elevul sunt ajutaţi să vadă la ce nivel de cunoştinţe s-a ajuns. Totodată se pot oferi
recomandări sau indicaţii.
Accesarea calculatorului poate fi considerată ca fiind primul ajutor în rezolvarea de
probleme, punând la dispoziţie teste cu răspuns imediat care oferă posibilitatea unei evaluări
rapide, dar şi corectarea unor eventuale greşeli prin oferirea de indicii în rezolvarea situaţiei
problematice.

Bibliografie:

- Adăscăliţei, A. Instruirea asistată de calculator – didactică informatică, p.22, Ed.

Polirom, 2007
- Cerghit, I., 1980, Metode de învăţământ, Ediţia a II a, EDP, Bucureşti
- Chis, V., 1998, Demersuri de instruire sub asisteţa calculatorului, în educaţia şi
dinamica ei, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti
- Iucu, R., 2001, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi
- Michaela Logofătu, 2007, Utilizare PC şi Internet, Bucureşti; Ministerul Educaţiei şi
Cercetării. Proiectul pentru Învăţământul Rural;