Sunteți pe pagina 1din 10

Mass-media ca factor de dezvoltare educativ Importanta mass-mediei, ca factor care contribuie la educarea atat a tinerilor, cat si a adultilor, este

unanim recunoscuta. Mass-media formeaza al patrulea mediu constant de viata al copilului, alaturi de cel familial, de cel scolar si de anturajul obisnuit de relatii. Mass-media nu se substituie scolii, iar influenta sa este complexa, reprezentand un element fundamental in relatia dintre om si mediul inconjurator. Aportul educativ al mass-media se realizeaza prin transmiterea de informatii, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, avand, astfel, un rol deosebit in constituirea codului socio-cultural al subiectului. Insa, spre deosebire de instruirea care se realizeaza riguros si planificat in sistemul clasic de invatamant pe baza unor programe scolare si sub indrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare in masa ofera informatii in mod spontan si difuz, transformandu-se intr-o forma de educatie de completare realizata in mod neinstitutionalizat, in timpul liber de care dispune subiectul. Impactul deosebit al mass-media este dat de modul p 828e41i lacut, accesibil, chiar captivant, in care sunt oferite informatiile. In acest context, este explicabila puternica atractie resimtita fata acestea, atractie care uneori, mai ales la tineri, se poate manifesta creand forme extreme de obisnuinta, chiar de dependenta. Ambianta in care cresc si se dezvolta copiii ofera o mare varietate de stimuli, genereaza noi experiente si noi modalitati de cunoastere, culturalizare si relaxare. Pentru cea mai mare parte a copiilor, ca si pentru multi adulti, vizionarea programelor de televiziune, urmarirea emisiunilor radiofonice sau citirea presei scrise ocupa cea mai mare parte a timpului liber. Pentru acestia, participarea la interactiunea mediata este una dintre cele mai frecvente activitati de fiecare zi. Publicul recepteaza, astfel, un numar foarte mare de mesaje, in special audio-vizuale, cu numeroase implicatii imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltarii personalitatii lor aflate in formare. Ca urmare, se produc modificari importante la nivelul personalitatii acestora, prin generarea de opinii, atitudini, comportamente noi. Prin prezenta activa in viata comunitatii, sistemul mass-media a devenit un actor activ, afectand functionarea celorlalte sisteme ale societatii, inclusiv a celui educational.

Mijloacele moderne de comunicare redimensioneaza relatia omului cu lumea inconjuratoare, transformandu-se intr-una dintre cele mai importante surse de formare a profilului spiritual al individului. Apare, prin urmare, necesitatea de a privi aceste mijloace ca pe niste suporturi in educare, indiferent de varsta subiectului. "In afara de educator, nimeni nu avea carti tiparite. Ceea ce citea cineva trebuia intai sa fie dictat, apoi definit, apoi construit, si abia apoi textul putea fi inteles." Thomas Platter Astfel isi aminteste un reformator in educatie - elvetianul Thomas Platter experienta lui de scolar in jurul anului 1515. De-a lungul unei vieti in care cartile tiparite au devenit resurse uzuale pentru preceptori si elevi, experienta in domeniul educatiei a demonstrat cum se pot schimba posibilitatile pedagogice relativ la schimbarile societatii. Inca din 1986, in cadrul colocviului international de la Stanford*, consacrat problemelor informaticii si educatiei, se remarca rolul major al responsabililor in domeniul educatiei pentru a evita ramanerea in urma a tarilor in curs de dezvoltare fata de lumea puternic industrializata. Prima sugestie avansata ca urmare a analizei experientei acumulate este ca trebuie acordata o prioritate absoluta cercetarii tuturor problemelor legate de introducerea computerului in educatie, accentul fiind pus pe formarea si reciclarea profesorilor. In 'Declaratia' colocviului de la Stanford se

puncteaza ca element esential al raportului dintre educatie si noile tehnologii informationale faptul ca cetatenii trebuie sa fie formati pentru a trai intr-o societate informationala. Cele mai durabile si mai eficiente inovatii sunt acelea pe care beneficiarul le-a asimilat, adica le-a adoptat pentru ca ii satisfac nevoile sale specifice. Sa luam in considerare ceea ce se intampla la nivelul concret al transformarilor produse de noile tehnologii ale informatiei si comunicarii: In primul rand, observam convertirea continutului cultural din intreaga lume intr-o forma digitala, facand astfel produsele disponibile oricui, oriunde si oricand. Retelele de comunicatii cu arie larga si de mare viteza, legand impreuna computerele din apartamente sau de pe pupitrele elevilor la biblioteci digitale de mare capacitate schimba conditiile culturale in care se desfasoara educatia. Izolarea este de domeniul trecutului si are loc o substitutie a insuficientei si perimarii informatiilor cu amploarea si arhisuficienta lor. Problemele educatiei se schimba profund, alternativa la strategiile unei cunoasteri insuficiente si costisitoare fiind gasirea modalitatilor ce permit invataceilor sa foloseasca accesul nelimitat la cultura. In al doilea rand, sunt dezvoltate multiple modalitati de a reprezenta informatii, de a simula interactiuni si a exprima idei, extinzand achizitiile inteligentei. In al treilea rand, oamenii exteriorizeaza diverse abilitati curente - de a calcula, de a scrie corect, a memora, a vizualiza, a compara, a selecta - in

instrumentele digitale cu care lucreaza, dobandind astfel practic o adevarata maiestrie in ce priveste aceste abilitati, candva rezultate ale educatiei. Tehnologiile digitale largesc potentialitatile personale. Procesoarele de texte, de exemplu, avertizeaza in cazul oricarui cuvant scris incorect sau in cazul greselilor gramaticale, foile de calcul permit oricui sa faca rapid si corect calcule dupa formule extrem de complexe, bazele de date permit atat celor cu memorie buna, cat si celor cu slabe capacitati de memorare sa manipuleze seturi intregi de informatii. Diverse alte forme de instrumente de lucru specializate reduc nivelul aptitudinal necesar pentru a participa efectiv la o gama larga de activitati culturale. Bibliotecile digitale, multimedia si abilitatile exteriorizate schimba sensibil perspectiva asupra practicii educationale. Introducerea calculatoarelor si Internetului in scoli este evenimentul ce impune dezvoltarea de noi strategii pedagogice. Se poate afirma pe buna dreptate despre anii 80 ca reprezinta deceniul revolutiei tehnologice din invatamant. Aplicatiile calculatoarelor au nascut sperante fara precedent pentru viitorul demersului educativ. Febra tehnologica era atat de mare, incat, inca din primii ani ai deceniului, au fost lansate programe guvernamentale in numeroase tari, preocupate sa nu ramana in urma in acest domeniu. Incetul cu incetul, majoritatea tarilor dezvoltate au introdus calculatoarele in scoli incepand cu nivelurile superioare, apoi dotand succesiv clasele invatamantului

secundar si primar. Chiar si in lipsa unor incurajari din partea guvernelor, dorinta de a adapta informatica la nevoile salilor de clasa era atat de mare, incat multe scoli au achizitionat din proprie initiativa computere. Conceptul pregatire pentru viata, care a constituit multa vreme un obiectiv major al sistemelor educative din intreaga lume, a devenit redundant in perspectiva deschisa de uriasele transformari din societate datorate schimbarilor din tehnologie si economie. Cu treizeci de ani in urma, educatia pe tot parcursul vietii putea fi privita ca o optiune pentru o varsta cu mai mult timp liber. Acum a devenit o necesitate. Ofertele de educatie si pregatire au devenit segmentate si diversificate, in acord cu variatele cereri ale consumatorilor care platesc pentru module educative ajustate pe propriile nevoi. Mass-media electronica ofera sistemului educativ metoda de e-learning. Educatia la distanta este doar o expresie a acestei noi orientari spre consumator a diverselor institutii de pregatire. Definim educatia la distanta (sau educatia virtuala) ca o experienta planificata de predare-invatare, organizata de o institutie ce furnizeaza mediat materiale intr-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de studenti in maniera proprie, fara a constrange agentii activitatii la coprezenta sau sincronicitate. Medierea se realizeaza prin modalitati diverse, de la material tiparit (prin corespondenta), la tehnologii audio, video sau noile tehnologii ale

informatiei si comunicarii. Principalele nivele educationale pe care le poate sustine invatamantul la distanta confera o imagine despre importanta aprofundarii teoretice si aplicarii in practica a acestui tip de educatie: 1. Alternativa la o scolarizare traditionala - a doua sansa de scolarizare pentru adulti - scheme de scolarizare pentru copiii de varsta scolara in conditii de distanta, inaccesibilitate, probleme de resurse - la nivel universitar. 2 Formarea formatorilor, justificata prin: - marea cerinta pentru formatori - nu e necesara scoaterea cadrelor didactice din salile de curs, iar beneficiile se valideaza imediat - cadrele didactice au deja formate deprinderi de studiu, deci se adapteaza usor la cerintele educatiei la distanta - motivatia cadrelor didactice pentru studiu (perfectionare, promovare) 3. Educatie nonformala (alfabetizare, dezvoltare comunitara, educatie pentru valorile democratiei etc.) 4. Formare profesionala si tehnica

- formare la locul de munca - diverse scheme alcatuite si sponsorizate de beneficiari (cei pentru care vor lucra specialistii formati) Probleme pe care educatia la distanta le poate rezolva: - Distanta fizica (studenti de provenienta rurala sau la distanta de campus; profesori din diferite zone geografice) - eliminarea spatiului. - Probleme de timp si programare (dificultatea intalnirilor frecvente intre studenti; probleme la locul de munca, in familie, personale, comunitare) - eliminarea timpului si ritmului de invatare impus - Spatii disponibile limitate (numar mare de candidati; spatiu limitat in institutii) - Inscrieri limitate sau dispersate (inscrieri putine intr-o perioada mare de timp; inscrieri putine intr-o anumita arie geografica) - Numar limitat al cadrelor didactice disponibile (lipsa personalului didactic format, raportat la cerere; concentrarea geografica a cadrelor didactice) - Consideratii culturale, religioase si politice (discriminare; emigrare; bariere administrativ-teritoriale) Tot legat de mass-media si educatie putem aduce in discutie weblog-urile. Un weblog (sau blog, pe scurt) este "un site actualizat cu intrari (insemnari, note) ce sunt automat indexate si datate. Este similar unui jurnal. De obicei weblogul are o anumita tematica, iar intrarile sunt comentarii cu legaturi spre alte webloguri/ resurse online.

Altfel spus un weblog reprezinta un mijloc de comunicare interpersonala si poate lua diverse forme, de la un jurnal on-line la un depozit de informatii referitoare la un anumit domeniu. Prin urmare, Weblog-ul este o pagina Web cu urmatoarele caracteristici: structura de hiperlegaturi. Continutul site-ului este format in mare parte din intrari cu comentarii si hiperlegaturi spre alte resurse online. Nu exista o lungime prestabilita pentru obiectele postate, unele mesaje pot contine o singura legatura spre un continut aflat oriunde pe Web, in timp ce altele, majoritatea, includ informatii aditionale si comentarii personale despre subiectul discutat. Prezenta hiperlegaturilor diferentiaza weblog-urile de jurnalele de insemnari online, in care autorul consemneaza diverse evenimente care nu sunt neaparat relevante pentru publicul larg, exceptie facand un cerc restrans de prieteni. - Actualizari frecvente afisare in ordine invers cronologica. Weblog-urile sunt intr-o dinamica permanenta, noile mesaje postate apar de fiecare data in partea de sus a paginii principale. In consecinta utilizatorii revin regulat in asteptarea unor noi mesaje. Aceasta caracteristica marcheaza cea mai importanta distinctie intre weblog-uri si paginile personale care rareori sunt revizitate. - Acces public, liber la continut. Site-ul poate fi accesat fara restrictii legate de plata sau de apartenenta la vreo comunitate. -Arhivare. Fiecare mesaj are asociata o legatura permanenta, astfel el poate fi cu usurinta accesat chiar daca a disparut de pe prima pagina ca urmare a dinamicii blog-ului. O componenta optionala o reprezinta motorul de cautare interna, vizitatorii avand posibilitatea de a regasi rapid, pe baza unor criterii anumite informatii ce apar in mesajele din weblog. Structura generala a unui blog contine un titlu, o lista a mesajelor curente, o lista de legaturi utile, lista cunoscuta sub numele de blogroll, statistici etc. Tot mai mult, weblog-urile sunt folosite in educatie, pentru comunicarea cu cursantii. Orice instructor isi poate deschide un weblog prin intermediul caruia sa publice materiale/ resurse pentru curs, noutati, sa tina legatura cu cursantii sai, sa supuna discutiei diferite aspecte ale cursului, sa faciliteze formarea unei comunitati de invatare. Prin intermediul unui weblog se pot

invita mai usor lectori, se pot publica proiecte ale institutiei, facilitandu-se formarea de parteneriate. O sectiune a weblog-ului poate fi o lista de site-uri/weblog-uri educationale, care ar putea prezenta interes pentru cursanti. Din perspectiva cursantilor, weblog-urile personale pot deveni portofolii digitale sau spatii de lucru in grup, permitand pastrarea legaturii si dupa terminarea unui curs, fiind un adevarat sistem de management al cunostintelor, util in dezvoltarea profesionala. Revistele online sunt si ele un factor de influenta legat de educatia mass-mediei in societate. Revistele online sunt de interes general: - reviste de afaceri - reviste saptamanale de stiri - reviste moderne - reviste cu specific profesional - publicatii despre stiluri de viata directionate catre audiente demografice specifice - reviste etnice directionate catre publicuri clar definite - publicatii pentru membrii unor cluburi sau asociatii - publicatii pentru persoane cu interese speciale - cataloage promotionale Publicatiile online reprezinta o importanta sursa de informare si cunoastere pentru toate categoriile de utilizatori. Acestea contin in general, informatia cea mai noua dintr-un domeniu si sunt deosebit de utile. Revistele electronice raspund multor probleme cu care se confrunta

revistele sau publicatiile traditionale: viteza in furnizarea informatiilor, disponibilitatea in timp sau in spatiu (geografic), facilitati de cautare, etc.