Modul Comunicare

SC CEPECOM SA
SUPORT CURS COMUNICARE

INGRIJITOARE BATRANI
INGRIJITOR BOLNAVI
BUCURESTI 2010
1. FORMELE DE COMUNICARE ADECVATE PRIMIRII I
TRANSMITERII N TIMP UTIL A INFORMAIILOR. REGULI I
NORME DE CONDUIT ALE COMUNICRI ORALE.
INFORMAIILE VERBALE I INFORMAIILE SCRISE
1. COMUNICARE- NOIUNI GENERALE. FORMELE COMUNICRII
DEFINIIE: A comunica presupune a schimba informaii cu una sau mai multe persoane; a transmite informaii .
FORMELE COMUNICRII :
1.Comunicarea verbal este comunicarea realizat prin intermediul cuvintelor i se poate fi:
comunicare oral ( conversaie fa n fa, sau la telefon)
scris ( prin scrisoare, fax, not de serviciu , etc. ).
comunicare intern ( informaiile sunt schimbate n interiorul unei locaii, uniti de munc)
extern ( informaiile sunt schimbate cu partenerii din exterior, sau adiaceni locaiei, locului de munc)
comunicare interpersonal (realizat ntre dou persoane )
de rup (realizat ntre mai multe persoane).
comunicare direct (interlocutorii sunt fa n fa , unii cu alii
mediatizat (interlocutorii pentru a schimba informaii trebuie s utilizeze un instrument de comunicare )
2.Comunicare nonverbal este cea realizat prin intermediul gesturilor, mimicii, atitudinii i posturii interlocutorilor.
ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE
EMI!"#$% ! cine comunic, cel care se decide s comunice i care trimite mesa"ul.
ME&'($% ! ce comunic. #ste alctuit din informaiile transmise de emitor ctre receptor.
#ECE)!"#$%$I ! cui comunic.#ste cel care primete mesa"ul.
C'*'% +E !#'*&MI&IE ,Codare-+ecodare. / cum comunic. $analul de transmisie este un mi"loc prin intermediul cruia
mesa"ul este transmis la receptor. #l poate fi : oral, scris , verbal, audiovizual. %cesta necesit utilizarea de materiale, numite instrumente
de comuniicare, utilizarea de coduri (cuvinte, esturi, atitudini, mimic) de ctre emitor pentru a transmite mesa"ul . #l presupune
identificarea i interpretarea mesa"ului transmis receptorului de ctre emitor.
Efectul imediat al comunic!ii este conexiunea invers (feed-back), const&nd n reacia receptorului care poate arta dac a
ascultat i a neles mesa"ul transmis.
P!inci"ala deficien# ca!e "oate di$to!$iona comunica!ea este z%omotul/ sunetele care mpiedic comunicarea (de
exemplu : o conversaie n apropiere, muzica dat prea tare, soneria telefonului etc. )
'entru a fi corect neles de interlocutor, n timpul comunicrii verbale se recomand:
! adaptarea limba"ului la nivelul i capacitatea de neleere a receptorului(
! folosirea unei tonaliti i acuiti verbale adaptate la nivelul acuzic al acestuia(
! evitarea folosirii "aronului, aroului, reionalismelor de orice natur ) urban, profesional etc.
2. REGULI I NORME DE CONDUIT ALE COMUNICRII ORALE
&!I%$% C"M$*IC#II 0 &I*!E1' #E2$%I%"# 3I *"#ME%"# +E C"M$*IC'#E
$omunicarea orala reprezinta un sistem propriu de reuli si norme, doar ca sensibil mai boat si mai complex, datorita
factorilor extra sipara linvistici si a influentei decisive a cadrului situational.
$omunicarea eficienta si eficace depinde in mare masura de felul in care comunicam, adica de $tilul comunica!ii. 'otrivit unei
celebre formulari *stilul este omul insusi+, este evident ca fiecarui individ ii este caracteristic un anumit mod de exprimare, un anumit stil,
care poarta pecetea propriei personalitati, a culturii, a temperamentului si a mediului social in care acesta traieste. ,tilul nu este o
proprietate exclusiva a textelor literare, el este specific oricarui act de comunicare.
Calitatile & !e%ulile' %ene!ale ale $tilului:
- claritatea ! expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles( absenta claritatii impieteaza asupra calitatii comunicarii,
conducand la obscuritate, nonsens si la echivoc(
- corectitudinea ! o calitate care pretinde respectarea reulilor ramaticale in ceea ce priveste sintaxa, topica( abaterile de la
normele ramaticale sintactice se numesc solecisme si constau, cu precadere, in dezacordul dintre subiect si predicat(
- proprietatea ! se refera la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intentiile autorului(
- puritatea ! are in vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare( potrivit cu evolutia limbii putem
identifica arhaisme, care reprezinta cuvinte vechi, iesite din uzul curent al limbii, neoloisme, cuvinte recent intrate in limba, al
caror uz nu a fost inca pe deplin validat si reionalisme, cuvinte a caror intrebuintare este locala, specifica unei zone.
'otrivit cu valoarea de intrebuintare a cuvintelor, cu sensurile in care acestea sunt folosite de anumite rupuri de
vorbitori, putem identifica doua cateorii de termeni: argoul, un limba" folosit doar de anumite rupuri de vorbitori care confera
cuvintelor alte sensuri decat cele de baza pentru a!i deruta pe cei care nu cunosc codul si argonul, care este un limba" de
termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o comunicare mai rapida(
! preci"ia !( are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru inteleerea comunicarii(
! conci"ia !( urmareste exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat, fara divaatii suplimentare si neavenite(
Calitatile &!e%ulile' "a!ticula!e ale $tilului
- naturaletea ! consta in exprimarea fireasca, fara afectare, fara o cautare fortata a unor cuvinte sau expresii
neobisnuite, de draul de a epata, de a uimi auditoriul(
- demnitatea ! impune utilizarea in exprimarea orala numai a cuvintelor sau a expresiilor care nu aduc atinere
moralei sau bunei cuviinte( mai nou este invocata in acest sens si atitudinea politicall. corectnnes, evitarea referirilor cu
caracter rasial, sovin, antisemit, misoin sau androin.
- armonia ! obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin recurerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace
auditoriului reprezentari conforme cu intentia vorbitorului( opusul armoniei este cacofonia(
- finetea ! folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima intr!un mod indirect anduri, sentimente, idei.
Toate ace$te calit#i $tili$tice( !e%uli no!me de e)"!ima!e con$tituie o "!im ce!in# o!ic!ei "e!$oane a c!ei
acti*itate im"lic !ela#ii inte!umane( contacte +i comunica!e cu $emenii $i, Ele $unt o-li%ato!iu de !e$"ectat +i .n
me$e!ia de .n%!i/ito! "e!$oane la domiciliu,
#xist i ti"olo%ii ale $tilu!ilo! pe care le prezentm informativ, evideniindu!le pe cele pe care inri"itorul va fi
obliat s le utilizeze n activitatea sa:
-#tilul neutru ! se caracterizeaza prin absenta deliberata a oricarei forme de exprimare a starii sufletesti, pentru ca
intre emitator si receptor nu se stabilesc alte relatii decat cele oficiale, de serviciu. %cesta va fi folosit de nri"itor n relaia cu
echipa de medici, oficiali cu care va intra in contact n procesul de asistare a persoanei inri"ite.
-#tilul familiar ! se caracterizeaza printr!o mare libertate in aleerea mi"loacelor de expresie, ca urmare a unor intense
trairi afective( presupune o exprimare mai putin pretentioasa, mai apropiata, folosita in relatiile cu membrii familiei, prietenii,
coleii. #l poate fi aplicat i n relaia cu persoana nri"it, uneori familia, av&nd ri" s nu deenereze ntr!o manier de
exprimare neconvenional, lipsit de respect i politee.
-#tilul stiintific !se caracterizeaza prin aceea ca in procesul comunicarii se apeleaza la formele de deductie si de
inductie rationala innorandu!se intr!o oarecare masura, sensibilitatea si imainatia. /ar a abuza, inri"itorului i este necesar
i utilizarea acestui stil n relaia cu echipa medical, persoana asistat, familie i, mai ales in intocmirea documentaiei,
formularelor, fiei persoanei asistate.
- #tilul formal ) se caracterizeaz prin formule standartizate, profesionale, normative, fr ncrcare emoional pe
care persoana ana"at trebuie s le utilizeze n raporturile de munc, cu ana"atorul (familia), teri (echipa medical).
0oate aceste informaii despre comunicare constituie repere pe baza crora trebuie s se adapteze i limba"ul
nri"itorului persoanelor asistate.
2. METODE DE COMINICARE OPTIME PENTRU IDENTIFICAREA
RAPID A PROBLEMELOR PERSOANEI ASISTATE I
EXIGENELOR FAMILIEI.
1. DEFINIIA BTRNEII I CLASIFICAREA EI
0Comunica!ea cu "e!$oana .n *!$t e$te o +tiin#( o a!t +i un "lu$ de umanitate( inteli%en# +i "!edic#ie cu ca!e
Dumne1eu .+i .n1e$t!ea1 unii dint!e $emeni2 afi!ma cele-!a Maica Te!e1a, Ca $ "o#i comunica( cu o!ice fiin# uman cu
"!o-leme( t!e-uie $ te a"!o"ii cu -l3nde#e( .n#ele"ciune +i a"lica#ie de $ufe!in#ele ei( .n#ele%e!ea "!ofund( n$c3nd
.n#ele%e!ea umanului,2
1n acest sens, anterior abordrii metodelor comunicrii optime este necesar cunoaterea interlocutorului ) btr4nul
,persoana 5n v4rst.
1n domeniul definirii btr&neii exist mai multe abordri at&t pe plan mondial c&t i autohton, ncerc&ndu!se s i se defineasc
limitele.
6n general, btr4ne7ea se de8inete 5n 8unc7ie de un criteriu prioritar/ criteriul cronologic. %cesta este criticat intens,
ntruc&t putem discuta i de mbtr&nire precoce, dar i de persoane v&rstnice ale cror funcii fizice i psihice sunt ca i cele ale unui
adult.
*o7iunea de vrst 5naintat se utilizeaz pentru perioada din viaa omului care urmeaz dup maturitate i ine p&n la
sf&ritul existenei sale.
+ic7ionarul %a rousse de8inete btr4ne7ea ca fiind ultima perioad a vieii corespunz&nd rezultatului normal al senescenei.
0ermenul de senescen nu este sinonim cu senilitatea, dar o implic la nivelul v&rstnicului.
+E9I*II' din %arousse este $%mbtr&nirea este ansamblul de transformri ce afectea" ultima perioad a vieii 'i care
constituie un proces de declin, semnele sale marcante fiind( slbirea esuturilor, atrofie muscular cu scderea funciilor 'i
performanelor, toate acestea concur&nd la limitarea progresiv a capacitrii de adaptare. )mbtr&nirea este deci opusul de"voltrii
repre"ent&nd o involuie a individului. 'e plan psihic btr&neea poate dezvolta stri nevrotice care nu sunt eneralizate, dar n mod
siur, apar depresii, melancolii de involuie, care au o oarecare specificitate i dau o und de pesimism.+
"rganiza7ia Mondial a &nt7ii aplic urmtoarea clasificare privind persoanele v&rstnice:
- persoane n v&rsta: ntre 23!45 de ani(
- persoane btr&ne: ntre 46!73 de ani(
- marii btr&ni: peste 73 de ani.
In condi7iile medico/sociale 8ranceze se utilizeaz urmtoarea clasi8icare:
- v&rsta a treia: dup 26 de ani(
- vrsta a patra: dup 83 de ani.
In condi7iile medico/sociale americane se utilizeaz urmtoarea clasi8icare:
- btr&nii tineri (old!.oun) : 26 ) 46 de ani(
- btr&nii btr&ni (old!old) : peste 46 de ani.
Cea mai uzual 8orm interna7ional de clasi8icare a btr4ne7ii este:
- stadiul de trecere spre btr&nee: 26 ) 46 de ani(
- stadiul btr&neii medii: 46!86 ani:
- stadiul marii btr&nei : peste 86 ani:
9 particularitate a acestei cateorii populationale este aceea c, spre deosebire de celelalte (copii, tineri, aduli), ea este
delimitat (definit) clar doar ctre st&na ( altfel spus, tim, am stabilit, c varsta minim a btranetii este cea de 26 ani, dar v&rsta
maxim nu poate fi stabilit, ea fiind, in fiecare moment, v&rsta celui mai loneviv om de pe pm&nt. 'e de alt parte, ntruc&t exist
diferene enorme ntre un individ de 26 de ani i unul de :33 ani, s!au impus i aceste mpriri arbitrare ale persoanelor.
2. METODE DE COMUNICARE OPTIME PENTRU IDENTIFICAREA
RAPID A PROBLEMELOR PERSOANEI ASISTATE I EIGENELOR
FAMILIEI.
;umeroase persoane v&rstnice sufer adesea, mai mult din cauza izolrii, inorrii, a marinalizrii i a lipsei de comunicare
cu cei din "ur, dec&t din cauza unei boli.
Cele mai f!ec*ente e!o!i .n comunica!ea cu *3!$tnicii $unt:
- graba *n comunicare, fapt care nu este identic cu rapiditatea identificrii problemelor acestuia(
- tonul rstit, care nu este acelai cu unul ferm, cu o acustic adecvat radului de uzur a auditiv a persoanei(
- tonul plictisit, care nu se poate suprapune manierei rabdtoare cu care se recepioneaz, uneori, acelai mesa" n repetate
r&nduri(
- maniera indiferent de recepie a mesaului, care este diferit de cea obiectiv, raional, profesional cu care trebuiesc
preluate mesa"ele(
- maniera superioar de receptare a mesaului, care nu poate fi asimilat celei profesionale.
%!i vorbi unui v&rstnic rbit, rstit, plictisit, indiferent, superior, a!l cori"a chiar poate sa!i fac ru, ad&ncindu!i suferinele.
1ntre abuzurile cele mai frecvente asupra persoanelor v&rstnice fac parte cele psiholoice, emiionale, verbale, care se refer la
un limba" nepotrivit care se constituie ntr!un stres i adau celorlalte probleme pe care este obliat s le suporte o persoan v&rstnic.
%ceasta duce i la o condamnare la izolare psiholoic i social, la precipitarea reresiei psiho!intelectuale, constituind i un stres de
subsolicitare.
<iteratura de specialitate indic anumite reuli de comunicare cu persoana asistat, adaptate particularitilor acesteia. $u
toate acestea toi specialiti sunt de acord ca exist anumite !e%uli %ene!ale ca!e o"timi1ea1 comunica!ea cu "e!$oanele
*3!$tnice, %cestea sunt:
Conci1ia +i "!eci1ia n exprimare, calitatea de a te exprima scurt, clar, intuind esenialul. $onciziunea este necesar pentru:
stabilirea rapid a nevoilor, dorinelor, interveniilor, deciziilor ce trebuie luate n folusul persoanei asistate, dar i pentru a uura
preluarea mesa"ului de ctre aceasta, prelucrarea, neleerea i aplicarea lui. =e multe ori timpul este vital pentru o persoan v&rstnic,
pierderea n explicaii, motivaii o bulverseaz, o irit i atra sentimentul de confuzie. 0impul nri"itorului, de asemenea este strict.
=iscuiile deviante, monolourile pe l&n subiect, l fac s!l iroseasc inutil i n defavoarea persoanei asistate.
Cla!itatea( "!o"!ietatea te!menilo! ! este caracteristica limba"ului ce rezult, atat din proprietatea termenilor, capacitatea de
a pronuna corect cuvintele, de a le uni n propoziii, fraze, alocuiuni. $laritatea este i calitatea de a surprinde esenialul n comunicare
i are marele avanta" de a creea receptorului un sentiment de confort, linite, colaborare, ncredere. >n mesa" clar comunicat este n
ma"oritatea cazurilor i acceptat, pozitiv, benefic pentru receptor i emitor. $laritatea este calitatea care unete loic, dar i afectiv cei
doi membrii ai comunicrii.
Natu!ale#ea ) este calitatea de a comunica firesc, fr etalri de autosuficien sau superioritate, fr dorina de a impresiona.
;aturaleea aduce acea delicatee a comunicrii, demnitatea i respectul, apropierea afectiv fa de cel cu care comunici, elimin&nd
barierele formale, reci care se pot instala ntre interlocutori. ;aturaleea limba"ului creeaz i armonia n comunicare, d&nd persoanei
asistate sentimentul de ncredere, suport, neleere, apropiere.
0oate aceste caracteristici de limba", trebuie s fie utilizate i n relaia cu familia "e!$oanei a$i$tate. 1n raporturile cu aceasta
ns, comunicare trebuie s se rezume la "$t!a!ea uno! -a!ie!e fo!male +i "!ofe$ionale( a)ate $t!ict "e inte!e$ele "e!$oanei
a$i$tate.
1mportant n optimizarea comunicrii este i atitudinea care nsoete cuv&ntul.
Re$"ectul( "olite#ea( tactul( di"loma#ia( autocont!olul sunt reuli de baza n activitatea de asistare. =e obicei, aceste
caliti comportamentale sunt dob&ndite prin educaie, timp i pot fi foarte reu nvate. %titudinea, este de fapt marea problem i
cheia unei comunicri optime, at&t cu persoana asistat, c&t i cu familia acesteia. ,pecialitii consider c formarea atitudinii
nri"itorului ar trebui s constituie un ritual, un exerciiu zilnic practicat. 9 observaie, fie i nedreapt din partea unei persoane asistate,
sau a familiei acesteia, are ntotdeauna la baz o caren de atitudine a nri"itorului.
Deminitatea trebuie respectat at&t persoanei asistate, c&t i nri"itorului. Decen#a( secondeaz un comportament demn,
baz&ndu!se pe bun sim, normele tradiionale de etic, cei *apte ani de acas+.
Se con$tat din ce!cet!ile de $"ecialitate c cei mai -uni a$i$ten#i nu $unt cei ca!e $unt +i "!ofe$ioni+tii te4nicilo! de
.n%!i/i!e( ci "e!$oanele ca!e !eu+e$c $ ai- o comunica!e +i atitudine "o1iti*.
=e asemenea, literatura de specialitate consider c vocaia de a nri"i un btr&n const tocmai n dotrile comunicativ!
atitudinale solicitate de profesie i pe care nu foarte muli practicani le posed, ncerc&nd s le mimeze sau s le nlocuiasc cu
tehnicism. 0rebuie s existe din partea nri"itorului, nu mil fa de persoana inri"it, nu condescenden, nu neleere blazat, nu
acceptare resemnat ci senintatea i nelepciunea de a accepta ca eal un semen al tu ce te va reprezenta n viitor pe tine.
De fa"t !e%ul de au! a comunic!ii +i atitudinii .n .n%!i/i!ea -t!3nilo! $"une c de fa"t tu comunici cu tine .n *iito!,
3. REGULILE LIMBAJULUI LOGIC N OBINEREA
INFORMAIILOR PERTINENTE I SUPLIMENTARE. TEHNICI DE
CONSULTARE I IDENTIFICARE RAPID A PRESCRIPIILOR I
INDICAIILOR MEDICALE.
1. REGULILE LIMBAJULUI LOGIC !N OBINEREA INFORMAIILOR
PERTINENTE I SUPLIMENTARE.
%imba;ul este o activitate de comunicare interuman care se realizeaz prin intermediul limbii i resurselor ei. Lim-a este un
sistem complex de semne i simboluri , cu rol de comunicare, dispun&nd de mai multe sisteme componente ! lexicul, sintaxa, semantica
9unc7iile principale ale limba;ului care intervin 5n comunicarea 5ngri;itor/ persoan asistat, sunt:
? de comunicare ) transferul unor informaii de la o persoan la altele(
? cognitiv (de cunoa'tere) ! preluarea , prelucrarea, stocarea informaiilor i utilizarea lor pentru neleerea i aciunea n
plan real, n via(
? simbolic, repre"entativ ) n sensul in care cuvintele, structurile verbale sunt semnele de identificare ale obiectelor,
fenomenelor, persoanelor, strilor, aciunilor, relaiilor etc.
? reglatorie, autoreglatorie ) prin cuvinte se construiesc comenzi, se declaneaz aciuni mentale, practice, proprii sau ale
pesroanei asistate(
?expresiv ) transmite triri, emoii, sentimente ntre nri"itor i persoana asistat, familie
? presuasiv ! de convinere, influen
9amenii utilizeaz dou tipuri de comunicare/ verbal i non verbal.
Comunica!ea *e!-al $e !eali1ea1 cu lim-a/ul o!al +i $c!i$.
Lim-a/ul o!al utili1at de .n%!i/ito!, pentru obinerea unor informaii pertinente i rapide din partea vrstnicului trebuie, at&t
urmreasc la asistat, c&t s i foloseasc multiple mi"loace de expresivitate, ca:
? variaiile de intensitate 'i *nalimea suntelor ) pot exprima necesiti urente, enerie, oboseal, entuziasm, apatie, ncredere,
nencredere, iritare, euforie(
? intonaia ) poate exprima mirare, incura"are, nri"orare, siuran de sine, dispoziii imperative. 1ntonaia face ca mesa"ul s
fie adaptat coninutului comunicat, ntrind sensul acestuia(
? alegerea cuvintelor 'i modul de fra"are. #ste de preferat ca nri"itorul s foloseasc fraze mai scurte care s aib ritm,
claritate, suestivitate, evit&nd folosirea excesiv de epitete, analoii.
%n limbaul v&rstnicului se produc frecvent anumite discontinuiti, lacune, reveniri, adugiri, repetiii, divagaii care impun
*ngriitorului concentrarea pe surprinderea esenialului.
Lim-a/ul $c!i$ este mai elaborat, presupune un plan prealabil. 1n cazul nri"itorului acesta este utilizat n dubl postur:
! pentru a recepiona, nelee, aplica corect prescripii medicale(
! pentru completarea fisei persoanei asistate, proramului de nri"ire, altele.
Ca +i comunica!ea "e an$am-lu +i lim-a/ul utili1at .n !ela#iile cu "e!$oanele a$i$tate t!e-uie $ #in $eama de
u!mtoa!ele ce!in#e5!ecomand!i6
? s fie clar, precis, fr elemente inutile(
? s foloseasc cuvinte accesibile, uzuale din limba"ul cotidian(
? s evite reionaliasmele, neoloismele, aroul, "aronul dar i s preia n limba" aceti termeni, expresii dac persoana le folosete(
? corelarea limba"ului verbal cu cel nonverbal pentru mai mult expresivitate i captarea ateniei. 1n acelai timp, este necesar evitarea
folosirii unei esticulaii excesive, care obosete vrstnicul, l face s piard din vedere esena mesa"ului.
1. TE"NICI DE CONSULTARE I IDENTIFICARE RAPID A
PRESCRIPIILOR MEDICALE.
@n cateoria prescripiilor medicale sunt incluse informaii profesionale privind medicaia, tratamentul unei persoane i
modalitatea de administrare.
'rincipalele prescripii medicale pe care inri"itorul le uzeaz frecvent n asistarea persoanelor v&rstnice sunt:
- reetele
- fiele medicale
- instruciunile tehnice de folosire a unor aparate, instrumente i instalaii medicale
- prospectele de medicamente(
- prospecte de suplimente alimentare
- schemele de tratament.
E<ist 1= reguli de minimis 5n consultarea i aplicarea prescrip7iilor medicale sunt:
:. 1nri"itorul nu utilizeaz nici o prescripie medical care nu a fost indicat de medicul curant, de specialitate al bolnavului,
indiferent de solicitrile sau cerinele persoanei asistate sau familiei acesteia. $omunicarea, in acest domeniu trebuie sa fie 'A#$1,%,
/#ABC D1 ><01B%01EC, at&t pentru persoana asistat, c&t i pentru familie. @nri"itorul trenuie ,% ;> %=B1;1,0A#F# ;1$1 9 %<0C
'A#,$A1'G1# B#=1$%<C $> #H$#'G1% $#<#1 1;=1$%0C =# B#=1$. 1n acest sens, pentru cazurile de uren, pentru situaiile
imprevizibile, inri"itorul trebuie s ia contact imediat cu medicul pentru aplicarea procedurii optime i ,% ;> 1B'A9E1F#F#.
I. %nterior utilizrii oricrei prescripii medicale nri"itorul o studiaz cu atenie maxim i i noteaz orice neclaritate pe care o
are n leatur cu aceasta ) termeni utilizai, cantitai, mod de administrare, asociaii, utilizare etc. %>09$<%A1/1$%A#%,
%>091;/9AB%A#% $9B'<#0C este cea de!a doua reul n consultarea i aplicarea precripiilor medicale. ;u se aplic de nri"itor
nici o prescripie medical care are neclariti sau prezint dubii n administrare.
J. ,ursele de informare pentru clarificrile privind prescripiilor medicale sunt constituite, exclusiv =# 9'1;11<# D1
1;/9AB%G11<# 0A%;,B1,# =# '#A,9;%<>< =# ,'#$1%<10%0# ) B#=1$1, %,1,0#;G1. 1n acest sens, inri"itorul nu se va consulta
cu persoana asistat, familia, cunostiine care au aplicat proceduri asemntoare.
5. 'rescripiile medicale pentru persoana asistat trebuie s fie $>;9,$>0#, ,0%'K;10# i %'<1$%0# de nri"itor cu
=#H0#A10%0# D1 A%'1=10%0#. @n acest sens, inri"itorul trebuie s tie pe de rost prescripiile, modul de aplicare, timpi, asociaiile
dintre acestea. ,e recomand mai multe metode de loistic n aplicarea prescripiilor medicale:
! realizarea unei scheme zilniceLsaptm&nale cuprinz&nd medicamentele, suplimentele, procedurile care sunt aplicate
persoanei asistate. %ceasta trebuie afiata la vederea inri"itorului , persoanei asistate, familiei.
! pretirea zilnic a *casetei de medicamente, stimulente+ ce trebuie administrat persoanei asistate. 1n acest sens, se
procur casete speciale cu J!:3 compartimente n care se pastreaz pe intervale orare medicamentele, stimulentele ce se
administreaz persoanei. Aapiditatea n aplicarea prescripiilor medicale nu trebuie s se transforme n superficialitate ci n
operativitate bazat pe cunoatere, experien comun, comunicare.
6. 9rice prescripie medical trebuie $9B>;1$%0C, #H'<1$%0C $<%A D1 1;0#<1M1N1< persoanei asistate i familiei. %stfel
se comunic de ctre nri"itor persoaneiLfamiliei:
! natura medicamentuluiLsuplimentuluiLprocedurii(
! utilitatea acesteia n asiurarea strii de snatate(
! doza administrat(
! timpul i modul de administrare(
! efectele, simptomele secundare(
! tehnica de utilizare a instrumentului, aparatului, parametrii optimizai(
! riscurile de snatate n condiiile neadministrrii, depiriiLmicorrii dozei indicate, nerespectrii timpului, modului, perioadei
de administrare, asocierii cu alte produse, dieta necorespunztoare, nerespectrii procedurilor tehnice terapeutice etc.
2. 1n funcie de starea de sanatate psihica a varstnicului, permanent inri"itorul trebuie s discute cu acesta asupra prescripiilor
medicale ce!i sunt aplicate, ,% ,# $9;E1;M% $C '#A,9%;% %,1,0%0C <# $>;9%D0# $9A#$0, $% #,0# =A%,01$ 1;
A#,'#$0%A#% <9A , $% @;G#<#M# A9<>< %$#,09A% @; B#;G1;#A#% ,0%A11 =# ,%;%0# D1 ,C #E10# %$$#'0%A#%
'%,1EC din partea acestuia. 0rebuie s se formeze o #$O1'C 1;MA1P109A!NC0AK; in aplicarea corecta permanent a prescripiilor
medicale, implic&nd $>;9%D0#A#%.
4. %plicarea prescripiilor medicale trebuie s implice 9 $9B>;1$%A# D1 %$01E10%0# 1;0#A%$01EC, intre persoana
asistat i inri"itor, familia batr&nului. 1n condiiile in care starea de sanatate fizic i psihic a btr&nului permite este indicat ca
inri"itorul sa!l asiste pe acesta in pretirea medicaiei, n autoadministrarea acesteia. $9B>;1$%A#% '#;0A> @;$>A%P%A#% >;#1
%010>=1;1 %$01E#, 1;=#'#;=#;0# % N%0A%;><>1 n autoadministrarea medicaiei, in autoaplicarea unor proceduri medicale )
luarea temperaturii, masurarea tensiunii arteriale, pulsului, licemiei, administrarea insulinei, conectarea la aparatul de oxien, este o alt
dovad de performan n comunicare.
8. ,% ,>'A%E#MO#F# '#A,9%;% %=B1;1,0A%0C, /%B1<1% '#;0A> % #E10% %>09B#=1$%G1% i s 1;0#AF1$C $>
/#AB10%0# orice intervenii sau tentative de acest en. #xist numeroase cazuri in care persoana asistat, familia acesteia, pe baza
unor informaii colaterale are tentaia de a!i administra o medicaie, stimulente neindicate de medic. 1n aceste cazuri, 1;MA1P109A><
0A#N>1# ,% $9B>;1$# 1B#=1%0 $> B#=1$>< i s informeze persoana asistat, familie cu privire la opinia acestuia. 1n condiiile n
care persoana asistat, familia nu renuna la autoadministrarea de medicamente, stimulente este indicat renunarea la asistare.
7. 0#;%$10%0#%, $9;E1;M#A#% persoanei asistate de a!i respecta medicaia i procedurile terapeutice sunt coordonatele
fundamentale pe care comunicarea trebuie s le urmreasc n relaia cu persoana asistat. =ificultile n respectarea prescripiilor
medicale de ctre v&rstnic sunt multiple i n numeroase cazuri "ustificate obiectiv. $apacitatea de comunicare a nri"itorului const,
tocmai n surmontarea acestora cu arumente ferme, cu rabdare, neleere i compasiune.
:3. Aespectarea prescripiilor medicale 0A#N>1# 1;0#<#,% =# 1;MA1P109A D1 '#A,9%;% %,1,0%0C $% >; B9=>,
E1E#;=1, N#;#/1$.
4. DIFICULTILE DE COMUNICARE CU PERSOANELE
VRSTNICE.
METODE DE ADAPTARE I STRUCTURARE A COMUNICRII N
RAPORT CU PARTICULARITILE PERSOANEI ASISTATE I
MODIFICRILE COMPORTAMENTALE.
1. MODIFICRILE GENERALE ALE BTRNEII CARE
INFLUENEA# COMUNICAREA
Modi8icarile mor8o/8unctionale induse de inaintarea in varsta
<a fel ca i procesele de cretere i dezvoltare (caracteristice copilariei i adolescenei) i procesul de mbtr&nire se
caracterizeaz printr!un numr mare de modificri specifice, n plan structural i funcional. $ercetrile din ultimii 63 ) 23 de ani au
clarificat enorm de multe aspecte definitorii pentru mbatranire (n felul acesta delimit&ndu!se i dezvolt&ndu!se domeniul eriatriei), dar
n cele ce urmeaz nu vor fi reinute dec&t chestiunile mai importante ce au letur strict cu problematica activittii fizice la btr&ni.
=in aceast perspectiv vom prezenta c&teva elemente referitoare la modul cum inaintarea in varst modificLafecteaz
functiile cardiovasculara, pulmonara i musculoscheletica, structurile articulare i periarticulare.
2.1. 9unctia cardiovasculara
'arametrul care ne d relaiile cele mai exacte despre performantele funciei cardiovasculare i, implicit, despre disponibilitatea
individului de a presta efort fizic, este E9I max (care nseamn consumul maxim de oxien). $u c&t E9Imax este mai mare, cu at&t
rezistenta la efort a individului este mai bun. E9Imax este n medie de cca I8,6 ml 9ILQ corpLminut la brbaii de 26 ani i I6,6, la
femeile de 26 ani. 'e c&nd la brbaii de I6 ani este de 5J, iar la femeile de I6 ani, de J6. $eea ce arat o scadere substanial a E9Imax
cu v&rsta. ,cderea E9I max odat cu naintarea n v&rst, se datoreaz scderii /$ (/$ R frecven cardiac) maxime, a volumului
sistolic maxim i a capacitatii tesuturilor (in special a musculaturii, pentru c ea este cel mai mare consumator de oxien din oranism)
de a extrae oxienul din s&ne.
2.2. 9unctia pulmonar
'e msur ce un individ mbtr&nete, se instaleaz o scdere eneral a capacitii plamanilor de a inspira aerul aductor de
oxien i de a expira aerul S mboit T cu bioxidul de carbon, de care oranismul vrea sa se debaraseze.
%stfel, $E (capacitatea vital) medie la v&rsta de I6 de ani, este de J,J6 litri aer la femei i de 6,36 l aer la brbai. <a 26 de ani,
valorile corespunztoare sunt I,2:, respectiv J,88 l aer. %sta inseamn c $E a persoanelor de 26 ani reprezint doar 44U din
capacitatea vital pe care ele au avut!o la I6 de ani. 1ar dup 26 de ani, acest procent scade ntr!un ritm i mai accelerat.
%lt parametru care ne arata deteriorarea funciei pulmonare odat cu naintarea n v&rst, este E#B,( volumul expirator maxim pe
secund. @n timp ce la I6 de ani el reprezint n medie 85U din $E, la 26 de ani reprezint doar 45 ) 44 U din $E.
@naintarea n v&rst crete riiditatea cutiei toracice i scade forta muchilor respiratori ( asta face ca v&rstnicii s devin mai
neeficieni n plan respirator, adic ei consuma o cantitate mai mare de enerie pentru aprovizionarea cu aer (muchii lor respiratori
muncind mai mult ), dec&t copii, tinerii i adulii. 0oate acestea fac ca ) pentru prestarea unui efort identic ) v&rstnicii s trebuiasc s
respire mai des dec&t celelalte cateorii de v&rst. %sta explica de ce ei percep efortul respectiv mai obositor, mai sufocant, iar noi
trebuie sa!i ineleem.
2.>. 9unctia musculosc?eletica
@naintarea n v&rst produce modificri semnificative pe linia performanei musculare i a compozitiei corporale, aceste modificri
afect&nd starea funcional a persoanelor n cauz. 1n ce privete per8ormanta muscular, scderea forei muchilor este unul dintre
cele mai evidente lucruri la btr&ni. ,cderea devine evident dup 23 de ani i se accelereaz dup 83. #xplicaia const n scderea
volumului muchilor, ca urmare a aa! numitului proces de sarcopenie. 'rin sarcopenie se nelee reducerea numrului de fibre
musculare ( n special a fibrelor de tip 11), concomitent cu atrofierea (subierea) lor. $auza o reprezint tocmai neutilizarea din ce n ce
mai evident a muchilor, pe msura naintrii n v&rst, altfel spus tocmai sedentarismul.
Modific!ile $c4eletice constau n principal n scderea densitatii minerale a oaselor, odat cu naintarea n v&rst. <a femei
se produce o pierdere accelerat de substanta osoasa, imediat dup menopauza. =ar nu trebuie s credem ! cum exist tendina ! c
densitatea osoas scade numai la femei. #a scade la ambele sexe, n medie cu cca :U pe an, dup v&rsta de 23 de ani.
Aeducerea densitii osoase i subierea oaselor crete riscul apariiei de fracturi. %stfel, cca :LJ din femeile de peste 26 de ani vor
suferi fracturi vertebrale (care enereaz dureri i cifoz), iar cca :LJ din cele de peste 83 de ani vor suferi o fractura de col femoral.
<a baza scaderii rezistenei oaselor, pe l&n reducerea activitilor i solicitrilor fizice, stau : aportul redus de calciu, scderea
absorbtiei calciului din alimente i modificrile hormonale. 0rebuie reinut, i fcut cunoscut n orice ocazie, c, de fapt, pierderea de
substan osoas ncepe s apar la femei imediat dup v&rsta de I3 de ani, iar sedentarismul este factorul cel mai important n
favorizarea i accelerarea acestui fenomen. =e aceea, prevenirea osteoporozei n cazul femeilor se realizeaza foarte eficient prin
activiti fizice, iar de acest lucru trebuie convinse mai ales femeile tinere i adulte.
2.@. Modi8icrile articulare si periarticulare
,e tie c n alctuirea unei articulaii, pe l&n capetele a dou sau mai multe oase, intr o serie de alte structuri, cum ar fi
cartila"e, capsula articulara i liamente. 0oate aceste structuri se caracterizeaz prin aceea c n componenta lor intr n principal aa!
numitul esut con"unctiv. #i bine, pe msura naintrii n v&rst, esutul con"unctiv articular i periarticular sufer o serie de modificri
nefavorabile ( modificri deenerative), iar amploarea i viteza cu care se instaleaz aceste modificri, depind i de activitatea fizica
prestat de persoanele respective. 0oate acestea explic durerile, riiditatea, scderea amplitudinii miscarilor, lipsa de siuranta n mers
etc, i fac ca stretchin!ul s aib o indicaie mai mare la v&rstnici, n comparaie cu celelalte v&rste.
0oate aceste modificri morfofuncionale ale btr&neii influeneaz calitatea i natura comunicrii, n sensul nreunrii i
alterrii sale.
2. DIFICULTILE DE COMUNICARE CU PERSOANELE VRSTNICE
@n cazul persoanelor varstnice trebuie inut seama ntodeauna de afecta!ea .n mai mica $au mai ma!e ma$u!a a ca"acitatii
de .ntele%e!e $au( altfel $"u$( a *ite1ei de "e!ce"tie a me$a/ului . Eiteza proceselor psihice este ncetinita, viteza fluxului nervos este
mai scazuta( informatia de la emitator la receptor parcure un timp mai lun decat n mod normal ceea ce ntarzie si raspunsul pe care
uneori trebuie sa!l asteptam cu mai multa rabdare.
<a oamenii n varsta se instaleaza n timp o lentoare a proceselor psihice, numita si bradipsihie si, de asemenea, n fluenta
debitului verbal, n termeni de specialitate ) bradilalie( de altfel, terminoloia *bradi+ care semnifica ncetineala este valabila si pentru alte
procese si functii ale oranismului n mbatranire.
9 persoana n varsta si aseste mai reu cuvintele pentru a!si alcatui raspunsurile care, n final, sunt asite daca cel ce
conduce dialoul are rabdarea necesara. =e altfel, rabdarea este o nsusire obliatorie pentru toti cei ce lucreaza cu varstnicul ca si
pentru orice antura" al unei astfel de persoane. 0ulburarile de memorie pot interveni ntarziind si mai mult raspunsurile, chiar daca
persoana varstnica a nteles, a receptionat mesa"ul.
@n alte situatii de mbatranire mai avansata, cu diverse afectari ale structurilor neuroloice de suport a functiilor psihice, asa
cum se ntampla n mbatranirea avansata complicata cu boli neuropsihice sau chiar n mbatranirea timpurie cand pot aparea astfel de
tulburari cu debut precoce, este afectata .ntele%e!ea( persoana asculta, aude dar nu ntelee datorita deradarii unor zone din creier
unde se face receptia si prelucrarea mesa"elor. ;ici n aceste cazuri nu trebuie sa ne pierdem rabdarea ci, sa insistam, sa apelam si la
celelalte forme de comunicare non!verbale, fiindca poate fi vorba de o afa"ie partiala (afazie numindu!se pierderea capacitatii de
nteleere i de exprimare), de tulburari ale exprimarii verbale (disfla"ie), sau pur si simplu, de tulburari de au".
@nri"itorul trebuie s fie pretit pentru confruntarea cu un lim-a/ $im"lificat( mai $a!ac( $te!eoti", ceea ce este o alta
caracteristica a mbatranirii careia trebuie sa i se adapteze limba"ul.
'e l&n aceste aspecte care distorsioneaz comunicarea cu v&rstnicul se mai adau i altele di8icult7i generate de
probleme de natur 8iziologic:
:. 8unc7iile auzului i vederii, care scad, fapt care conduce la recepia dificil, distorsionat, incompleta a unui mesa", dar i
la o transmisie a informaiilor pe un ton mai strident, repetarea lor, sensul *adresrii n ol+(
I. scderea vitezei de vorbire i a volumului vocii, datorat n principal descresterii performanelor aparatului respirator(
acest impediment, este prezent n multe cazuri chiar i n repaus i se accentueaz notabil n condiiile prestarii unei activiti, micare,
de efort fizic(
J. scderea vitezei de reac7ie in8luen7at de recesiunea memoriei de scurt i lung durat conduce la preluarea cu
nt&rziere a mesa"elor, timp ndelunat de prelucrare, nevoia de repetiii, rspunsuri ambiue, scderea vitezei de vorbire, coerenei
limba"ului. >itarea mesa"elor comunicate anterior de vrstnic i celor ale nri"itorului, s&c&iala, ticurile, opririle brute din comunicare
induc asistentului confuzie, iritare, uneori exasperare.
5. e<presia i e<presivitatea 8acial, care se reduc ca spectru i care are nu numai nite explicatii ce in de starea psihica
(mai abtut, mai depresiv) caracteristic acestei v&rste, ci i de nite modificri anatomo!histoloice. %stfel, potrivit unor cercetri
relativ recente, faa morocanoasa L suparata L manioasa a btr&nilor, s!ar datora i scderii semnificative a rsimilor din fibrele ce intr
n alctuirea muchilor feei. %cest aspect nreuneaz comunicarea, n sensul n care prin expresivitate v&rstnicului, nri"itorul are
senzaia c mesa"ul comunicat este neplcut, deran"ant, fr un motiv temeinic, fapt care i intri i l debusoleaz.
6. problemele cu somnul i particularit7ile acestuia. 1nsomniile, somnul aitate, ntrerupt, moial, aipirea rapid,
blocheaz i nreuneaz comunicarea, d&nd deseori nri"itorului senzaia de dezinteres, autism, inorare din partea vrstnicului. =e
asemenea, mesa"ele transmise de acesta pe fondul oboselii sunt incoerente, repetabile, trunchiate, irit&nd i ncurc&nd nri"itorul n
preluarea i interpretarea lor.
$. METODE DE ADAPTARE I STRUCTURARE A COMUNICRII !N
RAPORT CU PARTICULARITILE PERSOANEI ASISTATE I
MODIFICRILE COMPORTAMENTALE.
9 clasificare utilizata n eriatrie din punctul de vedere al capacitatii de comunicare, distine: "e!$oane *a!$tnice
comunicante( "e!$oane *a!$tnice "a!tial comunicante( "e!$oane *a!$tnice non7comunicante,
)rincipalele categorii de 8actori care impun adaptarea i structurarea comunicrii cu persoanele asistate sunt:
'. )articularit7ile presoanei asistate: structura psiholoic ! personalitatea, radul de intelien, memoria( statutusul social
i educaional al persoanei asistate ) profesia, funcia anterioar, nivelul de educaie, cultur, informaie, reliie, oriine etnic, mediul
de provenien( starea de sntate, afeciunile psihofizioloice(
A. Modi8icrile strii emo7ionale comportamentale ale acesteia ) optimismLpesimism( bucurieLtristee( mobilizareLautism
etc. .
' Comunicarea i particularit7ile persoanei asistate.
8, Comunica!ea +i $t!uctu!a "$i4olo%ic a "e!$oanei a$i$tate,
9Pe!$onalitatea este ansamblul de procese i fenomene psihice, precum i leile care determin formarea i dezvoltarea
acestora. 'rincipalele sale componente sunt: temperamentul, aptitudinile, caracterul.
+emperamentul reprezint latura dinamico!eneretic a personalitii i are la baz un anumit tip de sistem nervos central,
caracterizat prin:
! for ) capacitatea de a rezista timp indelunat la solicitrile din mediu. =in acest punct de vedere oamenii se mpart n
persoane cu siastem nervos puternic i persoane cu sistem nervos slab(
! mobilitatea ) capacitatea de a trece rapid i cu uurin de la o stare de activitate la alta, oamenii rup&ndu!se n persoane
cu sistem mobil i persoane cu sistem inert(
! echilibrul ) raportul dintre stare de activitate i cea de repaos. =in aces punct de vedere oamenii se clasific n persoane cu
sistem nervos echilibrat i neechilibrat.
1n funcie de combinarea acestor caliti, temperamentele umane se pot clasifica n:
+emperamentul sanguin ) puternic, mobil, echilibrat. ,anuinii sunt persoane sociabile, active, dinamice, optimiste, care se pot
adapta cu uurin la situaii de via i tipuri de oameni( sunt uor superficiali n relaiile afective i n materializarea unor decizii.
$omunicarea cu un astfel de temperament trebuie s aib ca dominant aprecierea, intrirea convinerii ca opiniile, prerile
sale sunt intemeiate. Erstnicii cu aceast structur simt nevoia de apreciere a opiniilor personale, nefiind indicat contrazicerea ci
transmiterea sentimentului c a fost consultat i ascultat. ,upractivismul su, poate crea derut nri"itorului care trebuie cu delicatee
sa!l pondereze, fr a!i ad&nci sentimentul de inutilitate.
+emperamentul coleric ) puternic, mobil, neechilibrat. $olericul este o persoana nervoas, iritabil, instabil, altern&nd rapid i
neateptat stri afective extreme, impulsiv, foarte activ, cu sentimente profunde i stabile fa de cei din "ur. %re esturi i mimic
exaerat. 1i place s domine, s se simt indispensabil i important. $omunicare cu aceste persoane trebuie sa evite contrazicerea, sa
fie temperat, s!i permit s!i dezvolte efluviile de autoapreciere. $ontraarumentele nu sunt indicate, ci tacerea diplomat este
dezirabil. Barinalizarea unui coleric n familie, ruperea de activitate l deprim profund, de aceea este necesar stimularea sa n
comunicare, luarea unor decizii, realizarea unor activiti.
+emperamentul flegmatic ) puternic, inert, echilibrat. /lematicul este o persoan mai puin sociabil, introvert, pesimist, se
adapteaz reu la schimbrile de mediu i la persoanele noi, este rabdatoare, meticuloas, cu esturi i mimic moderat.
$omportamentul nri"itorului va fi axat pe dinamizarea personalitii, pe evitarea starilor de apatie, autocomptimire, nchidere n sine.
,e impune folosirea ntrebrilor, consultrii persoanei, interaciunii permanente cu aceasta, oferirea unui volum mare de informaii care
sa!l mobilizeze. ,uperficialitatea n comunicare, ca i n realizarea activitilor trebuie evitat.
+emperamentul melancolic ) slab, inert, echilibrat. #ste o persoana timid, fr ncredere n forele proprii, susceptibil, total
nesociabil, irealist, sensibil, uor de "init, retractil. $omunicarea cu acesta trebuie realizat cu politee, neleere, compasiune,
evit&nd mesa"ele duplicitare, neclare, 9 conversaie ampl, cu un vocabular boat, cu antrenarea n viaa i problemele reale, politee i
solicitudine deosebit asiur o interrelaionare optim.
@nri"itorul trebuie s tie ca nu exist temperamente pure, ci combinaii de trasaturi comportamentale care cu varsta se pot
pondera sau exaera, de accea trebuie sa!i adapteze comunicarea i interrelaionarea cu acesta.
Aptitudinile sunt mi"loacele de realizare a personalitii. $u vrsta abilitile, aptitudinile fizice, motrice, intelectuale se
dimunueaz. $omunicarea trebuie s stimuleze abilitile n care persoana vrstnic a excelat, s nu!i critice inabilitile. #ste de
subliniat ca inri"itorul poate, cu rabdare, sa conserve abilitile persoanei nri"ite, dar nu trebuie s spere la performane n acest sens.
$omunicarea trebuie s ncura"eze btr&nul atunci c&nd d dovad de implicare i s aseasc formule potrivite de a!l scuza c&nd este
inabil. @ncura"area i umorul sunt posturi ale comunicrii indicate n funcie de aptitudinile i abilitile persoanei v&rstnice.
,aracterul este latura social relaional a personalitii, alctuit din totalitatea atitudinilor fa de societate, propria persoan,
ceilali semeni, etc. Bodificrile de caracter sunt vizibile cu v&rsta, datorit corelaiei lui cu tipurile de activiti umane i situaiile
senectuii. E&rsta accentueaz trsturile neative ale caracterului ! irascibilitatea, aresivitatea, incapanarea, lipsa de ineleere fat
de problemele altora, eoismul, centrarea excesiv pe propria persoan, ipohondrie, inutilitate. $omunicarea trebuie s induc fa de
aceste manifestri reversul starilor emotionale i tririlor, ener&nd un echilibru. 1rascibilitatea trebuie anihilat prin calmul comunicrii,
aresivitatea prin bl&ndee, ncp&&narea prin flexibilitate, nduin, eoismul prin empatie.
9Inteli%en#a este eneric capacitatea individului de a se adapta la situaiile complexe ale existenei cu minimum de efort.
E&rsta naintat diminueaz valorile intelienei, scade capacitatea de adaptare, interare la nou. $omplementar, ns, persoanele
v&rstnice dispun de nelepciune care nseamn experien de via. $omunicarea trebuie s in seam de acest baa" de experien cu
care vrstnicul compenseaz inteliena i sa stimuleze opiniile, evocarea unor fapte de via, modele de conduit.
9Memo!ia este funcia psihic poate cel mai afectat de v&rst. Bemoria de scurt durat, cea de reinere a unor fapte
curente, noi este prima care se deradeaz. Bemoria de durat, rm&ne relativ constant. $a urmare numeroi btr&ni uit un aspect
petrecut cu o ora anterior, dar au plcerea n a evoca, repetat fapte i nt&mplri din trecut. $omunicare se va baza pe rabdare,
neleere, repetiie a mesa"ului, de c&te ori este nevoie. ;u se indic a i se reproa v&rstnicului ca a uitat un aspect dei a fost repetat n
numeroase cazuri, acesta fiind un comportament firesc. 1nri"itorul trebuie s stimuleze persoana asistata n evocarea unor evenimente
trecute, sa aib rabdare n a!l asculta, confesiunea produc&nd o cretere benefic a interrelaionrii.
2. &tatutusul social i educa7ional al persoanei asistate
9 "!ofe$ia +i func#ia ante!ioa! a "e!$oanei a$i$tate i pun puternic amprenta asupra comportamentului acestuia.
E&rstnicii care au avut profesii de maxim solicitare fizic i psihic, care au fost activi, accept mult mai reu inactivitatea pe care
batr&neea o enereaz, sufer mai mult ca persoanele mai sedentare. $omunicarea care ndeamn la implicarea acestora n activiti
zilnice, solicit puncte de vedere, opinii, apreciei i fac pe prima cateorie de vrstnici fericii i mpcai.
9 ni*elul de educa#ie( cultu!( info!ma#ie al persoanei v&rstnice este atributul care se perimeaz cel mai reu odat cu
trecerea anilor. #xist persoane n v&rst la care educaia, cultura, informaia sunt la superlativ. #ste indicat ca in relaia cu acetia s se
manifeste respect, politee i capacitatea de a asculta, dac nri"itorul nu are un nivel eal. 'entru asistent este de dorit sa lucreze cu o
persoan educat, cult care nelee rapid situaii i contexte, dar este i un impediment pentru c i exienele linvistice, relaionale,
comportamentale sunt mai nalte. %daptarea fie prin ascultarea politicoas, fie printr!un limba" mai simplu la persoane instruite, mai puin
instruite este condiia comunicrii.
9!eli%ia( o!i%inea etnic( mediul de "!o*enien# al *!$tnicului impun in totalitate i exclusivitate o comunicare bazat pe
toleran, respect pentru diversitste, lipsa de pre"udeci, rasism, extremism.
atribut care se periacestora n activiti, nivelul de educaie, cultur, informaie, reliie, oriine etnic, mediul de provenien(
este pr
%daptarea comunicrii la particularitile persoanei asistate.
>. &tarea de sntate, a8ec7iunile psi?o8iziologice
$omunicarrea trebuie adaptat la principalele afeciuni de care sufer persoana v&rstnic.
1n cazul unei stri de snatate precar, limba"ului verbal i se suprapune cu mai mult elocven cel nonverbal.
%imba;ul non/verbal, care are la baza alte coduri decat cuvintele, codurile fiind de o mai mare varietate, include: expresia
fetei, mimica, privirea, volumul vocii, tonul folosit, estica, atinerea. =e remarcat ca manifestarile non!verbale sunt mai aproape de
realitate, fiind mai reu de distorsionat, de trucat.
@n plus, persoana poate emite o serie de semne de comunicare care trebuie nreistrate si interpretate cu ri"a, semne vocale,
emisiuni vocale dar non!verbale, ce pot avea semnificatii ce trebuie descifrate: emete, oftat, afaituri, tuse, plans, ras, diferite inflexiuni
ale vocii, etc.
,hiar si po"itia corpului *n pat poate arata celor avizati existenta unei dureri care sileste persoana sa ia o anumita pozitie n
care durerea e resimtita la o intensitate mai mica (n practica medicinii clinice sunt numite pozitiiLposturi *antalice+ pentru ca diminua
durerea)( o pozitie de retraere, cu enunchii la barbie, nsotita de o privire care exprima teama si nri"orare poate fi suestiva pentru
anxietate, pentru diferite stari hlucinatorii vizuale sau auditive. 'roblemele de snatate pot fi adesea observate adesea din esturi
mrunte ca: miscari repezi, aitatie, neliniste, anxietate, nclestare musculara, tremuraturi, dificultati de concentrare.
$omunicarea n acest caz se bazeaz n prima etap pe observaie atent, dublat imediat n etapa a doua pe comunicarea
verbal interogativ asupra problemelor de snatate. 'rin ntrebri ferme, clare, asistentul trebuie s evalueze starea de ansamblu a
persoanei, s culea cat mai multe date care l vor a"uta in intervenii operative personale pentru ameliorarea sanataii batr&nului sau
informarea corect a echipei medicale, fmiliei.
A. Comunicarea i strile emo7ionale ale persoanei asistate
La-ilitatea afecti* a persoanei v&rstnice este extrem de frecvent, adaptarea comunicrii la strile emoionale reprezent&nd
un efort pe care nri"itorul trebuie sa!l fac permanent.
Bulte persoane varstnice sufera adesea mai mult din cauza izolarii, inorarii, marinalizarii, lipsei de comunicare cu cei din "ur,
decat de o boala sau alta.
%!i vorbi unui varstnic, n raba, rastit, plictisit, indiferent, fara a te asiura ca te!ai adaptat strii sale emoionale, capacitatii de
receptie, capacitatii auditive, poate sa!i faca rau, adancindu!i suferintele.
@ntre abuzurile contra persoanelor varstnice este inclus a-u1ul emotional sau verbal care se refera la un limba" nepotrivit
mentionat mai sus, care se constituie ntr!un stres ce se adaua celorlalte pe care este obliat sa le suporte o persoana varstnica
dependenta care are nevoie de a"utor. -ecomunicarea cu o persoana varstnica poate *nsemna o condamnare la i"olare psihologica si
sociala, la precipitarea regresiei psiho-intelectuale, constituindu-se *n acelasi timp si *ntr-un stres de subsolicitare.
#xista si situatii n care comunica!ea "oate fi .nt!e!u"ta $i -locata neintentionat, situatii ce pot fi prevenite n beneficiul
eficienei comunicarii( aceasta eventualitate ! blocarea se poate ntampla n cazul schimbarii subiectului, impunerii fara tact a parerii
proprii, rabei si trecerii bruste la concluzii si solutii, a unui limba" incomprehensibil, neadaptat la nivelul de instruire si de cunostinte, pe
alocuri, chiar ncifrat. .entru toate acestea se impune o pregatire atenta a intrarii *n dialog prin evaluarea strii emoionale a btr&nului .
!. CONFIDENIALITATEA INFORMAIILOR PRIVIND PERSOANA
ASISTAT. RE"OLVAREA CONFLICTELOR CU PERSOANA
ASISTAT I FAMILIA ACESTEIA.
Confidentialitatea constituie una dintre cerinele oricrei activiti i este o coordonat fundamental a actului medical, a
celui de asisten, a a baza relatiei medic-pacient , ngrijitor vrstnic, reprezentind, totodata, si o obligatie, stipulata inca
din cele mai veci timpuri! "uramintul lui #ipocrate subliniaza importanta secretului medical$ "Orice voi vedea
sau auzi in timpul activitatii profesionale sau in afara ei in legatura cu viata oamenilor - lucruri care nu trebuie
discutate in afara, nu le voi divulga, acceptind ca toate acestea trebuie tinute secret". %n prezent, confidentialitatea
este reglementata si in diverse acte normative si etice! %n &egea 'repturilor (acientului din )omania, un articol este dedicat
acestei sectiuni$ *+oate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul,
tratamentul, datele personale, sint confidentiale ciar si dupa decesul acestuia*! %n Codul %nternational de ,tica -edicala
este prevazut faptul ca *un doctor va pastra secretul absolut asupra a tot ceea ce cunoaste despre pacient, datorita increderii
ce i s-a acordat*!
-entinerea confidentialitatii actului
medical reprezinta o masura a respectului pentru pacient, pentru intimitatea acestuia si pentru autonomia sa, dind dovada
promovarii unor valori precum onestitatea, loialitatea, respectul si increderea, absolut indispensabile crearii unei relatii medic-
pacient autentice! .desea, un medic *bun* este considerat cel care *sta de vorba*, *asculta* si *sfatuieste*, aspecte care
prevaleaza in fata numeroaselor titluri sau diplome de e/celenta! Consider ca ceea ce-si doresc cu adevarat pacientii de la
intreg personalul medical este in primul rind latura umana, urmata, apoi, binenteles, de competenta medicala!
%n ce masura aceste aspecte ramin la stadiul de reflectie personala si in ce masura se aplica, nu stiu sa va spun cu
e/actitate, pentru ca am intilnit in practica, prin diverse unitati spitalicesti, si umanism si cinism, deopotriva! .m intilnit si
medici care au cerut permisiunea pacientului de a divulga familiei date despre boala sa, tratament, etc!, precum si discutii de
la un capat la celalalt al olului, in gura mare
, in plina aglomeratie, despre pacientul *%onescu, mosneagul ala, care are cancer0*!
1i totusi, este secretul medical absolut2 Cu siguranta ca e/ista si limite care se impun in mentinerea confidentialitatii, cum
ar fi plagile impuscate, copiii maltratati3abuzati, bolile contagioase, situatii in care se impune raportarea obligatorie!
4alanta intre caracterul absolut al confidentialitatii, pe de o parte, si limitele ce trebuie impuse, pe de alta parte, au facut
obiectul celebrului caz +arasoff, caz ce a stirnit numeroase controverse atit in lumea medicala, cit si in jurisprudenta
americana!
(rosenjit (oddar si +atiana +arasoff, colegi la 5niversitatea 4er6el7 din California, s-au cunoscut la o petrecere cu ocazia
.nului 8ou, seara in care s-au sarutat! 'upa eveniment, (oddar a ramas convins ca intre ei este ceva, desi +atiana i-a
marturisit ca sarutul este singurul lucru care s-a intimplat intre ei, intrucit ea era implicata intr-o relatie la care nu dorea sa
renunte! . urmat un comportament ciudat al lui (oddar, zile intregi fiind deprimat, vorbind incoerent si relatindu-i unui coleg
ca ar vrea sa arunce in aer camera +atianei! .cesta l-a convins sa consulte un medic din campus si astfel (oddar a inceput
psioterapia cu dr! &a9rence -oore! 'upa doar noua sedinte, i-a declarat medicului ca si-ar dori sa o omoare pe +atiana!
-edicul a anuntat politia, aratind ca (oddar ar trebui spitalizat intr-o sectie de psiiatrie! 'upa un interogatoriu in care nu au
observat nimic ciudat, politistii i-au dat drumul lui (oddar, care a promis ca va sta departe de +atiana! 'octorul #arve7
(o9elson, directorul centrului psiiatric, aflind povestea, a anuntat personalul ca (oddar nu va fi internat sub nici o forma!
(oddar a intrerupt psioterapia cu dr! -oore si l-a convins pe fratele +atianei :care nu cunostea povestea; sa incirieze un
apartament
in apropiere de locuinta surorii sale! 'upa doar doua luni, (oddar a intrat in locuinta +atianei, a omorit-o cu un cutit de
bucatarie
si ulterior s-a predat politiei! (arintii +atianei au acuzat psioterapeutul, psiiatrul, politia si 5niversitatea 4er6el7 de
incapacitatea de a preveni o astfel de crima, precum si de faptul ca (oddar a fost eliberat prematur, iar ei nu au fost anuntati
si preveniti asupra potentialului pericol!
1-a otarit ca, in astfel de cazuri, cea mai importanta este datoria de a preveni a oricarui membru al personalului medical
care considera ca pacientul reprezinta un pericol potential pentru cei din jur!
'ecizia mentinerii secretului medical reprezinta, astfel, deopotriva, o virtute, dar in acelasi timp poate si o povara pentru
actul medical si pentru cei implicati! %mportant este ca datoria respectarii confidentialitatii, in limitele impuse, sa nu fie
niciodata minimalizata, ea fiind cea care poate cladi relatia medic-pacient!
LEGEA nr.46 din 21 ianuarie 2003
drepturilor pacientului
+e/tul actului publicat n -!<f! nr! =>3?@ ian! ?AAB
Parlamentul Romniei adopt prezenta lege!
C.(%+<&5& %
Dispoziii !enerale
Art. 1. - Cn sensul prezentei legi$
a; prin pacient se nelege persoana sntoas sau bolnav care utilizeaz serviciile de sntateD
b; prin discriminare se nelege distincia care se face ntre persoane aflate n situaii similare pe baza rasei,
se/ului, vrstei, apartenenei etnice, originii naionale sau sociale, religiei, opiunilor politice sau antipatiei
personaleD
c; prin ngrijiri de sntate se nelege serviciile medicale, serviciile comunitare i serviciile cone/e actului
medicalD
d; prin intervenie medical se nelege orice e/aminare, tratament sau alt act medical n scop de diagnostic
preventiv, terapeutic ori de reabilitareD
e; prin ngrijiri terminale se nelege ngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile,
atunci cnd nu mai este posibil mbuntirea prognozei fatale a strii de boal, precum i ngrijirile acordate
n apropierea decesului!
Art. 2. - (acienii au dreptul la ngrijiri medicale de cea mai nalt calitate de care societatea dispune, n
conformitate cu resursele umane, financiare i materiale!
Art. 3. - (acientul are dreptul de a fi respectat ca persoan uman, fr nici o discriminare!
C.(%+<&5& %%
Dreptul pacientului la in"ormaia medical#
Art. 4. - (acientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum i la modul
de a le utiliza!
Art. $. - :>; (acientul are dreptul de a fi informat asupra identitii i statutului profesional al furnizorilor de
servicii de sntate!
:?; (acientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor i obiceiurilor pe care trebuie s le respecte
pe durata spitalizrii!
Art. 6. - (acientul are dreptul de a fi informat asupra strii sale de sntate, a interveniilor medicale propuse,
a riscurilor poteniale ale fiecrei proceduri, a alternativelor e/istente la procedurile propuse, inclusiv asupra
neefecturii tratamentului i nerespectrii recomandrilor medicale, precum i cu privire la date despre
diagnostic i prognostic!
Art. %. - (acientul are dreptul de a decide dac mai dorete s fie informat n cazul n care informaiile
prezentate de ctre medic i-ar cauza suferin!
Art. &. - %nformaiile se aduc la cunotin pacientului ntr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitateD n cazul n care pacientul nu cunoate limba romn, informaiile i se aduc la
cunotin n limba matern ori n limba pe care o cunoate sau, dup caz, se va cuta o alt form de
comunicare!
Art. '. - (acientul are dreptul de a cere n mod e/pres s nu fie informat i de a alege o alt persoan care s
fie informat n locul su!
Art. 10. - )udele i prietenii pacientului pot fi informai despre evoluia investigaiilor, diagnostic i tratament,
cu acordul pacientului!
Art. 11. - (acientul are dreptul de a cere i de a obine o alt opinie medical!
Art. 12. - (acientul are dreptul s solicite i s primeasc, la e/ternare, un rezumat scris al investigaiilor,
diagnosticului, tratamentului i ngrijirilor acordate pe perioada spitalizrii!
C.(%+<&5& %%%
(onsim#mntul pacientului pri)ind inter)enia medical#
Art. 13. - (acientul are dreptul s refuze sau s opreasc o intervenie medical asumndu-i, n scris,
rspunderea pentru decizia saD consecinele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie e/plicate
pacientului!
Art. 14. - Cnd pacientul nu i poate e/prima voina, dar este necesar o intervenie medical de urgen,
personalul medical are dreptul s deduc acordul pacientului dintr-o e/primare anterioar a voinei acestuia!
Art. 1$. - Cn cazul n care pacientul necesit o intervenie medical de urgen, consimmntul
reprezentantului legal nu mai este necesar!
Art. 16. - Cn cazul n care se cere consimmntul reprezentantului legal, pacientul trebuie s fie implicat n
procesul de luare a deciziei att ct permite capacitatea lui de nelegere!
Art. 1%. - :>; Cn cazul n care furnizorii de servicii medicale consider c intervenia este n interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuz s i dea consimmntul, decizia este declinat unei comisii de
arbitraj de specialitate!
:?; Comisia de arbitraj este constituit din B medici pentru pacienii internai n spitale i din ? medici pentru
pacienii din ambulator!
Art. 1&. - Consimmntul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pstrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul su, n vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care
acesta este de acord!
Art. 1'. - Consimmntul pacientului este obligatoriu n cazul participrii sale n nvmntul medical clinic i
la cercetarea tiinific! 8u pot fi folosite pentru cercetare tiinific persoanele care nu sunt capabile s i
e/prime voina, cu e/cepia obinerii consimmntului de la reprezentantul legal i dac cercetarea este
fcut i n interesul pacientului!
Art. 20. - (acientul nu poate fi fotografiat sau filmat ntr-o unitate medical fr consimmntul su, cu
e/cepia cazurilor n care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului i evitrii suspectrii unei
culpe medicale!
C.(%+<&5& %E
Dreptul la con"idenialitatea in"ormaiilor *i )iaa pri)at# a pacientului
Art. 21. - +oate informaiile privind starea pacientului, rezultatele investigaiilor, diagnosticul, prognosticul,
tratamentul, datele personale sunt confideniale ciar i dup decesul acestuia!
Art. 22. - %nformaiile cu caracter confidenial pot fi furnizate numai n cazul n care pacientul i d
consimmntul e/plicit sau dac legea o cere n mod e/pres!
Art. 23. - Cn cazul n care informaiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditai, implicai n
tratamentul pacientului, acordarea consimmntului nu mai este obligatorie!
Art. 24. - (acientul are acces la datele medicale personale!
Art. 2$. - :>; <rice amestec n viaa privat, familial a pacientului este interzis, cu e/cepia cazurilor n care
aceast imi/tiune influeneaz pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ngrijirile acordate i numai cu
consimmntul pacientului!
:?; 1unt considerate e/cepii cazurile n care pacientul reprezint pericol pentru sine sau pentru sntatea
public
anterior. are fie mpiedica transmiterea mesa"ului, fie duce la o receptionare incompleta sau distorsionata, afectand
nteleerea, receptarea si evident si raspunsul se considera ca exista:
a) factori personali(
b) factori de mediu.
Bentionam ca acestia nu sunt neaparat specifici unei persoane varstnice dar incidenta lor este mai mare la aceasta cateorie
care cumuleaza efectele psiholoice reresive ale naintarii in varsta, stresul izolarii sociale consecutive, efectele mbolnavirilor multiple
(polipatoloie, adica existenta mai multor boli concomitent), handicapul si dizabilitatile consecutive.
a) factorii personali ) tin de structura partenerilor la actul comunicarii si pot fi:
- emotionali (psiholoici) ) timiditate, suparare, teama, anxietate (teama exaerata fara obiect), resentimente(
- fizici, oranici ) oboseala, defecte de vorbire, surzenie, durere, boala(
- intelectuali ) nivel de cunostinte, de instruire, limba":
- sociali ) diferente de cultura, clasa socio!economica, oriine etnica, oriine rurala sau urbana, accent, s.a.
b) factori de mediu care pot influenVa pozitiv sau neativ comunicarea, prin creWterea tensiunii sau disconfortului.
- fizici: zomot, lipsa intimitaVii, neacomodare(
- sociali: prezenta sau absenta altor persoane. % se tine seama ca anumite planeri, raspunsuri la nevoi pot
reprezenta probleme intime care exclud si prezenta altora( alteori persoana se simte mai n larul sau n prezenta, de
reula, a unei rude apropiate, care eventual o ncura"eaza sa comunice, confirma sau ntareste cele spuse.
,trateiile prin care se pot contracara inconvenientele amintite mai sus, precum i alte chestiuni ce in de comunicarea cu
persoanele n v&rst, sunt dezvoltate pe lar n: =eB9;0, B.#. X '#%0B%;, ;.<. $ommunication, values, and the Yualit. of life. 1n:
%.%. M>$$19;# (ed) Meriatric ph.sical therap., Bosb., ,t.<ouis, :77J: I:!JI (vezi bibliorafia).
% sti sa comunici cu o persoana n varsta, potrivit stadiului de reresie a functiilor psihice care sunt premiza fizioloica a comunicarii,
presupune nsusirea catorva cunostinte enerale despre influenta procesului de mbatranire asupra functiilor psihice, cu alte cuvinte
despre mbatranirea psiholoica. #ste ceea ce a fost prezentat n cele de mai nainte.
$omunicarea are un rol esential nu numai in investiare si cunoasterea nevoilor, dar si n actul de nri"ire. >n erontolo
afirma cu multa dreptate ca a!i vorbi persoanei varstnice este un act de nri"ire. $uvantul bine ales, bine receptat poate avea un efect
terapeutic.
decat de o boala sau alta. %!i vorbi unui varstnic, n raba, rastit, plictisit, indiferent, fara a te asiura ca te!ai adaptat nteleerii sale,
nivelului de cultura, capacitatii de receptie, capacitatii auditive, poate sa!i faca rau, adancindu!i suferintele. @ntre abuzurile contra
persoanelor varstnice este inclus abuzul psiholoic, emotional sau verbal care se refera la un limba" nepotrivit mentionat mai sus, care se
constituie ntr!un stres care se adaua celorlalte pe care este obliat sa le suporte o persoana varstnica dependenta care are nevoie de
a"utor. ;ecomunicarea cu o persoana varstnica poate nsemna o condamnare la izolare psiholoica si sociala, la precipitarea reresiei
psiho!intelectuale, constituindu!se n acelasi timp si ntr!un stres de subsolicitare.
@ntr!o definitie simpla, comunicarea consta n transmiterea unui mesa" de la o persoana la alta.
$omunicarea devine efectiva atunci cand mesa"ul transmis este identic cu cel receptionat, altminteri avem un mesa" fie
incomplet, fie distorsionat.
=e retinut ca n toate conceptele apartinand de teoria nevoilor, comunicarea este inclusa printre nevoile fundamentale ale unei
persoane n eneral, a unei persoane suferinde si varstnice cu atat mai mult.
,!a afirmat ca fiinta umana complexa este un tip indivizibil a carei existenta implica nevoi psiholoice, nevoi de comunicare,
nevoi spirituale. %ceasta arumenteaza pluridimensionalitatea fiintei umane. 9rice persoana este o entitate umana ale carei nevoi si
resurse sunt individuale si specifice. %stfel, nevoile umane se prezinta ca multiple si complexe, scopul satisfacerii lor fiind acela de a
obtine o *stare de bine+, de confort, de crestere a calitatii vietii, ori calitatea vietii devine pentru varstnic unul din obiectivele esentiale ale
oricarei interventii de a"utor sau de protectie( uneori, de pilda, vindecarea sau recuperarea nu mai pot fi posibile, calitatea vietii insa
totdeanua.
1n conceptul celor :5 nevoi fundamentale elaborat de /irginia 0enderson, nevoia de comunicare ocupa un loc important ca si
n la fel de cunoscuta *'iramida nevoilor+, modelul propus de psiholoul american 1aslo2 n care nevoia de comunicare este
subinteleasa n toate cele cinci rade ale piramidei sale pornind de la baza catre varf ) nevoi psiholoice de baza, nevoi de securitate
fizica si psihica, nevoi de apartenenta si afectiune, nevoi de stima si respect, nevoi de realizare de sine.
'entru varstnic se poate afirma ca nevoia de comunicare este vitala, existenta sa, calitatea si durata vietii fiind amenintate de
nesatisfacerea nevoii de comunicare ca si de o comunicare inadecvata. Bai devreme sau mai tarziu, o persoana n varsta ti traieste
ultima parte a vietii care precede sfarsitul ncheind existenta, comunicarea n acest stadiu avand semnificatii particulare si fiind alaturi de
alte elemente de nri"ire paleativa o solutie a calitatii vietii pana n ultima clipa.
%m analizat n cele de mai nainte rolul comunicarii ca nevoie umana fundamentala, efectele absentei comunicarii n mod
deosebit pentru orice persoana, defavorizata , vulnerabila, suferinda, varstnica mai ales, si sa analizam n continuare efectele unei
comunicari distorsionate cauzele si consecintele n care poate avea loc aceasta n conditiile unei persoane n varsta cu diverse suferinte
sau handicapuri si modalitatile de depasire a barierelor care se ivesc n aceste cazuri. /iindca, dincolo de rolul comunicarii n eneral ca
factor de vitalitate, de combatere a izolarii si de reinterare sociala si socio!familiala, comunicarea la un lucrator social, nteleand prin
aceasta ntr!un sens lar orice profesionist (sau voluntar) care are ntre atributii interventia de a"utor, nri"ire terapeutica, de protectie n
favoarea unei persoane n varsta, cu nevoi, dependenta, comunicarea cu o astfel de persoana este un instrument de abordare, de
eficacitatea utilizarii cu maximum de randament al acesteia depinzand rezultatele interventiei. $u a"utorul comunicarii investiam
tipoloia persoanei, modificarile psiholoice determinate de mbatranire, radul acestora mbolnavire, suferinta, stres social si psiholoic,
handicap( prin comunicare obtinem date pretioase privind nevoile unei persoane sau alteia, n fine cu a"utorul comunicarii putem influenta
chiar si n sens terapeutic (psihoterapeutic) starea persoanei, ne mai punand la socoteala transmiterea spre nsusire a mesa"elor noastre
destinate s!o a"ute.
9 clasificare utilizata n eriatrie, n clinica eriatrica si n psiholoia eriatrica, din punctul de vedere al capacitatii de
comunicare, distine: "e!$oane *a!$tnice comunicante( "e!$oane *a!$tnice "a!tial comunicante( "e!$oane *a!$tnice non7
comunicante.
0recand la analiza conditiilor si factorilor de distorsiune a unei comunicari, care fie mpiedica transmiterea mesa"ului, fie duce la
o receptionare incompleta sau distorsionata, afectand nteleerea, receptarea si evident si raspunsul se considera ca exista:
c) factori personali(
d) factori de mediu.
(polipatoloie, adica existenta mai multor boli concomitent), handicapul si dizabilitatile consecutive. %cest cumul si asociere includ
evident si particularitati pe care le vom sublinia
b) factorii personali ) tin de structura partenerilor la actul comunicarii si pot fi:
@naintea initierii comunicarii, a dialoului se impune evaluarea cu ri"a a persoanei cu care se comunica (factori personali), cat
si a mediului de comunicare (factori de mediu).
9rice comunicare implica verbalizarea mesa"ului, forma cea mai comuna, ideala, si manifestarile non!verbale. @n cazul
persoanelor varstnice, suferinde, cu diverse disfunctii de limba", de nteleere, de memorie si orientare nu todeauna poate fi utilizat
mesa"ul verbalizat.
,omunicarea verbala se manifesa prin limba"ul vorbit sau scris care reprezinta codul cel mai folosit de transmitere a mesa"elor
si este bine cand acest cod este nteles de ambele parti implicate n procesul de comunicare. ;u este suficient ca se vorbeste aceeasi
limba ci, mai important este acelas nteles pentru cuvinte (neoloisme, termeni tehnici, abrevieri, sinonime, etc.). $a urmare, o conditie
esentiala este aceea de a ne asigura *n permanenta ca vom fi *ntelesi.
<imba"ul non!verbal, care are la baza alte coduri decat cuvintele, codurile fiind de o mai mare varietate, include: expresia fetei,
mimica, privirea, volumul vocii, tonul folosit, estica, atinerea. @n plus, persoana poate emite o serie de semne de comunicare care
trebuie nreistrate si interpretate cu ri"a, semne vocale, emisiuni vocale dar non!verbale, ce pot avea semnificatii ce trebuie descifrate:
emete, oftat, afaituri, tuse, plans, ras, diferite inflexiuni ale vocii, etc. $hiar si pozitia corpului n pat poate arata celor avizati existenta
unei dureri care sileste persoana sa ia o anumita pozitie n care durerea e resimtita la o intensitate mai mica (n practica medicinii clinice
sunt numite pozitiiLposturi *antalice+ pentru ca diminua durerea)( o pozitie de retraere, cu enunchii la barbie, nsotita de o privire care
exprima teama si nri"orare poate fi suestiva pentru anxietate, pentru diferite stari hlucinatorii vizuale sau auditive. Bentionarea si a
acestor semne intentioneaza sa sublinieze doar ama variata de manifestari non!verbale, interpretarea lor revenind specialistilor )
medici, psihiatri, psiholoi, asistenti sociali, dar si altor persoane cu experienta.
=e remarcat ca manifestarile non!verbale sunt mai aproape de realitate, fiind mai reu de distorsionat, de trucat.
@n evaluarea de ansamblu a unor persoane de la care dorim sa culeem cat mai multe date vom identifica si alte mesa"e non!
verbale: miscari repezi, aitatie, neliniste, anxietate, nclestare musculara, tremuraturi, dificultati de concentrare. >rmarim daca eventual
unele expresii, cuvinte i pot declansa persoanei suparare, teama, iritare, plans sau alte stari deosebite.
9 comunicare capata o cat mai buna calitate cu cat determina din partea persoanei varstnice siLsau bolnave o deschidere cat
mai mare, totala chiar, care se bazeaza pe ncrederea pe care persoana cu care intra n dialo i!a inspirat!o ( aceasta ncredere este
cheia deschiderii, premisa obtinerii unui maxim de date privind suferintele, nemulVumirea nevoile( n acelasi timp, ncrederea este si o
baza pentru un posibil efect terapeutic al comunicarii (psihoterapia). /iindca exista comunicare terapeutica ce poate rabi si favoriza
vindecarea, potentand celelalte tratamente, conventionale( o comunicare terapeutica poate reda dorinta de viata la cei depresivi.
@mpartasirea de idei si "udecati, empatizarea comunicarii, apropie participantii la dialo, valorizeaza persoana ce trebuie
a"utata, transforma comunicarea ntr!un instrument eficient.
#xista si situatii n care comunicarea poate fi ntrerupta si blocata neintentionat, situatii ce pot fi prevenite n beneficiul eficienVei
comunicarii( aceasta eventualitate ! blocarea se poate ntampla n cazul schimbarii subiectului , impunerii fara tact a parerii proprii, rabei
si trecerii bruste la concluzii si solutii, a unui limba" incomprehensibil, neadaptat la nivelul de instruire si de cunostinte, pe alocuri, chiar
ncifrat. 'entru toate acestea se impune o preatire atenta a intrarii n dialo ! evaluarea prealabila a personalitatii interlocutorului, a
conditiilor speciale ) boala, deficit de memorie, deficiente senzoriale, etc.
@n cazul persoanelor varstnice vom tine seama ntodeauna de afectarea n mai mica sau mai mare masura a capacitatii de
nteleere sau, altfel spus, a vitezei de perceptie a mesa"ului. Eiteza proceselor psihice este ncetinita, viteza fluxului nervos este mai
scazuta( informatia de la emitator la receptor parcure un timp mai lun decat n mod normal ceea ce ntarzie si raspunsul pe care uneori
trebuie sa!l asteptam cu mai multa rabdare.
tulburari cu debut precoce, este afectata nteleerea( persoana asculta, aude dar nu ntelee datorita deradarii unor zone din creier
celelalte forme de comunicare non!verbale, fiindca poate fi vorba de o afazie partiala (afazie numindu!se pierderea capacitatii de
nteleere Wi de exprimare), de tulburari ale exprimarii verbale (disflazie), sau pur si simplu, de tulburari de auz.
,a fim, de asemenea, preatiti, pentru confruntarea cu un limba" simplificat, mai sarac, stereotip adesea, ceea ce este o alta
caracteristica a mbatranirii careia trebuie sa adaptam si propriul nostru limba" si sa utilizam constant calitatea pe care o subliniam
anterior, rabdarea.
'entru favorizarea comunicarii se vor utiliza diverse tehnici care nu exclud, ci potenteaza calitatile celui care intra n dialo, n
cadrul actului profesional, cu o persoana n varsta ) preatirea n domeniul psiholoiei mbatranirii, a comunicarii, rabdarea, empatia, s.a
) tehnici menite sa ncura"eze persoana sa discute, cu deschidere si sinceritate, sa determine culeerea unui maximum de informatii.
$ele mai cunoscute tehnici de comunicare sunt:
Ascultarea care nu trebuie identificata cu auzitul, fiinca implica ascultarea persoanei ntru totul, inclusiv observarea
mesa"elor non!verbale care nsotesc pe cele verbale, n scopul obtinerii unui mesa" total. Eor fi observate: tonul vocii, fluenta
vorbirii, postura, expresia fetei, miscarile, cautarea si aleerea cuvintelor. ,e apreciaza ca, n eneral, doar :3U dintre cei care
conduc astfel de discutii, iau interviuri unor persoane cu diverse deficienVe o fac in mod corespunzator, ceea ce reduce
eficienta ascultarii si, n consecinta,a comunicarii. 'entru a realiza o ascultare eficienta, e necesara o anumita preatire:
rezervarea timpului necesar ascultarii (nu raba, expedierea, superficialitatea, formalismul vor avea darul sa ofere premise
pentru ascultare eficienta)( concentrarea asupra comunicarii ) ceea ce spunem noi, ce relatie propunem, ceea ce spune
persoana respectiva, ntrebarile, raspunsurile, acceptarea perioadelor de liniste, necesare si semnificative( evitarea
ntreruperilor (persoanele varstnice si pierd mai usor sirul, fluenta vorbirii cand sunt antrerupte( reluarea se face mai reu sau
intervine blocarea). 'utem totusi, orienta discutia cu ri"a, n directia pe care o dorim si ne!am propus!o atunci cand exista
tendinte de departare de subiectul pus n disccutie, ceea ce se ntalneste adesea la o persoana n varsta( ntreistrarea
semnelor non!verbale nsotitoare( evitarea esturilor care pot distrae (neliniste, uitatul la ceas, privitul n alta parte ) ziar,
televizor, care pot suera de interes si raba, ceea ce poate suspenda comunicarea).
$oncomitent cu ascultarea se va face verificarea perceptiei ntreband persoana daca a nteles, verificand calitatea,
adaptarea raspunsului. 'entru verificarea perceptiei vom folosi procedeele: reafirmarea, repetarea ca un ecou, parafrazarea,
repetarea raspunsului, afirmatiei, rezumarea.
9 metoda de confirmare sau de demontrare ca mesa"ul a fost receptat este reflectarea. %ceasta i permite evaluarea
comunicarii, constatarea ca cel care vrea sa o a"ute ncearca sa o nteleaa si sa se recunoasca prin altcineva Zn cuvinte si imaini.
%tentie la aspectele esentiale: acordarea de pauze pentru linistire, ca si pentru odihna si adunarea andurilor.
%scultatul nu este nsa eficient daca nu avem n vedere si disponibilitatea sau deschiderea care, pe lana ca sunt indicatoare
ale personalitatii, pot fi si dobandite prin formare corespunzatoare. $ercetarile au aratat ca disponibilitatea atrae dupa sine
disponibilitate. %ceasta prisvte mai ales pe cel care asculta, desi trebuie stimulata si la interlocutorul sau. ,e poate realiza prin
mpartasirea biorafiei si istoriei personale, prin sinceritate si naturalete. ,!a observat ca folosirea linistei n comunicare este utila, poate
*aerisi+ relatia( da raaz pentru adunarea andurilor, asiura persoana ca este ascultata, sporeste calitatea si cantitatea informatiilor.
1ntercalarea comunicarii pri *atinere+ sporeste ncrederea, face mai eficienta comunicarea.
=aca n cele de mai inainte am prezentat aspecte ale comunicarii n eneral, cu nuantari particulare pentru cazul persoanei n
varsta, n continuare vom analiza situatia comunicarii cu persoana n varsta n conditii deosebite.
3epresia. /oarte multe persoane varstnice sunt depresive, depresia fiind o situatie comuna. @n aceste cazuri, vorbirea este mai
lenta, mai nceata, raspunsurile ntarzie, sunt scurte. %bordarea este mai dificila din cauza lipsei de concentrare, a sentimentului de
inutilitate si nencredere, a pesimismului sau chiar, in cazuri rave, a ideilor de suicid. 0ot n depresiile rave ne putem ntalni cu
neativismul verbal, cu mutismul, adica refuzul de a vorbi, de a comunica.
1n aceste cazuri, ntrebarile vor fi scurte, spre a nu solicita capacitatea de concentrare, reluate dupa o pauza, fara insistente si
persuasiune care pot determina o blocare a comunicarii. @ncercam sa convinem ca tot ceea ce facem este n scopul de a!l ocroti, de a!l
a"uta.
+ulburarile de au". ,urditatea totala (mai rar) sau partiala (mai frecvent) sau hipoacuzia sunt frecvente la o persoana n varsta
al carui auz diminua chiar n cadrul mbatranirii normale. @n aceste cazuri, ne pozitionam n asa fel ncat sa ne poata vedea fata si buzele
n timp ce vorbim. Eerificam daca persoana foloseste proteza auditiva, daca este deschisa, daca bateria este functionala. Eorbirea va fi
clara, simpla, cu fraze scurte, vom vorbi mai tare, dar fara a tipa, rostind silabele mai rar. %dauam mimica si estica. ;u ne enervam,
fiindca persoana nu ne aude, sau nca nu aude, deoarece nu am luat masurile mentionate anterior. 'utem comunica, eventual, prin
semne, prin scris, prin desen.
+ulburarile de vedere. ,caderea acuitatii vizuale este de asemenea paralela cu naintarea n varsta. #ste de diferite rade,
pana la pierderea completa a vederii (cecitate vizuala). <imba"ul verbal este n prim plan, mi"loacele non!verbale iesind din discutie.
1nformam persoana n leatura cu orice alte zomote, alte persoane care intra n camera, diferite manevre necesare de pilda unei
examinari, cercetarii unor documente personale.
+ulburarile de *ntelegere si de exprimare. ,e ntalnesc la persoanele cu suferinte cerebrale, cu sechele dupa accidente
cerebrale!vasculare si se traduc prin: incoordonarea n vorbire, dificultati n ara"amentul cuvintelor n fraza, inabilitate de a!si asi
cuvintele, imposibilitatea de a raspunde (n termeni de specialitate afazie, disfazie, dislexie).
,e pun ntrebari care sa comporte raspunsuri prin *da+ si *nu+, sau printr!un dat din cap. %cordam mai mult timp pentru a obtine
raspunsurile. 9bservam concomitent comportamentul si limba"ul non!verbal.
-ervo"itatea. >nele persoane varstnice pot fi surprinse intr!o stare deosebita de iritabilitate, de nervozitate, determinate de
suparare sau fara o explicatie anume( nervozitatea poate traduce teama, anxietate sau neputinta, stari ce pot fi prevenite si risipite prin
explicatii si asiurari. @ncercam sa!i deturnam atentia de la obiectul supararii, nervozitatii, antrenand persoana n alte activitati pentru o
perioada mai scurta sau mai luna, dupa care revenim la scopul comunicarii. @n nici un caz nu ne vom enerva si nu vom raspunde *cu
aceeasi moneda+.
/iolenta. 9 situatie mai speciala pe care o putem ntalni la unele persoane n varsta si care sa se explice printr!o serie de
cauze (pe care trebuie sa le investiam dinainte): leziuni cerebrale, senilitate, diverse afectiuni psihice, consum de alcool, reactii
secundare la unele medicamente care pot determina stari de aitatie.
;e informam, de asemenea, naintea initierii comunicarii, privind potentialul de violenta (accese de violenta n antecedente,
confuzie si dezorientare, aitatie, iritabilitate, impulsivitate, non!cooperanta, suspiciune).
=aca suspectam un potential de violenta, vom lua urmatoarele masuri: informarea celorlalti membri ai echipei (e recomandabil
sa nu abordam sinuri o astfel de persoana), identificarea eventuala a unor anumite cauze care pot declansa violenta, plasarea
persoanei ntr!o camera unde poate fi observata n permanenta, ndepararea obiectelor contondente( nu vom atine persoana si nici nu
vom face miscari bruste spre aceasta, spre a nu!i declansa reactii de aparare, aresivitate. ,e pastreaza o anumita distanta de
persoana, evitam sa stam cu spatele. =aca nu reusim, apelam la a"utor, chiar specializat: psiholo, psihiatru, ambulanta.
.lansul. 'utem ntalni persoane care plan usor, emotive, labile sau plan spontan, nestapanit, nemotivat, n anumite
nbolnaviri cerebrale cum sunt unele forme de scleroza cerebrala ) sindromul pseudo!bulbar. @n prima situatie plansul este o supapa de
usurare, de descarcare a tensiunilor si de aceea trebuie naduit. ;u!i vom cere sa nceteze plansul, nu vom plane alaturi, fiindca nu
este un model de empatie, de compasiune recomandabil n aceste cazuri.
Eom ramane alaturi, cu rabdare pana se linisteste, asiurandu!i intimitatea. /olosim atinerea ca mi"loc de comunicare si
apropiere. =upa ce va nceta plansul, vom relua comunicarea, cu ri"a, cu blandete, cu mena"amente si cu tact.
%m insistat mai mult asupra comunicarii fiinca, dincolo de rostul sau n castiarea ncrederii n obtinerea de informatii, n
identificarea nevoilor, ne a"uta n cunoasterea individualizata. @n eneral, comunicarea este cel mai important mi"loc de evaluare. 9
comunicare eficienta asiura cea mai mare parte a evaluarii. #ste o evaluare directa, chiar daca nu ntodeauna este suficienta, avand n
unele cazuri nevoie si de heteroevaluare, adica de informatii culese de la alte persoane din antura", ramane totusi esentiala.
,i evaluarea presupune o formare adecvata, cunostinte de psiholoie, putandu!se afirma ca este si o arta.
#valuarea este nsa mai concreta, ceea ce a facut ca sa poata fi standardizata, fapt ce usureaza mult (si directioneaza)
activitatile profesionistilor care au drept obiect al muncii o latura sau alta a protectiei si a"utorului persoanelor varstnice.
i autoadministreaz imprevizibilecazuri de este indice al profesionalismului inri"itorului.
4. %ciunea activ a perso
! cantidde administrare( modul de administrare( riscurile i opiniile i
persoaneie remarcat ca manifestarile non!verbale sunt mai aproape de realitate, fiind mai reu de distorsionat, de trucat.
>. )robleme de comunicare la populatia varstnica
$omunicarea, respectiv transmiterea de informaii sau mesa"e, prezint anumite specificiti n cazul lucrului cu persoanele n v&rst.
%cestea se datoreaz particularitilor fizioloice, psiholoice i sociale ale indivizilor aparin&nd cateoriei populaionale de care ne
ocupm. =rept urmare, specialistul n sportul pentru toi va trebui s cunoasc aceste particulariti i s se adapteze la ele, daca
dorete cu adevrat ca activitatea lui s conduc la rezultatele dorite, iar v&rstnicul sau rupul de v&rstnici cu care lucreaz, s rspund
adecvat la proramul de activiti fizice propus.
'articularitile care influeneaz comunicarea cu v&rstnicii in de:
funciile auzului i vederii, care scad(
scderea vitezei de vorbire i a volumului vocii, datorat n principal descresterii performanelor aparatului respirator(
acest impediment, n multe cazuri prezent chiar i n repaus, se va accentua notabil n condiiile prestarii de efort fizic(
capacitatea de comunicare, de a da rspunsuri, sau de a prelua mesa"ul transmis de instructor, ine n cazul
v&rstnicilor i de scderea vitezei de reactie n eneral. %ceast scdere a vitezei de reacie influenteaza inclusiv memoria ( n
special memoria de scurt durat), i face s scad viteza de vorbire(
expresia i expresivitatea facial, care se reduc ca spectru i care are nu numai nite explicatii ce in de starea
psihica (mai abtut, mai depresiv) caracteristic acestei v&rste, ci i de nite modificri anatomo!histoloice. %stfel, potrivit
unor cercetri relativ recente, faa morocanoasa L suparata L manioasa a btr&nilor, s!ar datora i scderii semnificative a
rsimilor din fibrele ce intr n alctuirea muchilor feei(
problemele cu somnul i particularitile acestuia.
,trateiile prin care se pot contracara inconvenientele amintite mai sus, precum i alte chestiuni ce in de comunicarea cu
persoanele n v&rst, sunt dezvoltate pe lar n: =eB9;0, B.#. X '#%0B%;, ;.<. $ommunication, values, and the Yualit. of life. 1n:
%.%. M>$$19;# (ed) Meriatric ph.sical therap., Bosb., ,t.<ouis, :77J: I:!JI (vezi bibliorafia).
% sti sa comunici cu o persoana n varsta, potrivit stadiului de reresie a functiilor psihice care sunt premiza fizioloica a comunicarii,
presupune nsusirea catorva cunostinte enerale despre influenta procesului de mbatranire asupra functiilor psihice, cu alte cuvinte
despre mbatranirea psiholoica. #ste ceea ce a fost prezentat n cele de mai nainte.
$omunicarea are un rol esential nu numai in investiare si cunoasterea nevoilor, dar si n actul de nri"ire. >n erontolo
afirma cu multa dreptate ca a!i vorbi persoanei varstnice este un act de nri"ire. $uvantul bine ales, bine receptat poate avea un efect
terapeutic.
decat de o boala sau alta. %!i vorbi unui varstnic, n raba, rastit, plictisit, indiferent, fara a te asiura ca te!ai adaptat nteleerii sale,
nivelului de cultura, capacitatii de receptie, capacitatii auditive, poate sa!i faca rau, adancindu!i suferintele. @ntre abuzurile contra
persoanelor varstnice este inclus abuzul psiholoic, emotional sau verbal care se refera la un limba" nepotrivit mentionat mai sus, care se
constituie ntr!un stres care se adaua celorlalte pe care este obliat sa le suporte o persoana varstnica dependenta care are nevoie de
a"utor. ;ecomunicarea cu o persoana varstnica poate nsemna o condamnare la izolare psiholoica si sociala, la precipitarea reresiei
psiho!intelectuale, constituindu!se n acelasi timp si ntr!un stres de subsolicitare.
@ntr!o definitie simpla, comunicarea consta n transmiterea unui mesa" de la o persoana la alta.
$omunicarea devine efectiva atunci cand mesa"ul transmis este identic cu cel receptionat, altminteri avem un mesa" fie
incomplet, fie distorsionat.
=e retinut ca n toate conceptele apartinand de teoria nevoilor, comunicarea este inclusa printre nevoile fundamentale ale unei
persoane n eneral, a unei persoane suferinde si varstnice cu atat mai mult.
,!a afirmat ca fiinta umana complexa este un tip indivizibil a carei existenta implica nevoi psiholoice, nevoi de comunicare,
nevoi spirituale. %ceasta arumenteaza pluridimensionalitatea fiintei umane. 9rice persoana este o entitate umana ale carei nevoi si
resurse sunt individuale si specifice. %stfel, nevoile umane se prezinta ca multiple si complexe, scopul satisfacerii lor fiind acela de a
obtine o *stare de bine+, de confort, de crestere a calitatii vietii, ori calitatea vietii devine pentru varstnic unul din obiectivele esentiale ale
oricarei interventii de a"utor sau de protectie( uneori, de pilda, vindecarea sau recuperarea nu mai pot fi posibile, calitatea vietii insa
totdeanua.
1n conceptul celor :5 nevoi fundamentale elaborat de /irginia 0enderson, nevoia de comunicare ocupa un loc important ca si
n la fel de cunoscuta *'iramida nevoilor+, modelul propus de psiholoul american 1aslo2 n care nevoia de comunicare este
subinteleasa n toate cele cinci rade ale piramidei sale pornind de la baza catre varf ) nevoi psiholoice de baza, nevoi de securitate
fizica si psihica, nevoi de apartenenta si afectiune, nevoi de stima si respect, nevoi de realizare de sine.
'entru varstnic se poate afirma ca nevoia de comunicare este vitala, existenta sa, calitatea si durata vietii fiind amenintate de
nesatisfacerea nevoii de comunicare ca si de o comunicare inadecvata. Bai devreme sau mai tarziu, o persoana n varsta ti traieste
ultima parte a vietii care precede sfarsitul ncheind existenta, comunicarea n acest stadiu avand semnificatii particulare si fiind alaturi de
alte elemente de nri"ire paleativa o solutie a calitatii vietii pana n ultima clipa.
%m analizat n cele de mai nainte rolul comunicarii ca nevoie umana fundamentala, efectele absentei comunicarii n mod
deosebit pentru orice persoana, defavorizata , vulnerabila, suferinda, varstnica mai ales, si sa analizam n continuare efectele unei
comunicari distorsionate cauzele si consecintele n care poate avea loc aceasta n conditiile unei persoane n varsta cu diverse suferinte
sau handicapuri si modalitatile de depasire a barierelor care se ivesc n aceste cazuri. /iindca, dincolo de rolul comunicarii n eneral ca
factor de vitalitate, de combatere a izolarii si de reinterare sociala si socio!familiala, comunicarea la un lucrator social, nteleand prin
aceasta ntr!un sens lar orice profesionist (sau voluntar) care are ntre atributii interventia de a"utor, nri"ire terapeutica, de protectie n
favoarea unei persoane n varsta, cu nevoi, dependenta, comunicarea cu o astfel de persoana este un instrument de abordare, de
eficacitatea utilizarii cu maximum de randament al acesteia depinzand rezultatele interventiei. $u a"utorul comunicarii investiam
tipoloia persoanei, modificarile psiholoice determinate de mbatranire, radul acestora mbolnavire, suferinta, stres social si psiholoic,
handicap( prin comunicare obtinem date pretioase privind nevoile unei persoane sau alteia, n fine cu a"utorul comunicarii putem influenta
chiar si n sens terapeutic (psihoterapeutic) starea persoanei, ne mai punand la socoteala transmiterea spre nsusire a mesa"elor noastre
destinate s!o a"ute.
9 clasificare utilizata n eriatrie, n clinica eriatrica si n psiholoia eriatrica, din punctul de vedere al capacitatii de
comunicare, distine: persoane varstnice comunicante, persoane varstnice partial comunicante, persoane varstnice non-comunicante.
0recand la analiza conditiilor si factorilor de distorsiune a unei comunicari, care fie Zmpiedica transmiterea mesa"ului, fie duce la
o receptionare incompleta sau distorsionata, afectand nteleerea, receptarea si evident si raspunsul se considera ca exista:
e) factori personali(
f) factori de mediu.
(polipatoloie, adica existenta mai multor boli concomitent), handicapul si dizabilitatile consecutive. %cest cumul si asociere includ
evident si particularitati pe care le vom sublinia
c) factorii personali ) tin de structura partenerilor la actul comunicarii si pot fi:
@naintea initierii comunicarii, a dialoului se impune evaluarea cu ri"a a persoanei cu care se comunica (factori personali), cat
si a mediului de comunicare (factori de mediu).
9rice comunicare implica verbalizarea mesa"ului, forma cea mai comuna, ideala, si manifestarile non!verbale. @n cazul
persoanelor varstnice, suferinde, cu diverse disfunctii de limba", de nteleere, de memorie si orientare nu todeauna poate fi utilizat
mesa"ul verbalizat.
,omunicarea verbala se manifesa prin limba"ul vorbit sau scris care reprezinta codul cel mai folosit de transmitere a mesa"elor
si este bine cand acest cod este nteles de ambele parti implicate n procesul de comunicare. ;u este suficient ca se vorbeste aceeasi
limba ci, mai important este acelas nteles pentru cuvinte (neoloisme, termeni tehnici, abrevieri, sinonime, etc.). $a urmare, o conditie
esentiala este aceea de a ne asigura *n permanenta ca vom fi *ntelesi.
<imba"ul non!verbal, care are la baza alte coduri decat cuvintele, codurile fiind de o mai mare varietate, include: expresia fetei,
mimica, privirea, volumul vocii, tonul folosit, estica, atinerea. @n plus, persoana poate emite o serie de semne de comunicare care
trebuie nreistrate si interpretate cu ri"a, semne vocale, emisiuni vocale dar non!verbale, ce pot avea semnificatii ce trebuie descifrate:
emete, oftat, afaituri, tuse, plans, ras, diferite inflexiuni ale vocii, etc. $hiar si pozitia corpului n pat poate arata celor avizati existenta
unei dureri care sileste persoana sa ia o anumita pozitie n care durerea e resimtita la o intensitate mai mica (n practica medicinii clinice
sunt numite pozitiiLposturi *antalice+ pentru ca diminua durerea)( o pozitie de retraere, cu enunchii la barbie, nsotita de o privire care
exprima teama si nri"orare poate fi suestiva pentru anxietate, pentru diferite stari hlucinatorii vizuale sau auditive. Bentionarea si a
acestor semne intentioneaza sa sublinieze doar ama variata de manifestari non!verbale, interpretarea lor revenind specialistilor )
medici, psihiatri, psiholoi, asistenti sociali, dar si altor persoane cu experienta.
=e remarcat ca manifestarile non!verbale sunt mai aproape de realitate, fiind mai reu de distorsionat, de trucat.
#xista si situatii n care comunicarea poate fi ntrerupta si blocata neintentionat, situatii ce pot fi prevenite n beneficiul eficienVei
comunicarii( aceasta eventualitate ! blocarea se poate ntampla n cazul schimbarii subiectului , impunerii fara tact a parerii proprii, rabei
si trecerii bruste la concluzii si solutii, a unui limba" incomprehensibil, neadaptat la nivelul de instruire si de cunostinte, pe alocuri, chiar
ncifrat. 'entru toate acestea se impune o preatire atenta a intrarii n dialo ! evaluarea prealabila a personalitatii interlocutorului, a
conditiilor speciale ) boala, deficit de memorie, deficiente senzoriale, etc.
@n cazul persoanelor varstnice vom tine seama ntodeauna de afectarea n mai mica sau mai mare masura a capacitatii de
nteleere sau, altfel spus, a vitezei de perceptie a mesa"ului. Eiteza proceselor psihice este ncetinita, viteza fluxului nervos este mai
scazuta( informatia de la emitator la receptor parcure un timp mai lun decat n mod normal ceea ce ntarzie si raspunsul pe care uneori
trebuie sa!l asteptam cu mai multa rabdare.
tulburari cu debut precoce, este afectata nteleerea( persoana asculta, aude dar nu ntelee datorita deradarii unor zone din creier
celelalte forme de comunicare non!verbale, fiindca poate fi vorba de o afazie partiala (afazie numindu!se pierderea capacitatii de
nteleere Wi de exprimare), de tulburari ale exprimarii verbale (disflazie), sau pur si simplu, de tulburari de auz.
,a fim, de asemenea, preatiti, pentru confruntarea cu un limba" simplificat, mai sarac, stereotip adesea, ceea ce este o alta
caracteristica a mbatranirii careia trebuie sa adaptam si propriul nostru limba" si sa utilizam constant calitatea pe care o subliniam
anterior, rabdarea.
'entru favorizarea comunicarii se vor utiliza diverse tehnici care nu exclud, ci potenteaza calitatile celui care intra n dialo, n
cadrul actului profesional, cu o persoana n varsta ) preatirea n domeniul psiholoiei mbatranirii, a comunicarii, rabdarea, empatia, s.a
) tehnici menite sa ncura"eze persoana sa discute, cu deschidere si sinceritate, sa determine culeerea unui maximum de informatii.
$ele mai cunoscute tehnici de comunicare sunt:
Ascultarea care nu trebuie identificata cu auzitul, fiinca implica ascultarea persoanei ntru totul, inclusiv observarea
mesa"elor non!verbale care nsotesc pe cele verbale, n scopul obtinerii unui mesa" total. Eor fi observate: tonul vocii, fluenta
vorbirii, postura, expresia fetei, miscarile, cautarea si aleerea cuvintelor. ,e apreciaza ca, n eneral, doar :3U dintre cei care
conduc astfel de discutii, iau interviuri unor persoane cu diverse deficienVe o fac in mod corespunzator, ceea ce reduce
eficienta ascultarii si, n consecinta,a comunicarii. 'entru a realiza o ascultare eficienta, e necesara o anumita preatire:
rezervarea timpului necesar ascultarii (nu raba, expedierea, superficialitatea, formalismul vor avea darul sa ofere premise
pentru ascultare eficienta)( concentrarea asupra comunicarii ) ceea ce spunem noi, ce relatie propunem, ceea ce spune
persoana respectiva, ntrebarile, raspunsurile, acceptarea perioadelor de liniste, necesare si semnificative( evitarea
ntreruperilor (persoanele varstnice si pierd mai usor sirul, fluenta vorbirii cand sunt antrerupte( reluarea se face mai reu sau
intervine blocarea). 'utem totusi, orienta discutia cu ri"a, n directia pe care o dorim si ne!am propus!o atunci cand exista
tendinte de departare de subiectul pus n disccutie, ceea ce se ntalneste adesea la o persoana n varsta( ntreistrarea
semnelor non!verbale nsotitoare( evitarea esturilor care pot distrae (neliniste, uitatul la ceas, privitul n alta parte ) ziar,
televizor, care pot suera de interes si raba, ceea ce poate suspenda comunicarea).
$oncomitent cu ascultarea se va face verificarea perceptiei ntreband persoana daca a nteles, verificand calitatea,
adaptarea raspunsului. 'entru verificarea perceptiei vom folosi procedeele: reafirmarea, repetarea ca un ecou, parafrazarea,
repetarea raspunsului, afirmatiei, rezumarea.
9 metoda de confirmare sau de demontrare ca mesa"ul a fost receptat este reflectarea. %ceasta i permite evaluarea
comunicarii, constatarea ca cel care vrea sa o a"ute ncearca sa o nteleaa si sa se recunoasca prin altcineva Zn cuvinte si imaini.
%tentie la aspectele esentiale: acordarea de pauze pentru linistire, ca si pentru odihna si adunarea andurilor.
%scultatul nu este nsa eficient daca nu avem n vedere si disponibilitatea sau deschiderea care, pe lana ca sunt indicatoare
ale personalitatii, pot fi si dobandite prin formare corespunzatoare. $ercetarile au aratat ca disponibilitatea atrae dupa sine
disponibilitate. %ceasta prisvte mai ales pe cel care asculta, desi trebuie stimulata si la interlocutorul sau. ,e poate realiza prin
mpartasirea biorafiei si istoriei personale, prin sinceritate si naturalete. ,!a observat ca folosirea linistei n comunicare este utila, poate
*aerisi+ relatia( da raaz pentru adunarea andurilor, asiura persoana ca este ascultata, sporeste calitatea si cantitatea informatiilor.
1ntercalarea comunicarii pri *atinere+ sporeste ncrederea, face mai eficienta comunicarea.
=aca n cele de mai inainte am prezentat aspecte ale comunicarii n eneral, cu nuantari particulare pentru cazul persoanei n
varsta, n continuare vom analiza situatia comunicarii cu persoana n varsta n conditii deosebite.
3epresia. /oarte multe persoane varstnice sunt depresive, depresia fiind o situatie comuna. @n aceste cazuri, vorbirea este mai
lenta, mai nceata, raspunsurile ntarzie, sunt scurte. %bordarea este mai dificila din cauza lipsei de concentrare, a sentimentului de
inutilitate si nencredere, a pesimismului sau chiar, in cazuri rave, a ideilor de suicid. 0ot n depresiile rave ne putem ntalni cu
neativismul verbal, cu mutismul, adica refuzul de a vorbi, de a comunica.
1n aceste cazuri, ntrebarile vor fi scurte, spre a nu solicita capacitatea de concentrare, reluate dupa o pauza, fara insistente si
persuasiune care pot determina o blocare a comunicarii. @ncercam sa convinem ca tot ceea ce facem este n scopul de a!l ocroti, de a!l
a"uta.
+ulburarile de au". ,urditatea totala (mai rar) sau partiala (mai frecvent) sau hipoacuzia sunt frecvente la o persoana n varsta
al carui auz diminua chiar n cadrul mbatranirii normale. @n aceste cazuri, ne pozitionam n asa fel ncat sa ne poata vedea fata si buzele
n timp ce vorbim. Eerificam daca persoana foloseste proteza auditiva, daca este deschisa, daca bateria este functionala. Eorbirea va fi
clara, simpla, cu fraze scurte, vom vorbi mai tare, dar fara a tipa, rostind silabele mai rar. %dauam mimica si estica. ;u ne enervam,
fiindca persoana nu ne aude, sau nca nu aude, deoarece nu am luat masurile mentionate anterior. 'utem comunica, eventual, prin
semne, prin scris, prin desen.
+ulburarile de vedere. ,caderea acuitatii vizuale este de asemenea paralela cu naintarea n varsta. #ste de diferite rade,
pana la pierderea completa a vederii (cecitate vizuala). <imba"ul verbal este n prim plan, mi"loacele non!verbale iesind din discutie.
1nformam persoana n leatura cu orice alte zomote, alte persoane care intra n camera, diferite manevre necesare de pilda unei
examinari, cercetarii unor documente personale.
+ulburarile de *ntelegere si de exprimare. ,e ntalnesc la persoanele cu suferinte cerebrale, cu sechele dupa accidente
cerebrale!vasculare si se traduc prin: incoordonarea n vorbire, dificultati n ara"amentul cuvintelor n fraza, inabilitate de a!si asi
cuvintele, imposibilitatea de a raspunde (n termeni de specialitate afazie, disfazie, dislexie).
,e pun ntrebari care sa comporte raspunsuri prin *da+ si *nu+, sau printr!un dat din cap. %cordam mai mult timp pentru a obtine
raspunsurile. 9bservam concomitent comportamentul si limba"ul non!verbal.
-ervo"itatea. >nele persoane varstnice pot fi surprinse intr!o stare deosebita de iritabilitate, de nervozitate, determinate de
suparare sau fara o explicatie anume( nervozitatea poate traduce teama, anxietate sau neputinta, stari ce pot fi prevenite si risipite prin
explicatii si asiurari. @ncercam sa!i deturnam atentia de la obiectul supararii, nervozitatii, antrenand persoana n alte activitati pentru o
perioada mai scurta sau mai luna, dupa care revenim la scopul comunicarii. @n nici un caz nu ne vom enerva si nu vom raspunde *cu
aceeasi moneda+.
/iolenta. 9 situatie mai speciala pe care o putem ntalni la unele persoane n varsta si care sa se explice printr!o serie de
cauze (pe care trebuie sa le investiam dinainte): leziuni cerebrale, senilitate, diverse afectiuni psihice, consum de alcool, reactii
secundare la unele medicamente care pot determina stari de aitatie.
;e informam, de asemenea, naintea initierii comunicarii, privind potentialul de violenta (accese de violenta n antecedente,
confuzie si dezorientare, aitatie, iritabilitate, impulsivitate, non!cooperanta, suspiciune).
=aca suspectam un potential de violenta, vom lua urmatoarele masuri: informarea celorlalti membri ai echipei (e recomandabil
sa nu abordam sinuri o astfel de persoana), identificarea eventuala a unor anumite cauze care pot declansa violenta, plasarea
persoanei ntr!o camera unde poate fi observata n permanenta, ndepararea obiectelor contondente( nu vom atine persoana si nici nu
vom face miscari bruste spre aceasta, spre a nu!i declansa reactii de aparare, aresivitate. ,e pastreaza o anumita distanta de
persoana, evitam sa stam cu spatele. =aca nu reusim, apelam la a"utor, chiar specializat: psiholo, psihiatru, ambulanta.
.lansul. 'utem ntalni persoane care plan usor, emotive, labile sau plan spontan, nestapanit, nemotivat, n anumite
nbolnaviri cerebrale cum sunt unele forme de scleroza cerebrala ) sindromul pseudo!bulbar. @n prima situatie plansul este o supapa de
usurare, de descarcare a tensiunilor si de aceea trebuie naduit. ;u!i vom cere sa nceteze plansul, nu vom plane alaturi, fiindca nu
este un model de empatie, de compasiune recomandabil n aceste cazuri.
Eom ramane alaturi, cu rabdare pana se linisteste, asiurandu!i intimitatea. /olosim atinerea ca mi"loc de comunicare si
apropiere. =upa ce va nceta plansul, vom relua comunicarea, cu ri"a, cu blandete, cu mena"amente si cu tact.
%m insistat mai mult asupra comunicarii fiinca, dincolo de rostul sau n castiarea ncrederii n obtinerea de informatii, n
identificarea nevoilor, ne a"uta n cunoasterea individualizata. @n eneral, comunicarea este cel mai important mi"loc de evaluare. 9
comunicare eficienta asiura cea mai mare parte a evaluarii. #ste o evaluare directa, chiar daca nu ntodeauna este suficienta, avand n
unele cazuri nevoie si de heteroevaluare, adica de informatii culese de la alte persoane din antura", ramane totusi esentiala.
,i evaluarea presupune o formare adecvata, cunostinte de psiholoie, putandu!se afirma ca este si o arta.
#valuarea este nsa mai concreta, ceea ce a facut ca sa poata fi standardizata, fapt ce usureaza mult (si directioneaza)
activitatile profesionistilor care au drept obiect al muncii o latura sau alta a protectiei si a"utorului persoanelor varstnice.
1. COMUNICARE- NOIUNI GENERALE. FORMELE COMUNICRII
1nscris in traditia teoretica si metodoloica a ,colii de la 'alo %lto, el combina interactionismul simbolic cu alte
abordari !( analiza dramaturica, de pilda !( pentru a demonstra retorica vietii cotidiene. 1n :767, Moffman cunoaste, cu <a
representation de soi dans la vie Yuotidienne, un succes rasunator in randul socioloilor si al studentilor: dezvoltand sistematic
ideea potrivit careia lumea este un teatru, el prezinta contactele si raporturile dintre indizi ca pe niste ritualuri in care
mecanismele de identificare, de obedienta sau de recunoastere asculta de o ramatica implicita. #l isi intreprinde minutioasa
analiza a ritualurilor pe parcursul mai multor lucrari: acordand o mare importanta conceptului de interactiune, el afirma ca
fiecare individ poseda o anumita imaine despre el insusi, pe care incearca sa o impuna la fiecare noua intalnire.
Eiata sociala este asemenea unui repertoar plin cu situatii tip, iar interlocutorii cauta inainte de toate sa reprezinte un rol. ;u
este vorba sa ne aliniem pasiv la o norma, fiindca fiecare incearca sa se impuna in lumina cea mai avanta"oasa pentru el.
$onversatiile cele mai banale constituie, de fapt, mici lupte simbolice.
%ctionand intr!un cadru cu caracteristici date, indivizii adopta atitudini si comportamente
(imbracaminte, esturi, discurs) deduse din practica interactiunii sociale, pe care le alterneaza dupa impre"urari. =e!a lunul
unei sinure zile, putem "uca, pe rand, rolul de fii, de parinti, de subalterni, sau de sefi, de pacienti, de cumparatori etc. /ara
precizarea relatiei de rol intre persoanele care interactioneaza, aleerea varietatii linvistice adecvate intalnirii, adica a
reistrului comunicarii, are de suferit. Aolul este deci factorul determinant in stabilirea reistrului, pe care il selecteaza din
multimea modurilor de exprimare diferite invatate de individ pe parcursul vietii.
%leeti trei roluri sociale si alcatuiti fise cu asteptarile voastre vis!a!vis de acestea (ce are voie si ce nu are voie sa faca o
persoana aflata in acest rol).
>rmariti apoi o persoana care se afla intr!un astfel de rol( verificati!va ipotezele si comentati rezultatele.
Aealizati acelasi exercitiu in cazul unor roluri sociale cu impact mediatic
(presedinte de stat, premier, vedeta de televiziune, om de cultura etc.). $um poate fi folosita o asemenea analiza in schitarea
unei strateii de imaine pentru respectiva persoana[
>rmariti cu atentie conversatii ale coleilor vostri care va sunt accesibile(
incercati sa deduceti din comportamentul comunicational care sunt imainile de sine ale participantilor la comunicare( discutati
rezultatele observatiei cu coleii implicati, daca relatiile voastre va permit acest lucru.
2. $9B>;1$%A#% 1;0#A'#A,9;%<%
'rima si probabil cea mai raspandita situatie de comunicare verbala este comunicarea interpersonala.
1n aceasta situatie, o persoana (sau un rup) interactioneaza cu alte persoane (sau rup) fara a"utorul unui mi"loc mecanic.
,ursa si receptorul in aceasta forma de comunicare se afla unul in imediata apropiere fizica a celuilalt. $onvorbirea cu o
persoana din familie, participarea la o discutie si conversatia sunt toate exemple de comunicare interpersonala. ,ursa
(emitatorul)
in aceasta situatie de comunicare poate fi unul sau mai multi indivizi( asemenea si receptorul.
$odificarea este de reula un proces care consta intr!o sinura etapa, de vreme ce sursa transforma andurile in discurs siLsau
esturi. ,e pot folosi mai multe canale. Aeceptorul poate vedea, auzi sau atine sursa. Besa"ele sunt relativ reu de intrerupt si
sunt produse fara cheltuieli mari. 1n plus, mesa"ele interpersonale pot fi private sau publice. Besa"ele pot si trebuie sa fie
alcatuite in asa fel incat sa corespunda situatiei si partenerului de comunicare. =ecodarea este tot un proces intr!o sinura
etapa folosit de acei receptori care pot percepe mesa"ul. /eed!bac\!ul este imediat si se face uz de canale vizuale si auditive.
Fomotul poate fi semantic sau de mediu.
#xista si un alt tip de comunicare interpersonala, cea a"utata de mecanisme. $ea mai importanta caracteristica a comunicarii
interpersonale a"utata de masini este faptul ca permite sursei si receptorului sa fie despartiti atat in spatiu, cat si in timp. #a
combina atat caracteristicile comunicarii interpersonale fata!in!fata, cat si cele ale comunicarii de masa.
$el mai simplu mod de a intelee relatiile de comunicare interpersonala pare sa fie modelul
*fereastra Pohari+ (fiura I). =atoram cercetatorilor americani Poseph <uft si Oarr. 1nham
(Poseph <uft, Mroup 'rocesses: %n 1ntroduction to roup =.namics, apud Bihai =inu,
$omunicarea) ideea de a reprezenta nivelul de cunoastere reciproca a persoanelor ana"ate intr!o interactiune comunicativa
sub forma unui desen, botezat, dupa prenumele alutinat al celor doi autori, Pohari. #ste o fereastra cu patru patrate, fiecare
patrat reprezentand persoana in relatie cu ceilalti.
$unoscut mie ;ecunoscut mie
:
'artea mea publica
I
'artea mea inconstienta
$unoscut celorlalti
=espre mine si comportarea mea cunoscute atat mie, cat si celorlalti. ;u am probleme cu aceste aspecte.
=ate despre mine pe care ceilalti le pot observa, dar pe care eu nu le cunosc.
J
'artea mea privata
5
'artea mea potentiala
;ecunoscut celorlalti
=ate despre mine pe care le stiu numai eu si sunt necunoscute celorlalti.
=ate despre mine care sunt necunoscute atat mie, cat si celorlalti.
/iura I
'atratul : !( arata in ce masura doua sau mai multe persoane pot da si primi in mod liber informatii, pot lucra impreuna, se pot
bucura de experiente comune. $u cat este mai mare acest patrat, cu atat contactul cu realitatea este mai bun si persoana este
preatita sa!si a"ute prietenii si pe sine.
'atratul I !( este numit si *zona oarba+. $ea mai simpla ilustrare o reprezinta ticurile verbale de care persoana respectiva nu
este constienta, dar care sunt evidente pentru ceilalti. =e exemplu, tendinta de a vorbi mult in cadrul unui rup poate fi evidenta
pentru toata lumea in afara aceluia care o face.
'atratul
#xista vorbitori care ne fascineaza. 1ar fascinatia nu vine num ai din ceea ce se comunica, ci, mai ales, din felul in care se comunica. 1n
astfel de situatii suntem in prezenta a *doua limba"e+, spune 'aul ]atzla^ic\, intr!un eseu care poarta chiar acest titlu. >nul dintre ele
poate fi transpus in reuli, i se pot identifica elementele constitutive: este limba"ul rational, cuantificabil in fraze, "udecati, propozitii,
cuvinte, silabe, sunete. $elalalt este m etaforic, fiurat, opereaza nu cu semne, ci cu simboluri.
=in punctul de vedere al analizelor de limba" si comunicare, primul limba" este atribuit unor fenomene de andire diri"ata, celalalt unor
fenomene de andire nediri"ata. <imba"ul datorat fenomenelor de andire diri"ata urmeaza leile linvistice, se supune reulilor
ramaticale, ale sintaxei si semanticii. <imba"ul datorat fenomenelor de indire nediri"ata constituie o tesatura in care sunt prinse
reprezentarile, experientele, esturile, atitudinile, trasaturile de personalitate,
*farmecul+ vorbitorului.
/ormele andirii nediri"ate se dovedesc a avea un caracter pronuntat individual si sunt mai putin susceptibile de normare in vederea
constituirii unei discipline de studiu. /ormele andirii diri"ate, care nu au un specific individual accentuat, ci unul eneral, au fost
asamblate intr!o disciplina, intr!o teorie a limba"ului. =e aceea doar acestea pot fi studiate cu pertinenta si in mod sistematic. <a acest
limba" ne vom referi in continuare.
:. <1BN% !( <1BN%P: $<%A1/1$%A1 $9;$#'0>%<#
I. 9'#A%019;%<1F%A#% <1BN%P><>1
J. <1BN%P ,1 %$01>;#
5. $9B>;1$%A#% <1;ME1,01$% !( B9=#<# 0#9A#01$#
6. $9B>;1$%A#% 9A%<% !( ,01<>A1 =# $9B>;1$%A#
2. $9B>;1$%A#% 1;0#A'#A,9;%<%
4. $9B>;1$%A#% E#AN%<%
:. <1BN% !( <1BN%P: $<%A1/1$%A1 $9;$#'0>%<#
:. <1BN% !( <1BN%P: $<%A1/1$%A1 $9;$#'0>%<#
*0oate popoarele de pe pamant, in ciuda diversitatii idiomurilor, vorbesc unul si acelasi limba"+ sustine Neauz_e. 0oate limbile au un
fundament comun, o ratiune fondatoare comuna, datorita faptului ca servesc aceluiasi scop: semnificarii prin intermediul limbii,
transmiterii andurilor personale unor altor oameni.
Eorbirea este o olinda, uneori o fereastra, a noastra, a eu!lui, a persoanei. 'ersoana nu apare numai in hainele care invesmanteaza
corpul nostru, ci si in cuvintele care imbraca ceea ce dorim sa comunicam.
<imba" ! desemneaza ceea ce este comun in modul in care toate fiintele omenesti folosesc cuvantul sau scrisul. #ste un cuvant folosit
mai ales la sinular( el reprezinta o aptitudine care este sinulara in lumea animala( il putem defini drept orice sistem sau ansamblu de
semne care permite exprimarea sau comunicarea( in sens strict, reprezinta o institutie universala si specifica umanitatii, care comporta
caracteristici proprii.
<imba !( (sens comun) !( produs social particular al facultatii limba"ului, ansamblu de conventii necesare comunicarii, schimbului de
informatii, adoptate in mod mai mult sau mai putin conventional de catre vorbitorii unei societati, pentru exercitarea acestei functii prin
vorbire.
=aca limba"ul este facultatea sau aptitudinea de a construi un sistem de semne, intraductibil sau universal, limba este instrumentul de
comunicare propriu unei comunitati umane. <imbile, ca expresii particulare, ca realizari con"uncturale ale limba"ului, sunt susceptibile de a
fi traduse.
Eorbirea !( actul prin care se exercita functia linvistica( vorbirea intr!o limba este activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de
decodare a comunicarii.
=istinctia dintre limba si vorbire constituie, dupa cum se stie, dihotomia saussuriana primordiala careia i se subordoneaza toate celelalte
opozitii evidentiate de linvistica structurala. 'entru
,aussure, limba constituie un sistem existent in mod virtual in constiinta unei comunitati umane determinate sub forma unui ansamblu de
reuli si conventii acceptate tacit de membrii corpului social, care le permite acestora exercitarea facultatilor limba"ului.
%ctualizarea limbii se realizeaza sub forma vorbirii, ce constituie latura concreta, de manifestare practica a posibilitatilor linvistice ale
indivizilor. %ceeasi distinctie se reaseste sub o terminoloie diferita la mai toti linvistii structuralisti (schemaLuza" la O"elmsev,
competenta Lperformanta la $homs\.).
,istem de semne !( unitati conventionale, abstracte, care prin combinare pot forma unitati semantice, cuvinte cu semnificatie, expresii cu
sens( sensul intrinsec al lor nu este altul decat referentialitatea lor.
$odul linvistic !( limba !( este necesar atat emitatorului cat si receptorului, pentru a realiza comunicarea. #l consta intr!o multitudine de
semne izolate, care se pot asocia pentru a desemna un referent, dintr!un set de reuli dupa care se face asocierea acestor desinatori
pentru a exprima o imaine mentala, o reprezentare. 9ranizarea semnelor si combinarea sensurilor lor tin de sintaxa propozitiei sau a
frazei. 'racticile discursive !( tipuri de oranizare ale comunicarii
!( reprezinta utilizarea limbii in vorbire. %ctul enuntarii, al vorbirii, presupune recurerea la semnificant si semnificat, entitati statice ale
codului linvistic.
'entru a reusi, comunicarea intre indivizi are nevoie de inteleerea codului. Eorbirea este un act individual, pe cand limba este un
fenomen social, de rup. *Pocurile de vorbire+
(<. ]ittenstein) consacra sensul folosirii unor expresii in conformitate cu intrebuintarea lor.
,emnificatiile termenilor unei limbi se reasesc in dictionare. /iecare vorbitor are pentru un termen una sau mai multe semnificatii.
%sadar, fiecare vorbitor are un dictionar propriu pentru limbaLlimbile pe care oLle vorbeste. ,ensurile cuvintelor se pot schimba, in functie
de interpretarile care apar in cursul comunicarii. %sa se face ca unii vorbitori pot folosi cuvintele cu sensuri resite, false (adica
neconforme cu sensul de dictionar sau cu cel atribuit de rupul social in a carei limba se exprima).
=e aceea, ;. $homs\. aseste de cuviinta sa faca distinctia dintre competenta linvistica si performanta linvistica.
$ompetenta linvistica !( este data de ansamblul posibilitatilor pe care le are un subiect vorbitor al unei limbi in ceea ce priveste
capacitatea de a construi si de a recunoaste fraze corecte din punct de vedere ramatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le
identifica pe cele ambiue dintr!o anumita limba.
'erformantele linvistice ale vorbitorului unei limbi nu tin neaparat de competentele linvistice pe care le poate demonstra, ci de
capacitatea de a pune *in "oc+ zestrea acumulata de termeni (semnificanti) si complexul de reuli pentru a obtine sensuri noi.
'erformantele linvistice mai reclama si ansamblul cunostintelor despre lume ale subiectului si o anumita practica in abordarea si
estionarea relatiilor interumane, care pot functiona independent de competenta linvistica.
9 alta distinctie care se face in acest domeniu este cea intre limba si discurs. %ici discursul "oaca un rol analo vorbirii, atat doar ca e
vorba de o vorbire specializata. ,pecializarea implicata este datorata relatiei specifice care se stabileste in cadrul discursului intre sens si
efect de sens. =aca in cazul vorbirii, termenilor (cuvintelor) li se puteau atribui mai multe sensuri, fiind la latitudinea interlocutorilor sa
aleaa sensul care le convine sau cel pe care!l cunosc, in cazul discursului se pleaca de la asumtia ca in pofida infinitatii de valori ale
unui termen, unei unitati de semnificatie minimale ii corespunde un sens si numai unul.
<imba si andire
1n linvistica, o teorie foarte lar acceptata afirma, cu arumente puternice, ca o limba impune andirii o oranizare oriinala.
,aussure (apud $ristian Na.lon, Havier Binot, $omunicarea), considera ca, fara limba", andirea ar ramane o nebuloasa
dezoranizata: doar el permite andirii sa se oranizeze. $um nu exista un limba" in sine, ci doar limbi multiple si diferite, andirea unui
individ ramane intr!o lara masura dependenta de limba pe care a
invatat!o. /ormulei celebre a lui Oumboldt, potrivit careia o limba este
*o viziune a lumii+ (]eltanschauun) ii raspunde, in definitia lui
Bartinet, o afirmatie orientata in acelasi sens: limba este calificata drept *instrument de comunicare in functie de care experienta umana
se analizeaza, in mod diferit de la o comunitate la alta`+ 0oate acestea contrazic opinia enerala, dar complet falsa, potrivit careia
diversitatea limbilor se reduce la o diversitate de etichete, sau de semnale, leate de semnificatii invariabile care ar reflecta direct
realitatea.
<imba are anumite functiuni, are o anumita utilizare. 'rintre aceste functiuni, specialistii considera ca predominanta fie functia de
comunicare, fie functia de reprezentare. %ceasta se explica foarte usor: cele doua sunt leate, dupa cum s!a constatat inca din #vul
Bediu. Mandirea devine comunicabila doar pentru ca limba permite sa se afecteze semnale unor elemente de andire, deci sensului. ,i
necesitatile comunicarii, in mod reciproc, conduc la obliatia de a se pune ordine in andire. %ceasta nu se intampla doar in momentul in
care ne exprimam. =e achizitia unei limbi, fie in primii ani de viata, fie mai tarziu, se leaa cu siuranta o structurare specifica a andirii
care, fara sa o limiteze la tipare riide si definitive, ii permit sa corespunda andirii celuilalt, multiplicand in acelasi timp posibilitatile de
imboatire.
$hiar daca in ansamblu linvistii sunt de acord asupra faptului ca limba influenteaza andirea, opinia lor variaza asupra profunzimii
acestei influente. 'entru unii !( ipoteza afirmata de Oumboldt!,apir ]horf, decupa"ul semantic astfel indus de o limba este in intreime
oriinal, in asa fel incat intre doua decupa"e tinand de doua limbi diferite, nu exista multe puncte comune. 'entru altii, universul semantic
al umanitatii conserva o anumita unitate, limbile nu sunt in
intreime ireductibile unele fata de celelalte. =aca ar fi altfel, cum ar fi posibile traducerile[
Aealizati un eseu avand ca tema relatia limba !( andire si modul in care aceasta relatie influenteaza raporturile de comunicare intre
culturi diferite sau
intre indivizi ce apartin unor culturi diferite. >n posibil punct pe plecare il poate constitui o experienta personala ce exemplifica aceste
raporturi.
I. 9'#A%019;%<1F%A#% <1BN%P><>1
1ntrebari leitime se ridica atunci cand se pune problema achizitionarii de catre fiinta umana a limba"ului. $um se invata sensurile si
modurile de combinare ale cuvintelor si expresiilor[ $um se a"une la performante linvistice[ %cestor intrebari li se poate raspunde
parcurand urmatoarele trei etape ale operationalizarii limba"ului:
- analiza indicilor acustici(
- sinteza si elaborarea reprezentarilor lexicale(
- inteleerea.
%naliza indicilor acustici
- perceptia cateoriala !( invatarea sunetelor elementare si ruparea lor(
- adaptarea selectiva !( pentru a identifica mai multi termeni e nevoie de o prezentare variata de foneme si de parametri linvistici(
- combinatii de foneme !( reprezentarea silabica: capacitatea de a uni in silabe mai multe semne.
,inteza si elaborarea reprezentarilor lexicale
- lexicul intern !( ansamblul de reprezentari corespunzatoare unitatilor semnificative dintr!o limba(
- efectul de frecventa !( lexicul intern creste cu cat cuvintele sunt folosite mai des(
- efectul de amorsare !( lexicul intern scade in conditiile nefolosirii cuvintelor.
1nteleerea nu se reduce la identificarea cuvintelor dintr!un mesa", unitatea sintactica pe care trebuie sa o poata prelucra vorbitorul
pentru a comunica este fraza. 'erceptia linvistica este data de nivelul competentei linvistice, iar inteleerea este consecinta directa a
radului de performanta linvistica a subiectului. %ceste doua aspecte ale procesului de operationalizare a limba"ului se completeaza
reciproc, abia aici, la nivelul inteleerii intalnindu!se competenta si performanta linvistica care, in afara procesului de operationalizare,
functioneaza independent.
J. <1BN%P ,1 %$01>;#
9 importanta deosebita pentru intemeierea limba"ului este data de relatia acestuia cu actiunea. =aca se considera ca exista o distanta
intre *limba+ si *vorbire+, cum cred anditorii neo!pozitivisti, atunci nu trebuie sa se analizeze decat codul linvistic. $onsiderand pentru
inceput aceasta supozitie, analizele linvistice pun in lumina trei tipuri de abordari si de
intemeieri posibile:
!( sintactica(
!( semantica(
!( pramatica.
'erspectiva sintactica !( consta in determinarea reulilor care permit, prin combinarea simbolurilor elementare, construirea de fraze sau
fomule linvistice corecte.
'erspectiva semantica !( isi propune sa furnizeze mi"locul de interpretare a formelor linvistice si sa le puna in corespondenta cu altceva,
altceva care poate fi realitatea sau formele altei limbi sau ale altui limba" (non!verbal).
'erspectiva pramatica !( isi propune sa analizeze formele limbii asa cum le utilizeaza vorbitorii care intentioneaza sa actioneze unii
asupra altora prin intermediul limbii.
,coala de la 9xford
%ustin incearca o abordare a limba"ului din perspectiva enunturilor. #l distine enunturi constatative si enunturi performative. #nunturile
constative descriu un eveniment (*%zi e luni.+) fara a avea pretentia de a induce o modificare in relatia emitator!receptor. #nunturile
performative incearca sa modifice relatia emitator!receptor, sa produca un efect, cel mai adesea asupra receptorului. >lterior %ustin isi va
modifica punctul de vedere, constatand ca orice act de vorbire, fie el constativ sau performativ, poate induce o atitudine in receptor.
%stfel, adancind analiza, el constata ca orice tip de act al vorbirii comporta trei aspecte concomitente, insa in rade diferite de intensitate.
%ceste trei aspecte sint:
- locutia(
- ilocutia(
- perlocutia.
<ocutia !( consta in articularea si combinarea de sunete, in evocarea si combinarea sintactica a notiunilor si sensurilor, in actul de vorbire
propriu!zis(
1locutia !( enuntul exprimat in fraza reprezinta el insusi un act, o anume transformare a raporturilor dintre interlocutori. =e exemplu, cand
spun *promit`+ inseamna ca ma ana"ez la o actiune care va modifica asteptarea interlocutorului( la fel cum atunci cand spun *iti
interzic`+ doresc sa intrerup o actiune a interlocutorului. 'rintr!un act ilocutoriu al enuntarii ana"ez o actiune specifica.
'erlocutia !( enuntul are *incapsulata+ o teleoloie de ordin comunicational. ,copul explicit al enuntarii poate sa nu fie exprimat sau sa nu
fie identificabil in enunt, decat in urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea interlocutorului. %ctul
perlocutionar este inserat in interstitiile unei situatii de fapt. #l poate exprima si recursul la un alt tip de cod comunicational sau de
situatie, cunoscut de catre unii dintre vorbitori.
>n enunt, in momentul in care este emis, are mai multe obiective care se articuleaza unul pe celalalt: enuntatorul incearca sa faca in asa
fel incat acesta sa fie corect constituit (locutie), ca sensul sau sa fie recunoscut (ilocutie), ca acesta sa produca din partea auditorului o
anumita reactie (perlocutie).
5. $9B>;1$%A#% <1;ME1,01$% !( B9=#<# 0#9A#01$#
Pa\obson a fost printre primii care au suerat o schema a comunicarii linvistice. =in punctul sau de vedere, in orice act de comunicare
verbala intervin urmatorii factori constitutivi:
*=estinatorul trimite un mesa" destinatarului. 'entru a fi operant, mesa"ul necesita mai
intai un context la care sa faca trimitere (ceea ce, intr!o terminoloie oarecum ambiua, este numit *referent+), context sesizabil de catre
destinatar si care fie este verbalizat, fie este susceptibil de a fi verbalizat( apoi mesa"ul necesita un cod comun, in intreime sau cel putin
partial, atat destinatorului, cat si destinatarului (sau, in alti termeni, celui care codifica si celui care decodifica mesa"ul)( in fine, mesa"ul
necesita un contact, un canal fizic si o conexiune psiholoica intre emitator si destinatar, contact care le permite sa stabileasca si sa
mentina comunicarea+. (Pa\obson, $losin statements: <inuistics and 'oetics, apud $hristian Na.lon,
Havier Binot, $omunicarea)
%stazi, din punctul de vedere al linvistului, se impun anumite completari si rezerve. =e exemplu, situatia in care se desfasoara
comunicarea, nu fiureaza in aceasta schema: de fapt, prin termenul context, Pa\obson a desemnat in bloc trei factori pe care trebuie sa!
i diferentiem: a) ,ituatia comunicatorilor (emitatorul si destinatarul sunt, in momentul producerii mesa"ului sau al receptiei sale, intr!un
anumit loc si intr!un anumit moment si au, unul in raport cu celalalt, functii net diferentiate)( b) $ontextul, adica mesa"ele care fac parte
din acelasi ansamblu si de la care anumite elemente ale mesa"ului trebuie sa!si primeasca sensul, fiind adeseori reu de stiut pe cine
desemneaza acestea daca nu exista date furnizate in partea precedenta a mesa"ului( c) Aeferentul, la ceea ce trimite mesa"ul, ceea ce
incearca acesta sa descrie
(atunci cand descrie).
Pa\obson adopta un punct de vedere functional in interpretarea schemei sale, in sensul ca, un sistem cum este limba"ul este utilizat in
scopuri care trebuie explicitate. %stfel, factorii pe care
Pa\obson i!a delimitat in schema sa pot reprezenta obiectul unei analize separate in analizarea limba"ului. =ealtfel, in cunoscuta sa
*teorie a limbii+, din :7J5, Qarl Nuhler, plecand de la o schema mai simpla, defineste actul comunicarii linvistice prin analoie cu
transmisia radiofonica, ceea ce il determina sa adopte, pentru prima data, termenii de emitator, mesa" si receptor. Nuhler constata ca
vorbirea poate fi conceputa ca expresie in raport cu emitatorul, ca reprezentare in raport cu mesa"ul si ca apel in raport cu destinatarul. 1n
consecinta, ele distine functiile expresiva, reprezentativa si apelativa.
Aoman Pa\obson opereaza distinctia dintre forma si continutul mesa"ului, atasand functii distincte acestor doua componente. ,e a"une
astfel la o clasificare cuprinzand urmatoarele functii:
:. /unctia emotiva a comunicarii consta in evidentierea starilor interne ale emitatorului.
9 valoare emotionala foarte mare au inter"ectiile, unele forme verbale (modul optativ), epitetele si o suma intreaa de mi"loace stilistice
prin care exprimam reactile noastre sufletesti la contactul cu o realitate oarecare.
I. /unctia conativa, persuasiva, sau retorica indreptata catre destinatarul comunicarii de la care se intentioneaza sa se obtina un anume
tip de raspuns. /orma verbala conativa prin excelenta este modul imperativ. 1n calitatea sa de arta a construirii discursurilor persuasive,
retorica avea in vedere tocmai valorificarea potentelor conative ale comunicarii interumane.
J. /unctia poetica e centrata pe mesa". 0rebuie insa observat ca ea nu are in vedere si referinta, sau fenomenul real pe care il vizeaza
comunicarea. %sa se si explica aleerea de catre
Pa\obson a denumirii acestei functii. ,e stie ca, spre deosebire de limba"ul stiintific, pentru care ceea ce conteaza cu precadere este
despre ce se vorbeste, limba"ul poetic pune accentul pe cum se spune. =aca cel dintai privileiaza semnificatul, cel de!al doilea !(
semnificantul. 1n spatele cuvintelor dintr!un text stiintific se vad intelesurile pe care ele ni le dezvaluie, pe cand cuvintele unui poem sunt,
in mare masura, opace, ele retinand atentia cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca orice incercare de a le inlocui cu
sinonime sa distrua poeticitatea textului.
5. /unctia referentiala acopera referinta mesa"ului, dar ea vizeaza, in conceptia lui
Pa\obson, si cadrul situational in care are loc transmiterea acestuia. 1deea de a trata impreuna aceste doua aspecte pare sa se fi nascut
din dorinta de a separa printr!o cenzura unica aspectele ce tin de sintaxa mesa"ului de tot ceea ce priveste relatia acestuia cu realitati
exterioare, adica de componentele semantica si pramatica. =esi loica, abordarea aceasta a fost receptata de alti cerectatori drept
insuficient de pertinenta, motiv pentru care =erill O.mes a propus scindarea functiei "a\obsiene in doua: una propriu!zis referentiala,
axata pe subiectul comunicarii si alta contextuala sau situationala, orientata catre cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare.
6. /unctia metalinvistica se manifesta ori de cate ori in cadrul comunicarii apare necesitatea de a se atrae atentia asupra codului
utilizat. 'erifrazele explicative care precizeaza acceptiunea in care trebuie inteles un termen, esturile sau tonul ce indica receptorului
cheia in care trebuie decodificat mesa"ul, apartin toate sferei metalinvisticului.
2. /unctia fatica are in vedere caracteristicile mi"locului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. ;enumarate semnale
fatice insotesc comunicarea interpersonala: confirmari verbale sau prin miscari ale capului, dar mai ales "ocul privirilor prin care se
reconfirma mereu pastrarea contactului.
'otrivit conceptiei lui Pa\obson, cele sase functii pe care el le!a definit coexista practic in orice comunicare. =iferita de la caz la caz este
numai ierarhia lor de importanta, stratificarea rezultata constituind un criteriu de clasificare a evenimentelor verbale.
%sa cum a fost prezentata, schema comunicarii al carei autor era Pa\obson, necesita o profunda reoranizare conforma cu noile
cercetari( $atherine Qerbrat!9recchioni a conceput o schema a comunicarii linvistice (fiura :) destinata sa o inlocuiasca pe cea a lui
Pa\obson.
%ceasta schema prezinta diverse avanta"e si raspunde in ansamblu cererilor de revizuire.
$ompetentele
$ompetentele
$odificare !( B#,%P !( =ecodificare livistice si livistice si canal paralivistice paralivistice canal
#B10%09A A#$#'09A
$ompetentele
$ompetentele ideoloica si ideoloica si culturala culturala
=eterminari
=eterminari
*ps.+
*ps.+
$onstraneri
$onstraneri impuse de impuse de universul discursiv universul discursiv
Bodel de
Bodel de productie interpretare
/iura :
,a analizam aceasta schema. ,ituatia de comunicare, despre a carei absenta aminteam la
Pa\obson, nu fiureaza aici sub acest nume, deoarece ea este inlobata, impreuna cu
*constrinerile tematico!retorice+ in cadrul *constrinerilor impuse de universul discursului+.
%cestea din urma sunt dedublate. ,chema scoate in evidenta in repetate randuri faptul ca statutele emitatorului si receptorului nu sunt
identice, ca trebuie sa facem distinctia clara intre modelul de productie si modelul de interpretare. %cesta este si motivul pentru care
limba (care, in modelul lui
Pa\obson, era situata ca factor autonom in afara comunicatiilor), este, in aceasta schema, interata acestora. ,chema prevede ca
anumite esecuri ale comunicarii sunt datorate unei distante exaerat de mari intre limba asa cum o poseda emitatorul, sau crede ca o
poseda si limba pe care o poseda receptorul, sau crede ca o poseda. <imba nu mai este considerata o unitate stabila si unica ca la
Pa\obson( apare in schimb conceptul de competenta linvistica, cu o valoare explicativa mare in cadrul acestei scheme.
1n comunicarea linvistica intervin trei elemente care pun probleme de codificare si decodificare:
- variabilitatea enunturilor linvistice (fiecare individ are modul sau personal de a utiliza limba, cuvintele, sintaxa, intonatia, etc.).
$ompetenta linvistica presupune cunoasterea codului limbii utilizate, dar si capacitatea de a descifra si intelee enunturi foarte variat
compuse(
- 'olisemia si sinonimia semnelor linvistice. % decodifica un mesa" inseamna a alee semnificatia unui ansamblu de semne in functie de
contextul linvistic(
- #xistenta mesa"elor paralele (verbale, paralinvistice etc.) care pot fi complementare sau contradictorii unele in raport cu altele. $ele
paralele pot confirma, nuanta, relativiza si chiar contrazice mesa"ul linvistic propriu!zis(
- $odificarea si decodificarea mesa"elor implica si procesul de interpretare: sensul pe care receptorul il da mesa"ului in functie de
contextul comunicarii (in care intervin personalitatea, experienta, starea de spirit, sentimentele reciproce, starea interactionala a celor
care comunica etc. 1n enere este acceptat ca prin decodificarea unui mesa" aflam semnificatia mesa"ului, iar prin interpretare ii atribuim
sensul nostru. ,emnificatia este oarecum mesa"ul obiectiv, in timp ce sensul se refera la ceea ce facem noi cu mesa"ul respectiv (cum
reactionam la un mesa").
,electati :, I texte de maxim o paina (de preferinta, texte de tip literar). Aealizati o analiza a acestor texte aplicand modelul lui
Pa\obson si $atherine Qerbrat 9recchioni. 1n cazul modelului lui Pa\obson, va recomandam sa insistati pe identificarea functiilor
predominante pe care le realizeaza textul. Aealizati o sinteza comparativa a concluziilor desprinse in urma aplicarii celor doua modele pe
analiza de text.
6. $9B>;1$%A#% 9A%<%. ,01<>A1 =# $9B>;1$%A#
$omunicarea orala reprezinta, ca si comunicarea scrisa, un sistem propriu de reuli si norme, doar ca sensibil mai boat si mai complex,
datorita factorilor extra si para linvistici si a influentei decisive a cadrului situational.
9 analiza nuantata l!a facut pe cercetatorul Bartin Poos (apud Bihai =inu, $omunicarea) sa distina un numar de cinci trepte ale
comunicarii orale, ce constituie toti atatia pasi ai
indepartarii acesteia de riorile exprimarii scrise:
- ,tilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperativa, in care emitatorul nu isi cunoaste receptorul, iar acesta din urma nu e in
masura sa influenteze in vreun fel discursul celui dintai. # cazul unor emisiuni de radio sau televiziune, cu texte atent elaborate tocmai
pentru ca se stie ca inexistenta feed!bac\ului face imposibila a"ustarea lor pe parcurs.
- ,tilul formal corespunde adresarii catre un auditoriu numeros, ale carui reactii sunt, de data aceasta, perceptibile pentru vorbitor. ,i in
acest caz, discursul prezinta un nivel
inalt de coerenta, frazele fiind construite cu ri"a dintr!un material lexical cat mai variat. ,e evita sistematic repetitiile, recurerea la
expresii arotice sau prea familiare, elipsele si lasarea in suspensie a unor propozitii incepute.
- ,tilul consultativ este cel al discutiilor cu caracter profesional, de afaceri, al neocierilor si tratativelor. 'articiparea interlocutorului la
dialo este aici activa. ;u se mai poate vorbi de un plan detaliat al comunicarii, ci numai de informatie de baza,
imboatita pe parcurs, in conformitate cu solicitarile partenerilor de discutie. %bsenta unei preelaborari a discursului determina aparitia
unor elemente lexicale parazite, a ezitarilor si a reluarilor, a unor exprimari semiramaticale, ori chiar a dezacordurilor.
- ,tilul ocazional e specific conversatiilor libere intre prieteni. =e data aceasta a disparut chiar si baza informationala minima pe care
trebuia sa se construiasca dialoul. 'articipantii trec fara restrictii de la un subiect la altul, intr!o maniera neli"enta. 1n plus, isi fac aparitia
expresiile eliptice si folosirea unor termeni in acceptiuni speciale, cunoscute interlocutorilor din interactiuni verbale anterioare.
%pelul la elemente de arou este si el destul de frecvent.
- ,tilul intim se caracterizeaza prin recurerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci
ofera informatii despre starile si trairile intime ale subiectului. %sadar, functia referentiala e cu totul pusa in umbra de functia expresiva,
emotiva a comunicarii.
$lasificarea lui Poos are meritul de a semnala faptul ca in impre"urari diferite, vorbim *limbi+ diferite, cunoscute tuturor membrilor rupului
social, dar alternate dupa necesitati. $eea ce distine linvistica de sociolinvistica este tocmai faptul ca cea dintai se ocupa de studiul
unei limbi unice si unitare, in timp ce a doua are in vedere o multitudine de modalitati paralele de comunicare verbala.
=aca linvistica pune accentul pe unitatea limbii, sociolinvistica insista cu precadere asupra diversitatii, determinate atat de varietatea
statutelor locutorilor, cat si de contextul in care se desfasoara comunicarea.
1n cadrul unui nivel determinat al piramidei stilurilor, variatiile de exprimare verbala de la un vorbitor la altul sunt reflectate prin intermediul
conceptului de idiolect, definit drept *inventarul deprinderilor verbale ale unui individ intr!o anumita perioada a vietii sale (<iliana 1onescu
Auxandroiu, ,ociolinvistica !( orientari actuale).
1nscris in traditia teoretica si metodoloica a ,colii de la 'alo %lto, el combina interactionismul simbolic cu alte abordari !( analiza
dramaturica, de pilda !( pentru a demonstra retorica vietii cotidiene. 1n :767, Moffman cunoaste, cu <a representation de soi dans la vie
Yuotidienne, un succes rasunator in randul socioloilor si al studentilor: dezvoltand sistematic ideea potrivit careia lumea este un teatru,
el prezinta contactele si raporturile dintre indizi ca pe niste ritualuri in care mecanismele de identificare, de obedienta sau de
recunoastere asculta de o ramatica implicita. #l isi intreprinde minutioasa analiza a ritualurilor pe parcursul mai multor lucrari: acordand
o mare importanta conceptului de interactiune, el afirma ca fiecare individ poseda o anumita imaine despre el insusi, pe care incearca
sa o impuna la fiecare noua intalnire.
Eiata sociala este asemenea unui repertoar plin cu situatii tip, iar interlocutorii cauta inainte de toate sa reprezinte un rol. ;u este vorba
sa ne aliniem pasiv la o norma, fiindca fiecare incearca sa se impuna in lumina cea mai avanta"oasa pentru el. $onversatiile cele mai
banale constituie, de fapt, mici lupte simbolice.
%ctionand intr!un cadru cu caracteristici date, indivizii adopta atitudini si comportamente
(imbracaminte, esturi, discurs) deduse din practica interactiunii sociale, pe care le alterneaza dupa impre"urari. =e!a lunul unei sinure
zile, putem "uca, pe rand, rolul de fii, de parinti, de subalterni, sau de sefi, de pacienti, de cumparatori etc. /ara precizarea relatiei de rol
intre persoanele care interactioneaza, aleerea varietatii linvistice adecvate intalnirii, adica a reistrului comunicarii, are de suferit. Aolul
este deci factorul determinant in stabilirea reistrului, pe care il selecteaza din multimea modurilor de exprimare diferite invatate de
individ pe parcursul vietii.
%leeti trei roluri sociale si alcatuiti fise cu asteptarile voastre vis!a!vis de acestea (ce are voie si ce nu are voie sa faca o persoana aflata
in acest rol).
>rmariti apoi o persoana care se afla intr!un astfel de rol( verificati!va ipotezele si comentati rezultatele.
Aealizati acelasi exercitiu in cazul unor roluri sociale cu impact mediatic
(presedinte de stat, premier, vedeta de televiziune, om de cultura etc.). $um poate fi folosita o asemenea analiza in schitarea unei
strateii de imaine pentru respectiva persoana[
>rmariti cu atentie conversatii ale coleilor vostri care va sunt accesibile(
incercati sa deduceti din comportamentul comunicational care sunt imainile de sine ale participantilor la comunicare( discutati rezultatele
observatiei cu coleii implicati, daca relatiile voastre va permit acest lucru.
2. $9B>;1$%A#% 1;0#A'#A,9;%<%
'rima si probabil cea mai raspandita situatie de comunicare verbala este comunicarea interpersonala.
1n aceasta situatie, o persoana (sau un rup) interactioneaza cu alte persoane (sau rup) fara a"utorul unui mi"loc mecanic. ,ursa si
receptorul in aceasta forma de comunicare se afla unul in imediata apropiere fizica a celuilalt. $onvorbirea cu o persoana din familie,
participarea la o discutie si conversatia sunt toate exemple de comunicare interpersonala. ,ursa (emitatorul)
in aceasta situatie de comunicare poate fi unul sau mai multi indivizi( asemenea si receptorul.
$odificarea este de reula un proces care consta intr!o sinura etapa, de vreme ce sursa transforma andurile in discurs siLsau esturi.
,e pot folosi mai multe canale. Aeceptorul poate vedea, auzi sau atine sursa. Besa"ele sunt relativ reu de intrerupt si sunt produse
fara cheltuieli mari. 1n plus, mesa"ele interpersonale pot fi private sau publice. Besa"ele pot si trebuie sa fie alcatuite in asa fel incat sa
corespunda situatiei si partenerului de comunicare. =ecodarea este tot un proces intr!o sinura etapa folosit de acei receptori care pot
percepe mesa"ul. /eed!bac\!ul este imediat si se face uz de canale vizuale si auditive. Fomotul poate fi semantic sau de mediu.
#xista si un alt tip de comunicare interpersonala, cea a"utata de mecanisme. $ea mai importanta caracteristica a comunicarii
interpersonale a"utata de masini este faptul ca permite sursei si receptorului sa fie despartiti atat in spatiu, cat si in timp. #a combina atat
caracteristicile comunicarii interpersonale fata!in!fata, cat si cele ale comunicarii de masa.
$el mai simplu mod de a intelee relatiile de comunicare interpersonala pare sa fie modelul
*fereastra Pohari+ (fiura I). =atoram cercetatorilor americani Poseph <uft si Oarr. 1nham
(Poseph <uft, Mroup 'rocesses: %n 1ntroduction to roup =.namics, apud Bihai =inu,
$omunicarea) ideea de a reprezenta nivelul de cunoastere reciproca a persoanelor ana"ate intr!o interactiune comunicativa sub forma
unui desen, botezat, dupa prenumele alutinat al celor doi autori, Pohari. #ste o fereastra cu patru patrate, fiecare patrat reprezentand
persoana in relatie cu ceilalti.
$unoscut mie ;ecunoscut mie
:
'artea mea publica
I
'artea mea inconstienta
$unoscut celorlalti
=espre mine si comportarea mea cunoscute atat mie, cat si celorlalti. ;u am probleme cu aceste aspecte.
=ate despre mine pe care ceilalti le pot observa, dar pe care eu nu le cunosc.
J
'artea mea privata
5
'artea mea potentiala
;ecunoscut celorlalti
=ate despre mine pe care le stiu numai eu si sunt necunoscute celorlalti.
=ate despre mine care sunt necunoscute atat mie, cat si celorlalti.
/iura I
'atratul : !( arata in ce masura doua sau mai multe persoane pot da si primi in mod liber informatii, pot lucra impreuna, se pot bucura de
experiente comune. $u cat este mai mare acest patrat, cu atat contactul cu realitatea este mai bun si persoana este preatita sa!si a"ute
prietenii si pe sine.
'atratul I !( este numit si *zona oarba+. $ea mai simpla ilustrare o reprezinta ticurile verbale de care persoana respectiva nu este
constienta, dar care sunt evidente pentru ceilalti. =e exemplu, tendinta de a vorbi mult in cadrul unui rup poate fi evidenta pentru toata
lumea in afara aceluia care o face.
'atratul J !( se numeste si *aenda ascunsa+. Bai exact, acestea sunt informatii confidentiale pe care le am despre mine si nu m!am
hotarat sa le impart cu ceilalti. ;u este neaparat vorba despre intentii neative.
'atratul 5 !( stim ca aceasta zona exista pentru ca atat individul, cat si ceilalti cu care acesta intra in contact, descopera din cand in cand
noi comportamente care existau dintoteauna. >n individ poate fi surprins, de exemplu, de faptul ca preia conducerea rupului intr!un
moment critic, sau o alta persoana poate descoperi ca individul respectiv este foarte capabil sa impace factiuni aflate in razboi.
:
I
J
5
/iura J
/iura J ilustreaza care este proportia aproximativa a celor 5 zone cand un individ se afla
intr!un rup nou sau cand intalneste alta persoana necunoscuta. $onventiile sociale pun la dispozitie un tipar pentru a face cunostiinta si
se considera resit sa se reactioneze prea prietenos, prea repede si sa se dezvaluie prea mult de la inceput. %ceiasi fiura poate
reprezenta si pe cineva care are dificultati de comunicare cu ceilalti.
:
I
J
5
/iura 5
1n cazul reprezentat de fiura 5, cu cat primul patrat este mai mare, cu atat realitatea personala a individului depinde de acesta, in sensul
ca isi poate afirma dorintele folosindu!si abilitatile si interesele, fiind, in acelasi timp, mai util celorlalti. 1ndividul a aflat cu a"utorul feed
bac\ului parerea si sentimentele celorlalti relativ la el.
/ie ca este vorba de relatii intre prieteni, colei, asociati, intre superior si subaltern,
intre parti si oranizatie, relatiile de comunicare conform fiurii 5 se bazeaza pe mai multa
inteleere, colaborare si libertate in activitati. ,!a demonstrat, de asemenea, ca acest comportament stimuleaza creativitatea si da
rezultate mai bune, atat din punctul de vedere al individului, cat si al oranizatiei.
Aelatiile care urmeaza modelul din fiura J se caracterizeaza prin suspiciune, neincredere, tensiune, frica si atac pe la spate, care au ca
rezultat scaderea eficientei muncii si franarea dezvoltarii individului si a oranizatiei.
Auati prietenii, coleii si chiar pe cei cu care nu va aflati in relatii amiabile sa va alcatuiasca o afereastra Pohari+ care sa va reprezinte,
completand cu trasaturi ale caracterului si comportamentului dumneavoastra ferestrele : si I. Auati aceste persoane sa va ofere si niste
sfaturi pentru imbunatatirea relatiilor si a comunicarii interpersonale. /aceti schimb de asemenea portrete. $are sunt observatiile
voastre[
,unteti de acord cu modelul oferit [
=ifera caracterizarile si sfaturile facute de prieteni, de cele ale unor colei obisnuiti sau de ale celor cu care nu va aflati in relatii amiabile[
=aca da, de ce credeti ca sunt diferite[ $e rol a avut comunicarea in structurarea acestor portrete[
%rumentati.
/9AB#<# $9B>;1$%A11 9A%<#
/ormele comunicarii orale
Bonoloul !( forma a comunicarii in care emitentul nu implica receptorul( in aceasta forma a comunicarii exista totusi feed!bac\, dar nu
exista un public anume( in acelasi timp nici nu se poate vorbi de existenta unui monolo absolut.
$onferinta !( conferinta clasica !( presupune o adresare directa, publica, in care cel care sustine conferinta !( conferentiarul !( evita sa
enunte propriile "udecati de valoare, rezumandu!se sa le prezinte cu fidelitate pe cele ale autorilor despre care conferentiaza( conferinta
cu preopinenti !( in cadrul acestei forme de comunicare se prezinta mai multi conferentiari, care prezinta idei opuse pe aceeasi tema(
conferinta cu preopinenti poate fi reizata sau spontana.
#xpunerea !( este forma de discurs care ana"eaza in mod explicit personalitatea, opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbeste, care
isi transmite opiniile cu privire la un subiect.
'releerea !( este situatia comunicativa in care publicul care asista la o preleere a avut posibilitatea sa sistematizeze informatii, fapte,
evenimente anterioare ana"arii acestui tip de comunicare( presupune un nivel de abordare mai ridicat, fara o introducere de acomodare
cu subiectul pus in discutie.
Aelatarea !( o forma de comunicare in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare, apeland la un tip sau altul de limba", a unei
realitati obiective, a unor stari de fapt, a unor actiuni fara implicarea celui care participa, ferita de subiectivism si de implicare personala.
=iscursul !( forma cea mai evoluata si cea mai pretentioasa a monoloului, care presupune emiterea, arumentarea si sustinerea unor
puncte de vedere si a unor idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala in evolutia domeniului respectiv.
0oastul !( o rostire ana"ata cu prile"ul unor evenimente deosebite( nu trebuie sa depaseasca J, 5 minute( trebuie sa fie o comunicare
care face apel la emotionalitatea celor prezenti, dar cu masura.
%locutiunea !( reprezinta o interventie din partea unui vorbitor
intr!un context comunicational, avand drept scop ilustrarea unui punct de vedere( nu trebuie sa depaseasca :3 minute.
'ovestirea !( este forma cea mai ampla a comunicarii, in care se folosesc cele mai variate modalitati, care face apel la imainatie si
sentimente, la emotii, la cunostinte anterioare( in mod deosebit ii este specifica ana"area dimensiunii temporale sub forma trecutului(
subiectivitatea povestitorului este prezenta din plin, lasandu!si amprenta pe forma si stilul mesa"elor transmise.
'ledoaria !( este asemanatoare ca forma si functie discursiva cu alocutiunea, diferentiindu!se de aceasta prin aceea ca prezinta si
sustine un punct de vedere propriu.
'redica !( tip de adresare in care posibilitatea de contraarumentare si manifestare critica sunt reduse sau chiar anulate( specifica
institutiilor puternic ierarhizate.
1nterventia !( situatia in care emitatorul vine in spri"unul unor idei ale unui alt participant la discutie, acesta din urma declarandu!si, fie si
tacit, acordul cu mesa"ul enuntat( prin interventie emitentul adanceste un punct de vedere si il sustine.
1nterpelarea !( situatia in care cineva, aflat in postura de distribuitor de informatie, cere unor anumite surse o mai buna precizare in
anumite probleme, pe anumite domenii.
=ialoul !( comunicare in cadrul careia mesa"ele se schimba intre participanti, fiecare fiind pe rand emitator si receptor( participantii la
dialo fac un schimb de informatii( toti participantii la dialo se considera eali, isi acorda acelasi statut.
=ezbaterea !( o forma a comunicarii in care nu sunt implicate structuri evaluative( este destinata clarificarii si aprofundarii unor idei( nu
are un centru de autoritate vizibil, dar are un moderator.
,eminarul !( forma de comunicare dialoala care implica serioase structuri evaluative( are un centru autorizat de comunicare, care este si
centrul de conducere al discutiilor din cadrul seminarului.
1nterviul !( forma riida a dialoului, in care rolurile de emitent si receptor nu se schimba( este folosit ca metoda de obtinere de informatii
in presa( de aceea cunoaste o intreaa teorie( formele dialoului: *in palnie+, *liniar+, *tunel+.
$olocviul !( este forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o anumita idee, in baza unei discutii, pe un anumit subiect,
prin participarea fiecaruia la discutii imboatindu!se sfera subiectului abordat.
$onstruiti schite cu un continut ce va este familiar care sa va a"ute sa realizati: a) preleere b) povestire c) pledoarie d) interviu e)
expunere f) alocutiune
4. $9B>;1$%A#% E#AN%<%
1n procesul de comunicare pot fi identificati o serie de stimuli care impun acestui act specific uman un caracter individual. %cestia sunt de
natura interna sau de natura externa.
,timulii de natura interna:
- experientele personale, mentale, fizice, psiholoice si semantice, *istoria+ fiecaruia(
- atitudinile personale datorate educatiei si instructiei fiecaruia, nivelului si pozitiei sociale, profesiei(
- perceptia si conceptia noastra despre lume, despre noi insine, despre interlocutori(
- propriile deprinderi de comunicator si nivelul de comunicare al interlocutorului.
,timulii de natura externa:
- tendinta de abstractizare !( operatie a andirii prin care se urmareste desprinderea si retinerea doar a unei insusiri si a unor relatii
proprii unui f apt(
- tendinta deductiva !( tendinta de a aseza faptele sau enunturile intr!un rationament care impune concluzii ce rezulta din propuneri si
elemente evidente(
- tendinta evaluarii !( tendinta de a face aprecieri prin raportarea la propriul sistem de valori, la alte sisteme, la alte persoane.
Eorbitorul
,ituatia *vorbirii+, a trecerii limbii in act presupune o serie de abilitati necesare interlocutorilor pentru a reusi o comunicare eficienta. =aca
pana aici am prezentat conditiile teoretice ale comunicarii, e cazul sa ne indreptam atentia spre conditiile cerute de operationalizarea
comunicarii. ,i vom aborda mai intai conditiile care tin de personalitatea vorbitorului, a comunicatorului:
- claritate !( oranizarea continutului de comunicat astfel incat acesta sa poata fi usor de urmarit( folosirea unui vocabular adecvat temei
si auditorului( o pronuntare corecta si completa a cuvintelor(
- acuratete !( presupune folosirea unui vocabular boat pentru a putea expr ima sensurile dorite( cere exploatarea completa a subiectului
de comunicat(
- empatie !( vorbitorul trebuie sa fie deschis tuturor interlocutorilor, incercand sa
inteleaa situatia acestora, pozitiile din care adopta anumite puncte de vedere, sa
incerce sa le inteleaa atitudinile, manifestand in acelasi timp amabilitate si prietenie(
- sinceritate !( situatia de evitare a riiditatii sau a stanaciei, recurerea si mentinerea
intr!o situatie naturala(
- atitudinea !( evitarea miscarilor bruste in timpul vorbirii, a pozitiilor incordate sau a unora prea relaxate, a modificarilor bruste de pozitie,
a scaparilor de sub control a vocii(
- contactul vizual !( este absolut necesar in timpul dialoului( toti participantii la dialo trebuie sa se poata vedea si sa se privesca,
contactul direct, vizual, fiind o proba a credibilitatii si a dispozitiei la dialo(
- infatisarea !( reflecta modul in care te privesti pe tine insuti: tinuta, vestimentatia, trebuie sa fie adecvate la locul si la felul discutiei, la
statutul social al interlocutorilor(
- postura !( pozitia corpului, a mainilor, a picioarelor, a capului, a spatelui, toate acestea trebuie controlate cu abilitate de catre vorbitor(
- vocea !( urmariti daca sunteti auziti si intelesi de cei care va asculta, relati!va volumul vocii in functie de sala, de distanta pina la
interlocutori, fata de zomotul de fond(
- viteza de vorbire !( trebuie sa fie adecvata interlocutorilor si situatiei( nici prea mare, pentru a indica urenta, nici prea inceata, pentru a
nu pierde interesul ascultatorilor(
- pauzele de vorbire !( sunt recomandate atunci cand vorbitorul doreste sa preateasca auditoriul pentru o idee importanta.
%scultatorul
'entru a intelee de ce actiunea de a asculta este importanta in comunicare, e necesar sa trecem in revista fazele ascultarii.
- auzirea !( actul automat de receptionare si transmitere la creier a undelor sonore enerate de vorbirea emitentului( exprima impactul
fizioloic pe care!l produc undele sonore(
- inteleerea !( actul de identificare a continutului informativ comunicat, recompunerea sunetelor auzite in cuvinte, a cuvintelor in
propozitii si fraze(
- traducerea in sensuri !( este implicata memoria si experienta linvistica, culturala, de vorbire a ascultatorului(
- atribuirea de semnificatii informatiei receptate !( in functie de nivelul de operationalizare a limbii, a vocabularului, a performantelor
linvistice(
- evaluarea !( efectuarea de "udecati de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din partea ascultatorului.
=upa ce am detaliat fazele ascultarii, inteleem ca o comunicare verbala nu este deplina daca in relatie nu se afla si un receptor( o buna
comunicare, o reusita a acesteia, depinde si de atitudinea ascultatorului. 1ata, deci, care sunt calitatile unui bun ascultator:
- disponibilitatea pentru ascultare !( incercarea de a patrunde ceea ce se comunica, de a urmari ceea ce se transmite(
- manifestarea interesului !( a asculta astfel incat sa fie evident ca cel care vorbeste este urmarit( celui care vorbeste trebuie sa i se dea
semnale in acest sens(
- ascultarea in totalitate !( nu va rabiti sa interveniti intr!o comunicare( lasati interlocutorul sa!si expuna toate ideile, sa epuizeze ceea ce
vrea sa spuna(
- urmarirea ideilor principale !( nu va pierdeti in amanunte( daca cereti reveniri asupra unui subiect, incercati sa va referiti la ideile
principale din ceea ce a fost spus si nu insistati pe lucruri fara importanta(
- ascultarea critica !( ascultati cu atentie si identificati cu exactitate cui ii apartin ideile care se comunica, interlocutorului sau altcuiva(
- concentrarea atentiei !( concentrati!va pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce nu se spune, pe efectele secundare ale comunicarii sau pe
cele colaterale, accidentale care pot sa apara
in timpul comunicarii(
- luarea de notite !( a"uta la urmarirea mai exacta a ideilor expuse( permite elaborarea unei schite proprii a ceea ce a fost expus(
- sustinerea vorbitorului !( o atitudine pozitiva si incura"atoare din partea auditoriului pentru a permite emitentului sa izbuteasca in
intreprinderea sa.
Aealizati in fiecare zi un exercitiu personal de comunicare verbala. ,copul unor astfel de exercitii este cel de a va imbunatati abilitatile de
comunicator in asa fel incat sa nu se mai simta nimic construit sau fals in comportamentul dumneavoastra verbal. 1n acest sens sueram:
a) constientizati modul dumneavoastra de exprimare( verificati!va stilul si
incercati sa respectati cerintele pentru a fi un bun vorbitor si ascultator( b) explicati unui prieten sau membru de familie aceste cerinte si
ruati!l apoi sa va urmareasca in timpul dialourilor si sa va corecteze, atunci cand este cazul( c) urmariti cu atentie modul de vorbire al
oamenilor din "urul dumneavoastra si
incercati sa identificati erorile pe care le comit raportat la cerintele realizarii unei bune comunicari verbale.
$are sunt semnificatiile principalelor concepte folosite in studiul limbii si al limba"ului[
<imba" !( orice sistem sau ansamblu de semne care permite exprimarea sau comunicarea( in sens strict, reprezinta o institutie universala
si specifica umanitatii, care comporta caracteristici proprii.
<imba (sens comun) !( produs social particular al facultatii limba"ului, ansamblu de conventii necesare comunicarii, schimbului de
informatii, adoptate in mod mai mult sau mai putin conventional de catre vorbitorii unei societati, pentru exercitarea acestei functii prin
vorbire.
Eorbirea !( actul prin care se exercita functia linvistica( vorbirea intr!o limba este activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de
decodare a comunicarii.
,istem de semne !( unitati conventionale, abstracte, care prin combinare pot forma unitati semantice, cuvinte cu semnificatie, expresii cu
sens( sensul intrinsec al lor nu este altul decat referentialitatea lor (adica litera *a+, spre exemplu, nu trimite la altceva decat la litera *a+).
$ompetenta linvistica !( este data de ansamblul posibilitatilor pe care le are un subiect vorbitor al unei limbi in ceea ce priveste
capacitatea de a construi si de a recunoaste fraze corecte din punct de vedere ramatical, de a le interpreta pe cele cu sens si de a le
identifica pe cele ambiue dintr!o anumita limba.
'erformantele linvistice ale vorbitorului unei limbi nu tin neaparat de competentele linvistice pe care le poate demonstra, ci de
capacitatea de a pune bin "ocb zestrea acumulata de termeni (semnificanti) si complexul de reuli pentru a obtine sensuri noi.
'erformantele linvistice mai reclama si ansamblul cunostintelor despre lume ale subiectului si o anumita practica in abordarea si
estionarea relatiilor interumane, care pot functiona independent de competenta linvistica.
$are sunt cele trei tipuri de abordari posibile ale limba"ului[
%nalizele linvistice pun in lumina trei tipuri de abordari posibile ale limba"ului:
- 'erspectiva sintactica !( consta in determinarea reulilor care permit, prin combinarea simbolurilor elementare, construirea de fraze sau
fomule linvistice corecte.
- 'erspectiva semantica !( isi propune sa furnizeze mi"locul de interpretare a formelor linvistice si sa le puna in corespondenta cu
altceva, altceva care poate fi realitatea sau formele altei limbi sau ale altui limba" (non!verbal).
- 'erspectiva pramatica !( isi propune sa analizeze formele limbii asa cum le utilizeaza vorbitorii care intentioneaza sa actioneze unii
asupra altora prin intermediul limbii.
$are sunt principale concepte pe care le introduce %ustin in analiza limba"ului[
- #nunturile constative descriu un eveniment fara a avea pretentia de a induce o modificare in relatia emitator!receptor.
- #nunturile performative incearca sa modifice relatia emitator!receptor, sa produca un efect, cel mai adesea asupra receptorului. >lterior
%ustin isi va modifica punctul de vedere, constatand ca orice act de vorbire, fie el constativ sau perfor mativ, poate induce o atitudine
in receptor. %stfel, adancind analiza, el constata ca orice tip de act al vorbirii comporta trei aspecte concomitente, insa in rade diferite de
intensitate.
%ceste trei aspecte sunt:
<ocutia !( consta in articularea si combinarea de sunete, in evocarea si combinarea sintactica a notiunilor si sensurilor, in actul de vorbire
propriu!zis(
1locutia !( enuntul exprimat in fraza reprezinta el insusi un act, o anume transformare a raporturilor dintre interlocutori. 'rintr!un act
ilocutoriu al enuntarii ana"ez o actiune specifica.
'erlocutia !( enuntul are bincapsulatab o teleoloie de ordin comunicational. ,copul explicit al enuntarii autorului poate sa nu fie exprimat
sau sa nu fie identificabil in enunt, decat in urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea interlocutorului.
%ctul perlocutionar este inserat in interstitiile unei situatii de fapt. #l poate exprima si recursul la un alt tip de cod comunicational sau de
situatie cunoscut de catre unii dintre vorbitori.$9B>;1$%A#% 9A%<%. ,01<>A1 =# $9B>;1$%A#
$omunicarea orala reprezinta, ca si comunicarea scrisa, un sistem propriu de reuli si norme, doar ca sensibil mai boat si mai complex,
datorita factorilor extra si para linvistici si a influentei decisive a cadrului situational.
9 analiza nuantata l!a facut pe cercetatorul Bartin Poos (apud Bihai =inu, $omunicarea) sa distina un numar de cinci trepte ale
comunicarii orale, ce constituie toti atatia pasi ai
indepartarii acesteia de riorile exprimarii scrise:
- ,tilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperativa, in care emitatorul nu isi cunoaste receptorul, iar acesta din urma nu e in
masura sa influenteze in vreun fel discursul celui dintai. # cazul unor emisiuni de radio sau televiziune, cu texte atent elaborate tocmai
pentru ca se stie ca inexistenta feed!bac\ului face imposibila a"ustarea lor pe parcurs.
- ,tilul formal corespunde adresarii catre un auditoriu numeros, ale carui reactii sunt, de data aceasta, perceptibile pentru vorbitor. ,i in
acest caz, discursul prezinta un nivel
inalt de coerenta, frazele fiind construite cu ri"a dintr!un material lexical cat mai variat. ,e evita sistematic repetitiile, recurerea la
expresii arotice sau prea familiare, elipsele si lasarea in suspensie a unor propozitii incepute.
- ,tilul consultativ este cel al discutiilor cu caracter profesional, de afaceri, al neocierilor si tratativelor. 'articiparea interlocutorului la
dialo este aici activa. ;u se mai poate vorbi de un plan detaliat al comunicarii, ci numai de informatie de baza,
imboatita pe parcurs, in conformitate cu solicitarile partenerilor de discutie. %bsenta unei preelaborari a discursului determina aparitia
unor elemente lexicale parazite, a ezitarilor si a reluarilor, a unor exprimari semiramaticale, ori chiar a dezacordurilor.
- ,tilul ocazional e specific conversatiilor libere intre prieteni. =e data aceasta a disparut chiar si baza informationala minima pe care
trebuia sa se construiasca dialoul. 'articipantii trec fara restrictii de la un subiect la altul, intr!o maniera neli"enta. 1n plus, isi fac aparitia
expresiile eliptice si folosirea unor termeni in acceptiuni speciale, cunoscute interlocutorilor din interactiuni verbale anterioare.
%pelul la elemente de arou este si el destul de frecvent.
- ,tilul intim se caracterizeaza prin recurerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci
ofera informatii despre starile si trairile intime ale subiectului. %sadar, functia referentiala e cu totul pusa in umbra de functia expresiva,
emotiva a comunicarii.
$lasificarea lui Poos are meritul de a semnala faptul ca in impre"urari diferite, vorbim *limbi+ diferite, cunoscute tuturor membrilor rupului
social, dar alternate dupa necesitati. $eea ce distine linvistica de sociolinvistica este tocmai faptul ca cea dintai se ocupa de studiul
unei limbi unice si unitare, in timp ce a doua are in vedere o
vistica pune accentul pe unitatea limbii, sociolinvistica insista cu precadere asupra diversitatii, determinate atat de varietatea statutelor
locutorilor, cat si de contextul in care se desfasoara comunicarea.
1n cadrul unui nivel determinat al piramidei stilurilor, variatiile de exprimare verbala de la un vorbitor la altul sunt reflectate prin intermediul
conceptului de idiolect, definit drept *inventarul deprinderilor verbale ale unui individ intr!o anumita perioada a vietii sale (<iliana 1onescu
Auxandroiu, ,ociolinvistica !( orientari actuale).
<a nivel de rup, echivalentul idiolectului este sociolectul, definit de /ishman ca o varietate a limbii semnificativa pentru rupul considerat
si care intereaza trasaturile comune ale idiolectelor membrilor acestuia. >n al treilea termen din aceeasi serie este dialectul, obiect al
eorafiei linvistice.
,til si comunicare
$omunicarea eficienta si eficace depinde in mare masura de felul in care comunicam, adica de stilul comunicarii. 'otrivit unei celebre
formulari *stilul este omul insusi+, este evident ca fiecarui individ ii este caracteristic un anumit mod de exprimare, un anumit stil, care
poarta pecetea propriei personalitati, a culturii, a temperamentului si a mediului social in care acesta traieste. ,tilul nu este o proprietate
exclusiva a textelor literare, el este specific oricarui act de comunicare.
$alitatile enerale ale stilului:
1ndiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie sa
indeplineasca, in principal, urmatoarele calitati:
- claritatea !( expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles( absenta claritatii impieteaza asupra calitatii comunicarii, conducand la
obscuritate, nonsens si la echivoc(
- corectitudinea !( o calitate care pretinde respectarea reulilor ramaticale in ceea ce priveste sintaxa, topica( abaterile de la normele
ramaticale sintactice se numesc solecisme si constau, cu precadere, in dezacordul dintre subiect si predicatD
F
4. COMUNICAREA N GRUPURILE ORGANIZAIONALE
Obiectivele temei
1. Cunoaterea i nelegerea caracteristicilor i funcionrii grupurilor.
2. Cunoaterea i nelegerea funcionrii relaiilor interpersonale n grupurile de munc
3. Formarea capacitii de identificare a comportamentelor specifice diferitelor tipuri de roluri
informale.
4.1. Grupurile vi!"! #$ci!l%
Din punct de vedere psihosociologic grupul poate fi definit ca un ansam!lu de persoane ntre
care e"ist legturi integrative de tip funcional comunicativ afectiv i normativ. #em!rii grupului au
scopuri comune desfoar activiti comune comunic i sta!ilesc relaii care au o anumit evoluie
n timp. $rin natura sa societatea uman are o organi%are grupal fiind format din grupuri mari
&popoare etnii clase sociale' care includ diverse alte tipuri de grupuri mi(locii i mici &colective de
munc clase de elevi grupuri de prieteni familii cupluri'.
Fiecare individ aparine de-a lungul vieii mai multor astfel de grupuri. Dei aparin aceluiai
grup social mare &cetenii unui ora ai unei ri' persoanele aflate nt)mpltor ntr-un loc pu!lic -
stadion compartiment de tren etc. pot comunica pot coopera n aciuni comune pot sta!ili relaii
pasagere de simpatie * antipatie fr a constitui n sensul definiiei de mai sus un grup deoarece unui
astfel de ansam!lu de persoane i lipsesc una sau mai multe din trsturile definitorii ale grupului+ scop
activitate valori norme comune durata n timp a relaiilor. , astfel de aglomerare incidental sau
grupare spontan indiferent de mrimea ei poate fi considerat din punct de vedere psihosociologic
mulime gloat dar nu grup.
Cl!#i&ic!re! 'rupuril$r
a' #rimea poate constitui un prim criteriu de clasificare a grupurilor+
G#$%$#&'( )*#& - popoare clase sociale etnii se caracteri%ea% prin relaii sociale
sta!ile dispun de un instrument de comunicare &lim!a' au o durat mare n timp iar re%ultatele
activitii comune se o!iectivea% n cultura material i spiritual. -le constituie o!iect de
studiu pentru sociologie.
G#$%$#&'( )&+& - sunt formate dintr-un numr restr)ns de mem!ri ntre care e"ist
relaii directe .fa n fa/ &spre deose!ire de grupurile mari ai cror mem!rii practic nu-i pot
cunoate pe toi ceilali'0 funcionarea grupului mic presupune un sistem !ine preci%at de statute
i roluri norme i reguli recunoscute i acceptate de toi relaiile fiind caracteri%ate prin durat
i evoluie n timp.
!' Dup criteriul tipului de relaii e"istente ntre mem!ri distingem+
G#$%$#& %#&)*#( - n care e"ist posi!ilitatea ca fiecare mem!ru s-i cunoasc pe
ceilali s interacione%e i s comunice cu fiecare n mod direct0 n acest sens grupul mic este
totodat i grup primar pentru c satisface toate cerinele susmenionate+ echipa de lucru
muncitorii dintr-un atelier funcionarii dintr-un !irou sau serviciu elevii dintr-o clas studenii
unei grupe muncesc sau nva ntr-un spaiu care le permite s interacione%e direct.
G#$%$#&'( ,(+$-.*#( au de regul un numr mai mare de mem!ri i sunt compuse din
su!grupuri primare0 mem!rii lor se cunosc mai mult sau mai puin iar relaiile fiecruia cu
ceilali sunt preponderent indirecte0 din acest punct de vedere ma(oritatea grupurilor
organi%aionale sunt secundare &e". anga(aii unei firme de mrime mi(locie sau mare'.
c' Dup tipul de normativitate
1
e"istent n cadrul grupului pot fi nt)lnite+
G#$%$#& /0#)*'( caracteri%ate prin relaii instituionali%ate &prescrise prin modul de
organi%are al grupului' interaciunile mem!rilor fiind guvernate de un numr mare de reguli.
1rupurile organi%aionale indiferent de mrimea lor sunt formale pentru c relaiile dintre
mem!ri se sta!ilesc pe !a%a statusului organi%aional a po%iiei i funciei fiecrui individ0
apartenena la grup este i ea reglementat de relaiile contractuale dintre individ i organi%aie+
scopul comun este precis definit regulile i nomele sunt e"plicite i impuse &orice organi%aie
are un regulament de organi%are-funcionare' durata n timp este predeterminat.
G#$%$#&'( &-/0#)*'( se constituie paralel sau n afara grupurilor formale ade%iunea sau
apartenena la grup i relaiile interpersonale au un caracter spontan !a%at pe afiniti interese
comune simpatie0 activitatea comun este varia!il i nedeterminat relaiile sunt mai puin
reglementate statusurile i rolurile se conturea% i evoluea% mai puin rigid durata n timp a
grupului este nedeterminat.
2n orice organi%aie grupurile formale sunt constituite dup criteriul activitii comune+ atelierul
3 produce un anumit su!ansam!lu al produsului fa!ricii !iroul 4 ndeplinete un anumit tip de
activitate funcional0 apartenena la grup este dat de speciali%area i complementaritatea muncilor
reali%ate de fiecare participant i nu de preferinele sale interpersonale de simpatii sau antipatii.
5u!ordonarea grupurilor formale mici i constituirea grupurilor mi(locii este reali%at pe acelai
principiu funcional+ mai multe echipe formea% un atelier fiecare secie este compus din mai multe
ateliere serviciile funcionale sunt compuse din mai multe !irouri .a.m.d. $aralel cu e"istena i
funcionarea grupurilor formale iau natere grupuri informale a cror activitate poate interfera i
st)n(eni !unul mers al organi%aiei sau dimpotriv l poate optimi%a.
1
N$rm!tivit!te - reglementare a relaiilor prin intermediul unor prescripii &reguli valori norme'
Constituind veriga de legtur ntre nivelul social i cel individual grupul ndeplinete
urmtoarele funcii+
funcia de reali%are a sarcinii care constituie nsi raiunea de a fi a grupului
funcia de satisfacere difereniat a tre!uinelor mem!rilor grupului
funcia de meninere a limitelor grupului &coe%iune i autoreglare' fr de care nu ar fi
posi!il reali%area primelor dou.
4.(. Grupurile $r'!i)!"i$!le
*$rm!re! 'rupuril$r +e muc%
6endina de grupare formal i informal a indivi%ilor n cadrul organi%aiilor este dictat de o
serie de cau%e o!iective &in)nd de sarcina de munc' i su!iective &individuale i sociale'+
#a(oritatea sarcinilor de munc presupun competena i efortul mai multor persoane de
aceea grupurile formale se constituie pe !a%a speciali%rii i complementaritii funcionale0
grupurile informale apar din necesitatea de a opune re%isten la unele presiuni ale conducerii
de a se securi%a de a o!ine unele avanta(e putere de a-i apra drepturile.
$rin cadrul normativ pe care l impune individului grupul e"ercit o form de control
social+ e"ist reguli implicite i e"plicite referitoare la re%olvarea sarcinilor la ce este conduit
accepta!il n organi%aie &grup formal'0 atitudinile i opiniile celorlali pot contri!ui la
conformarea individului &n am!ele tipuri de grup'.
$entru individ grupul repre%int un cadru de satisfacere a nevoilor sociale de afirmare
i raportare valoric un mediu n care i de%volt capacitile !eneficia% de e"periena
comun nva de la cei mai vechi0 securitatea i stimularea create de grup ncura(ea% iniiativa
i creativitatea0 grupul ofer spri(in n situaii dificile &e". conflicte cu conducerea'0 prin toate
acestea munca n grup poate constitui o surs de motivaie i satisfacie.
Ev$lu"i! 'rupuril$r
#odul n care se structurea% relaiile interpersonale n cadrul grupului i evoluea% fenomenele
psihosociale influenea% at)t eficiena lui n activitatea comun c)t i moralul participanilor. 7ass i
89ter!and &1:;1' studiind viaa grupurilor au a(uns la conclu%ia c indiferent de natura activitii
comune ele parcurg aceleai stadii de evoluie+
1. A++(%1*#( #(+&%#0+2+ la nceput mem!rii grupului manifest nencredere reciproc i team
de nepotrivire se comport conformist re%ervat rituali%at &folosesc formule de politee
distante pun ntre!ri puine a!ordea% teme neutre discut relativ puin'. $ro!lemele
specifice acestei etape sunt cele legate de simpatie * antipatie i instituirea raporturilor de
putere * dependen de ncercrile unora de a se impune i de a do!)ndi o po%iie
privilegiat de dominare a celorlali.
2. C0)$-&+*#( 3& .(+&4&(+ odat clarificate raporturile ncepe o etap de comunicri deschise
indivi%ii i e"prim tririle0 se sta!ilesc reguli de conduit strategii de deci%ie i re%olvare
de pro!leme0 capt o importan tot mai mare consensul i apar sentimentele de apartenen
i solidaritate.
3. M01&5*6&( 3& %#0.$+1&5&1*1(+ depirea celei de-a doua fa%e creea% satisfacie legat de
participarea la grup mem!rii se simt implicai n activitatea grupului cooperea% i acest
lucru duce la creterea productivitii n cadrul activitii comune.
<. C0-1#0' 3& 0#7*-&4*#(+ grupul a a(uns ntr-o etap matur a e"istenei sale c)nd munca este
mprit prin consens i considerarea competenelor individuale0 organi%area grupului este
fle"i!il i adapta!il la schim!are.
#ult mai cunoscut este etapi%area lui Tuckman (Forming, Storming, Norming, Performing,
Mourning )+
S1*.&$' /0#)2#&&
Pre$cup%ri +$meiul,
C$mp$rt!mete c!r!cteri#tice
+$meiul,
Ceri"e
petru !
$ersonal *
interpersonal
5arcinii $ersonal *
interpersonal
5arcinii pute!
pr$'re#!,
includere
apartenen
respingere
acceptare
orientare
a sarcinii
politee
precauie
evitarea
conflictului
se pun ntre!ri de
genul+ ce tre!uie
fcut= care sunt
scopurile=
depirea
conflictelor
2n acest stadiu individul ia cunotin de scopurile i structura grupului de compo%iia sa i de
cadrul de referin0 sunt importante n aceast etap structura ierarhic e"istent la nivel formal tipul
de conducere promovat de organi%aie normele de conduit rolurile i responsa!ilitile individuale0
participanii sunt tensionai ncearc s fac impresie s se .teste%e/ unul pe cellalt s-i sta!ileasc
identitatea n grup.
S1*.&$' ,1#$+1$#2#&&
Pre$cup%ri +$meiul, C$mp$rt!mete c!r!cteri#tice
+$meiul,
Ceri"e petru
! pute!
$ersonal *
interpersonal
5arcinii $ersonal *
interpersona
l
5arcinii pr$'re#!,
controlul
puterii
statut
autoritate
stres
organi%are
programare
reguli
certuri
criticism
ntre!ri de genul+
care sunt regulile
(ocului= cum se va
face evaluarea
re%ultatelor=
sta!ilirea
statutelor i
rolurilor
#em!rii grupului se cunosc mai !ine se manifest mai deschis i mai intens0 din aceast cau%
apar nenelegeri provocri conflicte ostilitate0 dac acest impas este trecut cu succes grupul i
consolidea% structura.
S1*.&$' -0#)2#&&
+$meiul,
Ceri"e
petru !
pute!
$ersonal *
interpersonal
5arcinii $ersonal *
interpersonal
5arcinii pr$'re#!,
afeciune
manifestarea
deschiderii a-i
asculta pe ceilali
a face parte din
grup
flu"ul
informaiil
or i al
operaiilor
coe%iune
preocuparea pentru
grup se fac glume
se consolidea%
spiritul de echip
schim!ul de
informaii
dorina de a
schim!a
unele
atitudini
ncrederea n
sine i n
ceilali
,stilitatea i conflictul sunt controlate se sta!ilesc repere i standarde de grup i se conturea%
norme proprii de conduit mem!rii grupului acionea% prin consens. Dac grupul are scopuri proprii
divergente de cele ale organi%aiei cooperarea i ade%iunea individual poate aciona mpotriva
performanei n munc &de e". mem!rii grupului pot impune prin consens limitarea productivitii
individuale pentru a nu da conducerii oca%ia s mreasc normele de munc sta!ilite de o!icei la
nivelul performanei medii'.
S1*.&$' %(#/0#)*-6(&
+$meiul,
Ceri"e
petru !
$ersonal *
interpersonal
5arcinii $ersonal *
interpersonal
5arcinii pute!
pr$'re#!,
independen i
interdependen
implicare nalt
cldur
re%olvarea
pro!lemelor
ntr-o manier
mereu mai
creativ
acord sau
de%acord
adaptarea la
schim!ri
oferirea de spri(in
e"igen de sine
-
Consolidarea relaiilor i a normelor de grup duce la centrarea activitii pe scopuri i
performane comune0 este etapa n care eforturile sunt convergente i grupul i manifest din plin
influena stimulatoare asupra fiecrui mem!ru.
S1*.&$' .&,0'$6&(&
Pre$cup%ri
+$meiul,
C$mp$rt!mete c!r!cteri#tice
+$meiul,
Ceri"e
petru !
$ersonal *
interperson
al
5arcinii $ersonal *
interpersonal
5arcinii pute!
pr$'re#!,
ruperea
relaiilor
sentimente
confu%e
conflict i furie
mpotriva liderului
concomitent cu
sporirea coe%iunii
ntre mem!rii >de
r)nd>
scderea
dramatic a
competenei de
grup letargie
ncercri
sporadice de a
lucra !ine
relansarea
evoluiei unui
nou grup sau
orientarea
spre noi
scopuri
?cest stadiu se poate instala dup oricare din cele precedente dac nu sunt ndeplinite cerinele
de progres specifice dar de regul se instalea% atunci c)nd sarcina comun se apropie de sf)rit.
Formarea grupurilor de munc este favori%at de ndeplinirea unor condiii+ apropierea fi%ic
ntre indivi%i i sarcinile de munc legate ntre ele fie prin succesiunea operaiilor fie prin scopul
comun nlesnesc interaciunea i comunicarea0 totui sta!ilirea unor relaii dura!ile ntre toi mem!rii
grupului este dificil dac numrul lor este mai mare de 12 &numr considerat de unii specialiti ca
limita superioar a grupului mic' i dac ntre mem!ri e"ist mari diferene de statut a!iliti sau
educaie. Coali%area indivi%ilor aflai n acelai loc de munc i structurarea lor grupal poate fi
favori%at de ameninarea e"tern. ?pariia spontan de grupri informale este paralel cu constituirea
celor formale i ea rspunde tre!uinelor afective de reputaie de putere ale mem!rilor. -ste inevita!il
ca n orice organi%aie s apar grupuri i reele de influen i interese grupuri de presiune sindicate
sau pur i simplu grupuri care i petrec timpul li!er mpreun.
4.-. Iter!c"iue! #$ci!l% c!+ru $r'!i)!"i$!l
.t!tut /i r$l iter!c"iue! #$ci!l%
S1*1$,$' Fiecare persoan ocup o anumit po%iie &status' n sistemul relaiilor sociale n
virtutea creia are un ansam!lu legitim de ateptri fa de cei care ocup po%iii n cadrul aceluiai
sistem. 5tatusul poate fi definit ca un loc al individului n societate cu drepturile i ndatoririle
presupuse de aceast po%iie. Fc)nd parte simultan din mai multe su!sisteme sociale &familie grup de
munc grup de prieteni' persoana posed un .set de statusuri/ strict individuali%at. , parte din aceste
statusuri i sunt atri!uite ea neav)nd nici o opiune &statusul de v)rst se" ras etnie cetenie' n
timp ce altele sunt achi%iionate persoana opt)nd i depun)nd eforturi pentru a le do!)ndi &statusul
profesional uneori cel economic etc.'. 2n fiecare situaie relaia se derulea% pe !a%a unui status actual
legat de respectiva situaie celelalte fiind latente.
@a locul de munc o persoan este ghidat n relaiile sale de statusurile celorlali n raport cu
propriul status. $entru a facilita aceast orientare n situaie organi%aiile mari ca numr de anga(ai
dispun de un sistem de semne i sim!oluri distinctive care marchea% statusul organi%aional &formal'+
uniforma i nsemnele de grad n organi%aiile de tip militar tipul i culoarea salopetei sau a halatului n
ntreprinderile industriale ecusoanele de forme i culori codificate mrimea i mo!ilierul !iroului n
instituii .a.m.d.
8elaia se derulea% n virtutea acestor ateptri ale persoanei fa de comportamentele
celorlali+ dac A este ef n virtutea acestui status formal el se atept de la su!alternul su 0 ca acesta
s-i recunoasc dreptul de a-i da dispo%iii s le e"ecute dar n acelai timp el este contient i de
o!ligaiile pe care le are n calitate de ef fa de acesta. 0 la r)ndul su are un tip de drepturi i
ndatoriri n raport cu A i alt tip fa de colegii lui C i 1.
Dar A poate fi n acelai timp prieten &status informal' cu E care este su!ordonat altui ef.
Drepturile i ndatoririle lui fa de acesta sunt diferite chiar dac su! aspect formal diferenele
ierarhice sunt aceleai ca n primul ca%. Dac E ar fi su!ordonatul lui este posi!il ca n anumite situaii
cele dou statusuri s fie conflictuale+ dac E sv)rete o a!atere i A ca ef tre!uie s-l sancione%e
aceasta va contraveni o!ligaiilor de spri(in reciproc ntre prieteni. 2n ca%ul acesta conflictul se va
e"tinde i la nivelul rolurilor+ A va fi pus n situaia de alege ntre a-i (uca rolul formal de ef sau pe
cel informal de prieten.
R0'$' Fiecrui status social indiferent de natura lui &formal informal' i este ataat un rol care
este aspectul dinamic al statusului desfurarea lui comportamental i totodat aspectul normativ al
comportamentului &cum anume tre!uie s te compori care sunt prescripiile rolului'. , alt definire a
rolului ar fi n termenii ateptrilor celorlali referitoare le comportamentul deintorului unui anumit
status.
Comportamentul nostru n cadrul unei relaii interpersonale felul n care .ne (ucm rolul/
depinde de natura relaiei de tipul de statusuri pe care le presupune este ghidat de prescripii i norme+
dac A este eful unei echipe el se va comporta fa de su!ordonaii si n conformitate cu rolul su de
ef &rol formal ataat statusului formal de ef' adic i va conduce ndruma controla dar la r)ndul
su fiind su!ordonatul unui ef de rang superior * se va comporta n relaiile cu acesta conform
rolului de su!altern &rol formal ataat statusului formal de su!altern'+ i va e"ecuta dispo%iiile i va
asculta ndrumrile va raporta despre ndeplinirea sarcinilor sale de ef de echip.
$rin natura comple" a relaiilor interpersonale din grupul de munc fiecare mem!ru va (uca
at)t roluri formale reglementate preponderent de norme i prescripii formale dar parial influenate i
de prescripii informale i autoimpuse c)t i roluri informale. Aormele i prescripiile informale care
intervin n rolurile formale provin pe de o parte din normele informale de grup i pe de alt parte din
valori atitudini personale deprinderi comportamentale trsturi de personalitate. 2n ca%ul rolurilor
informale ponderea acestor tipuri de norme i prescripii este mult mai mare.
N0#)('( ,*$ *31(%12#&'( #0'$'$& constituie repere standarde comportamentale care au o funcie
important n relaiile interpersonale+ reduc incertitudinea - ntr-o situaie oarecare nu tre!uie s pier%i
timp acion)nd prin tatonri pentru a gsi un comportament potrivit de vreme ce e"ist standarde
comportamentale pentru ma(oritatea situaiilor. Deci normele ghidea% i totodat repre%int un cadru
de evaluare a comportamentului &se spune despre o persoan c s-a purtat sau nu .aa cum tre!uie/
ntr-o anumit situaie'. 2n grupul de munc ateptrile rolului reflect cerinele muncii i ale
organi%aiei preferinele efilor sau ale mem!rilor influeni ai grupului simplific i fac predicti!il
comportamentul ateptat de la fiecare mem!ru i evit situaiile interpersonale st)n(enitoare. @uthans
spune+ .ca set de comportamente prescrise rolul este o configuraie de norme iar ca set de
comportamente reale rolul este o faet a unei configuraii de relaii sociale/.
2n ca%ul relaiilor interpersonale dintr-o organi%aie normele pot fi prescrise formal ca ndatoriri
i o!ligaii prev%ute de contracte scrise reguli de comportare e"plicite &de comunicare de adresare de
salut etc'. 8olul organi%aional &formal' al unui individ poate fi descris de e"emplu n .Fia postului/
care cuprinde principalele .ateptri/ comportamentale fa de ocupantul acelui post &lista atri!uiilor
limitele de competen relaiile funcionale cu celelalte posturi responsa!ilitile' derivate din natura
sarcinilor de munc. $rescripiile rolului pot fi definite i su! alte forme+ regulamente de organi%are-
funcionare regulamente de ordine interioar instruciuni dar n acest ca% ele au un caracter general
mai puin individuali%at dec)t cele din fia postului.
P#(,+#&%6&&'( &-/0#)*'( ale rolului nu sunt o!ligatorii dar sunt de dorit ele fiind impuse de grup
individului. Aoului venit i se comunic e"plicit sau i se sugerea% de ctre un mem!ru mai vechi
.regulile nescrise/ de comportare fa de superiori de spri(in reciproc ntre colegi eventuale aspecte
legate de nfiare &mod de a se m!rca' maniere acceptate i apreciate .a.m.d. 5ursa acestor
prescripii informale poate fi cultura de organi%aie tradiia grupului de munc. 8espectarea acestui
.contract psihologic/ sui generis ntre individ i grup garantea% !una funcionare a relaiilor
interpersonale.
P#(,+#&%6&&'( *$10&)%$,( sunt manifestri ale creativitii individului n rolul su atunci c)nd
prescripiile formale i informale sunt puine - ca%ul su!alternilor unui ef .laisse%-faire/ sau al
persoanelor aflate n po%iii ierarhice superioare atunci c)nd doresc s imprime compartimentului
condus un nou stil de lucru sau un nou climat.
I-1(7#*#(* &-.&5&.$'$& 8- 7#$%$' .( )$-+2 -ficiena grupului este determinat nu numai de
competena mem!rilor n reali%area sarcinilor individuale sau comune de munc ci i de msura n
care grupul devine un tot unitar ceea ce presupune integrarea individului n grup. D. Cristea distinge
urmtoarele niveluri de integrare+
B. Nivelul acional-formal: e"prim integrare superficial i formal n aciunea grupului ca
urmare a influenei unor factori coercitivi e"teriori sau a unor nevoi materiale personale care nu pot fi
satisfcute dec)t pe aceast cale.
BB. Nivelul normativ+ e"prim integrarea prin respectarea normelor i modelelor
comportamentale ale grupului privite ca ceva e"terior necesar inevita!il.
BBB. Nivelul socio-afectiv+ presupune ade%iunea la grup ca modalitate de satisfacere a unor
tre!uine afective i de relaionare interpersonal.
BC. Nivelul instrumental+ implic asumarea i e"ercitarea de roluri n grup ca modalitate de
afirmare de sine.
C. Nivelul axiologic+ presupune identificarea individului cu grupul cu valorile i normele sale
pe care le promovea% activ i le respect.
$arcurgerea acestor etape se face de regul n timp+ cu c)t activitatea comun are o durat mai
lung cu at)t este posi!il o integrare mai profund dar acest lucru nu este o!ligatoriu e"ist)nd i alte
varia!ile moderatoare. ?tunci c)nd ntre individ i grup e"ist incompati!iliti n privina valorilor
atitudinilor opiniilor scopurilor timpul petrecut mpreun i cooperarea n sarcin contri!uie ntr-o
msur redus la integrare.
4.4. C$mp$rt!metul i+ivi)il$r 'rup
R$lurile &$rm!le
Conte"tul organi%aional ofer prin caracterul formal al relaiilor repere precise pentru
asumarea rolurilor formale de ctre indivi%i+
$rescripii de rol mai mult sau mai puin detaliate e"ist n Fia postului &descrierea
atri!uiilor i sarcinilor de munc a relaiilor postului n cadrul organigramei.
8egulamentul de organi%are-funcionare descrie comportamentele de%ira!ile i inde%ira!ile
i prevede modaliti de o!inere a conformrii indivi%ilor la modelele de%ira!ile.
1rupurile organi%aionale generea% aa cum am artat mai sus norme informale i modele
comportamentale care influenea% modul de performare a rolurilor formale. Aoii mem!ri la venirea
lor n organi%aie se gsesc aadar n faa unor modele comportamentale destul de clare care le
ghidea% performarea rolului. Creativitatea n rol se manifest prin elementele noi pe care individul le
introduce n maniera de performarea rolului n funcie de personalitatea sa fr a se a!ate de la
prescripiile de rol &atri!uii responsa!iliti'. 8olurile formale permit creativitate ntr-o msur redus.
Cu c)t organi%aia este mai ierarhi%at cu at)t prescripiile de rol sunt mai precise i las mai puin loc
manifestrilor creative. Creativitatea n comportamentul organi%aional al indivi%ilor se manifest mai
ales la nivelul rolurilor informale.
R$luri #p$t!e 2i&$rm!le3 'rupuri
?ctul interpersonal presupune .(ucarea/ unor roluri ntre parteneri n derularea situaiei
comportamentul unuia provoc)nd o reacie de rspuns a celuilalt. 2n acest fel relaia nsi se
structurea% prin e"ercitarea rolurilor i n acelai timp personalitatea fiecruia este modelat de
rolurile (ucate. ?ceste modificri la nivel interpersonal &relaie' i intrapersonal &trsturi de
personalitate' vor influena comportamentele n situaii ulterioare.
dirijea!, sf!tuie"te, d! indicaii res#ect, su#unere
$odest, docil, ascult! ce i se s#une arogan!, dominare
ajut!, susine, com#!time"te %ncredere, acce#tare
se revolt!, este reervat sau
anticonformist
#enaliare, res#ingere
este de acord, coo#erea!, este
#rietenos
s#rijin, afeciune
este dur, atac!, #enaliea! ostilitate, reisten!
res#ect!, se confia!, admir! s#ijin, ajutor
ex#loatea!, res#inge, refu! ne%ncredere, inferioritate
Fig. <.1. 6ipuri de comportament interpersonal i reaciile pe care le produc
&n perechi complementare'
Dnele din comportamentele de mai sus duc la formarea unor relaii interpersonale dura!ile
po%itive productive n timp ce altele produc tensiuni i proast funcionare a grupului. Bntegrarea
individului n grup depinde de personalitatea lui i de modul n care i a(ustea% comportamentul n
raporturile cu ceilali mem!ri ai grupului n diferitele momente ale aciunilor comune fiind o
re%ultant n timp a interaciunilor sale sociale.
Funcionarea grupurilor presupune asumarea oca%ional sau permanent de ctre mem!ri a
unor roluri complementare orientate fie spre reali%area sarcinii fie spre meninerea relaiilor dintre
mem!ri fie spre afirmarea i ntrirea propriului statut. $rimele dou categorii de roluri sunt n egal
msur productive pentru scopurile grupului deoarece atingerea lor presupune nu numai reali%area
sarcinii propriu-%ise ci i optimi%area interaciunii mem!rilor. 6oate cele trei categorii de roluri duc la
satisfacerea cerinelor grupului i a indivi%ilor considerai ca entiti n procesul de ndeplinire a
sarcinii comune.
R0'$#&'( 0#&(-1*1( ,%#( ,*#+&-2 aparin vieii >raionale> a grupului ndeplinind funcii de
facilitare a definirii sarcinilor de atingere a o!iectivelor de planificare a activitilor de alocare a
resurselor de distri!uire a ndatoririlor i responsa!ilitilor de verificare a performanelor i
controlare a calitii de revi%uire a activitii. Bat c)teva posi!ile roluri orientate spre sarcin+
Bniiatorul - este cel care >pornete> la propriu trea!a mai ales n primele momente de
e"isten a grupului i este (ucat de cel care i adun laolalt pe mem!ri. -l poate fi la nceput i
lider al grupului sau poate orienta ulterior activitatea grupului spre o nou direcie.
Clarificatorul - anali%ea% contri!uiile individuale i desprinde semnificaia lor n raport
cu sarcina grupului gsete punctele de legtur ntre contri!uiile mem!rilor i ncura(ea% pe
ceilali s fie mai precii i s evite greelile &e"presii specifice+ >dac neleg eu !ine vrei s
spui c...> >aa cum spuneai...>'.
,fertantul de informaie - furni%ea% informaii care contri!uie la reali%area sarcinii
const)nd din cunotine sau e"periene utile de natur tehnic sau chiar informaii care
preci%ea% natura sarcinii. -l se poate oferi s caute informaii. Contri!uia lui caracteristic
este de a veni cu informaii la momentul potrivit.
Cel care pune ntre!ri - rolul lui este de a manifesta o atitudine critic referitoare la
natura sarcinii sau la modul n care mem!rii grupului i ndeplinesc sarcinile individuale. -l
este relativ detaat de ceea ce se nt)mpl i poate feri grupul de devieri de la scopurile iniiale.
8e%onerul - are rolul de a nsuma contri!uiile celorlali mem!ri fr a aduce nimic nou
dar permi)nd grupului s verifice unde s-a a(uns. Bnformal rolul poate fi (ucat de cel care
e"pune pe scurt ce s-a fcut p)n la un moment dat dar poate e"ista i o variant formal a
rolului c)nd cineva ndeplinete o funcie de secretar care notea% ce se spune i * sau face
furni%)nd periodic mem!rilor o dare de seam. Contri!uia lui poate fi important pentru c
furni%ea% un punct de pornire clar pentru o etap ulterioar de activitate mai ales c)nd grupul
se afl ntr-un impas.
-la!oratorul - omul planurilor strategice.
Coordonatorul - poate fi liderul grupului canali%)nd eforturile mem!rilor spre atingerea
o!iectivelor.
-valuatorul critic - >ochiul soacrei> - surprinde cu uurin deficienele i punctele sla!e
ale contri!uiilor celorlali0 este orientat spre evaluarea calitii re%ultatelor.
-nergi%atorul - este preocupat de mo!ili%area eforturilor n respectarea termenelor.
6ehnicianul - maestrul procedurilor fanaticul aplicrii standardelor are o competen de
sarcin deose!it.
R0'$#&'( .( )(-6&-(#( fac parte din viaa >emoional> a grupului ndeplinind funcii de
meninere a moralului grupului de construire a spiritului de echip de meninere a grupului ca unitate
coe%iv de meninere a disciplinei de formare a mem!rilor pe post+
5uporterul - este caracteri%at prin cldura raporturilor interpersonale0 el i susine pe
ceilali n ceea ce fac sau i a(ut s se integre%e n grup &e"presii tipice+ >da aa e...> >!ine ai
%is...>0 comportamente never!ale+ nclinri apro!atoare ale capului privire direct %)m!et'.
#ai ales aspectele never!ale ale comportamentului lor sunt importante pentru c ncura(ea% pe
cei mai timi%i i a(ut n acest fel la reali%area sarcinii.
1lumeul - are rolul de a destinde atmosfera i de a prile(ui descrcarea tensiunilor
aprute n momente dificile ale activitii. Deseori glumeul face glume deplasate care (ignesc
ridiculi%ea% pe ceilali sau chiar sarcina. 1rupul se poate antrena n tachinri dar tendina este
distructiv duc)nd la pierderea ncrederii i a coe%iunii. 2n varianta po%itiv glumeul poate
contri!ui la un climat destins care s favori%e%e creativitatea i satisfacia.
5ftosul - comportamentul este manifestat atunci c)nd cineva face o remarc personal
privitoare la o pro!lem care preocup grupul. ,ferind celorlali ceva din e"periena proprie
rolul favori%ea% relaionarea la un nivel mai intim i >spargerea gheii> care este caracteristic
relaiilor formale. 8elatarea nu este neaprat o de%vluire a ceva intim ci mai degra! o cale de
a permite relaionarea nu numai al nivel >profesional> ci i la un nivel mai cald informal
&e"presie tipic+ >chiar aa mi s-a nt)mplat i mie...>'.
2ncura(atorul - mereu optimist i manifest deschis ncrederea n capacitatea grupului i
a fiecrui individ de a-i atinge scopurile.
?rmoni%atorul - caut s pun de acord prerile i atitudinile mem!rilor.
2mpciuitorul - este cel care >linitete apele> i caut soluii n situaiile conflictuale.
5tandardi%atorul - ela!orea% i propune reguli pentru comportamentele legate de
sarcin i propune standarde de evaluare a performanei.
,!servatorul * comentatorul - comentea% orice+ evenimentele sarcina o!iectivele
comportamentele celorlali.
5olidarul - i manifest apartenena la grup urm)nd ma(oritatea.
Dispecerul - ncearc s menin n funciune canalele de comunicare s facilite%e
participarea tuturor.
R0'$#&'( +(-1#*1( %( */&#)*#(* &-.&5&.$'$& nu au nici o legtur cu sarcina sau cu ceilali ci
doar cu individul fiind mai degra! e"presia imaturitii+
?gresivul - este mereu n atac certre i revendicativ ncearc s ias n eviden
contra%ic)nd i ntrerup)nd mereu pe ceilali.
Aegativistul - contest totul valoarea o!iectivelor capacitatea grupului de finali%a
valoarea fiecrui individ0 este lipsit de tact i (ignete pe ceilali prin dispreul afiat.
Bnfatuatul - este plin de sine de importana meritelor sale activitatea de grup fiind un
prile( de a le etala i de a do!)ndi o recunoatere pu!lic.
$la9!o9-ul * cocheta - este fluturatic&'0 nu este preocupat&' de sarcina propriu-%is
participarea la activitatea grupului fiind mai degra! un mi(loc de a-i testa capacitile de
seducie asupra se"ului opus0 ceilali mem!ri ai grupului sunt mai degra! >pu!lic> pentru
spectacolul pe care l ofer.
Dominatorul - i place s fie ef nu neaprat pentru responsa!ilitile pe care le are ci
pentru prestigiu &elemente e"presive tipice+ tonul autoritar ntreruperile frecvente ale
vor!itorilor privete >de sus>'.
Aea(utoratul - se pl)nge mereu c nu poate s fac singur ce are de fcut pentru a iei n
eviden.
4.4. .tilul +e c$+ucere /i c$muic!re!
Fiecare conductor n situaia sa concret de conducere e"ercit puterea ntr-un mod personal
care este deose!it de pregnant n situaiile de deci%ie+ liderul autoritar ia singur deci%iile i le comunic
mem!rilor grupului su! forma unor dispo%iii cel democratic ncura(ea% de%!ateri n grup pentru
adoptarea deci%iilor prin consens n timp ce liderul laisse%-faire las deplin li!ertate grupului de a lua
deci%ii fr a-i e"ercita n fapt puterea.
1. 1. 1e&iiti! b%tr!etii /i cl!#i&ic!re! ei
5C$muic!re! cu per#$!! v%r#t% e#te $ /tii"%6 $ !rt% /i u plu# +e um!it!te6 iteli'e"% /i
pre+ic"ie cu c!re 1ume)eu /i )e#tre!)% uii +itre #emei7 !&irm! celebr! M!ic! 8ere)!. C!
#% p$"i c$muic!6 cu $rice &ii"% um!% cu pr$bleme6 trebuie #% te !pr$pii cu bl9+e"e6
"elepciue /i !plic!"ie +e #u&eri"ele ei6 "ele'ere! pr$&u+%6 %#c9+ "ele'ere! um!ului.7
I !ce#t #e#6 !teri$r !b$r+%rii &$rmel$r +e c$muic!re e#te ece#!r% cu$!/tere!
iterl$cut$rului
I +$meiul +e&iirii b%tr9e"ii e:i#t% m!i multe !b$r+%ri !t9t pe pl! m$+i!l c9t /i !ut$;t$6
cerc9+u<#e #% i #e +e&ie!#c% limitele.
A#t&el6 #e +e&iit b%tr9e"e! &uc"ie +e u criteriu pri$rit!r< criteriul cr$$l$'ic. pri$rit!r
+e&iire6 #% critic!t ite#6 truc9t putem +i#cut! /i +e mb%tr9ire prec$ce6 +!r /i +e per#$!e
v9r#tice!le c%r$r &uc"ii &i)ice /i p#i;ice #ut c! /i cele !le uui !+ult.
Eeful adopt
deci%ii i le
anun
Eeful
.vinde/
deci%ii
Eeful
pre%int idei
i provoac
ntre!ri
Eeful
pre%int
schie de
deci%ii
suscepti!ile
de
modificare
Eeful pre%int
pro!leme
o!ine
sugestii
formulea%
deci%ii prin
consens
Eeful
definete
limitele cere
grupului s
decid
Eeful permite
su!alternilor s
lucre%e fr
restricii impuse
de superior
?D6,8B6?8 D-#,C8?6 @?B55-F-F?B8-
Conducere a"at pe
ef
Conducere a"at
pe su!alterni
Dtili%area autoritii de
ctre ef
?ria de li!ertate a
su!alternilor
(. N$"iue! +e v%r#t% !it!t% #e utili)e!)% petru peri$!+! +i vi!"! $mului c!re urme!)% +up%
m!turit!te /i "ie p9% l! #&9r/itul e:i#te"ei #!le=
-. 1ic"i$!rul L! r$u##e +e&ie/te b%tr9e"e! c! &ii+ ultim! peri$!+% ! vie"ii c$re#pu)9+
rre)ult!tului $rm!l !l #ee#ce"ei. 8ermeul +e #ee#ce"% u e#te #i$im cu #eilit!te!6 +!r $
implic% l! ivelul v9r#ticului.
1e&ii"i! +i L!r$u##e e#te 5mb%tr9ire! e#te !#!mblul +e tr!#&$rm%ri ce !&ecte!)% ultim!
peri$!+% ! vie"ii /i c!re c$#tituie u pr$ce# +e +ecli6 #emele #!le m!rc!te &ii+, #l%bire!
"e#uturil$r6 !tr$&ie mu#cul!r% cu #c%+ere! &uc"iil$r /i per&$rm!"el$r6 t$!te !ce#te! c$cur9+
l! limit!re! pr$'re#iv% ! c!p!cit%rii +e !+!pt!re. Imb%tr9ire! e#te +eci $pu#ul +e)v$lt%rii
repre)et9+ $ iv$lu"ie ! i+ivi+ului. Pe pl! p#i;ic b%tr9e"e! p$!te +e)v$lt! #t%ri evr$tice
c!re u #ut 'eer!li)!te6 +!r m$+ #i'ur6 !p!r +epre#ii6 mel!c$lii +e iv$lu"ie6 c!re !u $
$!rec!re #peci&icit!te /i +!u $ u+% +e pe#imi#m.
4. Or'!i)!"i! m$+i!l% ! #%%t%"ii c$#i+er%
2n pre%ent criteriul n !a%a cruia un individ este plasat n categoria !tr)nilor este unul e"clusiv
cronologic0 formal o persoana este considerat &devine' !tr)n dup ce mplinete GH de ani. ?cest
criteriu este totui destul de ar!itrar motiv pentru care a generat i generea% nc multe de%!ateri i
confruntri de idei.
, particularitate a acestei categorii populationale este aceea c spre deose!ire de celelalte &copii
tineri aduli' ea este delimitat &definit' clar doar ctre st)nga 0 altfel spus tim am sta!ilit c varsta
minim a !tranetii este cea de GH ani dar v)rsta ma"im nu poate fi sta!ilit ea fiind in fiecare
moment v)rsta celui mai longeviv om de pe pm)nt. $e de alt parte ntruc)t e"ist diferene enorme
ntre un individ de GH de ani i unul de 1II ani s-a impus mprirea &ar!itrar i ea' persoanelor n
v)rst n urmtoarele 3 su!grupuri +
!tr)nii tineri &9oung-old' ntre GH i ;H de ani care n principiu pre%int cele mai mici
afectri ale functiilor i performantelor 0
!tr)nii medii & middle-old J mi(locii de mi(loc' ntre ;H i KH de ani i
!tr)nii &!trani &old-old' cu v)rsta de peste KH de ani. -ste clar c incidena !olilor i
di%a!ilittilor creste dramatic la !tranii medii i mai ales la !tr)nii !tr)ni.
M$+i&ic!rile m$r&$<&ucti$!le i+u#e +e i!it!re! i v!r#t!
@a fel ca i procesele de cretere i de%voltare &caracteristice copilariei i adolescenei' i procesul de
m!tr)nire se caracteri%ea% printr-un numr mare de modificri specifice n plan structural i
funcional. Cercetrile din ultimii HI L GI de ani au clarificat enorm de multe aspecte definitorii pentru
m!atranire &n felul acesta delimit)ndu-se i de%volt)ndu-se domeniul geriatriei' dar n cele ce
urmea% nu vor fi reinute dec)t chestiunile mai importante &su!iectul fiind mult mai vast' ce au
legtur strict cu pro!lematica activittii fi%ice la !tr)ni. Din aceast perspectiv aadar vom
pre%enta n continuare c)teva elemente referitoare la modul cum inaintarea in varst modific L de fapt
afectea% - functiile cardiovasculara pulmonara i musculoscheletica ncheind cu c)teva idei
referitoare la structurile articulare i periarticulare.
(.1. *ucti! c!r+i$v!#cul!r!
$arametrul care ne d relaiile cele mai e"acte despre performantele funciei cardiovasculare i
implicit despre disponi!ilitatea individului de a presta efort fi%ic este C,
2 ma"
&care nseamn
consumul ma"im de o"igen'. Cu c)t C,
2ma"
este mai mare cu at)t re%istenta la efort a individului este
mai !un. C,
2ma"
este n medie de cca 2KH ml ,
2
*Mg corp*minut la !r!aii de GH ani i 2HH la femeile
de GH ani. $e c)nd la !r!aii de 2H ani este de <3 iar la femeile de 2H ani de 3H. Ceea ce arat o
scadere su!stanial a C,
2ma"
cu v)rsta. 5cderea C,
2 ma"
odat cu naintarea n v)rst se datorea%
scderii FC &FC J frecven cardiac' ma"ime a volumului sistolic ma"im i a capacitatii tesuturilor
&in special a musculaturii pentru c ea este cel mai mare consumator de o"igen din organism' de a
e"trage o"igenul din s)nge.
(.(. *ucti! pulm$!r%
$e msur ce un individ m!tr)nete se instalea% o scdere general a capacitii plamanilor de
a inspira aerul aductor de o"igen i de a e"pira aerul N m!ogit O cu !io"idul de car!on de care
organismul vrea sa se de!arase%e.
?stfel CC &capacitatea vital' medie la v)rsta de 2H de ani este de 33H litri aer la femei i de
HIH l aer la !r!ai. @a GH de ani valorile corespun%toare sunt 2G1 respectiv 3KK l aer. ?sta
inseamn c CC a persoanelor de GH ani repre%int doar ;;P din capacitatea vital pe care ele au avut-
o la 2H de ani. Bar dup GH de ani acest procent scade ntr-un ritm i mai accelerat.
?lt parametru care ne arata deteriorarea funciei pulmonare odat cu naintarea n v)rst este
C-#50 volumul e"pirator ma"im pe secund. 2n timp ce la 2H de ani el repre%int n medie K<P din
CC la GH de ani repre%int doar ;< L ;; P din CC.
2naintarea n v)rst crete rigiditatea cutiei toracice i scade forta muchilor respiratori 0 asta face
ca v)rstnicii s devin mai neeficieni n plan respirator adic ei consuma o cantitate mai mare de
energie pentru aprovi%ionarea cu aer &muchii lor respiratori muncind mai mult ' dec)t copii tinerii i
adulii. 6oate acestea fac ca L pentru prestarea unui efort identic L v)rstnicii s tre!uiasc s respire mai
des dec)t celelalte categorii de v)rst. ?sta e"plica de ce ei percep efortul respectiv mai o!ositor mai
sufocant iar noi tre!uie sa-i inelegem.
(.-. *ucti! mu#cul$#c;eletic!
2naintarea n v)rst produce modificri semnificative pe linia performanei musculare i a
compo%itiei corporale aceste modificri afect)nd starea funcional a persoanelor n cau%.
Bn ce privete per&$rm!t! mu#cul!r%! scderea forei muchilor este unul dintre cele mai
evidente lucruri la !tr)ni. 5cderea devine evident dup GI de ani i se accelerea% dup KI.
De ce se produce aceast scdere a fortei musculare =
-"plicaia const n scderea volumului muchilor ca urmare a aa- numitului proces de
sarcopenie. $rin sarcopenie se nelege reducerea numrului de fi!re musculare & n special a fi!relor de
tip BB' concomitent cu atrofierea &su!ierea' lor. Cau%a o repre%int tocmai neutili%area din ce n ce mai
evident a muchilor pe msura naintrii n v)rst altfel spus tocmai sedentarismul.
$odific!rile sc'eletice constau n principal n scderea densitatii minerale a oaselor odat cu
naintarea n v)rst. @a femei se produce o pierdere accelerat de su!stanta osoasa imediat dup
menopau%a. Dar nu tre!uie s credem - cum e"ist tendina - c densitatea osoas scade numai la
femei. -a scade la am!ele se"e n medie cu cca 1P pe an dup v)rsta de GI de ani.
8educerea densitii osoase i su!ierea oaselor crete riscul apariiei de fracturi. ?stfel cca 1*3
din femeile de peste GH de ani vor suferi fracturi verte!rale &care generea% dureri i cifo%' iar cca 1*3
din cele de peste KI de ani vor suferi o fractura de col femoral.
@a !a%a scaderii re%istenei oaselor pe l)ng reducerea activitilor i solicitrilor fi%ice stau +
aportul redus de calciu scderea a!sor!tiei calciului din alimente i modificrile hormonale. 6re!uie
reinut i fcut cunoscut n orice oca%ie c de fapt pierderea de su!stan osoas ncepe s apar la
femei imediat dup v)rsta de 2I de ani iar sedentarismul este factorul cel mai important n favori%area
i accelerarea acestui fenomen. De aceea prevenirea osteoporo%ei n ca%ul femeilor se reali%ea%a foarte
eficient prin activiti fi%ice iar de acest lucru tre!uie convinse mai ales femeile tinere i adulte.
(.4. M$+i&ic%rile !rticul!re #i peri!rticul!re
5e tie c n alctuirea unei articulaii pe l)ng capetele a dou sau mai multe oase intr o serie
de alte structuri cum ar fi cartila(e capsula articulara i ligamente. 6oate aceste structuri se
caracteri%ea% prin aceea c n componenta lor intr n principal aa-numitul esut con(unctiv. -i !ine
pe msura naintrii n v)rst esutul con(unctiv articular i periarticular sufer o serie de modificri
nefavora!ile & modificri degenerative' iar amploarea i vite%a cu care se instalea% aceste modificri
depind i de activitatea fi%ica prestat de persoanele respective. 6oate acestea e"plic durerile
rigiditatea scderea amplitudinii miscarilor lipsa de siguranta n mers etc i fac ca stretching-ul s
ai! o indicaie mai mare la v)rstnici n comparaie cu celelalte v)rste.
-. Pr$bleme +e c$muic!re l! p$pul!ti! v!r#tic!
Comunicarea respectiv transmiterea de informaii sau mesa(e pre%int anumite specificiti n
ca%ul lucrului cu persoanele n v)rst. ?cestea se datorea% particularitilor fi%iologice psihologice i
sociale ale indivi%ilor aparin)nd categoriei populaionale de care ne ocupm. Drept urmare specialistul
n sportul pentru toi va tre!ui s cunoasc aceste particulariti i s se adapte%e la ele daca dorete cu
adevrat ca activitatea lui s conduc la re%ultatele dorite iar v)rstnicul sau grupul de v)rstnici cu care
lucrea% s rspund adecvat la programul de activiti fi%ice propus.
$articularitile care influenea% comunicarea cu v)rstnicii in de+
funciile au%ului i vederii care scad0
scderea vite%ei de vor!ire i a volumului vocii datorat n principal descresterii performanelor
aparatului respirator0 acest impediment n multe ca%uri pre%ent chiar i n repaus se va
accentua nota!il n condiiile prestarii de efort fi%ic0
capacitatea de comunicare de a da rspunsuri sau de a prelua mesa(ul transmis de instructor
ine n ca%ul v)rstnicilor i de scderea vite%ei de reactie n general. ?ceast scdere a vite%ei de
reacie influentea%a inclusiv memoria & n special memoria de scurt durat' i face s scad
vite%a de vor!ire0
e"presia i e"presivitatea facial care se reduc ca spectru i care are nu numai nite e"plicatii ce
in de starea psihica &mai a!tut mai depresiv' caracteristic acestei v)rste ci i de nite
modificri anatomo-histologice. ?stfel potrivit unor cercetri relativ recente faa
morocanoasa * suparata * manioasa a !tr)nilor s-ar datora i scderii semnificative a grsimilor
din fi!rele ce intr n alctuirea muchilor feei0
pro!lemele cu somnul i particularitile acestuia.
5trategiile prin care se pot contracara inconvenientele amintite mai sus precum i alte chestiuni ce
in de comunicarea cu persoanele n v)rst sunt de%voltate pe larg n+ De#,A6 #.-. Q $-?6#?A
A.@. Communication values and the Rualit9 of life. Bn+ ?.?. 1DCCB,A- &ed' 1eriatric ph9sical
therap9 #os!9 5t.@ouis 1::3+ 21-32 &ve%i !i!liografia'.
? sti sa comunici cu o persoana n varsta potrivit stadiului de regresie a functiilor psihice care sunt
premi%a fi%iologica a comunicarii presupune nsusirea catorva cunostinte generale despre influenta
procesului de m!atranire asupra functiilor psihice cu alte cuvinte despre m!atranirea psihologica.
-ste ceea ce a fost pre%entat n cele de mai nainte.
Comunicarea are un rol esential nu numai in investigare si cunoasterea nevoilor dar si n actul
de ngri(ire. Dn gerontolog afirma cu multa dreptate ca a-i vor!i persoanei varstnice este un act de
ngri(ire. Cuvantul !ine ales !ine receptat poate avea un efect terapeutic.
#ulte persoane varstnice sufera adesea mai mult din cau%a i%olarii ignorarii marginali%arii
lipsei de comunicare cu cei din (ur decat de o !oala sau alta. ?-i vor!i unui varstnic n gra!a rastit
plictisit indiferent fara a te asigura ca te-ai adaptat ntelegerii sale nivelului de cultura capacitatii de
receptie capacitatii auditive poate sa-i faca rau adancindu-i suferintele. 2ntre a!u%urile contra
persoanelor varstnice este inclus a!u%ul psihologic emotional sau ver!al care se refera la un lim!a(
nepotrivit mentionat mai sus care se constituie ntr-un stres care se adauga celorlalte pe care este
o!ligat sa le suporte o persoana varstnica dependenta care are nevoie de a(utor. Aecomunicarea cu o
persoana varstnica poate nsemna o condamnare la i%olare psihologica si sociala la precipitarea
regresiei psiho-intelectuale constituindu-se n acelasi timp si ntr-un stres de su!solicitare.
2ntr-o definitie simpla comunicarea consta n transmiterea unui mesa( de la o persoana la alta.
Comunicarea devine efectiva atunci cand mesa(ul transmis este identic cu cel receptionat
altminteri avem un mesa( fie incomplet fie distorsionat.
De retinut ca n toate conceptele apartinand de teoria nevoilor comunicarea este inclusa printre
nevoile fundamentale ale unei persoane n general a unei persoane suferinde si varstnice cu atat mai
mult.
5-a afirmat ca fiinta umana comple"a este un tip indivi%i!il a carei e"istenta implica nevoi
psihologice nevoi de comunicare nevoi spirituale. ?ceasta argumentea%a pluridimensionalitatea fiintei
umane. ,rice persoana este o entitate umana ale carei nevoi si resurse sunt individuale si specifice.
?stfel nevoile umane se pre%inta ca multiple si comple"e scopul satisfacerii lor fiind acela de a o!tine
o Sstare de !ine/ de confort de crestere a calitatii vietii ori calitatea vietii devine pentru varstnic unul
din o!iectivele esentiale ale oricarei interventii de a(utor sau de protectie0 uneori de pilda vindecarea
sau recuperarea nu mai pot fi posi!ile calitatea vietii insa totdeanua.
Bn conceptul celor 1< nevoi fundamentale ela!orat de (irginia )enderson, nevoia de
comunicare ocupa un loc important ca si n la fel de cunoscuta S$iramida nevoilor/ modelul propus de
psihologul american $aslo* n care nevoia de comunicare este su!inteleasa n toate cele cinci grade
ale piramidei sale pornind de la !a%a catre varf L nevoi psihologice de !a%a nevoi de securitate fi%ica si
psihica nevoi de apartenenta si afectiune nevoi de stima si respect nevoi de reali%are de sine.
$entru varstnic se poate afirma ca nevoia de comunicare este vitala e"istenta sa calitatea si
durata vietii fiind amenintate de nesatisfacerea nevoii de comunicare ca si de o comunicare inadecvata.
#ai devreme sau mai tar%iu o persoana n varsta ti traieste ultima parte a vietii care precede sfarsitul
ncheind e"istenta comunicarea n acest stadiu avand semnificatii particulare si fiind alaturi de alte
elemente de ngri(ire paleativa o solutie a calitatii vietii pana n ultima clipa.
?m anali%at n cele de mai nainte rolul comunicarii ca nevoie umana fundamentala efectele
a!sentei comunicarii n mod deose!it pentru orice persoana defavori%ata vulnera!ila suferinda
varstnica mai ales si sa anali%am n continuare efectele unei comunicari distorsionate cau%ele si
consecintele n care poate avea loc aceasta n conditiile unei persoane n varsta cu diverse suferinte sau
handicapuri si modalitatile de depasire a !arierelor care se ivesc n aceste ca%uri. Fiindca dincolo de
rolul comunicarii n general ca factor de vitalitate de com!atere a i%olarii si de reintegrare sociala si
socio-familiala comunicarea la un lucrator social ntelegand prin aceasta ntr-un sens larg orice
profesionist &sau voluntar' care are ntre atri!utii interventia de a(utor ngri(ire terapeutica de protectie
n favoarea unei persoane n varsta cu nevoi dependenta comunicarea cu o astfel de persoana este un
instrument de a!ordare de eficacitatea utili%arii cu ma"imum de randament al acesteia depin%and
re%ultatele interventiei. Cu a(utorul comunicarii investigam tipologia persoanei modificarile
psihologice determinate de m!atranire gradul acestora m!olnavire suferinta stres social si
psihologic handicap0 prin comunicare o!tinem date pretioase privind nevoile unei persoane sau alteia
n fine cu a(utorul comunicarii putem influenta chiar si n sens terapeutic &psihoterapeutic' starea
persoanei ne mai punand la socoteala transmiterea spre nsusire a mesa(elor noastre destinate s-o a(ute.
, clasificare utili%ata n geriatrie n clinica geriatrica si n psihologia geriatrica din punctul de
vedere al capacitatii de comunicare distinge+ #ersoane varstnice comunicante, #ersoane varstnice
#artial comunicante, #ersoane varstnice non-comunicante.
6recand la anali%a conditiilor si factorilor de distorsiune a unei comunicari care fie Tmpiedica
transmiterea mesa(ului fie duce la o receptionare incompleta sau distorsionata afectand ntelegerea
receptarea si evident si raspunsul se considera ca e"ista+
g' factori #ersonali0
h' factori de mediu.
#entionam ca acestia nu sunt neaparat specifici unei persoane varstnice dar incidenta lor este
mai mare la aceasta categorie care cumulea%a efectele psihologice regresive ale naintarii in varsta
stresul i%olarii sociale consecutive efectele m!olnavirilor multiple &polipatologie adica e"istenta mai
multor !oli concomitent' handicapul si di%a!ilitatile consecutive. ?cest cumul si asociere includ
evident si particularitati pe care le vom su!linia
d' factorii #ersonali L tin de structura partenerilor la actul comunicarii si pot fi+
- emotionali &psihologici' L timiditate suparare teama an"ietate &teama e"agerata fara
o!iect' resentimente0
- fi%ici organici L o!oseala defecte de vor!ire sur%enie durere !oala0
- intelectuali L nivel de cunostinte de instruire lim!a(+
- sociali L diferente de cultura clasa socio-economica origine etnica origine rurala sau
ur!ana accent s.a.
!' factori de mediu care pot influenUa po%itiv sau negativ comunicarea prin creVterea tensiunii sau
disconfortului.
- fi%ici+ %gomot lipsa intimitaUii neacomodare0
- sociali+ pre%enta sau a!senta altor persoane. ? se tine seama ca anumite plangeri raspunsuri
la nevoi pot repre%enta pro!leme intime care e"clud si pre%enta altora0 alteori persoana se
simte mai n largul sau n pre%enta de regula a unei rude apropiate care eventual o
ncura(ea%a sa comunice confirma sau ntareste cele spuse.
2naintea initierii comunicarii a dialogului se impune evaluarea cu gri(a a persoanei cu care se
comunica &factori personali' cat si a mediului de comunicare &factori de mediu'.
,rice comunicare implica ver!ali%area mesa(ului forma cea mai comuna ideala si
manifestarile non-ver!ale. 2n ca%ul persoanelor varstnice suferinde cu diverse disfunctii de lim!a( de
ntelegere de memorie si orientare nu todeauna poate fi utili%at mesa(ul ver!ali%at.
Comunicarea ver&ala se manifesa prin lim!a(ul vor&it sau scris care repre%inta codul cel mai
folosit de transmitere a mesa(elor si este !ine cand acest cod este nteles de am!ele parti implicate n
procesul de comunicare. Au este suficient ca se vor!este aceeasi lim!a ci mai important este acelas
nteles pentru cuvinte &neologisme termeni tehnici a!revieri sinonime etc.'. Ca urmare o conditie
esentiala este aceea de a ne asigura %n #ermanenta ca vom fi %ntelesi.
@im!a(ul non-ver!al care are la !a%a alte coduri decat cuvintele codurile fiind de o mai mare
varietate include+ e"presia fetei mimica privirea volumul vocii tonul folosit gestica atingerea. 2n
plus persoana poate emite o serie de semne de comunicare care tre!uie nregistrate si interpretate cu
gri(a semne vocale emisiuni vocale dar non-ver!ale ce pot avea semnificatii ce tre!uie descifrate+
gemete oftat gafaituri tuse plans ras diferite infle"iuni ale vocii etc. Chiar si po%itia corpului n pat
poate arata celor avi%ati e"istenta unei dureri care sileste persoana sa ia o anumita po%itie n care
durerea e resimtita la o intensitate mai mica &n practica medicinii clinice sunt numite po%itii*posturi
Santalgice/ pentru ca diminua durerea'0 o po%itie de retragere cu genunchii la !ar!ie nsotita de o
privire care e"prima teama si ngri(orare poate fi sugestiva pentru an"ietate pentru diferite stari
hlucinatorii vi%uale sau auditive. #entionarea si a acestor semne intentionea%a sa su!linie%e doar gama
variata de manifestari non-ver!ale interpretarea lor revenind specialistilor L medici psihiatri
psihologi asistenti sociali dar si altor persoane cu e"perienta.
De remarcat ca manifestarile non-ver!ale sunt mai aproape de realitate fiind mai greu de
distorsionat de trucat.
2n evaluarea de ansam!lu a unor persoane de la care dorim sa culegem cat mai multe date vom
identifica si alte mesa(e non-ver!ale+ miscari repe%i agitatie neliniste an"ietate nclestare musculara
tremuraturi dificultati de concentrare. Drmarim daca eventual unele e"presii cuvinte i pot declansa
persoanei suparare teama iritare plans sau alte stari deose!ite.
, comunicare capata o cat mai !una calitate cu cat determina din partea persoanei varstnice
si*sau !olnave o deschidere cat mai mare totala chiar care se !a%ea%a pe ncrederea pe care persoana
cu care intra n dialog i-a inspirat-o 0 aceasta ncredere este cheia deschiderii premisa o!tinerii unui
ma"im de date privind suferintele nemulUumirea nevoile0 n acelasi timp ncrederea este si o !a%a
pentru un posi!il efect terapeutic al comunicarii &psihoterapia'. Fiindca e"ista comunicare terapeutica
ce poate gra!i si favori%a vindecarea potentand celelalte tratamente conventionale0 o comunicare
terapeutica poate reda dorinta de viata la cei depresivi.
2mpartasirea de idei si (udecati empati%area comunicarii apropie participantii la dialog
valori%ea%a persoana ce tre!uie a(utata transforma comunicarea ntr-un instrument eficient.
-"ista si situatii n care comunicarea poate fi ntrerupta si !locata neintentionat situatii ce pot fi
prevenite n !eneficiul eficienUei comunicarii0 aceasta eventualitate - !locarea se poate ntampla n
ca%ul schim!arii su!iectului impunerii fara tact a parerii proprii gra!ei si trecerii !ruste la conclu%ii si
solutii a unui lim!a( incomprehensi!il neadaptat la nivelul de instruire si de cunostinte pe alocuri
chiar ncifrat. $entru toate acestea se impune o pregatire atenta a intrarii n dialog - evaluarea preala!ila
a personalitatii interlocutorului a conditiilor speciale L !oala deficit de memorie deficiente sen%oriale
etc.
2n ca%ul persoanelor varstnice vom tine seama ntodeauna de afectarea n mai mica sau mai
mare masura a capacitatii de ntelegere sau altfel spus a vite%ei de perceptie a mesa(ului. Cite%a
proceselor psihice este ncetinita vite%a flu"ului nervos este mai sca%uta0 informatia de la emitator la
receptor parcurge un timp mai lung decat n mod normal ceea ce ntar%ie si raspunsul pe care uneori
tre!uie sa-l asteptam cu mai multa ra!dare.
@a oamenii n varsta se instalea%a n timp o lentoare a proceselor psihice numita si !radipsihie
si de asemenea n fluenta de!itului ver!al n termeni de specialitate L !radilalie0 de altfel
terminologia S!radi/ care semnifica ncetineala este vala!ila si pentru alte procese si functii ale
organismului n m!atranire.
, persoana n varsta si gaseste mai greu cuvintele pentru a-si alcatui raspunsurile care n final
sunt gasite daca cel ce conduce dialogul are ra!darea necesara. De altfel ra&darea este o nsusire
o!ligatorie pentru toti cei ce lucrea%a cu varstnicul ca si pentru orice antura( al unei astfel de persoane.
6ul!urarile de memorie pot interveni ntar%iind si mai mult raspunsurile chiar daca persoana varstnica
a nteles a receptionat mesa(ul.
2n alte situatii de m!atranire mai avansata cu diverse afectari ale structurilor neurologice de
suport a functiilor psihice asa cum se ntampla n m!atranirea avansata complicata cu !oli
neuropsihice sau chiar n m!atranirea timpurie cand pot aparea astfel de tul!urari cu de!ut precoce
este afectata ntelegerea0 persoana asculta aude dar nu ntelege datorita degradarii unor %one din creier
unde se face receptia si prelucrarea mesa(elor. Aici n aceste ca%uri nu tre!uie sa ne pierdem ra!darea
ci sa insistam sa apelam si la celelalte forme de comunicare non-ver!ale fiindca poate fi vor!a de o
afa%ie partiala &afa%ie numindu-se pierderea capacitatii de ntelegere Vi de e"primare' de tul!urari ale
e"primarii ver!ale &disfla%ie' sau pur si simplu de tul!urari de au%.
5a fim de asemenea pregatiti pentru confruntarea cu un lim!a( simplificat mai sarac stereotip
adesea ceea ce este o alta caracteristica a m!atranirii careia tre!uie sa adaptam si propriul nostru
lim!a( si sa utili%am constant calitatea pe care o su!liniam anterior ra!darea.
$entru favori%area comunicarii se vor utili%a diverse tehnici care nu e"clud ci potentea%a
calitatile celui care intra n dialog n cadrul actului profesional cu o persoana n varsta L pregatirea n
domeniul psihologiei m!atranirii a comunicarii ra!darea empatia s.a L tehnici menite sa ncura(e%e
persoana sa discute cu deschidere si sinceritate sa determine culegerea unui ma"imum de informatii.
Cele mai cunoscute tehnici de comunicare sunt+
+scultarea care nu tre!uie identificata cu au%itul fiinca implica ascultarea persoanei ntru totul
inclusiv o!servarea mesa(elor non-ver!ale care nsotesc pe cele ver!ale n scopul o!tinerii
unui mesa( total. Cor fi o!servate+ tonul vocii fluenta vor!irii postura e"presia fetei miscarile
cautarea si alegerea cuvintelor. 5e aprecia%a ca n general doar 1IP dintre cei care conduc
astfel de discutii iau interviuri unor persoane cu diverse deficienUe o fac in mod corespun%ator
ceea ce reduce eficienta ascultarii si n consecintaa comunicarii. $entru a reali%a o ascultare
eficienta e necesara o anumita pregatire+ re%ervarea timpului necesar ascultarii &nu gra!a
e"pedierea superficialitatea formalismul vor avea darul sa ofere premise pentru ascultare
eficienta'0 concentrarea asupra comunicarii L ceea ce spunem noi ce relatie propunem ceea ce
spune persoana respectiva ntre!arile raspunsurile acceptarea perioadelor de liniste necesare
si semnificative0 evitarea ntreruperilor &persoanele varstnice si pierd mai usor sirul fluenta
vor!irii cand sunt antrerupte0 reluarea se face mai greu sau intervine !locarea'. $utem totusi
orienta discutia cu gri(a n directia pe care o dorim si ne-am propus-o atunci cand e"ista
tendinte de departare de su!iectul pus n disccutie ceea ce se ntalneste adesea la o persoana n
varsta0 ntregistrarea semnelor non-ver!ale nsotitoare0 evitarea gesturilor care pot distrage
&neliniste uitatul la ceas privitul n alta parte L %iar televi%or care pot sugera de interes si
gra!a ceea ce poate suspenda comunicarea'.
Concomitent cu ascultarea se va face verificarea perceptiei ntre!and persoana daca a nteles
verificand calitatea adaptarea raspunsului. $entru verificarea perceptiei vom folosi procedeele+
reafirmarea repetarea ca un ecou parafra%area repetarea raspunsului afirmatiei re%umarea.
, metoda de confirmare sau de demontrare ca mesa(ul a fost receptat este reflectarea. ?ceasta i
permite evaluarea comunicarii constatarea ca cel care vrea sa o a(ute ncearca sa o nteleaga si sa se
recunoasca prin altcineva Tn cuvinte si imagini. ?tentie la aspectele esentiale+ acordarea de pau%e
pentru linistire ca si pentru odihna si adunarea gandurilor.
?scultatul nu este nsa eficient daca nu avem n vedere si disponi!ilitatea sau deschiderea care
pe langa ca sunt indicatoare ale personalitatii pot fi si do!andite prin formare corespun%atoare.
Cercetarile au aratat ca disponi!ilitatea atrage dupa sine disponi!ilitate. ?ceasta prisvte mai ales pe cel
care asculta desi tre!uie stimulata si la interlocutorul sau. 5e poate reali%a prin mpartasirea !iografiei
si istoriei personale prin sinceritate si naturalete. 5-a o!servat ca folosirea linistei n comunicare este
utila poate Saerisi/ relatia0 da raga% pentru adunarea gandurilor asigura persoana ca este ascultata
sporeste calitatea si cantitatea informatiilor. Bntercalarea comunicarii pri Satingere/ sporeste ncrederea
face mai eficienta comunicarea.
Daca n cele de mai inainte am pre%entat aspecte ale comunicarii n general cu nuantari
particulare pentru ca%ul persoanei n varsta n continuare vom anali%a situatia comunicarii cu persoana
n varsta n conditii deose!ite.
De#resia. Foarte multe persoane varstnice sunt depresive depresia fiind o situatie comuna. 2n
aceste ca%uri vor!irea este mai lenta mai nceata raspunsurile ntar%ie sunt scurte. ?!ordarea este mai
dificila din cau%a lipsei de concentrare a sentimentului de inutilitate si nencredere a pesimismului sau
chiar in ca%uri grave a ideilor de suicid. 6ot n depresiile grave ne putem ntalni cu negativismul
ver!al cu mutismul adica refu%ul de a vor!i de a comunica.
Bn aceste ca%uri ntre!arile vor fi scurte spre a nu solicita capacitatea de concentrare reluate
dupa o pau%a fara insistente si persuasiune care pot determina o !locare a comunicarii. 2ncercam sa
convingem ca tot ceea ce facem este n scopul de a-l ocroti de a-l a(uta.
Tul&urarile de au. 5urditatea totala &mai rar' sau partiala &mai frecvent' sau hipoacu%ia sunt
frecvente la o persoana n varsta al carui au% diminua chiar n cadrul m!atranirii normale. 2n aceste
ca%uri ne po%itionam n asa fel ncat sa ne poata vedea fata si !u%ele n timp ce vor!im. Cerificam daca
persoana foloseste prote%a auditiva daca este deschisa daca !ateria este functionala. Cor!irea va fi
clara simpla cu fra%e scurte vom vor!i mai tare dar fara a tipa rostind sila!ele mai rar. ?daugam
mimica si gestica. Au ne enervam fiindca persoana nu ne aude sau nca nu aude deoarece nu am luat
masurile mentionate anterior. $utem comunica eventual prin semne prin scris prin desen.
Tul&urarile de vedere. 5caderea acuitatii vi%uale este de asemenea paralela cu naintarea n
varsta. -ste de diferite grade pana la pierderea completa a vederii &cecitate vi%uala'. @im!a(ul ver!al
este n prim plan mi(loacele non-ver!ale iesind din discutie. Bnformam persoana n legatura cu orice
alte %gomote alte persoane care intra n camera diferite manevre necesare de pilda unei e"aminari
cercetarii unor documente personale.
Tul&urarile de %ntelegere si de ex#rimare. 5e ntalnesc la persoanele cu suferinte cere!rale cu
sechele dupa accidente cere!rale-vasculare si se traduc prin+ incoordonarea n vor!ire dificultati n
ara(amentul cuvintelor n fra%a ina!ilitate de a-si gasi cuvintele imposi!ilitatea de a raspunde &n
termeni de specialitate afa%ie disfa%ie disle"ie'.
5e pun ntre!ari care sa comporte raspunsuri prin Sda/ si Snu/ sau printr-un dat din cap.
?cordam mai mult timp pentru a o!tine raspunsurile. ,!servam concomitent comportamentul si
lim!a(ul non-ver!al.
Nervoitatea. Dnele persoane varstnice pot fi surprinse intr-o stare deose!ita de irita!ilitate de
nervo%itate determinate de suparare sau fara o e"plicatie anume0 nervo%itatea poate traduce teama
an"ietate sau neputinta stari ce pot fi prevenite si risipite prin e"plicatii si asigurari. 2ncercam sa-i
deturnam atentia de la o!iectul supararii nervo%itatii antrenand persoana n alte activitati pentru o
perioada mai scurta sau mai lunga dupa care revenim la scopul comunicarii. 2n nici un ca% nu ne vom
enerva si nu vom raspunde Scu aceeasi moneda/.
(iolenta. , situatie mai speciala pe care o putem ntalni la unele persoane n varsta si care sa se
e"plice printr-o serie de cau%e &pe care tre!uie sa le investigam dinainte'+ le%iuni cere!rale senilitate
diverse afectiuni psihice consum de alcool reactii secundare la unele medicamente care pot determina
stari de agitatie.
Ae informam de asemenea naintea initierii comunicarii privind potentialul de violenta
&accese de violenta n antecedente confu%ie si de%orientare agitatie irita!ilitate impulsivitate non-
cooperanta suspiciune'.
Daca suspectam un potential de violenta vom lua urmatoarele masuri+ informarea celorlalti
mem!ri ai echipei &e recomanda!il sa nu a!ordam singuri o astfel de persoana' identificarea eventuala
a unor anumite cau%e care pot declansa violenta plasarea persoanei ntr-o camera unde poate fi
o!servata n permanenta ndepararea o!iectelor contondente0 nu vom atinge persoana si nici nu vom
face miscari !ruste spre aceasta spre a nu-i declansa reactii de aparare agresivitate. 5e pastrea%a o
anumita distanta de persoana evitam sa stam cu spatele. Daca nu reusim apelam la a(utor chiar
speciali%at+ psiholog psihiatru am!ulanta.
,lansul. $utem ntalni persoane care plang usor emotive la!ile sau plang spontan nestapanit
nemotivat n anumite n!olnaviri cere!rale cum sunt unele forme de sclero%a cere!rala L sindromul
pseudo-!ul!ar. 2n prima situatie plansul este o supapa de usurare de descarcare a tensiunilor si de
aceea tre!uie ngaduit. Au-i vom cere sa ncete%e plansul nu vom plange alaturi fiindca nu este un
model de empatie de compasiune recomanda!il n aceste ca%uri.
Com ramane alaturi cu ra!dare pana se linisteste asigurandu-i intimitatea. Folosim atingerea
ca mi(loc de comunicare si apropiere. Dupa ce va nceta plansul vom relua comunicarea cu gri(a cu
!landete cu mena(amente si cu tact.
?m insistat mai mult asupra comunicarii fiinca dincolo de rostul sau n castigarea ncrederii n
o!tinerea de informatii n identificarea nevoilor ne a(uta n cunoasterea individuali%ata. 2n general
comunicarea este cel mai important mi(loc de evaluare. , comunicare eficienta asigura cea mai mare
parte a evaluarii. -ste o evaluare directa chiar daca nu ntodeauna este suficienta avand n unele ca%uri
nevoie si de heteroevaluare adica de informatii culese de la alte persoane din antura( ramane totusi
esentiala.
5i evaluarea presupune o formare adecvata cunostinte de psihologie putandu-se afirma ca este
si o arta.
-valuarea este nsa mai concreta ceea ce a facut ca sa poata fi standardi%ata fapt ce usurea%a
mult &si directionea%a' activitatile profesionistilor care au drept o!iect al muncii o latura sau alta a
protectiei si a(utorului persoanelor varstnice.
-ursa: -trategii si &une #ractici in asistenta sociala a #ersoanelor varstnice
L re#re #entru #rofesionisti si autiritati locale, C./,-, 0ditura $odel $,
1ucuresti, 2334
1. 1e&iiti! b%tr!etii /i cl!#i&ic!re! ei
2n pre%ent criteriul n !a%a cruia un individ este plasat n categoria !tr)nilor este unul e"clusiv
cronologic0 formal o persoana este considerat &devine' !tr)n dup ce mplinete GH de ani. ?cest
criteriu este totui destul de ar!itrar motiv pentru care a generat i generea% nc multe de%!ateri i
confruntri de idei.
, particularitate a acestei categorii populationale este aceea c spre deose!ire de celelalte &copii
tineri aduli' ea este delimitat &definit' clar doar ctre st)nga 0 altfel spus tim am sta!ilit c varsta
minim a !tranetii este cea de GH ani dar v)rsta ma"im nu poate fi sta!ilit ea fiind in fiecare
moment v)rsta celui mai longeviv om de pe pm)nt. $e de alt parte ntruc)t e"ist diferene enorme
ntre un individ de GH de ani i unul de 1II ani s-a impus mprirea &ar!itrar i ea' persoanelor n
v)rst n urmtoarele 3 su!grupuri +
!tr)nii tineri &9oung-old' ntre GH i ;H de ani care n principiu pre%int cele mai mici
afectri ale functiilor i performantelor 0
!tr)nii medii & middle-old J mi(locii de mi(loc' ntre ;H i KH de ani i
!tr)nii &!trani &old-old' cu v)rsta de peste KH de ani. -ste clar c incidena !olilor i
di%a!ilittilor creste dramatic la !tranii medii i mai ales la !tr)nii !tr)ni.
M$+i&ic!rile m$r&$<&ucti$!le i+u#e +e i!it!re! i v!r#t!
@a fel ca i procesele de cretere i de%voltare &caracteristice copilariei i adolescenei' i procesul de
m!tr)nire se caracteri%ea% printr-un numr mare de modificri specifice n plan structural i
funcional. Cercetrile din ultimii HI L GI de ani au clarificat enorm de multe aspecte definitorii pentru
m!atranire &n felul acesta delimit)ndu-se i de%volt)ndu-se domeniul geriatriei' dar n cele ce
urmea% nu vor fi reinute dec)t chestiunile mai importante &su!iectul fiind mult mai vast' ce au
legtur strict cu pro!lematica activittii fi%ice la !tr)ni. Din aceast perspectiv aadar vom
pre%enta n continuare c)teva elemente referitoare la modul cum inaintarea in varst modific L de fapt
afectea% - functiile cardiovasculara pulmonara i musculoscheletica ncheind cu c)teva idei
referitoare la structurile articulare i periarticulare.
(.1. *ucti! c!r+i$v!#cul!r!
$arametrul care ne d relaiile cele mai e"acte despre performantele funciei cardiovasculare i
implicit despre disponi!ilitatea individului de a presta efort fi%ic este C,
2 ma"
&care nseamn
consumul ma"im de o"igen'. Cu c)t C,
2ma"
este mai mare cu at)t re%istenta la efort a individului este
mai !un. C,
2ma"
este n medie de cca 2KH ml ,
2
*Mg corp*minut la !r!aii de GH ani i 2HH la femeile
de GH ani. $e c)nd la !r!aii de 2H ani este de <3 iar la femeile de 2H ani de 3H. Ceea ce arat o
scadere su!stanial a C,
2ma"
cu v)rsta. 5cderea C,
2 ma"
odat cu naintarea n v)rst se datorea%
scderii FC &FC J frecven cardiac' ma"ime a volumului sistolic ma"im i a capacitatii tesuturilor
&in special a musculaturii pentru c ea este cel mai mare consumator de o"igen din organism' de a
e"trage o"igenul din s)nge.
(.(. *ucti! pulm$!r%
$e msur ce un individ m!tr)nete se instalea% o scdere general a capacitii plamanilor de
a inspira aerul aductor de o"igen i de a e"pira aerul N m!ogit O cu !io"idul de car!on de care
organismul vrea sa se de!arase%e.
?stfel CC &capacitatea vital' medie la v)rsta de 2H de ani este de 33H litri aer la femei i de
HIH l aer la !r!ai. @a GH de ani valorile corespun%toare sunt 2G1 respectiv 3KK l aer. ?sta
inseamn c CC a persoanelor de GH ani repre%int doar ;;P din capacitatea vital pe care ele au avut-
o la 2H de ani. Bar dup GH de ani acest procent scade ntr-un ritm i mai accelerat.
?lt parametru care ne arata deteriorarea funciei pulmonare odat cu naintarea n v)rst este
C-#50 volumul e"pirator ma"im pe secund. 2n timp ce la 2H de ani el repre%int n medie K<P din
CC la GH de ani repre%int doar ;< L ;; P din CC.
2naintarea n v)rst crete rigiditatea cutiei toracice i scade forta muchilor respiratori 0 asta face
ca v)rstnicii s devin mai neeficieni n plan respirator adic ei consuma o cantitate mai mare de
energie pentru aprovi%ionarea cu aer &muchii lor respiratori muncind mai mult ' dec)t copii tinerii i
adulii. 6oate acestea fac ca L pentru prestarea unui efort identic L v)rstnicii s tre!uiasc s respire mai
des dec)t celelalte categorii de v)rst. ?sta e"plica de ce ei percep efortul respectiv mai o!ositor mai
sufocant iar noi tre!uie sa-i inelegem.
(.-. *ucti! mu#cul$#c;eletic!
2naintarea n v)rst produce modificri semnificative pe linia performanei musculare i a
compo%itiei corporale aceste modificri afect)nd starea funcional a persoanelor n cau%.
Bn ce privete per&$rm!t! mu#cul!r%! scderea forei muchilor este unul dintre cele mai
evidente lucruri la !tr)ni. 5cderea devine evident dup GI de ani i se accelerea% dup KI.
De ce se produce aceast scdere a fortei musculare =
-"plicaia const n scderea volumului muchilor ca urmare a aa- numitului proces de
sarcopenie. $rin sarcopenie se nelege reducerea numrului de fi!re musculare & n special a fi!relor de
tip BB' concomitent cu atrofierea &su!ierea' lor. Cau%a o repre%int tocmai neutili%area din ce n ce mai
evident a muchilor pe msura naintrii n v)rst altfel spus tocmai sedentarismul.
$odific!rile sc'eletice constau n principal n scderea densitatii minerale a oaselor odat cu
naintarea n v)rst. @a femei se produce o pierdere accelerat de su!stanta osoasa imediat dup
menopau%a. Dar nu tre!uie s credem - cum e"ist tendina - c densitatea osoas scade numai la
femei. -a scade la am!ele se"e n medie cu cca 1P pe an dup v)rsta de GI de ani.
8educerea densitii osoase i su!ierea oaselor crete riscul apariiei de fracturi. ?stfel cca 1*3
din femeile de peste GH de ani vor suferi fracturi verte!rale &care generea% dureri i cifo%' iar cca 1*3
din cele de peste KI de ani vor suferi o fractura de col femoral.
@a !a%a scaderii re%istenei oaselor pe l)ng reducerea activitilor i solicitrilor fi%ice stau +
aportul redus de calciu scderea a!sor!tiei calciului din alimente i modificrile hormonale. 6re!uie
reinut i fcut cunoscut n orice oca%ie c de fapt pierderea de su!stan osoas ncepe s apar la
femei imediat dup v)rsta de 2I de ani iar sedentarismul este factorul cel mai important n favori%area
i accelerarea acestui fenomen. De aceea prevenirea osteoporo%ei n ca%ul femeilor se reali%ea%a foarte
eficient prin activiti fi%ice iar de acest lucru tre!uie convinse mai ales femeile tinere i adulte.
(.4. M$+i&ic%rile !rticul!re #i peri!rticul!re
5e tie c n alctuirea unei articulaii pe l)ng capetele a dou sau mai multe oase intr o serie
de alte structuri cum ar fi cartila(e capsula articulara i ligamente. 6oate aceste structuri se
caracteri%ea% prin aceea c n componenta lor intr n principal aa-numitul esut con(unctiv. -i !ine
pe msura naintrii n v)rst esutul con(unctiv articular i periarticular sufer o serie de modificri
nefavora!ile & modificri degenerative' iar amploarea i vite%a cu care se instalea% aceste modificri
depind i de activitatea fi%ica prestat de persoanele respective. 6oate acestea e"plic durerile
rigiditatea scderea amplitudinii miscarilor lipsa de siguranta n mers etc i fac ca stretching-ul s
ai! o indicaie mai mare la v)rstnici n comparaie cu celelalte v)rste.
-. Pr$bleme +e c$muic!re l! p$pul!ti! v!r#tic!
Comunicarea respectiv transmiterea de informaii sau mesa(e pre%int anumite specificiti n
ca%ul lucrului cu persoanele n v)rst. ?cestea se datorea% particularitilor fi%iologice psihologice i
sociale ale indivi%ilor aparin)nd categoriei populaionale de care ne ocupm. Drept urmare specialistul
n sportul pentru toi va tre!ui s cunoasc aceste particulariti i s se adapte%e la ele daca dorete cu
adevrat ca activitatea lui s conduc la re%ultatele dorite iar v)rstnicul sau grupul de v)rstnici cu care
lucrea% s rspund adecvat la programul de activiti fi%ice propus.
$articularitile care influenea% comunicarea cu v)rstnicii in de+
funciile au%ului i vederii care scad0
scderea vite%ei de vor!ire i a volumului vocii datorat n principal descresterii performanelor
aparatului respirator0 acest impediment n multe ca%uri pre%ent chiar i n repaus se va
accentua nota!il n condiiile prestarii de efort fi%ic0
capacitatea de comunicare de a da rspunsuri sau de a prelua mesa(ul transmis de instructor
ine n ca%ul v)rstnicilor i de scderea vite%ei de reactie n general. ?ceast scdere a vite%ei de
reacie influentea%a inclusiv memoria & n special memoria de scurt durat' i face s scad
vite%a de vor!ire0
e"presia i e"presivitatea facial care se reduc ca spectru i care are nu numai nite e"plicatii ce
in de starea psihica &mai a!tut mai depresiv' caracteristic acestei v)rste ci i de nite
modificri anatomo-histologice. ?stfel potrivit unor cercetri relativ recente faa
morocanoasa * suparata * manioasa a !tr)nilor s-ar datora i scderii semnificative a grsimilor
din fi!rele ce intr n alctuirea muchilor feei0
pro!lemele cu somnul i particularitile acestuia.
5trategiile prin care se pot contracara inconvenientele amintite mai sus precum i alte chestiuni ce
in de comunicarea cu persoanele n v)rst sunt de%voltate pe larg n+ De#,A6 #.-. Q $-?6#?A
A.@. Communication values and the Rualit9 of life. Bn+ ?.?. 1DCCB,A- &ed' 1eriatric ph9sical
therap9 #os!9 5t.@ouis 1::3+ 21-32 &ve%i !i!liografia'.
4. Nev$i! +e !ctivit!te &i)ic% l! b!tr!i6 #!u +ilem! 5#per!t! +e vi!t!7 ver#u# 5#per!t! +e vi!t!
!ctiv!7
@uate la un loc sedentarismul &lipsa efortului fi%ic' i dieta incorect repre%int a doua cau% care
st la !a%a deceselor fumatul fiind prima cau%. Ei totui oamenii %ilelor noastre devin din ce n ce mai
re%isteni la sfaturile de a presta activiti fi%ice cu regularitate. ?stfel nc)t chiar n 5D? - unde gradul
de sensi!ili%are i educatie pentru micare este printre cele mai ridicate din lume - peste 2*3 dintre
v)rstnici nu prestea% cu regularitate activiti fi%ice.
Creterea evident a speranei de via este o realitate a ultimei (umti de secol i poate fi
considerat c repre%int un succes al de%voltrii societatii umane. Dar a tri &a fi n via' pur i
simplu un numr c)t mai mare de ani nu tre!uie s repre%inte singurul scop al individului i al
societii0 se vor!ete din ce n ce mai frecvent i mai insistent despre aa-numita calitate su#erioara a
vietii. Ca atare fiecare individ fr e"cepie tre!uie sensi!ili%at la acest concept i stimulat s fac tot
ce este necesar pentru a accede la el iar n ca%ul celor de peste GH L ;I de ani mcar pentru a accede la
aa-numita Svia activ/. $rin Svi!t! !ctiv!/ se nelege situaia n care persoana v)rstnic nu pre%int
o infirmitate ma(or sau o di%a!ilitate i este independenta &adic nu are nevoie de a(utorul altora' din
perspectiva activitilor indispensa!ile de %i cu %i deci se poate m!rca deplasa alimenta i spala
singur.
Bmportana acestui concept este deose!it de mare at)t din perspectiva individului n cau% c)t i
din perspectiva familiei creia i aparine a comunitii n care triete i a societii n general. ?ltfel
spus s#erana de via! activ! repre%int un indicator mult mai !un al performanelor sistemului social
dec)t simpla s#eran! de via! iar la m!untirea acestui indicator poate i tre!uie s contri!uie ntr-
o msur su!stanial i specialistul n sportul pentru toi. Ceea ce face ca n ca%ul populaiei
v)rstnice o!iectivul principal al societii n general i al specialistului n activitate fi%ic n special
devine prelungirea vieii active a tuturor persoanelor n v)rst crora li se adresea%a.
Ce ar tre!ui s nsemne asta =
$otrivit unui studiu efectuat n 1:K3 de ctre M?6F i cola!. sperana de via activa descrete cu
v)rsta individului cea mai dramatic descretere produc)ndu-se dup v)rsta de ;: ani. ?stfel la
persoanele de GH L G: ani ne putem atepta ca ele s mai ai! parte de o via activ nc 1I ani n
timp ce la cele cu v)rsta cuprins ntre KI i K< de ani ne putem atepta ca ele s mai rm)n
independente nc <; ani. 2n sf)rit sperana de via activ la persoanele de peste KH de ani este de
W.doar 2: ani.
-i !ine dac mpreun cu alte msuri &alimentatie asistenta medicala etc' programele de activiti
fi%ice oferite fac ca sperana de via activ s creasc &mcar la o parte dintre indivi%i' aceasta
generea% nu numai o mare satisfactie &pentru persoanele n cau% pentru familiile lor i pentru
specialitii 5pt L satisfacie profesional' ci i o reducere a poverii sociale pe care o constituie
ingri(irea i intretinerea unui !tr)n dependent cu un handicap sau o di%a!ilitate.

Modul Comunicare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Comunicare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC CEPECOM SA

SUPORT CURS COMUNICARE

S-ar putea să vă placă și