APLICATIA 10

Utilizarea platformelor e-Learning

în procesul de evaluare
DIACONU VIRGINIA

În contextul societăţii moderne actuale, datorită faptului că întreaga lume tinde să se

transforme într-o societate informaţională, apare nevoia ca, încă de la cele mai fragede vârste,
copiii să fie pregătiţi pentru un contact benefic cu lumea în care trăiesc, aceasta realizându-se
prin intermediul calculatorului.
Transformările societăţii româneşti din ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea
informaticii, pătrunderea hardware-ului şi software-ului modern în ţara noastră, impun o
pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Lumea contemporană reprezintă o
permanentă şi inedită provocare pentru educaţie.
Existenţa fiecărui individ în parte, ca şi a întregii societăţi în ansamblul ei, capătă un ritm
din ce în ce mai alert, devine tot mai marcată de necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi
corecte a realităţii înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie făcută ferm, oportun şi
competent. Aceasta duce inevitabil, la creşterea volumului de informaţii ce trebuie analizat, la
necesitatea stocării şi prelucrării acesteia, deci la necesitatea utilizării calculatorului atât în viaţa
de zi cu zi cât şi în procesul instructiv-educativ.
Pentru a face faţă problemelor prezentului este esenţial să ameliorăm metodele
tradiţionale în vederea sporirii eficienţei lor şi, pe de altă parte, să adoptăm noi metode de
învăţământ astfel încât şcoala să fie adaptată cerinţelor societăţii actuale. Necesitatea acestor
schimbări în procesul de învăţământ a apărut într-o perioadă când mijloacele de comunicare şi
noile tehnici de instruire pot fi accesibile.
Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu
se transmită informaţii, atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, azi
informaţia este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură
corectitudine şi exactitate, deci la nivel profesional.
 APLICATIA 10
Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe
care o va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie
de cunoaşterea modului de utilizare a unui instrumentar informatic. Este nevoie ca iniţierea
tinerilor din toate şcolile în utilizarea calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi
nivel de cultură generală.
Informatica, prin specificul ei, este esenţial legată de lucrul individual cu un calculator,
deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Prin intermediul informaticii, privită ca
disciplină separată dar şi ca instrument pentru predarea altor discipline, se intenţionează să se
ofere elevului nu doar instrumente de lucru ci şi instrumente pentru crearea unui mod de gândire
diferit, aspect care nu este atât de accesibil prin studiul altor materii. Pentru aceasta trebuie ca
procesul de predare-învăţare să fie focalizat pe captarea unor calităţi de bază cum ar fi:
obişnuinţa de a lucra şi comunica în cadrul unei echipe, acurateţea rezolvării unei probleme,
competenţa, puterea de concentrare, rezistenţa la efort intelectual şi nu în ultimul rând
creativitatea, compararea şi gândirea imaginativă.
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare se
finalizează prin predarea informaticii orientată pe proiecte. Realizarea unor aplicaţii mai
complexe, impune lucrul în grup, modularizarea programului şi păstrarea contactelor cu ceilalţi
membrii ai grupului. În şcoală, se pot crea condiţii similare lucrului din viaţa reală unde
activităţile nu se desfăşoară izolat, aplicaţiile, proiectele, dar şi producţia propriu-zisă este
întrepătrunsă cu o serie de faze de lucru în care calculatorul este un instrument de neînlocuit.
Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi
asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar
pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.[5]
Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului
inventiv şi creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi şi în
viitor. Indiferent de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să funcţioneze, trebuie
să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate calităţile unui produs.
Tehnologia informaţiei nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi
ţinută între bariere create artificial iar elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia
informaţiei/ utilizarea calculatorului şi societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii
schimbărilor determinate de aceste conexiuni.
Este evident că România se îndreaptă spre o societate informaţională a viitorului
(Information Society-IS) care va apărea mulţumită noilor tehnologii privind informaţia şi
comunicarea. Deja nu poate fi evitată educaţia permanentă – de-a lungul întregii vieţi - ce
implică utilizarea computerului în mod profesional. Ponderea învăţământului deschis, la
 APLICATIA 10
distanţă şi în timp real va fi covârşitoare. Existenţa Internetului este o primă posibilitate de
promovare a acestui tip de educaţie.[3]
Rolul profesorului devine tot mai dificil şi apare necesitatea multispecializării.
Societatea informaţională este societatea viitorului în care calculatorul este prezent la
aproape toate evenimentele vieţii de zi cu zi. Folosirea computerului va fi permanentă şi se va
face (la modul ideal) de către fiecare membru al societăţii. Fiecare dintre noi va şti cum să
achiziţioneze, să stocheze şi să manipuleze orice tip de informaţie care îi va fi necesară. Unul
din instrumentele necesare pentru a-şi realiza scopurile este şi educaţia. Activitatea de educaţie
trebuie să aibă ca finalitate şi dotarea oricărui elev, utilizator cu îndemânările corespunzătoare,
pentru a şti ce doreşte, de unde să procure ce doreşte şi ce să facă cu ceea ce a obţinut. Este ştiut
faptul că în permanenţă suntem supuşi unui adevărat bombardament informaţional şi numai
având aceste abilităţi putem avea control asupra acestuia.
Educaţia clasică va pierde din ce în ce mai mult teren în faţa educaţiei electronice. În
cadrul procesului de învăţare, instruirea constituie activitatea principală. „A instrui nu este într-
adevăr, nimic altceva decât organizarea condiţiilor de întărire, în care vor învăţa elevii. Ei
învaţă, de fapt, fără a fi instruiţi, în mediul lor natural, dar instrucţia organizează condiţiile
învăţării, astfel încât să o uşureze, să accelereze apariţia comportamentelor” 1[1]
Printr-un mediu inteligent de învăţare, elevul este pus într-o situaţie de tip rezolvare de
probleme. Această metodologie este total diferită de modul tradiţional de predare bazat pe o
secvenţă de întrebări şi răspunsuri (precedate în general de expuneri şi fiind necesare reveniri).
Ideea este că elevul trebuie să rezolve singur anumite probleme, primind de-a lungul acestui
proces o asistenţă profesionistă - profesori, cercetători, experţi.[2]
Conceptul de e-learning câştigă treptat teren, pe măsură ce practica şi cercetarea în
domeniu ne furnizează noi experienţe de succes şi repere pentru o construcţie teoretico-
metodologică adecvată. Dialogul dintre practică şi teorie contribuie în egală măsură la creşterea
eficienţei situaţiilor concrete în care sunt utilizate noile tehnologii pentru educaţie, precum şi la
adăugarea de plus-valoare nivelului conceptual.
Concluzia care se prefigurează este că performanţa în învăţare este determinată în
principal de strategiile de instruire, şi nu de mediul folosit pentru implementarea programului de
formare.
Introducerea în şcoală a Internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări
importante în procesul de învăţământ. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul
demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării
cu profesorul.

1
 APLICATIA 10
Calculatorul este foarte util atât elevului cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie
realizată astfel încât să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze.
Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea
unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o
permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiți, orientaţi cu încredere spre schimbare, ei vor
simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eşecul în
dezvoltarea capacității de a reacţiona la schimbare poate atrage după sine lipsa de interes.
Profesorul trăieşte el însuși într-o societate în schimbare, şi din fericire, în prima linie a
schimbării, astfel încât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.
În activitatea de profesor desfăşurată până acum, venind în contact cu elevi de liceu şi
gimnaziu, am constat că gradul de atractivitate al noţiunilor studiate sporeşte atunci când
intervine în procesul de acumulare a cunoştinţelor şi calculatorul (fie că erau softuri specifice
sau prezentări multimedia).
Web 2.0 este un termen care desemnează o mulţime de aspecte interactive şi colaborative
ale Internetului şi aici în special ale World Wide Web-ului. El nu se referă la actualizarea unor
specificaţii tehnice, ci mai degrabă la modalităţile de dezvoltare a aplicaţiilor şi a modului în care
utilizatorii folosesc Web-ul.
Introducerea Tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în educaţie, prin folosirea
Internet-ului, ca mijloc didactic, oferă o perspectivă largă cursanţilor asupra a ceea ce înseamnă
învăţarea şi permite oricărei persoane să obţină toate informaţiile necesare direct, la şcoală,
acasă sau la locul de muncă.
În activitatea desfășurată, prin natura disciplinei predate, am folosit calculatorul ca un
suport pentru obţinerea unor abilităţi de lucru. Constatând atracţia “generaţiei Internet” pentru
mijloacele moderne de comunicaţie şi tehnologia modernă, a apărut necesitatea modificării
modului de lucru.
Web 2.0 oferă modalităţi de utilizare a tehnologiilor Web, având ca scop facilitarea
creativităţii, partajarea informaţiilor şi colaborarea între utilizatori. Aceste concepte au condus la
dezvoltarea şi evoluţia comunicaţiilor bazate pe web, aşa cum sunt serviciile de social
networking, wiki-uri, blog-uri, site-uri de Video Sharing, servicii de Photo Sharing, servicii de
Slide Sharing [2]
Cele mai populare tipuri de instrumente web 2.0 sunt:
 wiki
 bloguri şi microbloguri
 reţele sociale (social networks);
 servicii de tip social bookmarking;
 APLICATIA 10
 fluxuri de ştiri;
 servicii pentru partajarea conţinutului grafic (Photo Sharing), audio/video Video
Sharing;
 platforme (servicii) pentru crearea conţinutului textual, audio şi video;
 servicii pentru partajarea prezentărilor;
Un wiki este o colecţie de pagini web care permite colaborarea dintre vizitatori, este bazat
pe web, orientat spre text cu posibile hiperlink-uri şi imagini, având posibilitatea existenţei unor
pagini secundare şi a editării istoriei disponibile. Permite publicarea de informaţii, activităţi
scriitoriceşti în colaborare cu alţi elevi şi/sau experţi. Contribuie la cercetarea problemelor din
lumea reală dar şi partajarea sau reflectarea asupra învăţării.

Deoarece este un mod simplificat pentru a crea o pagină de web, wiki-urile pot fi
realizate şi de utilizatorii cu cunoştinţe nu foarte avansate în domeniul realizării de pagini web.
Utilizatorii pot vedea wiki de la orice calculator în reţea cu un browser. Wiki consolidează
aptitudinile de colaborare şi de asemenea promovează învăţarea activă.
Autorul unui wiki poate fi notificat cu privire la toate modificările şi poate urmări
monitoriza şi dezvoltarea conţinutului site-ului.
Exemple de utilizări în instruire: Materiale scrise în grup, dezvoltare web în colaborare,
schimbul de informaţii de documentare, planificarea unui proiect, colectarea de informaţii etc.
 APLICATIA 10
Wiki exemple: realizarea de portofolii ale elevilor, furnizarea unui organizator grafic
pentru cercetare, furnizarea uni spaţiu pentru înţelegerea în colaborare a lucrărilor scrise,
experimentelor, muzicii, artei, furnizarea unui spaţiu pentru activităţi scriitoriceşti în colaborare
(piese de teatru, beletristică, articole), organizarea şi colectarea de linkuri ale blog-urilor elevilor,
prezentarea unor fragmente de idei, organizarea şi prezentarea informaţiilor pentru proiectele
pentru târgurile ştiinţifice.

Blog-urile
Acronimul de la weblogs, blog-urile sunt utilizate pentru a schimba informaţii şi opinii cu
cititorii şi pentru a solicita reacţii şi discuţii.
Blog-urile iau adesea forma unor jurnale şi sunt actualizate constant cu noi intrări.
Caracteristici:
 bazate pe web, orientate spre text cu posibile hiperlink-uri şi imagini;
 format tip jurnal, intrări datate cu informaţiile curente în partea superioară;
 răspunsuri de la cititori;
 publicarea informaţiilor curente sau cercetare pentru un public dincolo de sala de
curs;
 permite colectarea şi schimbul de informaţii cu ceilalţi din afara sălii de curs;
Exemple de utilizări în scopul instruirii: Jurnale personale, liste de surse de căutare,
reflecţii cu privire la studiu, colectarea de răspunsuri la idei, dezbaterea unor probleme relevante
pentru domeniul respectiv etc.
Exemple: reflecţii asupra celor citite sau asupra discuţiilor din sala de clasă, investigarea
subiectelor online şi apoi raportarea cu privire la cercetare, înregistrarea progresului unui grup la
un proiect, discuţii despre experienţe împărtăşite în sala de clasă, copierea şi alipirea de citate
care dau de gândit din alte blog-uri sau alte resurse web, şi apoi oferirea de idei cu privire la
subiect, solicitarea scriitorilor profesionişti pentru analizarea blog-urilor şi furnizarea de reacţii.
Cele mai folosite tehnologii Web 2.0 ca un mecanism de sprijin pentru pregătirea şi
realizarea materialelor didactice, evaluarea şi analiza evoluţiei cursanţilor, realizarea
prezentărilor informative şi formative, planificarea timpului, realizarea orarului şi a calendarului
de activităţi, dezvoltarea de proiecte în colaborare, multe ducând la centrarea pe participant/
student, sunt: blogurile, wiki-urile, RSS, sistemele de bookmark colaborativ, podcastingul.
Tot mai mult astfel de tehnologii sunt utilizate / integrate in învățământul tradiţional, dar
şi în cel continuu sau în cel online.
Probabilitatea ca un educator / profesor / tutor / formator să adopte Web 2.0 şi,totodată, o
schimbare în strategia sa didactică, este în strânsă legătură cu atributele noilor tehnologii:
 APLICATIA 10
· reducerea costurilor;
· flexibilitate în sensul posibilităţii alegerii tehnologiilor;
· acces mai ușor si mai rapid la informații exact când si unde este necesar;
· integrarea în activităţile de predare a unei varietăţi de tehnologii Web 2.0;
· posibilităţi extinse de informare şi colaborare prin intermediul serviciilor de marcare
socială / bookmark colaborativ;
· controlul accesului la resurse prin autentificarea utilizatorilor;
· partajarea experienţelor acumulate - bloguri, wiki-uri, flickr;
· independenţa de platformă - este suficient doar un calculator, cu browser Internet si
conexiune la reţea;
· compatibilitatea cu elementele mediului educaţional şi dinamica contextuală
existentă;
· nivelul scăzut de complexitate în utilizare - abilități minime de operare cu Internetul;
· fiabilitatea în utilizarea continuă un interval mare de timp;
· redistribuirea efortului, astfel încât tot mai puţin timp si energie să fie consumate
căutării şi managementului de informaţii;
· creşterea numărului modalităţilor de utilizare şi eterogenitatea practicilor didactice şi
a tipurilor de formare datorate diversităţii noilor tehnologii;
· testabilitatea în practicile didactice deja existente, fără mari schimbări în “modus
operandi” curent;
· concentrarea majoră pe introducerea inovaţiei didactice şi nu a tehnologiei ca atare;
· crearea de conţinut digital;
· atractivitatea materialelor prin îmbinarea imaginii cu sunetul etc.
În ciuda răspândirii din ce în ce mai largi şi a forţei de seducţie exercitată asupra
educatorilor, aceste tehnologii prezintă şi neajunsuri:
· a te adresa oricui comportă riscul de a nu te adresa nimănui;
· constrângeri tehnologice, în special lipsa conexiunii la Internet în bandă largă;
· grad redus de flexibilitate din partea instituţiilor de învăţământ;
· pot apărea probleme legate de imparţialitate şi independentă, de manipulare şi
control, de etică şi confidenţialitate, altfel spus de obiectivitatea, actualitatea şi
relevanţa informaţiilor prezentate;
· uneori nu produce ameliorări sau schimbări educaţionale reale;
· supraîncărcarea profesorilor - (timpul necesar autoinstruirii creşte);
· necesită autodisciplină, să fii autodidact, curios şi motivat, ceea ce uneori se poate
transforma în barieră.
 APLICATIA 10
În consecinţă, adoptarea de către profesori a noilor tehnologii Web 2.0 este susceptibilă
de:
· a permite accesul la surse de informare şi cunoaștere mai extinse şi mai variate;
· a provoca o creştere considerabilă a cercetării documentare;
· a oferi oportunităţi pentru introducerea de noi situaţii de învăţare;
· a deplasa accentul dinspre predare spre învăţare;
· a adopta metode active, participative;
· a promova munca independentă, inventivitatea, creativitatea;
· a stimula cooperarea şi dialogul prin integrarea mediilor colaborative specifice Web
2.0;
· a dezvolta autonomia şi flexibilitatea cursanţilor;
· a îmbina armonios învățarea individuală cu cea socială.
În cadrul procesului de învăţământ, activităţile de predare, învăţare şi evaluare constituie
elemente importante care se află într-o strânsă legătură. Orice schimbare produsă la nivelul uneia
dintre aceste activităţi influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, generând o adevărată
reacţie în lanţ, care impune revenirile şi revizuirile necesare. De aceea, predarea – învăţarea -
evaluarea trebuie proiectate în acelaşi timp.
Deci, evaluarea reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi
interpretează datele obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii
unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional. [4]
Teoria şi practica pedagogică operează cu mai multe clasificări ale tipurilor de evaluare în
funcţie de diferite criterii. După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic,
evaluarea poate fi:
· Evaluarea iniţială care se realizează la începutul unui nou ciclu de învăţare sau
program de instruire în scopul stabilirii nivelului de pregătire a elevilor;
· Evaluarea formativă care însoţeşte întregul parcurs didactic, realizându-se prin
verificări sistematice ale tuturor elevilor asupra întregii materii;
· Evaluarea sumativă care se realizează de obicei, la sfârşitul unei perioade mai
lungi de instruire (unitate de învăţare, semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ
etc.), oferind informaţii utile asupra nivelului de performanţă a elevilor în
raport cu obiectivele de instruire propuse.
Modelele de testare online pot fi aplicate pentru toate cele trei forme de evaluare
tradiţionale. Chiar dacă se pierde din spiritul creativ al elevilor, testele online permit o evaluare
cu un nivel înalt de obiectivitate.
În continuare voi prezenta modalitatea de realizare a unor teste online aplicate elevilor
mei folosind soft-uri specializate.
 APLICATIA 10
KUBBU- un instrument folosit în educaţie
Kubbu este un instrument conceput pentru a
susţine activitatea cadrelor didactice şi pentru a
îmbunătăţi procesul educativ
fiind utilizat pentru
generarea de teste. [6]

Avantaje:
· Nu necesită instalare. Management online este simplu, nu necesită cunoştinţe de
programare.
· Contul gratuit pentru profesori este limitat la 30 de profiluri pentru elevi şi la 15
activităţi.
· Se pot crea activităţi, jocuri, cuvinte încrucişate sau concursuri.
· Elevii sunt ajutaţi pentru a recapitula sau a asimila materiale noi.
· Se pot desfăşura examene online sau printa teste. Se pot împărtăşi sau se pot face
schimb de activităţi cu alţi profesori.
· Activităţile concepute sunt valabile online.
· Accesul la propriile materiale poate fi limitat sau poate fi oferit via “web address”
· Pot fi trimise mail-uri individual sau grupurilor de elevi
· Se poate crea o pagina web a unei clase cu activităţi, forum de discuţii, informaţii
importante
· Rezultatele elevilor sunt calculate automat şi stocate într-o bază de date, pot fi
comparate şi sortate pe diverse criterii, exportate în alte programe
Prezentarea interfeţei
• Interfaţa aplicaţiei cuprinde 5 secțiuni:
• Elevi;
• Grupuri
• Activităţi
• Fișiere
• Informații legate de profilul utilizatorului;
• Help

Crearea de conturi pentru profesori. Există mai multe tipuri de

conturi pentru profesor
 APLICATIA 10

Conturi elevi
Se accesează butonul ADD STUDENT şi se introduc datele necesare pentru realizarea
contului de elev

Crearea unui test - Indicam titlul, tipul si opțiunile dorite pentru difuzarea testului

Exemplu de item:
 APLICATIA 10

Alegerea răspunsului corect se face selectând litera corespunzătoare răspunsului corect

Conectarea elevi se realizează accesând site-ul http://www.kubbu.com/student/ folosind
contul profesorului şi parola elevului.

După logare mesajul apărut indică numele elevului, profesorul şi școala de provenienţă

Iată şi o captură din timpul susţinerii unui test. Aşa cum se observă în figură este
prezentat şi timpul rămas până la suspendarea întrebării.
 APLICATIA 10

Feed-back-ul este rapid:

De asemenea, la sfârşitul testului se pot vedea itemii la care răspunsul a fost greşit şi se
pot realiza grafice comparative şi trimite mailuri elevilor evaluaţi.

Rezultatele se calculează automat şi sunt stocate în propria bază de date Rezultatele pot
fi comparate şi clasificate după criterii diferite. Înregistrarea şi utilizarea Kubbu sunt gratuite.
Glogster – alt instrument folosit în educaţie
Este o platformă web 2.0, care permite utilizatorilor să încarce cu uşurinţă fotografii,
clipuri video, texte, audio şi mai mult decât atât, există posibilitatea de a crea un mediu unic on-
line, interactiv. Glogsterul poate fi considerat un poster interactiv, un fel de combinaţie între
blog şi poster.[7]
 APLICATIA 10

Este un nou şi creativ mediu digital pentru

educatori cu scopul de a ajuta elevii în procesul
învăţării şi de a face acest lucru într-un mod mai
distractiv.
Prezintă o interfaţă simplă şi uşor de conceput
pentru a introduce elevilor conceptele de bază şi o
serie de mecanisme de lucru în echipă pentru a
permite utilizatorilor să publice şi să le
împărtăşească altora propriile creaţii şi de a colabora cu alţi utilizatori.
Glogster este o platformă sigură care poate fi monitorizată direct de către profesori
fiind un instrument de învăţare în care pot fi integrate mai multe discipline de bază, inclusiv
matematica, ştiinţă, istorie, tehnologie, artă, fotografie, muzică şi multe altele.
Favorizează dezvoltarea abilităţilor elevilor înregistrând progrese la diferite niveluri fiind
adresată tuturor indiferent de vârstă, sex, nivel de pregătire, tip al şcolii, locaţie, etc. Profesorul
poate crea un cont şi astfel poate transmite informaţii în diverse formate pentru alţi 200 de
utilizatori. Paginile realizate pot fi grupate în funcţie de domeniu căruia i se adresează: ştiinţe,
proiecte ecologice, literatură, ştiinţe sociale, istorie etc.

Aşadar, profesorul este tutorul, cel care monitorizează activitatea celor implicați. Web:
http://edu.glogster.com/ .
 APLICATIA 10
Acest instrument poate fi folosit pentru realizarea de proiecte. Un proiect poate lua forma
variate, în funcţie de natura activităţii, de gradul de complexitate a temei, de vârsta şcolară. Pot
exista[4]:
 proiecte de investigaţie-acţiune: anchete, studii despre istoricul şcolii, dezvoltarea
unui unităţi economice etc;
 proiecte de acţiune ecologică: de protecţie a a mediului;
 proiecte de activitate manuală: ca realizare a unor activităţi practice;
 proiecte de tip constructiv: ca activitate productivă, de colecţionare a unor materiale
didactice;
 proiecte de tip probleme: elevii sunt confruntaţi cu o problemă pe care încearcă să o
rezolve;
 proiecte de tip învăţare: consacrate îmbunătăţirii unei practici de instruire pentru a
deveni mai disponibilă (spre exemplu: folosirea calculatorului)
 proiecte de absolvire.
E-learning constituie în primul rând un răspuns social la cererea crescândă de educaţie, la
nevoia de diversificare şi sofisticare a ofertelor şi instituţiilor de formare, pe multiple planuri:
actorii implicaţi (formatori competenţi, comunităţi mixte de învăţare etc.), conţinuturile
vehiculate (suporturi şi materiale didactice diverse, multitudinea de elemente didactice
dezvoltate doar pe suport electronic, programe modulare, o varietate de conţinuturi adiacente,
complementare, alternative, discipline noi), proceduri de evaluare (teste adaptive, teste
standardizate automatizate cu feedback imediat), proceduri de management instituţional
(gestionare studenţilor, înscrieri online, selecţia şi certificarea studenţilor pe bază de portofolii de
activitate etc.), activităţi extraşcolare (resurse online, activităţi colaborative la distanţă,
participarea în comunităţi online de practică sau în campusuri virtuale etc.) [5]
Consecinţe pedagogice:
 Stimularea interesului faţă de nou. Legea fundamentală a educaţiei asistate de
calculator o reprezintă interesul şi implicarea neîntreruptă a subiectului prin
interactivitate.
 Stimularea imaginaţiei. Pe măsură ce subiecţii încep să realizeze propriile produse
finite se produce creşterea gradului de maturizare intelectuală proprie situaţiei în
care cel ce învaţă este implicat direct în actul învăţării, devenind din obiect, subiect al
învăţării.
 Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei probleme în etape organizate
secvenţial, organizarea logică a raţionamentului, reprezintă demersuri cognitive de pe
 APLICATIA 10
urma cărora gândirea subiecţilor câştigă în profunzime şi rapiditate, pregătind astfel
terenul viitoarelor elaborări mentale cu un înalt grad de rafinare.
 Se poate optimiza randamentul predării, prin prezentarea cu ajutorul calculatorului. a
unei largi varietăţi de exemple sau modele asociate unei secvenţe de lecţie.
Analiza din punct de vedere didactic a modurilor în care se realizează e-learning-ul se
poate face doar prin diferenţierea între tipurile de experienţe propuse prin utilizarea computerului
în instruire, pe multiple criterii.
În general, e-learning înseamnă actualmente transpunerea şi adaptarea modelelor
tradiţionale de învăţare la mediul on-line pus la dispoziţie de Internet. Conţinutul educaţional
este organizat conform modelului tradiţional, distribuit în întregime on-line, grupele de lucru
fiind coordonate de un instructor, fiind urmată o programă bine stabilită.
E-learning este, de fapt un rezultat firesc al tendinţelor înregistrate în mod natural
de învăţământul actual, ca urmare a impactului pe care îl are spaţiul Web asupra vieţii noastre
cotidiene.

BIBLIOGRAFIE

1. Adăscăliţei, A. – Instruire asistată de calculator - Editura Polirom, 2007

2. Brut, M.; Buraga S. – Prezentări multimedia pe Web, Editura Polirom, 2004
3. Istrate, O. - Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor, Editura Agata, 2000
4. Cucoş, C. - Pedagogie, ed a II-a, Editura Polirom, 2002
5. Cucoş C - Informatizarea în educaţie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
6. DETC Student Services Handbook, Third Edition, Distance Education and Training
Council, Edited by Michael P. Lambert and Sally R. Welch, 1998, USA;
7. E –learning Course Guide - “International Scientific Symposium- Quality
Management in higher education- Spiru Haret University- The Faculty of Marketing
and International Economic Business”, April, 7- 8, 2006, Bucharest, Romania;
RESURSE ONLINE
1. www.elearningeuropa.info;
2. http://edu.glogster.com/
APLICATIA 10
3. www.kubbu.com
4. http://www.cniv.ro/2009/elearning\
5. www.wikipedia.org