PROFESOR ÎN ERA DIGITALĂ

Ciucu Cristina
Profesor
Col Nat Pedagogic “Spiru Haret”
Buzau
Cu siguranță, studiul din online vine în completarea învățării clasice.
În primii ani de școală, copiii continuă dezvoltarea abilităților sociale (începută la grădiniță) și
încep un proces complex de învățare. Descoperă științe structurate pe materii, învață să citească, să
scrie, să socotească, deprind noțiuni între care stabilesc legături, își pun întrebări noi, vor răspunsuri
complexe și provoacă atât cadrul didactic, cât și părinții la dezbateri cu final neașteptat. Studiului
clasic din băncile școlii i se alătură acasă metoda inedită a învățării online, ce completează perfect
îndrumările primite din partea dascălilor și încurajează un tip benefic de relație între copii și educație.
Există beneficii, se dezvoltă autonomia și curiozitatea atunci când accesează un produs
educațional online propus de către cadrul didactic, de pildă, copiii pot alege singuri între diferitele
secțiuni ale unei platforme, prin jocuri ce completează perfect manualul digital, copiii pornesc într-o
călătorie virtuală prin lume, uimindu-vă de câte lucruri minunate află.
Pe lângă implicarea mai mare a elevilor, instrumentele și tehnologia digitală dezvoltă abilități de
gândire critică, care stau la baza dezvoltării raționamentului analitic. Copiii care explorează întrebări
deschise folosindu-se de propria imaginație și logică, învață să ia decizii mai coerent, spre deosebire
de memorarea temporară a lecțiilor din manual. Spre exemplu, jocurile interactive și de îndemânare
sunt instrumente excelente care îi învață pe copiii să se disciplineze, pentru că în astfel de jocuri e
nevoie să se respecte regulile și îndrumările pentru a participa. De ce copiii preferă să învețe prin joc?
Pentru că jocul în sine le oferă satisfacții. Iar acest lucru îi ajută să-și dezvolte răbdarea, o altă abilitate
și o caracteristică a inteligenței emoționale, extrem de necesară la adaptarea vieții de adult. De
asemenea, copiii își dezvoltă sentimente pozitive de realizare și stăpânire de sine atunci când
dobândesc noi deprinderi de a utiliza tehnologia digitală. Devin mai încrezători și dornici să exploreze
și să descopere lucruri noi.
De fiecare dată se dorește o transformare de data aceasta a tehnologiei într-un aliat pe termen
lung. Cadrul didactic transformă dorința insistentă a copiilor de a se juca pe tabletă, pe calculator sau
pe telefon, dintr-o problemă într-un avantaj! Astfel, prin joc și aproape fără să-și dea seama, copiii își
vor antrena abilități importante precum memoria, atenția, gândirea logică, comunicarea și inteligența
emoțională. Și nu numai! Vor exersa ce învață la școală, vor învăța lucruri noi și vor descoperi lumea
înconjurătoare!
Lecțiile din online permit copiilor să învețe în ritmul propriu, informațiile pot fi accesate ori de câte
ori este nevoie, fără ajutorul părinților sau al unui profesor meditator. Astfel, elevii lucrează în ritmul lor,
vizionează ori de câte ori au nevoie un anumit filmuleț explicativ și își pot urmări îndeaproape evoluția.
Învăţământul asistat de calculator – marea „minune” a tehnicii actuale care zdruncină din temelii
învăţământul tradiţional fundamentat de Comenius în celebra sa lucrare Didactica Magna, acum mai bine
de trei secole – îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt: „dezvoltarea raţionamentului, imaginaţiei şi
creativităţii, precum şi a capacităţii de a emite o apreciere critică asupra rezultatului dialogului om -
maşină” . Experţii remarcă, pe bună dreptate, că „Informatica are un potenţial educativ foarte mare faţă de
ceea ce ar putea oferi alte tehnologii.
Informatica permite adaptarea învăţământului la cerinţele fiecărui elev, la ritmul de muncă, la
aptitudinile intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe, deci, diversificarea modalităţilor pedagogice şi
personalizarea învăţământului”.
Utilizat în evaluare, calculatorul le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de
modalităţi. Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul calculatorului
este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile care-i însoţesc pe cei mai mulţi
dintre elevi la verificările curente şi la examene. Ea economiseşte timpul şi efortul evaluatorilor care,
astfel, pot fi utilizate în alte domenii. Se schimbă, deci, însuşi raportul profesor-elev, prin creşterea
încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor.
Învăţământul modern, prin digitalizare solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui
nou sistem de referinţă care să aibă la bază formarea competenţelor elevilor. Multe sisteme de
învăţământ, inclusiv cel românesc din ultimii ani, îşi propun să dezvolte activitatea instructiv-
educativă având ca referenţial competenţele generale şi specifice pe care trebuie să le dobândească cel
ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finalul unui ciclu de instruire, al unui an de studiu etc.
Centrarea pe competenţe digitale este o preocupare majoră a ultimilor ani. În zilele noastre, se
tinde spre o evaluare complexă, realizată prin intermediul unei metodologii complexe şi a unui
instrumentar diversificat care presupune:
– Extinderea gamei metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice la clasă, vorbindu-se tot mai
mult despre complementaritatea metodelor tradiţionale (evaluări orale, scrise, probe practice etc.) cu altele
noi, moderne (portofoliul, proiectul, investigaţia, autoevaluarea etc.), ce reprezintă de fapt alternative în
contextual
educaţional actual, când se cere cu insistenţă deplasarea accentului de la evaluarea produselor învăţării
la evaluarea proceselor cognitive ale elevului în timpul activităţii de învăţare.
– Îmbogățirea sistemul tehnicilor şi instrumentelor de evaluare. În practica evaluativă curentă, dar şi
în lucrări de specialitate de referinţă se solicită integrarea în probele de evaluare a itemilor obiectivi,
semiobiectivi şi subiectivi, în deplină corespondenţă cu complexitatea competenţelor şi performanţelor
vizate prin programele şi manualele şcolare digitale.
Bibliografie
Integrarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) în curriculumul național, Proiect
național, București, 2010
GRIGORAȘ, Ioan, (coord. T. Cozma, A. Neculau), Normativitatea activităţii şcolare în
Psihopedagogie, Iaşi, Ed. Spiru Haret, , 1994
AMOS COMENIUS, Jan, Didactica Magna, București ,Editura Didactică și Pedagogică,1970
Ghid de evaluare pentru educaţia tehnologică, Bucureşti ,Editura ProGnosis, 2001
POPESCU V. Vasile, Evaluarea rezultatelor activităţii şcolare, capitol din Cursul de Pedagogie
pentru
învăţământul superior tehnic, coordonator Bontaş, Ioan, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică ,
1983