(ideile mele despre tematică)

Contextul pandemic și riscul de abandon școlar

Contextul pandemic a generat tehnologizarea procesului de instruire a elevilor.

Acest fapt a înregistrat ca și consecință nevoia elevilor de-a se forma prin intermediul
dispozitivelor de tip telefon-tabletă-laptop. Un interviu realizat cu elevii unui liceu
dezvăluie un fenomen interesant ce merită analizat: elevii sunt plictisiți de mediul școlar
tradițional și tot mai mult ancorați în lumea virtuală. Până și socializarea între aceștia se
realizează în spațiul virtual, chiar dacă elevii se află fizic în proximitate unul cu celălalt.
Adesea comunică referitor la trimiterea unor mesaje, filmulețe sau poze care circulă în
online și prea puțin despre subiecte care nu au un suport virtual. În loc de ”Ce ai mai
făcut?” sau ”dacă ai învățat?” elevii împart opinii legate de ”Ai văzut ce ți-am trimis pe
telefon? ”. Pe de altă parte, pandemia a creat un spațiu nou încurajând comoditatea,
intimitatea spațiului personal ca paravan de protecție și un tip nou de comunicare și
apropiere compatibilă cu primele aspecte menționate.
Revenirea la școală a însemnat și revenirea la modalitățile clasice de învățare
într-un spațiu fizic, adaptat în acest sens. Doar că nevoile elevilor, cât și ale profesorilor
arată o mai mare dorință de învățare prin intermediul TIC și oarecare aversiune față de
contextul clasic al învățării. Alături de acestea se adaugă plictiseala cumulată care scade
motivația intrinsecă a elevilor. Majoritatea caută refugiul în telefon pentru a rămâne în
contact social și a nu pierde realitatea vituală a momentului din spațiul online, o
realitatea resimțită efectiv ca reală.
Riscul de abandon școlar crește. Se poate face o comparație pornind de la
identificarea unor motivații:

-Există un ”boom” de internauți care fac bani folosind mediul online și care
transmit ideea că școala nu este un must-have în a deveni popular și cu bani.
-Informațiile și învățarea poate fi realizată via online prin resursele disponibile.
-Socializarea prin online este mai selectivă, percepută securizant și fiecare
hotărăște cu cine și cum interacționează online.
-Acasă nu erau necesare, în pandemie, ținute de vestimentație la modă, nici alte
accesorii pentru a face față școlii așa cum cere eticheta, în timp ce prezența la școală
implică costuri.

Câteva idei de restart...

Din cele relatate anterior se poate observa necesitatea sistemului de învățământ

de a reconfigura spațiul fizic de învățare pentru a atrage elevii prin metode adaptate
noilor nevoi. De exemplu, cum ar fi să înveți limba română de la un profesor care
practică vlogging pe acest subiect, predând și invitând elevii să învețe în acest fel ? Sau
cum ar suna o școală cu educație Tik-tok de tip formal, nu informal, unde elevii
întâlnesc profesori, specialiști, nu doar diletanți, vedete sau oameni care se dau și ei cu
părerea?
Cum poate fi prevenit riscul de abandon școlar
 prin organizarea procesului de învățământ pe criterii științifice, psihologice și pedagogice.
 prin distribuirea corectă a elevilor pe clase
 asigurarea cu manuale și rechizite
 orar judicios
 climatul stenic, stimulativ din clasă - prin acțiunea plină de tact a profesorilor, a dirigintelui,
prin acțiunea lor unitară.
 activitatea didactică propriu-zisă să ofere suportul angajării elevilor în efortul învățării.
 diferențierea și individualizarea învățării, asigurându-se șanse de reușită (succes) tuturor
elevilor
 evaluarea rezultatelor învățării trebuie să se facă sistematic, cu maximum de obiectivitate
 solicitările școlare să fie echilibrate (să se prevină suprasolicitarea și subsolicitarea)
 colaborarea sistematică și cu tact cu familia prin convorbiri și lectorate pentru părinți
previne atitudinile de rezistență față de obligațiile școlare
 supravegherea stării de sănătate și a modului cum se împlinește maturizarea la vârstele
pubertății și adolescenței previn instalarea inapetenței pentru învățare.
Măsuri de intervenție în cazul abandonului școlar:
 să se stabilească planuri de intervenție terapeutică
 să se corecteze deficiențele procesului de învățământ
 să se intervină în familie, familia să devină o aliată a școlii pentru corectarea handicapului
școlar
 recurgerea la practica meditațiilor și a consultațiilor
 încurajarea elevului prin antrenarea în activități, care-l interesează și prin care se poate
valorifica
 diferențierea învățării prin programe cu grade treptate de dificultate și prin procedee
didactice adecvate
 folosirea fișelor de muncă independentă
 munca în echipe favorizează colaborarea și utilizarea de sine a fiecărui membru după
capacitățile lui.
 activitatea psihopedagogică de orientare școlară și profesională pentru examinarea corectă
a opțiunilor
 individualizarea presupune două tendințe complementare:
- asigurarea unei independențe mai mari a elevului în activitatea de învățare
- elaborarea și administrarea unor sarcini diferențiate, în funcție de ritmul și posibilitățile de
asimilare ale celui care învață
 datorită variațiilor mari de ritm intelectual și de stil de lucru, de rezistență la efortul de
durată, de abilități comunicaționale și nevoi cognitive care există între elevi e nevoie de
acțiuni de organizare diferențiată a procesului de predare-învățare, pe grupuri de elevi, în
care să primeze însă sarcinile individuale de învățare (de lucru).
 un rol important în obținerea succesului școlar îl are sistemul de recompense (întăriri) și de
pedepse

VEZI și siteul de jos:

https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie/prevenirea-abandonului-scolar