Elevul și clasa: toți diferiți și totuși împreună

Contextul educațional actual este unul complex și în continuă

transformare iar identificarea și rezolvarea problemelor poate părea din ce
în ce mai complicată. Este cu atât mai greu având în vedere că nu avem
termen de comparație în generațiile anterioare de elevi, care nu erau atât
de abile și acaparate de lumea digitală. In plus, dacă până acum clasa de
elevi era un grup care se putea încadra într-o anumită tipologie, atunci
când vine vorba de mediul online (intens folosit în pandemie), coerența
acestui grup este mult diluată iar încadrarea devine destul de dificilă.
Rezumându-ne totuși la o situație și un context normal, în care
învățarea se petrece în sala de clasă, aș fi înclinată să cred că profilul
psihologic al elevului este clar influențat tot de zona tehnologică, zonă în
care o bună parte dintre profesori au probleme în a ține pasul. Pentru a
înțelege elevii și modul în care ei relaționează și iți formează grupuri în
funcție de interese și convingeri trebuie să înțelegm mai întâi ce le oferă
mediul online și de ce este atât de atractiv.
Am putea spune chiar că majoritatea grupurilor mici ce se formează
între elevi au legătură cu preferințele și interesele acestora din mediul
online, spre deosebire de majoritatea grupurilor ce se formau în urma cu
un deceniu de exemplu.
Consider că acest interes sporit pentru tehnologie este o sabie cu
două tăișuri, pe de-o parte are multe avantaje, permite legături strânse și
acces la o multitudine de informații iar pe de altă parte produce o
suprastimulare aspura elevilor și eclipsează în mare măsură modurile
tradiționale de predare. Un efect extrem al tehnologiei este că aceasta
constituie un mare factor perturbator în sala de clasă dar și când vine
vorba de activitățile extrașcolare. Pe de altă parte am auzit și de cazuri în
care elevii de gimanaziu au fost absolut fascinați de scrisul pe o tablă de
modă veche, atunci când le-a fost prezentată o lecție în acest fel.
Cu mare greutate aș putea să fac o comparație între anii mei de
școală și situația de acum, chiar dacă nu a trecut chiar atât de mult timp de
atunci. Intensitatea cu care se folosesc dispositivele mobile a crescut
exponențial și influențează incontestabil comportamentul elevilor.
Uneori elevii par să vorbească o altă limba cu totul, folosind termeni
de argou care se înlocuiesc unii pe alții cu mare repeziciune. Acest
fenomen pare să ducă uneori la o aplatizare a preferințelor și
comportamentului elevilor; atunci când se viralizează un nou trend
majoritatea îl asimilează și îl amplifică în grupurile lor, aceste trenduri
reprezentând de multe ori adevărate punți între diferitele grupuri. Partea
negativă este că aceste trendui se referă de cele mai multe ori la aspecte
triviale ale vieții și mai puțin spre deloc la aspecte educaționale sau măcar
de utilitate.
Toate aceste chestiuni influențează în mod categoric climatul
relational al clasei, atât în relațiile pe orizontală cât și realțiile elev-profesor.
Uneori profesorul ar putea fi chiar exclus ( poate în mod involuntar ) din
interacțiunile elevilor ce țin de discuțiile lor pe subiecte extrașcolare,
tocmai din cauza subiectelor extrem de specifice mediului online, cu care
profesorul nu este merereu familiarizat.
Dacă privin lucrurile din perspectiva incluziunii, tind să cred că în ziua
de azi există o mai mare înțelegere, atât în rândul copiilor cât și a cadrelor
didactice, când vine vorba de elevi cu diverse probleme ( fizice sau de
adaptare ) tocmai datorită accesului la foarte multe informații, care duc la o
mai bună înțelegere și la un grad mai mare de empatie. Este cunoscut
faptul că în ultimul timp majoritatea canalelor media încurajează și sprijină
incluziunea și diversitatea, lucru care începe să se vadă încet și la noi.
În orice caz, oricare ar fi situația în ceea ce privește incluziunea, când
este vorba de un ecosistem cum este cel al clasei, va exista tot timpul o
situație de tipul “unitate prin diversitate”. Asta se întâmplă de fiecare dată
când un grup este format într-un mod impus. Toți cei incluși au
particularitățile lor, chiar dacă trebuie să se supună acelorași norme
explicite și implicite. Aici intervine abilitatea profesorului de a genera o
coeziune în rândul elevilor, lăsându-le în același timp destul spațiu de a-și
manifesta individualitatea.
Tot datorită faptului că grupul clasei este unul impus există mereu și
posibilitatea unor conflicte; nu toți elevii au aceleși păreri, interese,
posibilități materiale sau aptitudini. De multe ori acestea se reglează de la
sine, pe măsură ce elevii ajung să se cunoască dar există și cazuri în care
conflictele escaladează.
Tot profesorul are datoria de a supraveghea climatul relațional al
clasei și de a identifica eventuale probleme de adaptare. Atunci când
acestea există, elevii dezvoltă strategii de supraviețuire care variază de la
reragerea din grup până la comportamentul agrsiv sau chiar violent. În
unele cazuri elevii disimulează foarte bine acest deficit de adaptare când
se află în prezența profesorului. Aici intervine tactul și abilitatea de
percepție a unui cadru didactic priceput, care știe să recunoască o situație
de acest gen.
Probabil cea mai bună strategie ce trebuie abordată în astfel de cazuri
este încercarea de a forma o mai bună coeziune a clasei; dacă un elev
este agresiv poate că se simte ignorat, iar dacă un elev este retras poate
că se simte diferit și neînțeles de restul. În ambele cazuri soluția este
adresarea problemei cu tact și încercarea de a găsi puncte comune între
elevii ce reprezintă majoritatea clasei și elevii „problemă”.
Aceste acțiuni sau lipsa lor pot influența decisiv dezvoltarea personală
și socio-emoțională a elevilor. Trebuie să avem în vedere faptul că elevii își
petrec cea mai mare parte a zilei la școală și în concluzie acest mediu
trebuie să fie bine studiat și amenejat în consecință și de asemenea
trebuie să beneficieze de susținerea unui personal didactic competent și
dedicat.
Pe lângă personalul școlii, un rol important îl joacă și mediul fizic al
clasei. Din această perspectivă școala românească nu a evouluat prea
mult, dispunerea mobilierului a rămas cam aceiași ca în secolul trecut. Pe
de altă parte, dispunerea clasică a mobilierului și-a dovedit eficiența. Cu
toate acestea amenajările viitoare se pot inspira de la modelele oferite de
țările care au au studiat mai îndeaproape problema, fie ca este vorba doar
de mobilierul modular ( sau adaptat în funcție de nevoile individuale) sau
de o regândire complexă a amenajării.
Având în vedere aspectele enumerate mai sus, problematica grupului
și a individului în contextul educației este una complexă și include multe
fațete. De accea fiecare modificare în sistemul de învățământ trebuie
studiată îndeaproape înainte de a fi implemetată.