Integrarea scolara a copiilor cu CES Scoala incluziva - o necesitate in educatia actuala

Motto: "Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont." - Konrad Adenauer

Poate fiecare profesor a incercat sa raspunda la un moment dat la intrebari de genul: De ce nu toti elevii mei progreseaza in acelasi fel? Cum pot sa-i ajut pe toti sa inteleaga? Cum pot sa-i ajut pe cei care invata mai greu? Un prim pas in oferirea raspunsurilor la aceste intrebari sta in faptul ca profesorul ar trebui sa accepte, in primul rand, diversitatea dintr-o clasa; faptul ca fiecare elev are propriile sale capacitati intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, ca fiecare are stilul sau propriu de a invata si fiecare are nevoile sale in privinta asimilarii de informatii. Asadar, unul dintre cele mai importante aspecte ale invatamantului actual este nevoia sa de adaptare la necesitatile copiilor, oricare ar fi acele necesitati si oricare ar fi copiii fie ca sunt copiii cu CES, fie ca pur si simplu sunt copii cu un ritm mult mai incet de invatare. O astfel de metoda de adaptare o constituie scoala incluziva, o scoala ce se axeaza pe includerea acelor copiii sau chiar grupuri ce au fost anterior marginalizate si care implica in procesul de invatare si de luare a deciziilor parintii, ingrijitorii si consilierii specializati. S-a dovedit ca metodele utilizate in cadrul claselor incluzive pot imbunatati semnificativ performanta tuturor elevilor. In comparatie cu educatia in centre sau scoli speciale, care are riscul de a-i mentine pe copii si adolescenti in afara societatii, scoala incluziva constituie un teren de pregatire ideal pentru viitoarea lor integrare in societate. In loc sa-i izolam si sa spunem ca sunt dificili, turbulenti sau chiar handicapati, am putea sa admitem faptul ca acesti copii ar putea progresa mai mult intr-o clasa obisnuita, daca noi, profesorii, am accepta ca educatia este pentru toti. Cel mai important lucru de luat in considerare este ca predarea in cadrul diversitatii implica predarea pentru fiecare individ in parte. inand cont de interesele fiecarui elev, de experientele si telurile sale facem, de fapt, un pas important in educatia elevilor si integrarea lor in societate, dupa terminarea studiilor. Mai mult, putem spune ca diferentele dintre indivizi sunt mult mai pregnante decat cele dintre grupuri. Din acest punct de vedere, poate una dintre cele mai mari provocari careia trebuie sa-i faca fata un profesor este adaptarea stilului de predare astfel incat sa corespunda necesitatilor fiecarui elev in parte. O noua dimensiune care incepe sa se contureze in peisajul invatamantului romanesc este aceea de democratizare si egalizare a sanselor fiecarui copil in parte. n acest scop a fost infiintata si scoala incluziva un raspuns la redimensionarea educatiei. Scopul acestei scoli este de a crea pentru toti copiii un cadru prielnic invatarii, pornind de la premiza ca diferentele dintre oameni sunt normale si ele

trebuie acceptate. Un rol important in cadrul scolii incluzive il are pedagogia si invatarea centrata pe elev. Acest lucru implica automat adaptarea curriculumului si metodelor de predare la capacitatea si nevoia fiecarui elev in parte. Predarea la elevii cu nevoi speciale solicita aceleasi strategii si practici ca si predarea la orice alt tip de clasa. Cu alte cuvinte, o buna metoda de predare in general va fi o buna metoda de predare si pentru elevii cu nevoi speciale. Toti elevii au dreptul sa astepte de la invatamant cele mai bune si eficiente metode, iar elevii cu CES nu fac diferenta. coala incluziva reprezinta o provocare pentru scolile obisnuite, insa ea nu trebuie privita ca o amenintare pentru performanta acestor scoli. Multe dintre aceste institutii gasesc ca fiind dificil sa integreze elevii cu nevoi speciale in cadrul claselor obisnuite. nsa aceasta teama poate fi depasita prin educatie, resurse didactice adecvate, sprijin si nu in ultimul rand credinta ca incluziunea este un drept moral si social ce nu poate fi negat nimanui. Exista anumite etape ce trebuie urmate in cadrul scolarizarii copiilor cu CES, printre care, in prima faza, este acceptarea ideii ca exista astfel de copii, recunoasterea dreptului lor la educatie, integrarea lor treptata in cadrul scolilor obisnuite. Astfel pe masura ce acesti copii vor creste, vor deveni adulti si vor avea probabil proprii copii, incluziunea va fi deja un fapt acceptat si o masura fireasca in cadrul educatiei. Copiii educati in cadrul scolii incluzive vor fi mai bine pregatiti sa interactioneze cu diversi indivizi precum si cu diverse situatii din lumea reala. In cadrul scolii incluzive profesorii trebuie sa colaboreze cu diferiti specialisti in domeniul educatiei, cum ar fi psihologi, consilieri, terapeuti si alti specialisti pentru ca doar impreuna vor reusi sa obtina cele mai bune rezultate. Profesorul consultant pentru CES este probabil cel care va lucra cel mai mult cu fiecare profesor in parte, el fiind si cel care va participa in cea mai mare masura la orele de curs. coala incluziva presupune imbunatatirea sistemului educational pentru toti elevii. Implica schimbari in curriculum, in modul de predare al profesorilor, in modul de invatare al elevilor, precum si schimbari in modul cum interactioneaza copiii cu CES cu colegii lor si viceversa. Ideea este ca scolile, centre de invatare si educatie, sa se schimbe astfel incat sa devina comunitati educationale in care nevoile tuturor elevilor si profesorilor sa fie indeplinite. colile incluzive nu mai asigura o educatie obisnuita sau o educatie speciala, ci asigura o educatie incluziva, iar ca rezultat elevii vor putea invata impreuna. Cu alte cuvinte, acest tip de scoala este deschisa tuturor elevilor, astfel incat toti elevii sa participe si sa invete. Pentru ca acest lucru sa se intample, profesorii si scolile, in general, au nevoie de o schimbare, pentru a intampina cu mai mult succes diversitatea nevoilor elevilor. Educatia incluziva este un proces de facilitare a procesului de invatare pentru toti elevii, chiar si pentru cei ce au fost anterior exclusi.

Printre avantajele scolii incluzive se numara faptul ca elevii cu CES sunt tratati ca parte integranta a societatii, au ca model restul colegilor care nu au probleme, atat copiii cu CES cat si colegii

lor isi dezvolta abilitatile comunicative, devin mai creativi, accepta diversitatea,etc. Profesorii adopta metode diverse de predare-invatare, de care beneficiaza toti elevii, nu numai cei cu CES. Socializarea intre elevii si dezvoltarea prieteniilor intre colegi este destul de importanta in dezvoltarea procesului de invatare, datorita schimbului de informatii permanent. n ceea ce priveste cadrele didactice din cadrul scolii incluzive, ele trebuie incurajate sa adopte practici moderne in cadrul orelor de curs, sa se autoperfectioneze in permanenta in ceea ce priveste copiii cu CES. Un alt rol important pe care cadrele didactice il au este acela de a-i face pe copiii fara probleme sa-si accepte si sa-si ajute colegii cu CES, fara a-i ridiculiza, sau exclude. Trebuie precizat, de asemenea, ca alaturi de cadrele didactice si colegii de clasa, un rol important in asigurarea succesului copiilor cu CES este atribuit familiei si parintilor acestor copiii. A fost demonstrat, de altfel, ca in acele cazuri in care parintii si familia, in general s-au implicat activ in procesul de invatare, copiii cu CES au avut rezultate mult mai eficiente. Prin aceasta implicare activa a familiei se creaza, de fapt, o comunitate incluziva ce-i va ajuta pe copiii cu CES sa se integreze mai repede si cu mai mult succes in societate, dupa terminarea studiilor. Asadar, necesitatea de redimensionare a invatamantului pentru a stabili standarde educationale si pentru a determina scolile sa devina responsabile de rezultatele elevilor, necesita un mare efort si dedicatie, atat colectiv cat si individual. Pentru aceasta trebuie sa credem ca fiecare copil in parte poate invata si reusi, ca diversitatea ne este utila tuturor si ca elevii expusi diferitelor riscuri le pot depasi printr-o atentie si implicare din parte cadrelor didactice si a comunitatii, in general. Dezideratul actual al societatii in care traim este acela de a oferi posibilitatea fiecarui individ de a-si gasi locul in care sa simta util din punct de vedere personal dar si social. Acest lucru nu este posibil fara o schimbare de mentalitate a oamenilor vis-a-vis de persoanele cu diverse deficiente sau care au un anumit handicap. In acest sens au fost efectuate o serie de reglementari la toate nivelele, mai ales in cel al protactiei si asistentei sociale. Cu toate acestea, pentru un real ajutor, este nevoie de a se incepe de la baza problemei, deci de la scolarizarea si educarea acestor persoane. In anul 1988, UNESCO a elaborat si lansat o noua teza care ulterior a stat la baza directivelor de actiune ale Conferintei de la Salamanca: "Educatia integrata si reabilitarea pe baza resurselor comunitare reprezinta abordari complementare care se sprijina reciproc in favoarea acordarii de servicii pentru persoanele cu cerinte speciale". Ideea educatiei integrate a aparut ca o reactie fireasca a societatii la obligatia de a asigura cadrul necesar si conditiile impuse de specificul educatiei persoanelor cu cerinte educative speciale. Conform principiilor promovate in materie de educatie de catre organismele internationale, precum si a prevederilor incluse in Declaratia drepturilor persoanelor cu diferite tipuri de handicap, se mentioneaza ca acestea au aceleasi drepturi fundamentale ca si ceilalti cetateni de aceeasi varsta, fara discriminare pe motive de sex, religie, limba, opinii politice, origine nationala sau sociala, sau oricare alta caracteristica a persoanei in cauza sau a familiei sale.

Educatia integrata se refera in esenta la integrarea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte speciale de educatie, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatii acestora. In literatura romaneasca de specialitate mai este intalnita si sub denumirea de educatie incluziva sau invatamant integrat.Ca definiie, inclusive educationse refer la integrarea n structurile nvmntului de mas a copiilor cu cerine speciale n educaie (cu deficiene senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj, defavorizai socio-economic sau cultural, din centrele de asisten i ocrotire, cu uoare tulburri psihoafective i comportamentale, infectai cu HIV, etc.), pentru a oferi un climat favorabil dezvoltrii armonioase i ct mai echilibrate a personalitii acestora. O analiza atenta asupra posibilitatilor de aplicare a strategiilor de integrare scolara a copiilor cu cerinte educative speciale, pe plan mondial, a permis evidentierea unor modele care pot fi sintetizate astfel: - modelul cooperarii scolii speciale cu scoala obisnuita - caz in care scoala obisnuita coordoneaza procesul integrarii si stabileste un parteneriat activ intre cadrele didactice din cele doua scoli care vor experimenta si vor sustine un nou mod de desfasurare a activitatii didactice; - modelul bazat pe organizarea unei clase speciale in scoala obisnuita - presupune integrarea copiilor deficienti in scoli de masa unde sa intre in relatie cu copiii normali, facilitandu-se o mai buna intercunoastere si interrelationare a celor doua categorii de copii; - amenajarea in scoala obisnuita a unei camere de instruire si resurse pentru copiii deficienti, integrati individual in clase obisnuite din scoala respectiva- caz in care se face apel la profesorul de sprijin; - modelul itinerant - care favorizeaza integrarea unui numar mic de copii deficienti, care locuiesc in apropiere; - modelul comun- in care profesorul itinerant raspunde de toti copiii din aria stabilita. Este de la sine inteles faptul ca nu toti copiii cu cerinte speciale de educatie pot fi integrati, din diverse motive. Evolutia pe plan teoretic si practic a problematicii integrarii in tara noastra a condus la necesitatea aparitiei unor centre de resurse pentru educatia integrata, la inceput prin constituirea ca entitati noi in marile centre universitare unde sa se formeze viitorii specialisti. Pentru o intelegere cat mai exacta a rolului si finalitatilor educatiei integrate in contextul transformarilor care au loc, procesul de integrare in comunitate trebuie privit din prisma perspectivelor psihologice, pedagogice si sociale. Orice nvare este eficient dac pleac de la cunoaterea copilului, individualizarea fiind imposibil fr o cunoatere a "zestrei" cu care vin copiii la coal.

nvarea individualizat este un mod de abordare educaional care vizeaz contribuia fiecrui copil adus la situaia predrii i nvrii. Niciodat doi copii nu ncep o activitate educaional exact n acelai fel; contribuie cu propriile lor experiene, atitudini, caliti, abiliti, personalitate. Ideea este ca, elevul i cadrul didactic s se influeneze reciproc, ntre ei stabilindu-se o relaie de comunicare bazat pe ncredere i sinceritate. Principiile ce stau la baza acestui tip de nvare sunt cele ale toleranei i echitii, punndu-se accentul pe angajamentul celui care nva. nvarea individualizat consider att elevul, ct i nvtorul, ca fiind cei care construiesc o baz de cunotine mpreun - copilul nu mai este privit ca un "vas gol" pe care dasclul l "umple" cu informaii. Ea este necesar pentru "anumii" copii din clas, vizndu-i n mod deosebit pe cei care au un potenial superior, sau pe cei care au deficiene de orice fel, rolul primordial n cunoaterea acestora avndu-l nvtorul.El are la ndemn o palet larg de stratgii corespunztoare stilului de nvare i nevoilor fiecrui copil. Exemplificm cteva dintre ele: a) cerine comune pentru toi elevii; b) cerine difereniate: - sarcini identice, timp diferit; - sarcini diferite, dar n acelai timp; - sarcini diferite, timp diferit; - sarcini diferite, dup posibilitile copilului; - fie identice cu sarcini progresive. c) activiti individuale cu teme diferite. Argumentele utuilizrii acestor strategii sunt urmtoarele: - impun utilizarea unui material didactic variat, elevii fiind familiarizai cu tehnici de munc independent (folosirea fielor, dicionarelor, atlase, scheme grafice, tabele, etc.); - stimuleaz originalitatea i creativitatea elevilor; - valorific experiena anterioar; - sunt adaptate la stilurile proprii de nvare; - respect ritmul individual al copilului; - stimuleaz spiritul de echip;

- asigur corelarea intereselor copiilor cu obiectivele curriculare; -fiecrui copil i se asigur ncredere n forele proprii; - nvtorul permite copiilor s participe la evaluarea propriei lor munci; - copilul este evaluat i comparat cu el nsui. Asa cum am mentionat anterior, se incearca o serie de modalitati prin care copiii cu cerinte speciale de educatie sa poata fi integrati in invatamantul de masa. pentru a se ajunge la aceasta performanta este nevoie mai intai sa invatam sa fim mai toleranti cu cei din jurul nostru si, intr-un limbaj mai putin academic, sa ne conducem dupa principiul:"ce tie nu-ti place, altuia nu face!". Dintotdeauna am fost adeptele acordarii de sanse egale in educatie tuturor copiilor, indiferent de provenienta, capacitatea intelectuala sau diferite deficiente.n activitatea didactic am intalnit si copii care au necesitat atentie speciala, deoarece aveau diferite probleme, este drept nu foarte grave. Ne-am confruntat cu deficiente de vaz, auz, motorii si de intelect -nu in formele cele mai avansate- (vezi anexa) . Cu toate ca nu am avut o pregatire teoretica de specialitate, ne bucurm sa constatm ca am mers cam in aceeasi directie in care se doreste pentru o integrare activa si eficienta, care sa reduca traumele psihice ale copiilor in cauza. Principala preocupare a fost integrarea sociala a acestor copii in grupul clasei. Acest lucru nu a fost deloc usor avand in vedere tendinta copiilor de a fi rautaciosi. Am realizat aceasta in timp, folosindu-ne de forma de activitate specifica varstei si indragita de copii - jocul. In cazul deficientelor de vaz i auz am apelat la jocuri in care analizatorii respectivi erau scosi din uz, permitand copiilor sa descopere pe de o parte ce greu este sa te descurci fara unul ditre simturi, iar pe de alta parte ce evoluati erau colegii lor deficienti, fata de ei. Astfel am reusit sa-i facem pe copii sa-si respecte colegii si sa nu-i mai priveasca ca pe niste ciudati, ci ca pe niste persoane speciale. n ciclul primar, cel mai adesea se ntlnesc copii cu deficiene fizice (vezi anexa). Prin deficien fizic nelegem orice abatere de la normal n forma i funciunile organismului, care tulbutr creterea i dezvoltarea copilului, i modific aspectul exterior i i afecteaz puterea de adaptare la efort fizic i/sau psihic. Menionm c sunt socotite deficiene numai acele abateri de la normal care exercit influene nefavorabile asupra organismului, stnjenesc sau mpiedic buna lui funcionare i scad randamentul n nvare al deficientului. Am constatat c cele mai importante cauze generatoare sau favorizante ale unor deficiene sunt: regimul alimentar deficitar, lipsa de igien, lumina insuficient din cas, mbrcminte strmt, grea, defectuos confecionat, dormitul n paturi prea moi sau prea tari, n care copiii nu se pot odihni bine. Pentru corectarea deficienelor uoare i a celor surprinse la nceputul evoluiei lor - cel mai frecvent ntlnite - am folosit exerciii fizice cu caracter corectiv n leciile de educaie fizic. n aceast categorie menionm tulburrile de atitudine ( de poziionare incorect a corpului), care depistate i tratate la timp dispar fr s lase urme.

Pentru deficienele mai grave, am considerat c cele mai indicate grupe de exerciii sunt: extensiile trunchiului i membrelor superioare, redresrile pasive din poziia culcat pe spate pe un plan orizontal dur, echilibrul cu greutate pe cap, micrile la aparate (scar fix, banc de gimnastic) i cu aparate portative (bastoane, mingi, etc).Am recomandat ns copiilor i prinilor acestora practicarea sporturilor care dezvolt siguran, supleea n micare - ndeosebi notul i gimnastica - chiar gimnastica medical. Copiii deficienti au avut de castigat cel mai mult atat din punct de vedere al respectului celorlalti, cat si al respectului fata de sine si cultivarea dragostei pentru scoala, competitie, spirit intreprinzator. Am ntlnit copii cu reinere in dezvoltarea psihica, ce prezentau vizibile deficiente de vorbire i de comportament. Deficiena mintal, indiferent de cauzele generatoare sau de modalitatea explicrii apariiei i evoluiei sale, este cea mai grav form de deficien, deoarece altereaz individul la aproape toate nivelurile. Ea implic dificulti n cele mai diverse cazuri, de la inserie i acceptare social, pn la nvare, n sensul larg al cuvntului. n cazul acestor copii se impune o atenie deosebit deoarece pe lng un intelect precar, s-au remarcat i deficiene de limbaj. n acest caz, nvarea individualizat a avut unr rol covritor, tocmai pentru faptul c elevii n cauz fuseser izolai de ctre ceilali copii, iar acest fapt accentuase tendina lor de izolare. Am apelat la integrarea lor alaturi de ali elevi in rezolvarea de sarcini pe masura puterilor lor, facand apel la dorinta general umana de a ajuta a colegilor . Astfel, sau anuntat destul de multi care doreau sa -i ajute, si al caror ajutor a fost acceptat . Aceti copii provin din familii dezorganizate, tarele lor fiind, cele mai multe, capatate genetic, dar si datorate unei ngrijiri defectuoase. La un moment dat, mama unuia dintre ei a dorit retragerea lui din scoala (desi avea cu mult peste limita de varsta), in vederea internarii intr-o institutie speciala. Practic femeia dorea sa scape de grija unuia dintre copii, deoarece nivelul de trai este foarte scazut, chiar sub limita. S-a razgandit cand a inteles ca era vorba doar de scolarizarea acestuia nu de preluare definitiva. Reinerea n dezvoltarea psihic (RDP), se ntlnete mai des dect oligofreniile. Aceasta presupune o ncetinire a tempoului dezvoltrii, care se depisteaz cel mai des la debutul colaritii i se manifest prin insuficiena de cunotine, gndire infantil, dominaia activitii de joc, etc. n cazul bieelului G. M. a fost vorba de un RDP de origine constituional, n care domina reinerea n sfera intelectual. Infantilismului psihic i corespunde i o constituie corporal cu o plasticitate infantil a mimicii i motricitii. La intrarea n clasa I, dup testrile iniiale de cunoatere, am suspectat prezena unui intelect la limit, precum i deficiene de limbaj destul de grave. Acestea constau ntr-o pronunie defectuoas, nlocuire de sunete, vocabular extrem de srac i inexpresiv, precum i o uoar surditate. Pentru a-mi verifica bnuielile, am supus copilul n cauz ctorva teste de determinare a auzului i multiple exerciii de pronunie a diferitelor sunete, cuvinte, la exerciii de "citire" a unor imagini pentru a determina att nivelul vocabularului, al pronuniei i formrii propoziiilor, ct mai ales de

determinare a acuitii vizuale. n urma rezultatelor obinute la testele individuale la care M. a fost supus, am apelat la ajutorul unui psiholog colar pentru a-i determina Q.I, deoarece suspectam un caz de imbecilitate sau debilitate. n urma determinarii coeficientului de inteligen ( care a fost de 86), am ajuns la concluzia c M. sufer de RDP. Am apelat n primul rnd la aplicarea nvrii individualizate, deoarece aveam nevoie ca bieelul s lucreze difereniat, n ritm propriu, fr s se simt frustrat de rmnerile n urm fa de ceilali colegi.Sarcinile pe care le avea de rezolvat erau de tipul: coloreaz.., unete imaginile potrivite, completeaz cuvntul/propoziia, etc. Toate aceste rezolvri se desfurau sub atenta ndrumare i monitorizare a nvtoarei. S-au realizat uoare progrese, care au constat n faptul c M. a reuit s-i organizeze orientarea spaial, a mbuntit atenia, a reuit s contientizeze corespondena imagine liter/cuvnt, iar cel mai important pas a fost acela c a fost acceptat i inclus n colectivul clasei, iar imaginea de sine a biatului s-a mbuntit. Se poate desprinde concluzia c, nainte de toate trebuie ajutat formarea unor capaciti, astfel este nevoie de un program de dezvoltare adecvat, care nu se rezum la metode tradiionale de predare, ci la metode speciale. Ele necesit eforturi i energii suplimentare din partea nvtorului, innd cont c elevul G. M. are nevoie de activiti recuperatoare i de o atitudine specific, conform nevoilor individuale. n cele ce urmeaz, voi prezenta cteva tipuri de exerciii folosite progresiv, pe o perioad mai lung de timp ( n clasa I): 1) Exerciii pentru dezvoltarea ateniei a) Atenie vizual Dintr-o mulime de litere/ numere/semne, eu aleg un element bine stabilit pe care-l denumesc. Sarcina elevului va fi s caute i s identifice acest element. De exemplu, i spun copilului: " vd litera N/ cifra 7/ semnul de ntrebare". Dup ce l-a gsit, elevul identific elementul respectiv. Dar nu m mulumesc cu att, ci ridic nivelul de complexitate al problemei. De exemplu, elevul trebuie s identifice silabe, cuvinte dintr-un text scris, ca ulterior s poat descifra coninutul textului, urmrind firul povestirii. b)Atenie auditiv Elevul primete sarcina de a identifica un /o numr/ liter dintr-un ir de dou- trei numere/ litere auzite. O alt sarcin se refer la recunoaterea coninutului comunicativ al diferitelor sunete, zgomote imitate de ctre colegii lui. 2) Exerciii pentru dezvoltarea memoriei

a) Memoria vizual Realizez un desen simplu. Dup acoperirea acestuia, copilul are drept sarcin reproducerea lui din memorie. i dau elementele constitutive ale literei "R". Sarcina este s asmbleze piesele pentru descoperi litera. Scriu pe tabl propoziia: "Elevul scrie." Dup 30 de secunde acopr enunul, cerndu-i s o scrie din memorie. b)Memoria verbal-acustic i spun cuvintele: "masa", "can", "pic". Dup citirea fiecrui cuvnt, copilul trebuie s constate de cte ori se aude sunetul "a" n fiecare ditre ele. Acelai tip de exerciiu l-am aplicat i n cazul cuvintelor n propoziie. Un alt exerciiu pertinent pentru memorie, dar i pentru mbuntirea pronuniei i a auzului fonematic sunt frmntrile de limb. De exemplu: " A, a, a; Multe vorbe-ncep cu a: / Ap, a, alun, ac, / Albinu i abac." " U, u, u, u, u,/Peste cteva minute/ Trenul trece iute, iute". " Capra crap piatra-n patru". Elevul G. M. dei avea 7 ani i jumtate, nu a reuit dup 6 luni s-i asimileze cunotinele citirii i scrierii. Cea mai semnificativ problem a copilului este c, n timpul citirii schimb literele, de exemplu n loc de M citete B, sau n loc de O citete R. nc nu s-a format o concordan ntre imaginae fonic i imaginea vizual a literelor/sunetelor. Pentru a-l determina s nu mai fac aceste confuzii, mam folosit de frmntrile de limb i de "poezioarele" nvate pentru fiecare liter/sunet. Acelai exerciiu a fost folosit i la orele de matematic - corespondena cifr- numr. De exemplu, cnd iceream s scrie numrul 2, m ntreba cu cine seamn. Eu sau colegii lui, i rspundeam c seamn cu "un gt de lebd", spunnd mpreun poezioara cifrei2: "Doi, se-ndoaie uor pe picior,/ Gtul vezi e cam aa,/ Cum l are lebda". Copilul a facut reale progrese, chiar daca tendinta generala este aceea de reintoarcere la vechile obiceiuri. Considerm ca dezinstitutionalizarea copiilor si integrarea lor in invatamantul de masa ofera o reala posibilitate de ameliorare, atata timp cat exista bunavointa si rabdare din partea cadrelor didactice. De fapt, daca am face o analogie, educatia integrata ar putea fi considerata tot o forma de invatamant alternativ, ca si alternativele step-by-step, Montesori sau Waldorf, evident cu specificul de rigoare. Partea comuna cea mai usor de sesizat este rolul si statusul profesorului in relatia cu elevul, si

modul de abordare dinamic si cooperant al sistemului de invatamant. Intr-adevar, exista si foarte mari dificultati in procesul de integrare, pornind de la mentalitate si ajungand la dotarile necesare, dar, dupa cum am mentionat, totul este posibil cu rabdare, bunavointa si incredere in fortele nelimitate ale fiintei umane, in speta ale copiilor. n ncheiere am dori s adresm tuturor celor implicai n viaa i activitatea colar s nu priveasc integrarea i lucrul cu copii cu CES ca pe o pedeaps, ci ca pe o provocare. Pe masura ce va interveni aceasta redimensionare a invatamantului, incluziunea nu va mai fi privita ca o actiune izolata, distinctiva, ci va deveni o actiune naturala, simultana. Concluzionand, putem spune ca incluziunea nu-i implica numai pe copiii cu CES; ea este de fapt o realitate si recunoasterea faptului ca fiecare copil este unic. coala incluziva ne demonstreaza, asadar, ca suntem unul, dar nu unul si acelasi.

Bibliografie: Boboc I. , Managementul educational , EDP, Bucuresti, 2002 Gherut A. , Psihopedagogia persoanelor cu cerinte special,Polirom, Iasi, 2001 Morand de Jouffrey - Psihologia copilului, Teora, 1999 Neamtu C. , Gherut A. - Psihopedagogie speciala, Polirom, Iasi, 2000 T. Birsabu - Psihopatologie infantila si juvenila, Semne, 2003 Verza E. - Psihopedagogie special, EDP, Bucureti, 1995