Identificarea și abordarea barierelor în învățare 

și în accesul la
educație

          Sistemul de invatamant are nevoie de o schimbare. Incluziunea ca si proces reprezinta o

schimbare. Ea se refera la o permanenta imbunatatire a institutiei scolare, avand ca scop
exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a sustine participarea la
procesul de invatamant a tuturor elevilor din cadrul unei comunitati. Este un proces complex,
de durata, care necesita analize, schimbari si constructii continue pentru a realiza politici si
practici incluzive si a asigura bazele unei culturi incluzive. In linii mari, as spune ca pentru a
depasi barierele si a deveni tot mai incluzivi, e nevoie de politici, de practici sustinute si
derivate din politici la nivel mondial/national/local si de o atitudine pozitiva din partea tuturor
oamenilor, cu precadere a celor din sistemul de invatamant, fie ei elevi, cadre didactice,
manageri sau parinti.
           Pentru ca si eu sunt parte a sistemului de invatamant de cativa ani buni e foarte greu sa
accept ca Romania nu are suficiente politici nationale de incluziune, nu adopta si nu trateaza
cu interes strategiile unor organizatii mondiale,  decat la nivel de obligatie. Se resimte clar
nevoia unei schimbari in legislatie si in sistemul scolar, astfel incat sistemul sa raspunda
nevoilor copilului.Astfel, aceasta ar fi o prima solutie pe care o identific in depasirea
barierelor: existenta unor politici clare, complexe, atat sociale cat si educationale, pentru o
dezvoltare optima a societatii in spiritul valorilor si principiilor incluzive,necesitatea unor
schimbari in legislatie, elaborarea unor metodologii de implementare coerente si complete
privind incluziunea, a caror aplicare sa devina o obligatie legislativa pentru toate scolile,
pentru a oferi o astfel de educatie incluziva.
           Nevoia de schimbare si imbunatatire a practicilor din sistemul de invatamant, astfel
incat scoala sa devina un mediu accesibil si de sprijin pentru toti copiii este o alta solutie.
Scoala trebuie sa existe sub deviza ca ”orice copil poate invata si orice copil este unic”.
Scolile ar trebui sa fie incluzive de la arhitectura si pana la respectul pentru orice persoana
educabila. Scoala incluziva presupune acceptarea faptului ca orice copil poate invata si
preocuparea ca fiecare copil sa fie sprijinit si sa se lucreze in beneficiul invatarii tuturor.
Fiecare copil este inteles ca participant activ la procesul educativ si fiecare aduce cu sine in
procesul complex al invatarii si dezvoltarii: o experienta, un stil de invatare, o interactiune
specifica, un model social, un ritm personal, un mod de abordare distinct si un context cultural
caruia ii apartine. O scoala incluziva este o scoala democratica, in care: diversitatea este
1
vazuta ca o realitate; asigura fiecarui elev accesul la cunoastere, formare de deprinderi,
informatie; asigura invatarea individualizata; foloseste pregatirea si amenajarile speciale
pentru colaborarea dintre membrii ei; colaboreaza cu familia si comunitatea; organizeaza si
structureaza flexibilitatea lectiilor; tinde catre asigurarea succesului tuturor elevilor; se
perfectioneaza permanent; construieste comunitati incluzive; exista relatii de colaborare si
sprijin reciproc intre toti participantii la procesul educativ. Mediul educational scolar incluziv
cuprinde totalitatea factorilor interni si externi care influenteaza activitatea educativa, asta
insemnand atat mediul fizic scolar (amenajarea spatiilor, afisaje, facilitati etc.) cat si
atmosfera generala existenta in scoala, bazata pe o anumita conduita si anumite valori
promovate. Cateva dintre cerintele pe care o institutie de invatamant trebuie sa le respecte
daca tinde spre eliminarea barierelor si crearea unui mediu fizic incluziv sunt:
 La intrarea in scoala, exista indicatoare, clare si prietenoase, care orienteaza vizitatorii
catre punctele cheie ale scolii;
 Existenta unor sali pentru centrul de resurse;
 Cabinete pentru terapii specifice si consiliere;
 Bloc sanitar adaptat necesitatilor copiilor cu dizabilitati;
 Spatii de joaca special amenajate pentru copii;
 Spatiile scolii sunt accesibile pentru toti elevii si profesorii, aici intra si existenta
rampelor/lift pentru pesoanele cu dizabilitati locomotorii;
 Toate salile de clasa sunt etichetate clar;
 Exista panouri de afisaj pe care sunt reflectate culturile locale si politica incluziva;
 Pavazarea holurilor reflecta elemente de cultura organizationala si diversitate
culturala;
 Pavoazarea salilor de clasa reflectaelemente de identitate ale elevilor si produse din
activitatea acestora;
 Toate salile de clasa sunt incalzite si bine iluminate;
 Bancile si scaunele elevilor au marimea adecvata si sunt potrivite pentru activitati
individuale si de grup, preferabil mobilier modular;
 Spatiile de depozitare si rafturile sunt accesibile elevilor;
 In clase/holuri exista dulapioare individuale pentru elevi;
 Nu exista intrari separate pentru elevi si profesori;
 Spatiile, echipamentele, instalatiile nu pun in pericol siguranta copiilor;
 Se utilizeaza TIC si tehnologie multimedia.

2
          O alta solutie pentru depasire barierelor este pregatirea cadrelor didactice in sensul
schimbarii. Cursurile de formare continua sa includa module si programe de formare moderne
de educatie incluziva pe toate nivelurile si cu toate aspectele acestei educatii, planificate,
organizate si desfasurate de catre specialisti in domeniu. Acceptarea si abordarea unui
curriculum diferentiat, elaborarea planurilor educationale/individuale personalizate sa se faca
nu numai pe hartie ci sa fie puse si in practica. Principiul centrarii pe elev, pe nevoile si
interesele acestuia, ale fiecaruia si ale tuturor sa fie principiul care ghideaza intreaga activitate
a cadrului didactic.
              Si o ultima solutie, foarte importanta as spune eu, este schimbarea atitudinilor. Atat
la nivel social, cat si la nivel educational. Constientizarea ca fiecare elev poate avea la un
moment dat cerinte educative speciale, concretizate prin dificultati de invatare, de exemplu, ar
fi un pas inainte catre deschiderea unor noi perspective, catre acceptare a faptului ca suntem
diferiti, dar asta nu inseamna ca unul este mai valoros si altul nu. Acceptarea copiilor cu
cerinte educative speciale sa fie realizata nu doar la nivel declarativ, iar tratarea lor sa se faca
cu respect si demnitate, de asemenea si a parintilor acestor copii. Iar acest lucru trebuie
constientizat atat de catre elevi, cat si de parintii acestora, de cadrele didactice si de catre toti
membri societatii.
           Nu stiu daca este vorba despre optimismul pedagogic care m-a caracterizat
intotdeauna, dar eu am speranta ca va veni vremea in care scoala va fi un mediu incluziv,
echitabil pentru toti actorii ei, iar pentru asta nu cred ca trebuie sa asteptam politici si strategii
venite de sus, ci cred cu tarie ca schimbarea sta in fiecare dintre noi.

Bibliografie:
 Vrasmas Ecaterina, Suport de curs Educatia incluziva ca provocare si proces de
schimbare;
 Vrasmas Ecaterina, Curs pentru invatamantul la distanta Educatia copiilor cu Cerinte
Educative Speciale, Proiectul pentru Invatamantul Rural, 2008;
 Tintiuc Tatiana, Accesibilitatea si uzabilitatea, Suport didactic pentru coordonatorii
educatiei incluzive, Institutul de formare continua, Chisinau, 2012.