Sunteți pe pagina 1din 3

Proiect final

Proiect final
Realizaţi un eseu de maxim cinci pagini în care să abordaţi diversitatea în cadrul
programelor educaţionale. Descrieţi problematicile specifice, formele de organizare, resursele
utilizate, finalităţile vizate.

Educația pentru diversitate-o provocare continuă

Trăim într-o lume în care, deși auzim mereu cuvinte precum toleranță, acceptare, înțelegere,
diversitate, pentru care, cel puțin aparent, se militează la nivel global, concretul cotidian contrazice
adesea teoria.
Suntem diferiți și, cu toate că civilizația omenească evoluează într-un ritm amețitor, se pare că
diferențele generează din ce în ce mai des dispute care conduc în cele din urmă la discriminare și la
intoleranță. Diversitatea pare să fie, oricât de abstract sună acest lucru, una dintre provocările secolului
în care trăim, la toate nivelurile. Acceptarea ei este însă în mod cert singura soluție pentru a trăi în
armonie cu semenii noștri și de aceea, ca profesori, dincolo de problemele imediate pe care le implică
educația elevilor noștri, ar trebui să ne preocupe și acest aspect, aparent situat la un nivel general, dar
cu care societatea și școala se confruntă în forme din ce în ce mai variate.

Pentru ca toți copiii să poată beneficia de egalitate de șanse și să își poată dezvolta potențialul
individual la un nivel maxim, este necesar să stimulăm și să valorificăm fiecare calitate descoperită și să
apreciem orice efort,cât de mic,pe care copilul îl face în dezvoltarea sa,evitând diferențe de orice natură
ce ar putea exista în anumite contexte de viață ale acestuia în încercarea de integrare în mediul școlar.

Este nevoie să înțelegem că fiecare copil este unic și valoros,indiferent de etnie,origine,aspirații


sau rezultate obținute în diverse etape ale dezvoltării sale,pentru că,deși se nasc egali,ceea ce îi
diferențiază pe copii,pe parcursul educației lor,sunt șansele de care beneficiază.

În România elevii cu cerințe educative speciale au învățat în școli speciale,cu cadre didactice
pregătite pentru a lucra cu astfel de copii ,dar,în ultimii ani,s-a ajuns la concluzia că,procedându-se
astfel,acești elevi sunt oarecum excluși din viața socială și s-a decis integrarea lor în învățământul de
masă.

Şcoala, ca instituţie publică de formare şi socializare umană trebuie să răspundă cerinţelor tuturor
elevilor, atât celor care au un ritm de învăţare şi un potenţial intelectual şi aptitudinal peste medie, dar
şi celor care manifestă deficienţe de învăţare. Ambele categorii pot fi considerate cu cerinţe educative
speciale şi  necesită un program individualizat de învăţare.
În calitate de professor,am fost pus în situația de a avea la clasă elevi cu cerințe educative speciale
și,în astfel de situații,am încercat să gasesc cele mai bun metode pentru a-I determina pe toți
participanții la actul educational să se implice conștient în activitățile derulate.

Obiectivul principal al școlilor de masă în care învață elevii cu CES este asigurarea integrțrii acestora
în mediul școlar. Școala trebuie să aibă în vedere transformarea elevului într-o persoană capabilă să-și
creeze propriile procese și strategii de raționament utile pentru rezolvarea problemelor reale și
imediate.

Adaptarea curriculum-ului la nivelul clasei reprezintă una dintre soluţiile propuse de către factorii
abilitaţi. O calitate esenţială a curriculum-ului şcolar actual este aceea că vizează un grad mare de
flexibilitate, astfel încât să permită fiecărui copil să avanseze în ritmul său şi să fie tratat în funcţie de
capacităţile sale de învăţare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea
conţinuturilor instruirii, modalităţile de transmitere a informaţiilor în clasă şi evaluarea elevilor să se
facă diferenţiat.

Planificarea individualizată a învăţării presupune adaptarea educaţiei la nevoile individuale din


perspectiva diferenţelor dintre elevi. Diferenţierea curriculumului, atât pentru copiii cu dizabilităţi, cât şi
pentru cei cu potenţial de învăţare ridicat se întemeiază pe aceleaşi premize: sistemul de învăţământ se
poate adapta unor abilităţi şi trebuinţe diferite; aceleaşi scopuri educaţionale pot fi atinse prin mai
multe tipuri de programe adaptate; realizarea scopurilor educaţionale este facilitată de selecţia şi
organizarea obiectivelor educaţionale conform diferenţelor individuale; diferitele trebuinţe educaţionale
pot fi întâmpinate prin oportunităţi educaţionale variate.

„Fiecare copil are caracteristici, interese, abilități si cerințe de învățare unice si de aceea,
pentru ca dreptul la educație să aibă un sens, trebuie concepute sisteme educaționale si trebuie
implementate programe educaționale care să țină seama de extrem de marea diversitate a acestor
caracteristici si cerințe“. (Declarația de la Salamanca, UNESCO, 1994, p. 8).

Am ales,spre analiză,să vorbesc despre integrarea școlară a copilului cu tulburări din spectrul
autismului,deoarece cred că ar trebui create cat mai multe programe educaționale care să vină în
sprijinul profesorilor din învățământul de masă.
Consider extrem de importantă instruirea cu privire la autism.Acest lucru se poate face într-o
manieră generalizată,în care elevii învață despre concepte precum acceptare și sensibilitate,fără
trimitere la un anumit elev. Este important să comunicăm,ca profesori,cu părinții sau cu tutorele
copilului cu autism,înainte de a începe informarea pentru sensibilizare. Profesorul sau psihologul școlii
trebuie să afle dacă aceștia sunt dispuși să facă publice informațiile despre copilul lor,pentru că unele
familii ar putea fi de acord cu sensibilizarea generală și cu recunoașterea punctelor forte dar și a
dificultăților pe care le întâmpină copilul la clasă,însă,în același timp,să nu fie de acord cu dezvăluirea
diagnosticului de autism.
Pe lângă informarea colegilor, este de asemenea important,să luăm legătura și cu familiile
acestora. Mulți dintre părinți s-ar putea să nu fi avut nicio legătură cu autismul și s-ar putea să nu
înțeleagă sau să nu aibă instrumentele necesare sprijinirii copiilor lor în a stabili relații cu copii ce par
diferiți.Familiile colegilor pot fi informate prin ședințele cu părinții.
Trebuie să fim conștienți,ca profesori,că unele familii s-ar putea să prefere să protejeze
intimitatea copiilor lor,în timp ce altele ar putea fi dispuse să împărtășească informații despre
dificultățile și interesele copilului,printr-o scrisoare,ori în cadrul unei întâlniri,descoperind că o
înțelegere mai amplă și o perspectivă mai bună asupra autismului,la nivelul comunității,vor reduce frica
și vor îmbuntăți nivelul de acceptare.
Copiii cu CES se confruntă cu dificultăți unice atunci când trebuie să facă față intimidțrii fizice și
verbale.Ei ies în evidență față de colegii lor,în moduri în care îi fac să devină ținte ale agresării, iar copiii
care au dificultăți în a socializa, prezintă un risc și mai mare de a fi intimidați.