Sunteți pe pagina 1din 3

Tma de control numărul 1

Realizați o analiză de nevoi a sistemului de învățământ românesc evidențiind oportunități și provocările


privind educația incluzivă

”Școlile trebuie să primească toți copiii, fără nicio


deosebire privind condițiile lor fizice, sociale,
emoționale lingvistice sau de altă natură ...”
Declarația de la Salamanca, 1994
În anul 1994, 92 de guverne și 25 de organizații internaționale au semnat Declarația de la Salamanca
asupra educației cerințelor speciale, adoptată la conferința mondială ”Acces și calitate” organizată de UNESCO.
Prin această declarație, a fost reglementată educația incluzivă atât în ceea ce privește cadrul conceptual, cât și
viziunea asupra curriculum-ului, a formării personalului didactic, a parteneriatului cu părinții etc. Ca parte
semnatară a declarației, România a trebuit să adapteze sistemul de învățământ, astfel încât să ofere drept egal la
educație pentru fiecare cetățean român.
Una dintre recomandările din declarație a fost legată de repartizarea copiilor în școlile speciale, care ar
trebui să constituie o excepție. Astfel, elevii cu cerințe educaționale speciale au fost incluși în învățământul de
masă, astfel încât școlile și sistemul educațional românesc au fost nevoite să se schimbe și să se adapteze
nevoilor elevilor. Dezvoltarea școlilor incluzive reprezintă încă o provocare majoră pentru sistemul educațional
românesc, deoarece resursele educaționale sunt limitate și nu satisfac nevoile elevilor și cadrelor didactice. Pe
măsură ce aceste nevoi vor fi acoperite, școlile incluzive vor deveni o regulă pentru sistemul de învățământ
românesc și vor fi „deschise” tuturor elevilor.
Conceptul de ”școală incluzivă” vizează instituțiile școlare din învățământul public de masă unde au
acces toți copiii unei comunități, indiferent de mediul de proveniență, unde programul activităților didactice are
la bază un curriculum specific (individualizat și adaptat) și unde există o colaborare între profesor, consilier
școlar și părinți.
În continuare voi prezenta câteva oportunități și provocări privind educație incluzivă:
Oportunități
Oportunitățile privind educația incluzivă din școlile românești derivă din necesitatea de adaptare a
acestora la cerințele impuse de către autoritățile europene și naționale și din nevoia de a identifica strategii
didactice adecvate pentru integrarea școlară și profesională a elevilor și absolvenților cu cerințe educaționale
speciale. Integrarea acestora în învățământul de masă a determinat o schimbare a percepției asupra persoanelor
cu dizabilități, favorizând dezvoltarea unor relații sociale mai intense între elevi și evitarea stigmatizării și
excluziunii sociale a acestora. În continuare voi prezenta câteva oportunități privind educația incluzivă:
- Integrarea mai rapidă a persoanelor cu dizabilități în societate printr-o educație incluzivă oferită
atât acestora cât și celorlalți elevi. În fiecare școală trebuie să fie promovată empatia și grija față de persoanele
cu dizabilități, printr-o disciplină opțională, încă din ciclul primar. De exemplu, într-o școală din județul Iași,
elevii au ales să studieze limbajul semnelor ca disciplină opțională, deoarece au în clasă un coleg cu deficiențe
de auz.
- Schimbarea percepției asupra persoanelor cu dizabilități din partea societății, prin demontarea
unor clișee. În societatea românească există o terminologie diversă care face referire în mod preiorativ la
persoanele cu dizabilități. Acești termeni ar trebui explicați elevilor de către un profesor, astfel încât elevii să
înțeleagă impactul psihologic al unor cuvinte asupra persoanelor în cauză.
- Oferirea unui ajutor specializat din partea personalului școlii. În fiecare școală în care există
persoane cu dizabilități ar trebui să existe un consilier școlar sau un profesor de sprijin care să faciliteze
integrarea acestor copii în școală și în societate.
- Adaptarea strategiilor de predare din partea profesorilor, astfel încât să fie adecvate pentru
categoria de vârstă și de dizabilitate a persoanelor în cauză. Această oportunitate depinde, în prezent, de
capacitatea de adaptare și de schimbare a profesorilor, ceea ce generează o lipsă de unitate a strategiilor de
predare-învățare-evaluare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.
- Colaborarea instituțională care poate include elevii cu dizabilități în programe de recuperare și
adaptare specializate, oferite de către ONG-uri sau instituții ale statului. Din fericire, în România, există foarte
multe ONG-uri care luptă pentru dreptul la educație a copiilor cu nevoi speciale, oferind și sprijin material sau
procedural pentru integrarea acestora în învățământul de masă.
- Oportunități de pregătire vocațională și de inserție pe piața muncii. În prezent există multe meserii
pe care persoanele cu dizabilități le pot practica, ceea ce trebuie să determine o schimbare a ofertei educaționale
a școlilor incluzive, astfel încât aceasta să fie adaptată nevoilor și oportunităților de pe piața muncii.
Provocări
Dacă oportunitățile privind educația incluzivă pot fi prognozabile, provocările asociate acestui tip de
educație sunt extrem de greu de gestionat. Majoritatea dintre aceste provocări sunt determinate de rezistența la
schimbare a societății și a personalului didactic care interacționează cu persoanele cu dizabilități și de
dificultatea implementării unui cadru metodologic unitar de lucru cu elevi cu cerințe educaționale speciale. În
continuare voi enumera câteva dintre provocările asociate educației incluzive:
- Schimbarea percepției societății asupra persoanelor cu dizabilități;
- Eliminarea unor clișee cu care sunt asociate persoanele cu dizabilități;
- Rezistența la schimbare a personalului didactic și auxiliar care trebuie să lucreze cu persoane cu
dizabilități;
- Lipsa unui cadru curricular unitar, adaptat copiilor cu cerințe educaționale speciale;
- Dotarea școlilor cu materiale didactice adaptate copiilor cu cerințe educaționale speciale;
- Dificultatea inserției pe piața muncii a absolvenților cu CES.
În concluzie, se poate afirma că educația incluzivă în România este pe un drum bun, dar încă există
limite sociale și educaționale peste care este greu de trecut. Însă, includerea copiilor cu cerințe educaționale
speciale în învățământul de masă va determina o schimbare a percepției societății asupra acestora și o integrare
mai rapidă în societate și pe piața muncii.