Clasa scolara ca grup O data cu dezvoltarea cercetarilor din domeniul dinamicii grupurilor, n anii '50, n psihologia procesului educativ

a nceput sa fie abandonata ideea ca interactiunea profesor-elev este singura interactiune cu impact asupra progresului cognitiv al elevilor. Studiile de psihologie sociala au pus n evidenta importanta uriasa a climatului afectiv din grupul informai pentru participarea elevilor n scoala, precum si eficienta interactiunii dintre elevi pentru procesul de nvatare. Daca scoala traditionala a avut o atitudine reticenta si chiar a descurajat cooperarea ntre elevi, pedagogii contemporani o favorizeaza, plecnd de la ideea ca, n multe cazuri, grupul mediaza relatia elevprofesor. De altfel, unii autori includ n definitia grupului clasa interactiunea profesorelev : "Clasa de elevi, scrie Adrian Neculau, este un grup de munca specific, compus dintr-un numar de membri egali ntre ei (elevii), si dintr-un animator (profesorul), ale caror raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii si de normele de functionare" La fel procedeaza si Mielu Zlate, ce socoate interactiunile profesor--elev si cele dintre elevi ca doua niveluri ale interactiunii membrilor grupurilor educationale (Zlate, 1972). Clasa de elevi este, asadar, un grup foarte important pentru orice copil, caci se perpetueaza da-a lungul ctorva ani (n multe cazuri, elevii ramn mpreuna ciclul primar si cel gimnazial, deci opt ani) si are, cum vom vedea, o imensa influenta asupra membrilor sai. Clasa poseda toate caracteristicile grupului primar, asa cum este nteles acesta de dinamicienii de grup (grupul primar este un grup ai carui membri au aceleasi valori, scopuri si standarde de comportament si n care sunt posibile contacte interpersonale frecvente):ntr-un interviu. Testul permite profesorului sa stabileasca statutul socio-metric al fiecarui elev, adica sa identifice elevii lideri, cei preferati de majoritatea membrilor grupului, dar si izolatii. Astfel de date se dovedesc deosebit de utile pentru proiectarea unei interventii care sa vizeze reame-najarea interactiunilor dintre elevi si, implicit, ameliorarea participarii lor n situatiile scolare. 4. n sfrsit, procesul de influenta din clasa de elevi asigura uniformitatea comportamentelor. Trebuie sa spunem ca simpla prezenta a celorlalti, faptul ca elevul nu nvata izolat, ci nconjurat de colegi, care desfasoara acelasi tip de activitate, se constituie ntr-o forma de influenta sociala, numita facilitare sociala. S-a demonstrat ca, mai cu seama n sarcinile simple, prezenta celorlalti n calitate de privitori, alcatuind un public, sau de co-actori (ndeplinind, fiecare, aceeasi sarcina individuala ca subiectul), are darul de a stimula motivatia si, deci, de a ameliora performanta. Dar studiile din acest domeniu au avut n vedere ndeosebi impactul normelor grupului asupra participarii elevilor n scoala si asupra procesului de nvatare. O cercetare celebra a lui T.M. Newcomb din deceniul al patrulea asupra atitudinilor studentilor de la Colegiul Bennington, a revelat tendinta indivizilor de a se arata foarte ascultatori n fata normelor grupului scolar. Majoritatea covrsitoare a studentilor de la acest colegiu provenea din familii nstarite, cu orientare conservatoare n cmpul politic. Newcomb a constatat ca n mediul de grup se faurise o norma care ncuraja opiniile liberale si ca foarte multi studenti renuntau treptat la atitudinea pe care le-o impunea norma grupului familial n favoarea atitudinii promovate de grupul informai. Cei ce-si mentineau

conceptiile politice conservatoare nu puteau face parte din grupurile informale si ramneau izolati. O problema conexa, care a preocupat pe multi pedagogi si psihologi ai educatiei este aceea a influentei negative pe care o pot exercita grupurile informale de elevi asupra procesului de nvatare. n unele cazuri, aceste grupuri adopta norme ce se opun celor edictate de autoritatile scolare. O astfel de situatie este primejdioasa, caci elevii, aratndu-se deosebit de conformisti fata de grupul informai, vor avea tendinta sa urmeze mai curnd normele acestuia, dect pe cele instituite de profesori. Evident, grupul informai poate la fel de bine sa valorizeze succesul scoalar. O cercetare realizata n mediul scolilor gimnaziale britanice a aratat ca exista grupuri ce creeaza, n interactiune, un sistem normativ aflat n conflict cu normele scolii, dupa cum exista altele care adopta norme conforme cu cerintele institutiei scolare. Primele ncurajeaza esecul scolar, lenea, violenta n clasa si au tendinta de a-i pedepsi pe cei ce sunt obedienti fata de profesori. n cadrul grupurilor din a doua categorie, eforturile de a obtine performante scolare nalte si conformismul n raport cu normele statuate de profesori sunt valorizate pozitiv. Fireste, elevii apartinnd grupurilor din urma obtineau performante scolare Procesul de realizare a sarcinii are o importanta aparte, sarcina constituind ceea ce trebuie sa faca grupul pentru a-si atinge scopul. In masura n care ndeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul sau, membrii vor fi motivati sa depuna eforturi pentru realizarea ei. Este foarte important, n cadrul acestui proces, ca sarcina sa fie precis formulata, ceea ce nu constituie numai o obligatie a profesorului, dar si a grupului de elevi. Sarcina comuna este cea de nvatare, dar ea devine specifica n functie de diferitele segmente de activitati. Procesul de comunicare este initiat si se desfasoara n strnsa legatura cu cel de realizare a sarcinii. Cercetatorii din domeniul dinamicii de grup au aratat de multa vreme ca retelele de comunicare ale grupurilor difera n functie de tipul sarcinii: de exemplu, retelele centralizate faciliteaza ndeplinirea sarcinilor simple, iar cele descentralizate se dovedesc mai eficiente n cazul sarcinilor complexe. Desi educatia este n esenta un proces de comunicare, si desi comunicarea reprezinta o tema fundamentala a psihologiei sociale, nu ne-am propus sa o tratam pe larg aici, dat fiind ca ea a format obiectul unui alt capitol al acestui volum. Ct priveste procesele afective, este evident ca atractia dintre membrii grupului clasa constituie o conditie fundamentala a performantelor scolare nalte. Ea este, n acelasi timp, o sursa de satisfactie personala pentru membri si un factor al coeziunii grupului. Interactiunea intensa, contactele frecvente, precum si proximitatea fizica a elevilor n snul clasei fac ca atractia interpersonala sa aiba un nivel foarte ridicat. De asemenea, similaritatea perceputa a celorlalti, faptul ca elevul ntelege ca ceilalti membri ai clasei au, n general, atitudini si opinii similare, se constituie ntr-un factor nsemnat al atractiei interpersonale.

Profesorul are nevoie sa cunoasca reteaua relatiilor afective, de atractie sau de respingere din clasa si sa modelelze pattern-urile de atractie, pentru a-i sprijini pe izolati sa reintre n grup si sa evolueze multumitor n cadrul lui. Pentru aceasta, el are la dispozitie un set de tehnici specifice, derivate din conceptia sociometrica a lui Jacob Moreno. Tehnicile sociometrice izbutesc sa puna n evidenta relatiile de simpatie, de antipatie si raporturile de indiferenta din clasa, oferind o radiografie afectiva a colectivului. Testul sociometric, principalul instrument aflat la ndemna profesorului, contine ntrebari care le cer elevilor sa precizeze n ordine pe ctiva (de regula, trei) din colegii lor mpreuna cu care ar face sau nu o anumita activitate, pe care i-ar accepta sau nu ca ocupanti ai unui anume status n clasa etc. Aplicat elevilor din clasele mici, acest chestionar se transforma copii ea prezinta avantajul ca expunerea profesorului si discutiile din clasa au loc la un nivel accesibil tuturor. Dar, ceea ce este un avantaj pentru clasele cuprinznd elevi cu succese scolare, se poate transforma ntr-un handicap pentru clasele slabe - caci elevii din astfel de clase nu vor ajunge niciodata sa discute chestiuni dificile si vor avea de pierdut n fata celor buni. Omogenitatea pare sa favorizeze clasele bune, desi, cum vom putea constata, unii autori vor sustine ca interactiunea elevilor buni cu cei mai putin buni aduce foloase nu numai ultimilor, dar si celor dinti. Din punctul de vedere al interactiunii elevilor, att n cadru formal ct si informai, clasele eterogene sunt n mod hotart mai eficiente. S-a aratat, de exemplu, ca n grupurile incluznd elevi cu acelasi nivel al rezultatelor, ce rezolva probleme de matematica, o ntrebare adresata altuia este mai probabil sa ramna fara raspuns dect n grupurile eterogene (Weinstein, 1991). Aceleasi cercetari, e adevarat, par sa indice faptul ca n grupurile cu elevi de trei nivele diferite, buni, medii si slabi, elevii cu rezultate medii au de pierdut, caci sunt lasati n afara interactiunii. Un aspect ce nu poate fi neglijat n luarea deciziei cu privire la modalitatea de grupare a elevilor l constituie stima de sine. n clasele omogene aceasta este protejata, caci elevilor slabi, ce ar avea de suferit de pe urma comparatiilor cu cei buni, nu li se ofera acest prilej. Pe de alta parte, ei pot ajunge sa nteleaga ca fac parte dintr-o clasa slaba si ca au fost repartizati astfel tocmai pentru ca nivelul cunostintelor si abilitatilor lor nu este suficient pentru a fi trimisi ntr-o clasa buna. n ultimul timp gruparea n maniera eterogena a elevilor este inclusa n multe programe de reforma educationala, desi s-a demonstrat ca profesorii prefera clasele omogene. Cu privire la acestea din urma, concluzia noastra este ca ele nu devin eficiente dect pentru elevii foarte dotati, si numai daca se combina cu programe intensive de instruire.

Familia Familie n sociologie nseamn o grup n care membrii familiei sunt nrudii ntre ei prin legturi de snge sau prin cstorie. Un alt aspect este importana economic a familiei, care este considerat celula de baz a societii umane. Etimologie Originea latin a termenului este familia care provine de la famulus - sclav de cas, nelesul cuvntului s-a schimbat n decursul timpului. In trecut familia era proprietatea brbatului (pater familias), ca soia, copiii, sclavii, sclavii eliberai i tot avutul, nefiind de fapt ntre ei relaii familiare ci era considerat o proprietate subordonat, astfel tatl nefiind numit pater ci genitor. Funciile familiei Familia are mai multe funcii sociale i biologice: Funcia biologic de reproducie uman a familiei este controversat. Ca baz biologic o familie depinde de capacitatea de reproducie (fecunditatea) soiei i brbatului.

In prezent acest punct nemai fiind concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproducie de fapt se nelege capacitatea de a produce urmai pentru asigurarea generaiei urmtoare. Astfel familia pregneaz calitatea de reproducie a unei societi. Sunt trei funcii sociale elementare a familiei:

Funcia de socializare, ca i acea de educare, prin formarea capacitii de adaptare i motivare n convieuirea social. Funcia economic, o funcie important pentru multe familii, prin care se realizeaz asigurarea material i protejarea copiilor fa de lipsuri i boli. Funcia politic, care asigur copiilor o poziie legitim n societatea existent, aceast funcie a familiei poate duce la fetiism.

Din aceste trei funcii se poate distinge i:

funcia religioas a familiei, care de fapt joac un rol n funcia de socializare a famliei, prin transmiterea la genaia urmtoare a tradiiilor religioase. funcia juridic a familiei, care este cuprins n constituie, i care are scopul protejrii familiei n societate (pltirea alocaiilor, ntreinerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau motenire etc.) funcia economic a familiei este ntregit de funcia de timp liber i recreere a familiei (ca sport)

Forme de familie O form de familie care a aprut n istorie a fost familia matriarhal (capul familiei fiind mama) sau mai trziu patriarhal (capul familiei fiind tatl). n cultura occidental se subnelege sub termenul de familie o pereche cstorit compus din tat i mam care au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii n societate. Exist i alt clasificare tipologic a familiei, respectiv familiile monogame (doar dou persoane sunt cstorite), form larg acceptat n prezent, i familiile poligame (ndeosebi un singur barbat cstorit cu mai multe femei). Forme moderne de familie au aprut ca perechi necstorite care sunt considerai parteneri cu sau fr copii proprii sau adoptai. In decursul istoriei s-a difereniat n Europa termenul de familie mare unde pot tri mpreun mai multe generaii, sau de familie mic cu un numr de membri de familie mai restrns. Familia nuclear (numit si familie simpl) este acea familie compus din so, soie mpreun cu copiii minori care locuiesc i se gospodresc mpreun. Acesta combinaie este considerat unitatea minimal de organizare social, ea reprezentand nucleul tuturor celorlalte forme de structuri familiale. Familia extins (numit i familie lrgit sau familie compus) cuprinde pe lng nucleul familial i alte rude sau alte generaii. Ea include suplimentar fa de copii i prinii acestora, bunicii copiilor (prinii celor doi prini), unchii i mtuile copiilor (adic fratii i surorile prinilor mpreun cu soii i soiile lor), verii primari (fii i ficele unchilor i mtuilor copiilor) dar uneori chiar i strbunicii copiilor (prinii bunicilor). De regula, ntr-o familie extins traiesc i se gospodaresc mpreun trei generaii: copiii, parintii, i bunicii. Familia monoparental este acel tip de familie n care copiii locuiesc doar cu unul dintre prini. Acest lucru se poate ntmpla ca urmare a divorului, a separrii prinilor, a decesului unuia dintre prini, a nfierii de ctre un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei femei de a da natere unui copil fr a fi cstorit sau fr a locui cu un brbat.