Profilul psihosocial al grupului

Numeroase situaţii din viaţa socială necesită în mod imperios aplicarea metodelor de cunoaştere
a grupurilor, cu scopul culegerii de informaţii despre caracteristicile, funcţionalitatea şi dinamica lor în
condiţiile în care:

a) relaţiile dintre oameni capătă în prezent o semnificaţie fără precedent;

b) stilul de viaţă şi de conducere al grupurilor se schimbă permanent;

c) activitatea şi decizia în grup capătă tot mai mult un caracter colegial;

d) oamenii resimt din ce în ce mai acut nevoia de înţelegere, acceptare, prietenie şi dragoste din
partea altora, toate aceste nevoi neputând fi satisfăcute în mod optim decât în cadrul grupului.

Atunci când îşi începe activitatea cu o clasă de elevi, profesorul simte nevoia de a şti câte ceva
despre cei cu care lucrează (performanţe, trăsături de personalitate, etc), iar aceste informaţii sunt
obţinute de la elevi şi contribuie la formarea unei imagini de ansamblu. Dezavantajul îl reprezintă faptul
că informaţiile solicitate pun în evidenţă caracteristicile psihoindividuale ale fiecăruia din membrii, care
pot fi bune, pozitive, interesante, dar pe care grupul le-ar putea contracara sau chiar inhiba (grupurile şi
climatele existente în cadrul lor pot pune în valoare competenţa profesională a oricărui membru, dar la
fel de bine o pot şi inhiba).

Din acest motiv, profesorul trebuie să cunoască informaţii despre grupul luat ca entitate de-sine-
stătătoare. Numai cunoscând particularităţile grupului, profilul psihosocial al acestuia, cei care lucrează
cu grupurile sociale şi-ar organiza mai bine propria activitate, ar putea asigura condiţiile optime în care
aceasta se desfăşoară, astfel încât ea să deţină cât mai multe influenţe educative.

Profilul psihosocial este o metodă de reprezentare grafică a rezultatelor unor măsurători făcute
prin utilizarea unei probe asupra membrilor unui grup. Informaţiile obţinute, convertite într-o unitate de
măsură, sunt dispuse vertical şi apoi reunite printr-o linie.

Profilul psihosocial vizualizează rezultatele obţinute de membrii unui grup în cadrul unei probe
(un chestionar cu întrebări ce vizează anumite proprietăţi ale grupului), putând fi astfel detectate acele
proprietăţi deficitare ale grupului, care necesită intervenţii, cât şi particularităţile forte ale acestuia, ce
reprezintă adevărate elemente de sprijin în organizarea şi funcţionalitatea optimă a acestuia. Astfel,
profilul psihosocial al grupului prezintă avantajul de a oferi o imagine de ansamblu, clară şi foarte precisă
asupra nivelului de dezvoltare a diferitelor proprietăţi ale grupului.

Pentru realizarea acestui instrument, care să redea grafic trăsăturile psihosociale ale unui grup,
sunt necesare (Zlate, M., Zlate, C., 1982, pp.73-77):

A. Stabilirea acelor proprietăţi ale grupului care urmează a fi măsurate şi apoi vizualizate sub
forma unui profil.
 În acest sens au fost folosite 12 proprietăţi considerate a fi esenţiale pentru grupurile mici,
dintre care vom aminti:

1. consensul (existenţa atitudinilor asemănătoare în grup);

2. conformismul (respectarea normelor de grup);

3. coeziunea (unitatea grupului );

4. eficienţa (îndeplinirea obiectivelor);

5. controlul (grupul ca mijloc de control al acţiunilor membrilor săi);

6. stratificare (ierarhizarea statutelor);

7. permeabilitatea (cooptarea altor membrii şi acceptarea lor);

8. flexibilitatea (capacitatea de a manifesta comportamente variate, opusă rigidităţii şi stereotipiei);

9. omogenitatea (similaritatea psihologică şi socială a membrilor);

10. tonul hedonic (plăcerea apartenenţei la grup);

11. intimitatea (gradul de apropiere psihologică între membrii);

12. participarea (acţionarea pentru grup).

B. „Transformarea” acestor proprietăţi în întrebări ce vor alcătui chestionarul care se va adresa

membrilor grupului.

În acest sens, se urmăreşte ca pentru fiecare proprietate, conţinutul principal al acesteia să

devină însăşi conţinutul întrebării din chestionar. Fiecare întrebare trebuie să fie clară, strict delimitată,
să fie pe înţelesul tuturor şi să permită elaborarea unor conduite de răspuns adecvate.

Astfel, chestionarul de evaluare va conţine următoarele întrebări corespunzătoare celor 12

proprietăţi reţinute:

1. în ce măsură există atitudini şi comportamente asemănătoare la membrii grupului dumneavoastră?

2. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră manifestă conduite de acceptare şi traducere în fapt a

prescripţiilor normelor de grup?

3. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt uniţi, acţionează unitar?

4. în ce măsură grupul dumneavoastră îşi realizează scopurile şi sarcinile propuse?

5. în ce măsură grupul dumneavoastră controlează conduita şi acţiunile membrilor săi?

6. în ce măsură în grupul dumneavoastră statutele şi rolurile membrilor sunt strict delimitate şi

ierarhizate?
7. în ce măsură admite grupul dumneavoastră cooptarea sau pătrunderea în grup a unor noi membri?

8. în ce măsură permite grupul dumneavoastră manifestarea unor idei sau comportamente diferite,
variate?

9. în ce măsură se caracterizează grupul dumneavoastră prin asemănarea caracteristicilor sociale şi

psihologice a membrilor săi?

10. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră se simt bine, satisfăcuţi în cadrul grupului şi simt
plăcerea de a fi în grup?

11. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt apropiaţi între ei?

12. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră acţionează pentru grup?

C. Stabilirea unităţii de măsură a proprietăţilor grupului, menţionate anterior.

În acest scop se va folosi o scară de atitudini de tip Lickert cu cinci intervale valorizante (într-o
foarte mică măsură, într-o mică măsură, într-o oarecare măsură, într-o mare măsură, într-o foarte mare
măsură), care dă posibilitatea stabilirii gradului în care fiecare proprietate caracterizează grupul
respectiv.

Etapele necesare realizării profilului psihosocial al grupului sunt:

1. pregătirea grupului în vederea aplicării chestionarului.

În cadrul acestei etape se poate face:

a) o pregătire de conţinut, în care are loc o discuţie cu membrii grupului despre grup în general,
despre proprietăţile acestuia şi despre termenii mai dificili ce vor fi întâlniţi în chestionar;

b) o pregătire tehnică, care presupune repartizarea foilor de răspuns fiecărui subiect (cu
întrebările în stânga şi scara de atitudine în dreapta), sau instruirea subiecţilor pentru a da răspunsul la
fiecare întrebare prin notarea în dreptul întrebării a numărului de puncte acordat ( într-o foarte mică
măsură 1p; într-o mică măsură 2p; ------- într-o foarte mare măsură 5p), în cazul în care cel ce
investighează grupul nu dispune de foi de răspuns, întrebările fiind citite de el.

2. aplicarea chestionarului.

3. construirea profilului psihosocial al grupului.

În cadrul acestei etape, pe orizontală sunt notate cele cinci unităţi de măsură, iar pe verticală
cele 12 proprietăţi ale grupului, în dreptul fiecăreia trecându-se punctajul (simbolizat printr-un semn),
rezultat din media aritmetică a punctelor obţinute de la toţi membrii grupului (într-un grup de patru
persoane, pentru prima proprietate, doi dintre membrii au acordat 3p, unul 1p, iar altul 5p, media fiind
(2x3)+(1x1)+(1x5)/4 = 3, ceea ce înseamnă că la caracteristica 1 se va trasa un semn în dreptul acestei
unităţi). În acest fel, unind cele 12 semne, se va obţine profilul psihosocial al grupului cercetat.
Un exemplu de profil psihosocial este redat în tabelul nr.3.

Proprietăţile În În mică Într-o În mare În

grupului foarte măsură oarecar măsură foarte
mică e mare
măsură
măsură măsură

1. consens

2. conformism

3. coeziune

4. eficienţă

5. control

6. stratificare

7. permeabilitate

8. flexibilitate

9. omogenitate

10. ton hedonic

11. intimitate

12. participare

Tabelul nr.3 Profilul psihosocial al grupului (conform cu Zlate, M., Zlate, C., 1982, p.77)

Profilul psihosocial joacă un rol important în cunoaşterea grupurilor, el oferind informaţii

preţioase despre:

a) orientarea generală (pozitivă sau negativă) a caracteristicilor grupului (dacă proprietăţile

grupului sunt prezente într-o măsură ce tinde către partea de sus a scării de atitudine înseamnă că
grupul este bine organizat şi funcţionează optim, iar dacă acestea sunt prezente într-o mică sau foarte
mică măsură înseamnă că grupul este dezorganizat, tensional, neeficient);

b) gradul de dezvoltare a fiecărei proprietăţi în cadrul grupului, ceea ce poate indica atât
valoarea grupului, cât şi necesitatea intervenţiei în cadrul acestuia (în cazul proprietăţilor deficitare se
poate interveni în direcţia creşterii lor, dar numai prin mijloace şi modalităţi adecvate);
 c) cauzele probabile ale unei situaţii din grup şi unele efecte ce s-ar putea obţine.
Analiza corelată a proprietăţilor grupului evidenţiază existenţa unor relaţii cauzale între acestea.
Profilul psihosocial al grupului este un instrument adecvat de cunoaştere a grupului şi de anticipare a
funcţionalităţii lui viitoare.

Bibliografie:

1. Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi, Editura
Polirom, 1998;
2. Ezechil, L., Ghidul profesorului diriginte, Piteşti, Editura Paralela 45, 1996;
3. Gold, R.A., Roles in sociological field observations, 1958, în Iluţ, P., Abordarea calitativă a
socioumanului, Iaşi, Editura Polirom, 1997;
4. Gould, J., Kolb, W.L.(ed.), A Dictionary of the Social Sciences, 1965, în Mihu, A., Sociometria.
Eseu critic, Bucureşti, Editura Politică, 1967;
5. Grama, D., Preferinţa interpersonală. Elemente de psihosociologie aplicată, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1974;
6. Holban, I., Gugiuman, A., Munteanu, A., Cunoaşterea elevului. O sinteză a metodelor, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1978;
7. Moreno, J.L., The Sociometry Reader, 1960 în Mihu, A., Sociometria. Eseu critic, Bucureşti,
Editura Politică, 1967;
8. Nicola, I., Microsociologia colectivului de elevi, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1974;
9. Northway, M.L., Initiation á la sociomètrie, Paris, Dunod, 1964;
10. Zlate, M., Zlate, C., Cunoaşterea şi activarea grupurilor sociale, Bucureşti, Editura Politică, 1982.