http://www.ebooksread.

com/

CETATEA SOARELUI

Un Dialog poetic intre Marele Maestru al Cavalerilor Ospitalieri si un Capitan de Mare Genovez oaspetele sau

de Tommaso Campanella

G.M. Acum spune-mi te rog, ce s-a intimplat in acea calatorie? Capt. Tocmai ce am relatat cum am ratacit prin intreaga lume. In cursul calatoriei am ajuns la Taprobane si am fost obligat sa debarc intr-o regiune in care de teama bastinasilor, am fost nevoit sa ramin ascuns in padure. Cind am parasit acest loc am descoperit ca ma gaseam intr-o cimpie deschisa, ce se intindea pe-o mare suprafata, intr-un tinut situat imediat dupa ecuator. G.M. Si ce s-a intimplat aici? Capt. M-am trezit in mijlocul unei multimi de barbati si femei inarmati, multi dintre ei nici nu intelegeau limba noastra si indata ce m-au descoperit, m-au condus la Cetatea Soarelui. G.M. Spune-mi ceva despre planurile dupa care este construita aceasta cetate si despre modul cum este ea guvernata? Capt. Cea mai mare parte a cetatii este construita pe o colina inalta, ce se ridica in mijlocul unei vaste cimpii, dar citeva din inelele sistemului sau de aparare se prelungesc departe, dincolo de baza colinei, care este de o asemenea marime, incit diametrul cetatii are mai bine de doua mile, astfel incit circumferinta sa poate ajunge la cca. sapte mile. Tinind totusi seama, de faptul ca ea poarta forma arcuita a muntilor, ceea ce inseamna ca diametrul cetatii este in mod real mult mai mare decit daca ea ar fi fost ridicata pe un teren plan. Cetatea este divizata in sapte inele sau cercuri imense ce poarta numele celor sapte planete, iar comunicarea intre un inel si celelate, este realizata prin intermediul a patru strazi, pazite de patru porti, ce privesc catre cele patru puncte cardinale. Mai mult inca, planul cetatii este astfel realizat, incit daca primul inel a fost luat cu asalt, trecerea la asediul celui de-al doilea inel sa impuna cu necesitate cheltuirea unei cantitati duble de energie; si a unei mase de energie inca si mai mare, pentru asediul celui de-al treilea inel; iar pe masura ce acesta avanseaza, forta si energia

asediatorilor ar trebui sa se dubleze pentru fiecare inel; astfel incit acela care si-ar dori sa captureze intregul oras, va trebui sa-l asedieze de sapte ori succesiv. Insa din punctul meu de vedere, consider ca nici macar primul zid nu ar putea fi ocupat, caci pe cit de groase sint intariturile zidurilor, pe atit de fortificati sint parapetii, cu santuri de apa si turnuri inzestrate cu tunuri de aparare. Cind am fost adus prin poarta de nord (care este inchisa cu o usa de fier in asa fel lucrata incit poate fi ridicata, lasata jos si blocata in cel mai usor mod cu putinta, ce-i confera o si mai mare rezistenta printr-un mecanism extraordinar care asigura protectia marginilor sale ce aluneca de-a lungul unor stilpi masivi), am observat ca distanta dintre primul si cel de-al doilea zid, este de saptezeci de picioare latime. De aici pot fi zarite palate impunatoare legate de zidul celui de-al doilea dispozitiv de aparare, in asa maniera, incit toate formeaza un singur palat. Puntile de trecere se afla la jumatatea inaltimii palatelor si sint mentinute in jurul intregului inel de fortificatii. Aici exista galerii ridicate deasupra podurilor de trecere, ce cuprind coloane puternice ce inchid arcadele asemeni peristilului sau coridoarelor exterioare ale minastirilor, ce sint imprejmuite la exterior cu bolte arcuite si coloane de sustinere. Aceste palate nu au nicio intrare situata la nivelul inferior podurilor, cu exceptia unui pasaj interior, format dintr-un perete concav, prin intermediul caruia se face trecerea directa catre partea inferioara a cladirii. Cele mai inalte culmi sint atinse de treptele de marmura ce conduc la galeriile de promenada din interior, construite intru-totul asemanator celor situate la exterior. Urmind acest parcurs, se poate ajunge la incaperile situate la nivelul cel mai inalt al cladirii, ce ofera perspectiva unui spatiu mirific, cu ferestre dispuse pe planurile convexe si concave, oferite de peretii despatitori. Camerele sint separate prin pereti interiori decorati somptuos. Zidurile de exterior, sau cele convexe din fortificatia unui inel, au o latime de aproximativ opt palme; cele concave au trei palme, in timp ce zidurile interioare au o palma, sau poate o palma si jumatate in grosime. Parasind acest prim inel ajungem la al doilea loc deschis, mai ingust cu aproape trei pasi decit primul. Apoi primul zid al celui de-al doilea inel este desavirsit decorat in partea superioara, dar si la nivelul inferior, cu galerii similare, destinate rondului garnizoanei si este protejat de un alt zid interior, ce imprejmuieste palatele. Ele sint deasemenea fortificate cu peristiluri similare, cu arcadele sprijinite in partile cele mai joase de coloane de marmura, ce privite de sus, asa cum sint asezate de jur imprejurul aleilor ce duc spre cladirile de la etajele superioare, ofera un minunat tablou. Ce se continua mai departe in zare, urmind aceiasi linie, cu spatii asemanatoare si ziduri duble ce inlantuie palatele decorate cu galerii de acces, prelungite de-a lungul liniei de exterior cu arcade sprijinite de coloane, pina ce este atins cel din urma circuit prin spatiul intermediar de acces, ce se afla intotdeauna asezat pe un plan deschis. Dar odata ce au fost trecute cele doua porti, cea aflata in limita exterioara a zidurilor si cea ascunsa de intreg sistemul de fortificatii ce apara zidurile ultimului inel, se profileaza un urcus realizat prin intermediul unor trepte, in asa maniera asezate, incit ascensiunea de-abia este simtita; intrucit evolutia lui este piezise si treptele urmeaza unele dupa altele intr-o succesiune continua, avind o inaltime aproape imperceptibila. In virful acestei coline se gaseste o cimpie larga, iar in mijlocul ei se ridica un templu construit cu o maiestrie desavirsita.

G.M. Spune, te rog! Spune! Sint mort de curiozitate sa aud mai mult. Capt. Templul este construit in forma unui cerc si desi nu este inconjurat de ziduri de aparare, este sprijinit de coloane solide grupate intr-un mod nemaipomenit. Un dom de mari dimensiuni se ridica in centrul sau, sau la pol si se continua in exterior cu o mica bolta, deasupra careia este inserat un spatiu deschis, situat chiar deasupra altarului. Exista un singur altar aici, construit in mijlocul templului si inconjurat de jur imprejur de coloane. Templul este asezat pe un spatiu, ce in total insumeaza ceva mai mult de 350 de pasi. In exteriorul lui, arcadele se intind aproximativ opt pasi in afara, de la capatul ultimei coloane, in timp ce coloanele din exterior sint ridicate la numai trei pasi departare de la zidul ce se ridica vertical, astfel inaltat, incit sa-i ofere cea mai mare trainicie. Intre acestea si primele coloane, exista galerii splendid pavate, iar in angrenajul zidului impodobit cu un numar mare de porti largi exista banci imobile, in asa fel plasate intre coloanele de interior de aici, incit creaza senzatia ca pe ele ar fi sprijinit intregul edificiu. Nu lipsesc insa nici bancile portabile, ce exista intr-un numar destul de mare si sint impodobite cu o mare maiestrie artistica. Sub altar nu se poate distinge nimic altceva, cu exceptia unui glob imens, pe care este pictata bolta cereasca si un alt glob, o reprezentare a pamantului. Mai departe, pe bolta domului, pot fi distinse toate astrele cerului, infatisate de la prima, pina la ultima magnitudine, cu numele lor proprii si puterea de-a influenta lucrurile terestre, ce sint marcate in trei mici strofe pentru fiecare din ele. Aici sint reprezentati polii, iar in cercuri mai mici sau mai mari, este redata latitudinea ce corespunde acelor parti ale boltei ceresti; dar aceasta nu este realizata perfect, deoarece in partea inferioara nu exista un perete care sa fie situat aici. De alminteri, ele par sa fie concepute intr-o anumita relatie cu globurile din altar. Pavajul templului este luminat de pietre pretioase. Cele sapte lampi de aur ce sint atirnate si ard aici poarta numele celor sapte planete. In virful grandioasei constructii sint plasate citeva camere splendide de dimensiuni mici, ce inconjoara un mic dom, iar in spatele spatiului existent deasupra boltelor dintre coloanele de la exterior si din interior, sint amplasate numeroase camere, unele de mici dimensiuni, altele spatioase, unde locuiesc un numar de patruzeci si noua de preoti si ofiteri apartinind ordinului religios. Deasupra domului cel mic se proiecteaza un steag indicator fixat permanent pe un pilot rotitor, aratind in acest fel directia in care sufla vintul. Steagul este marcat cu treizeci si sase de figuri si in functie de acestea, preotii pot distinge diferitele tipuri de vinturi ce se abat deasupra regiunii de-a lungul intregului an si care vor fi schimbarile climatice ce se vor petrece pe mare si pe uscat. Mai mult, sub acest steag se afla intotdeauna o carte, ale carei literele sint inscrise in aur. G.M. Nobile cavaler, te rog sa-mi explici intregul lor sistem de guvernamint, pentru ca sint nerabdator sa-l aflu. Capt. Cel mai inalt cirmuitor in mijlocul lor este un preot, dupa numele sau Hoh, desi ar trebui sa il numim Metafizica. El este capetenia aflata deasupra tuturor, atit in materie temporala, cit si spirituala si toate procesele, atit cele comerciale, cit si cele judiciare, sint rezolvate de el, ca singura autoritate suprema. In acest

scop este asistat de trei principi cu puteri egale -si anume, Pon (Ratiunea), Sin (Pacatul) si Mor (Spiritul) ---, dar in limba noastra ii vom numi Puterea, Intelepciunea si Dragostea. Puterii, ii sint atribuite toate chestiunile ce tin de declararea razboiului si instaurarea pacii. Preocuparile sale se indreapta spre arta militara si imediat apoi el se afla in serviciul Metafizicii, el este cel ce guverneaza asupra tuturor afacerilor de natura razboinica. Este guvernatorul magistratilor militari si al soldatilor si are in sarcina sa inzestrarea cu echipament militar, munitie, intretinerea fortificatiilor, declansarea furtunii razboiului asupra diferitelor teritorii, precum si realizarea lui si are in subordinea sa mestesugarii, fierarii si pe toti cei care prin natura meseriei lor se afla in conexiune directa cu afaceri de acest gen. Intelepciunea este cea care guverneaza artele liberale, mecanica, stiintele, impreuna cu intregul corp al magistratilor si doctorilor apartinind diferitelor ramuri oferite de disciplinele de invatamint. Toti doctorii ce exista aici se afla sub controlul sau direct. Ei sint reprezentati de: un doctor numit Astrologia, un al doilea, Cosmologia; al treilea, Aritmetica; al patrulea, Geometria; al cincelea, Istoriografia; al saselea, Poezia; al saptelea, Logica; al optulea, Retorica; al noulea, Gramatica; al zecelea, Medicina; al unsprezecelea, Fiziologia, al doisprezecelea, Politica; al treisprezecelea, Etica. Ei poseda doar o singura carte pe care o numesc Filozofia si aici sint inscrise toate stiintele, intr-o minunata concentrare si fluenta a exprimarii. De aici le citesc cetatenilor, potrivit obiceiului Pitagoreenilor. Intelepciunea are sarcina de-a impodobi cu cele mai frumoase picturi zidurile de interior si exterior, pe cele mai inalte, dar si pe cele mai joase dintre ele; si obligatia ca toate stiintele sa fie pictate intr-o admirabila maniera. Pe peretii templului si pe cupola domului, care este lasata jos atunci cind este adresata o cerere in acest sens preotilor, unde dainuie sunetul vocii sale imprastiat difuz pentru a zbura mai departe catre ascultatori, sint pictate astrele celeste, aflate in diferitele grade de magnitudine, conform puterii si miscarii fiecareia dintre ele, iar toate acestea sint exprimate separat in cuvinte, prin intermediul a trei mici strofe. Pe zidul interior al primului circuit, sint pictate cu mare acuratete toate figurile matematice, aflate aici in numar mult mai mare, decit cele pe care le-a descoperit Arhimede sau Euclid; reprezentate simetric, impreuna cu cu cea mai ingrijita explicatie ce le poate descrie, scrisa alaturi, pentru fiecare dintre ele, intr-un mic vers. Aici sint declaratiile, definitiile, etc. Pe zidul convex de la exterior, este un desen imens reprezentind pamintul in intregul sau, redat intr-o singura perspectiva. El este urmat de o serie de tablite asezate in afara lui, in care pentru fiecare tara separat sint descrise uzantele publice si private, legile, originea si forta locuitorilor ei si alfabetele utilizate de diferitele popoare; toate acestea pot fi vazute zugravite pe zidurile acestei Cetati a Soarelui. In interiorul celui de-al doilea circuit, cum s-ar zice, in cel de-al doilea inel ce inconjoara cetatea, pot fi vazute picturi ce reprezinta toate tipurile de pietre, obisnuite si pretioase, de minerale si metale, dar este totodata asezat aici si un mic exponat din insusi metalul reprezentat, impreuna cu explicatia corespunzatoare pentru fiecare metal sau piatra, prin care sint descrise in doua mici versuri. In partea de exterior a zidului, sint reprezentate toate marile, riurile, lacurile, toate cursurile de apa ce exista pe suprafata pamintului; sint reprezentate deasemenea, vinurile, uleiurile si diferitele lichide, impreuna cu sursele de unde ele sint extrase, de calitatea si de puterea lor. Deasupra arcadelor,

sint asezate vase incastrate in zid, pline cu lichide, avind de la un an pina la trei sute de ani vechime, cu ajutorul carora sint tratate toate bolile. Grindina si ninsoarea, furtunile si descarcarile electrice si orice altceva exista in aer, sint reprezentate prin figuri si explicate prin citeva mici versuri. Locuitorii acelei cetati, poseda arta reprezentarii in piatra a tuturor fenomenelor ce au loc in aer, ca: vintul, ploaia, furtuna si curcubeul, etc. Pe zidul interior al celui de-al treilea circuit, sint zugravite toate familiile de arbori si ierburi, iar in exteriorul arcadelor sint vase de ceramica in care se afla cite un exemplar din fiecare planta ce exista pe pamint. Alaturi de aceste exponate sint inserate note explicative prin care sint descrise: locul unde au fost descoperite pentru prima data, care este puterea si natura lor, asemanarea ce exista intre corpurile celeste si metalele, intre partile corpului uman si a lucrurile ce exista in mare, ca si modul de utilizare in medicina, etc. Pe zidul exterior sint pictate toate speciile de pesti descoperite in riuri, lacuri si mari, aspectul si valoarea lor, modul cum se reproduc, cum sint ademeniti si cum traiesc, scopul pentru care fiecare dintre ei exista in lume si foloasele ce le aduc omului. Mai departe sint zugravite reprezentarile corpurilor celeste si terestre, produse atit de natura cit si prin intermediul artei atinse de om, in asa fel executate incit am ramas surprins cind am vazut un peste ce arata ca un episcop, unul asemeni unui lant, altul asemanator unui corset, un al patrulea sub forma unui cui, un al cincelea avind forma de stea si alte imagini asemanatoare reprezentind aceste lucruri ce exista in mijlocul nostru, fiind deplin dovedite in acelasi timp, relatiile de rudenie ce exista intre fiecare din aceste cazuri. Pot fi vazute aici diferite exemplare, un arici de mare, un peste purpuriu cu cochilie, meduze, tot ceea ce apele lumii poseda demn de-a fi cunoscut, toate sint reprezentate aici prin cele mai minunate forme ale desenului si picturii. Pe cel de-al patrulea zid exterior sint pictate diferitele specii de pasari, cu natura lor, marimea, obiceiurile, coloritul, modul de viata, etc.; si singura pasare Pheonix existenta in lume se afla in posesia locuitorilor acestei cetati. In exteriorul zidului sint infatisate toate speciile creaturilor taratoare, viermi, serpi si dragoni; insectele, mustele, tantarii, carabusii, etc., in diferitele lor stadii evolutive, puterea veninurilor si utilizarea lor si multe alte legaturi ce exista, la care eu sau voi, cu greu ne-am putea gindi. Pe cel de-al cincelea zid interior sint toate animalele de mari dimensiuni de pe pamint, atit de multe la numar, incit veti ramine de-a dreptul surprinsi. Pentru ca intr-adevar, noi nu cunoastem nici a mia parte din ele; pe zidul exterior sint zugravite portrete de animale in dimensiuni uriase, caii in mod special; pe cit de numeroase sint rasele acestor nobile animale, pe atit de frumoase sint formele in care le-au expus, intr-un mod atit de inteligent! Pe cel de-al saselea zid interior sint pictate toate artele mecanice, impreuna cu citeva din instrumentele specifice si modul in care sint intrebuintate de diferitele natiunii ale lumii. Alaturi, este consemnat prestigiul de care se bucura fiecare dintre ele si numele celor citiva inventatori ce le-au dat nastere. Pe exterior sint zugraviti toti inventatorii apartinind diferitelor stiinte, cei care au pus bazele artei militare, dar si principalii legislatori. Aici i-am vazut pe Moise, Osiris, Jupiter, Mercur, Lycurg, Pompilius, Pithagora, Zamolxis, Solomon, Charonadas, Phoroneus, si multi, multi, altii. Ei il situeaza la acelasi nivel si pe Mahomed, cu

toate ca pastreaza anumite rezerve, considerindu-l un legislator sordid si fals. In cea mai respectabila pozitie am vazut imaginea lui Isus Christos si a celor doisprezece Apostoli pe care ii considera a avea pe deplin meritul de-a fi situati in virful ierarhiei. Printre figurile oamenilor i-am zarit pe Cezar, Alexandru cel Mare, Pyrrus, si Hanibal, situati printre locurile de frunte; si alti eroi celebri prin faptele lor in slujba pacii si in arta razboiului, in special eroii Romei, sint zugraviti in pozitiile de jos aflate sub galerii. Si cind am intrebat plin de uimire cum se poate intimpla acest fapt uimitor, sa cunoasca istoria noastra, mi-au raspuns ca printre ei se pot regasi cunostintele tuturor limbilor vorbite pe pamint si prin neintrerupta staruinta de-a trimite exploratori si ambasadori pretutindeni in lume, au invatat detaliat obiceiurile, fortele, regulile si istoria natiunilor, raul si binele deopotriva. Toate acestea le-au aplicat in republica lor si sint multumiti de rezultate. Am invatat astfel ca tunul si tipografia au fost inventate de Chinezi inca inainte ca noi sa avem cunostinta de existenta lor. Pretutindeni de-a lungul zidurilor se gasesc functionari publici care deslusesc pentru privitori sensurile imaginilor prezentate si aici sint adusi copiii pentru a fi obisnuiti sa invete fara dificultate, doar din placerea ce o ofera cunoasterea; parcurgind drumul istoriei; dar asta doar pina ce implinesc virsta de zece ani. Dragostea este situata pe primul loc in ce priveste sarcina ce si-au asumat-o, de-a schimba firea umana. Ei au vazut ca pe masura ce legatura dintre barbat si femeie este mai strinsa, impreuna dau nastere la cei mai vrednici urmasi. Intr-adevar, ei rid de noi, considerind ca aratam cea mai mare atentie fata de reproducerea raselor noastre de cai si de caini, dar neglijam aproape in totalitate problemele legate de perpetuarea speciei. In acest mod chiar si educatia copiilor se afla sub aceleasi reguli. La fel se petrec lucrurile si cu medicamentele ce sint vindute, cu semanatul si culesul roadelor pamintului si al pomilor fructiferi, cu agricultura, apicultura, cu pregatirile lunare, rinduielile culinare si tot ce are orice fel de legatura cu mincarea, hainele, si raporturille sexuale intre parteneri. Dragostea insasi este regula, iar aici exista numerosi barbati si femei avind statutul de functionari publici, ce sint intru-totul dedicati acestei arte. Apoi, cu aceste trei reguli, Metafizica guverneaza toate chestiunile enumerate mai sus si tocmai pentru ca singura, numai prin ea insasi, nu poate realiza nimic, toate problemele sint despovarate fiind impartite laolalta la patru; dar tot ce va decide Metafizica este sigur ca va fi acceptat si de catre ceilalti. G.M. Spune-mi te rog despre functionari, despre serviciul si datoria lor, despre educatia si modul de viata, daca guvernamintul este o monarhie, o republica, sau o aristocratie. Capt. Aceast neam de oameni a sosit aici din India, eliberindu-se de sub sabia Magiei, o specie de Predatori si tirani care le-au pustiit tara si i-au determinat sa se indrepte catre un stil de viata filozofic, sa caute sa traiasca in prietenie unii cu altii. Desi comunitatea sotiilor nu este instituita printre ceilalti locuitori ai provinciei lor, la ei este cunoscuta in aceasta forma: toate bunurile sint comune si distribuirea lor este realizata prin intermediul autoritatii functionarilor publici. Toate cunostintele, onorurile si placerile sint comune si mentinute in asa fel, incit nimeni sa nu si le poata insusi numai pentru sine. Ei obisnuiesc sa spuna ca toate proprietatile private au fost fondate si

extinse din ratiunea ca fiecare dintre noi are dreptul de-a avea propriul sau camin, sotie si copii. Dar de aici a aparut si dragostea de sine. Pentru ca atunci cind ridicam un fiu pentru a ajunge in toate demnitatile si lasam unui mostenitor prea multa bogatie, fiecare dintre noi devenim egoisti si sintem gata sa punem stapinire pe intrega proprietate a Statului, daca in orice caz, ar putea fi inlaturata teama de puterea care este detinuta de cei bogati, de cei care apartin claselor de rang inalt; sau avarilor, viclenilor, ipocritilor; daca este cineva din cei cu punga subtire, cu un slab sprijin si de neam nenorocit. Dar in momentul in care am indepartat din noi dragostea de sine, va ramine aici doar dragostea fata de stat. G.M. In asemenea circumstante nimeni nu va fi dispus sa munceasca, atita timp cit se asteapta ca altii sa munceasca in locul sau si pe roadele muncii carora sa poata trai el, asa cum argumenta Aristotel impotriva lui Platon. Capt. Nu stiu cum sa tratez acest argument, dar pot declara aici de fata, ca ei sint mistuiti de o asemenea dragoste aprinsa fata de patrie, asa cum n-as fi crezut niciodata ca ar putea fi posibil; si intr-adevar, ei iubesc cu mult mai multa dragoste decit istoria ne spune ca s-ar fi gasit in mijlocul Romanilor, care au decazut puterea particulara nesiliti de nimeni, doar din dragoste pentru tara lor, luind in considerare ca ei au rascumparat o mare parte din proprietatile private si le-au trecut inapoi in seama statului. Gindesc adevarat ca acei calugari pribegi, preoti, clerul din tara noastra, daca puterea lor n-ar fi slabita de dragostea fata de rubedeniile si prietenii lor, sau de ambitia de-a se ridica in cele mai inalte demnitati, ar fi mai putin atrasi de mirajul proprietatii si ar cuprinde mai mult din spiritul bunavointei universale, asa cum a fost in vremea apostolilor si cum se intimpla inca si acum in multe alte cazuri. G.M. Sfintul Augustin ar putea spune asta, dar eu spun ca in mijlocul acestei rase de oameni, prietenia nu valoreaza doi bani, din vreme ce ei nu isi ofera nici cel mai mic prilej in a-si face cea mai mica binefacere unul altuia. Capt. Nu, intr-adevar. Si pentru asta merita osteneala sa cercetezi de ce pe aici nimeni nu primeste daruri. Pentru ca ei au tot ce este necesar, toate acestea sint primite de la comunitate si sarcina magistratilor este sa vegheze ca nimeni sa nu primeasca mai mult decit merita. Pina acum nu i s-a refuzat nimanui nimic din ceea ce-i este cu adevarat necesar. Prietenia este recunoscuta in mijlocul acestei comunitati in orice imprejurari, in razboi, in infirmitate, in arta controversei, ceea ce inseamna ca ei se ajuta reciproc, obicei cistigat cu ajutorul deprinderii. Uneori ei incearca sa se perfectioneze reciproc prin elogii, conversatii, prin diferite fapte demne si prin reducerea pe cit posibil a bunurilor de care au nevoie. Cei de aceeasi virsta se numesc intre ei frati. Pe toti cei care au depasit virsta de douazeci si doi de ani ii numesc tata; iar cei aflati sub aceasta virsta sint numiti fii. Oricum, magistratii guverneaza atit de bine, incit nimeni din aceasta fratietate nu poate prejudicia pe cineva. G.M. Si cum reusesc asta? Capt. Pe cite nume ale virtutilor exista aici printre noi, pe atiti de multi magistrati sint in mijlocul lor. Pentru ca aici exista un magistrat numit Noblete, un altul Curaj, un al treilea Virtute, al patrulea Toleranta, un al cincelea Justitia,

un al saselea Confortul, un al saptelea Adevarul, un al optulea Bunatate, un al noualea Generozitate, al zecelea Recunostinta, al unsprezecelea Voiosia, al doisprezecelea Exercitiul, al treisprezecelea Sobrietatea, etc. Ei sint alesi sa ocupe acele functii pentru care fiecare dintre ei sint potriviti, fiind recunoscuti inca din copilarie pentru faptul ca ating perfectiunea in indeplinirea acestui tip de indatoriri. Tocmai de aceea, printre ei nu exista nici tilharii, nici asasinate, nici obscenitati, incest, adulter, sau alte crime de care sa se poata acuza reciproc, nimic de acest fel nu se gaseste in mijlocul lor. Se acuza ei insisi de ingratitudine si rea-vointa, atunci cind unul dintre ei refuza cuiva o compensatie legala pentru indolenta, rautate, suparare, injurii, calomnie, minciuna, pentru acele lucruri ce poarta stigmatul blestemului, pe care ei intr-adevar le urasc. Persoanele acuzate ce primesc o pedeapsa, sint private de drepturile comune si alte onoruri pina atunci cind judecatorul va considera ca si-au ispasit fapta. G.M. Spune-mi ceva despre modul in care sint alesi magistratii. Capt. Nu vei putea intelege corect asta, pina nu vei intelege mai intii modul lor de viata. Caci poate cunosti, ca barbatii si femeile poarta acelasi tip de imbracaminte, hainele specifice razboinicilor. Femeile poarta toga peste genunchi, in timp ce la barbati este ceva mai scurta; si ambele sexe se instruiesc impreuna in toate artele. Asa cum am amintit la inceput, inainte de-a trece in cel de-al treilea an, copiii invata alfabetul si limba de pe ziduri, in timp se plimba in jurul lor. Ei au patru lideri si patru persoane mai in virsta, primii pentru a-i conduce si cei din urma pentru a-i invata; iar acestia sint alesi dintre oamenii ce se dovedesc a fi deasupra tuturor celorlalti. Dupa un anumit timp, ei incep sa faca singuri exercitii de gimnastica, alergare, aruncarea inelelor si alte jocuri, ce au avantajul ca le dezvolta toti muschii in aceiasi masura. In tot acest timp nu poarta nimic in picioare si au capul descoperit si asta se petrece pina ajung la cel de-al saptelea inel. Dupa aceea, ei sint indrumati catre oficiile de meserii: cizmarie, prelucrarea metalelor, timplarie, pictura, etc. In asa fel incit, in functie de aptitidinile fiecaruia pentru o meserie sau alta, sa poata fi descoperit talentul fiecaruia dintre ei, asta dupa cel de-al saptelea an, cind au trecut deja peste zidurile unde este predata matematica si au ajuns sa citeasca toate celelalte stiinte; exista patru lecturi la fiecare prelegere si in decursul celor patru ore, cei patru insotitori alesi pentru a-i invata le explica absolut totul, intr-o ordine dinainte stabilita. Unii se ocupa cu exercitiile fizice, ori sint insarcinati cu serviciile sau functiile publice, in timp ce altii se indreapta catre lectura. Parasind aceste studii, se dedica cu totii unor subiecte mult mai dificile, abstruse: catre matematica, medicina si diferite alte stiinte. In mijlocul lor exista o permanenta controversa si studiaza argumentele dezbaterii continuu, iar dupa un timp devin magistrati ai acestor stiinte sau ai artelor si meseriilor in materia in care ei sint experti; fiecare urmeaza opinia liderului sau si pe cea a expertului in materie; si reiese destul de clar din practica efectuata direct la locul de munca daca indeplineste conditiile necesare pentru a atinge acest scop, sau daca i se potriveste mai bine sa se familiarizeze cu pasunatul animalelor. Si pe masura ce se dedica studiului mai multor arte si invata sa le practice cu mai multa intelepciune, ei sint considerati a fi cu atit mai nobili si mai merituosi. De aceea ei obisnuiesc sa rida de noi, pentru ca ii consideram pe meseriasii nostri a fi de origine modesta, rusinoasa si

ii consideram nobili pe cei care nu urmaresc niciun scop, n-au nicio indeletnicire, nu se pricep la nimic, dar traiesc cu usurinta si au atit de multi sclavi si se lasa in seama placerilor si dorintelor, ca si cum aici ar fi o scoala a viciilor, intr-atit de multi indivizi trindavi si pacatosi isi fac aparitia, pentru a contribui la ruinarea Statului. Restul oficialilor sint alesi de cei patru sefi, Hoh, Poh, Sin si Mor si de profesorii acelei arte pentru care sint cei mai nimeriti sa o conduca. Si acesti profesori cunosc foarte bine cine sint cei mai indicati pentru a guverna. Anumiti candidati sint propusi de consiliul magistratilor; ei insisi nu cauta sa devina candidati si se opun tuturor acelora impotriva carora detin dovezi ca ar fi favorizati pentru a fi alesi; sau tin discursuri in favoarea celor care nu sint in aceasta ingrata postura. Dar nimeni nu reuseste sa ajunga la demnitatea Metafizicii, exceptindu-i pe aceia ce cunosc istoria natiunilor, obiceiurile, sacrificiile si legile lor, formele lor de guvernamint, indiferent daca acestea sint reprezentate de republica sau de monarhie. Ei trebuie sa cunoasca numele legislatorilor si inventatorilor, stiintele, istoria; si legile pamintului si a corpurilor ceresti. Considera deasemenea, ca ar fi necesar sa inteleaga toate artele mecanicii, stiintele fizicii, astronomia si matematica. Aproape la fiecare doua zile ei se instruiesc in artele mecanicii. Nu le este permis sa depuna un efort exagerat, dar procesul invatarii devine pentru ei extrem de usor, fiind simplificat prin intermediul picturilor redate pe ziduri si printr-o practica repetata. Nu este aratata o grije speciala fata de cultivarea limbilor, atita vreme cit aici exista un numar destul de mare de traducatori, ce sint angajati ca profesori de gramatica in slujba Statului. Dar mai presus de toate, Hoh, ar trebui sa inteleaga metafizica si teologia; iar asta trebuie cunoascuta ca origine, temelie si demonstratie a tuturor artelor si stiintelor; asemanarea si deosebirea lucrurilor; necesitatea, destinul si armonia universului; puterea, intelepciunea si dragostea tuturor lucrurilor si a lui Dumnezeu; stadiile vietii si simbolurile ei; tot ce se afla in legatura cu cerurile, pamintul si marea; si gindurile lui Dumnezeu, atit cit ii este dat omului muritor sa poata cunoaste; el trebuie sa fie un bun intepret al profetiilor si astronomiei. Si astfel ei pot anticipa cu mult inainte cine va fi Hoh. El nu este ales intr-o demnitate artit de inalta, pina nu a implinit virsta de treizeci si cinci de ani. Si functia sa este pe toata durata vietii, deoarece nu este cunoscut sa existe cineva traitor, mai intelept sau mai competent pentru a guverna. G.M. Intr-adevar, cine poate fi atit de intelept? Caci chiar daca cineva poate sa ajunga in posesia tuturor cunostintelor detinute de stiinte, este foarte probabil ca el sa fie nepriceput in arta guvernarii. Capt. Tocmai aceasta intrebare le-am pus-o si eu si mi-au raspuns astfel: "Intr-adevar, noi consideram mult mai sigur ca un astfel de om, atit de invatat, sa posede si cunostintele necesare unui conducator, asta spre deosebire de voi, care numiti in functii de autoritate oameni ignoranti si-i considerati cu totul potriviti, deoarece au rasarit din rindul cirmuitorilor, sau au fost alesi conducatori de catre o clica puternica. Dar Hoh, cirmuitorul nostru, este cel mai capabil dintre oameni nascuti cu acest dar al guvernarii, este de partea celor care n-au fost niciodata cruzi, haini si mai ales nu este un tiran si asta tocmai datorita faptului ca a fost inzestrat cu atita intelepciune. Mai mult decit atit, nu este total

necunoscut, ca acelasi argument nu se poate aplica in cazul vostru, din momentul in care considerati ca omul cel mai invatat este cel care cunoaste cea mai multa gramatica, sau logica, sau cele mai multe dintre operele lui Aristotel, ori a oricarui alt autor. Pentru astfel de cunostinte pe care voi le pretuiti, tot ce e necesar, este un efort de sclav si o buna memorie, astfel ca daca toate acestea se intimpla sa fie predate intr-o asemenea maniera gresita unui om, intrucit el nu a examinat nimic altceva decit niste cuvinte moarte, inchise intre paginile unor carti, ii vor fi oferite cunostinte fara nicio valoare, rezultat al observatiilor efectuate asupra unor semne moarte ale lucrurilor. Pornind de aici, el nu va cunoaste modul in care Dumnezeu guverneaza universul, nici caile si deprinderile naturii si ale celorlalte natiuni. Prin urmare, el nu poate fi niciodata egalui lui Hoh. Intrucit nimeni nu poate cunoaste profund atitea arte si stiinte, nu poate exista nimeni mai pretuit pentru indeminarea si ingeniozitatea sa, care sa fie mai capabil din toate aceste motive si in mod special, pentru arta guvernarii. Pentru noi este destul de clar ca acela care cunoaste doar o singura stiinta nu o intelege in mod real nici pe aceea si nici altele; si ca acela care este indicat doar pentru o singura stiinta si si-a insusit cunostintele din carti, este ignorant si inabil. Dar asta nu este valabil in cazul acelor spirite agere, cunoscatoare in oricare din bransele preocuparilor umane, cele mai nimerite a face aprecieri si a emite judecati asupra subiectelor naturii, asa cum in mod obligatoriu ar trebui sa fie Hoh. Pe linga faptul ca in Statul nostru, stiintele sint predate cu o astfel de usurinta (asa cum ati putut sa vedeti), incit cei mai multi scolari invata intr-un an, cit reuseste un copil sa invete la voi in zece, sau chiar in cinsprezece ani. Si pentru a va edifica, va rog sa puneti la incercare acesti copii." In acest moment am ramas incremenit de uimire, in fata discursului sau sincer si experientei acumulate de acesti copii, care nu intelegeau prea bine limba mea. Intr-adevar, este esential ca trei dintre ei sa fie pregatiti in limba vorbita de noi, trei in Araba, trei in Poloneza si urmind acelasi model, cite trei dintre ei sa fie pregatiti in fiecare din celelalte limbi; nu le este permisa nicio distractie, pina in momentul in care fac progrese reale in aceste discipline. In acest scop, sint scosi pe cimp pentru a exersa alergarea, aruncarea lancii, exercitiile cu arcul si archebuza, expeditii de vinatoare, o mai buna cunoastere a plantelor si pietrelor, a agriculturii si pastoritului; copiii se ocupa pe rind, in grupe, cu fiecare din aceste activitati. Ei nu considera ca ar fi necesar ca ceilalti trei conducatori ce asista Metafizica, sa cunoasca altceva in afara acelor arte care au legatura cu domeniile aflate sub directa lor autoritate; astfel ca ei au doar acele cunostinte istorice asupra artelor, ce sint general cunoscute. Dar in schimb, stapinesc foarte bine acele domenii ce le apartin in exclusivitate si studiului carora s-au dedicat. Astfel, Puterea, este cea mai bine pregatita in artele ecveste, in conducerea armatei, in pregatirea taberelor de razboi, in fabricarea oricarui tip de arma si masina de razboi, in strategiile si planurile de razboi si in orice alta chestiune de natura militara. Si din acest motiv, ei considera ca era mult mai bine, ca acesti sefi sa fie filozof, istorici, politicieni si medici. In ceea ce-i priveste pe ceilalti doi triumviri, ei au obligatii similare, ce pot fi deduse din observatiile pe care le-am facut in legatura cu Puterea. G.M. Realmente imi doresc sa povestesti despre toate indatoririle lor publice, astfel incit sa pot face o deosebire intre ele si deasemenea, as vrea sa explici cit

se poate de clar, modul cum sint mentinuti ei in aceasta strinsa legatura. Capt. Au dormitoare, hamacuri si toate celelalte lucruri necesare si locuiesc in comun. Dar la incheiarea fiecarui interval de sase luni, sint separati de cirmuitorii lor. Unii vor locui in interiorul acestui inel fortificat, in timp ce altii vor fi mutati intr-un alt inel al fortificatiilor; primele apartamente sint destinate anumitor locuitori, in timp se altii vor locui in apartamentele secundare si fiecare dintre acestea sint insemnatete pe pragul usii, in ordinea alfabetica. Aici sint trecute ocupatiile, mecanice si teoretice comune tuturor, barbati si femei, cu singura diferenta, ca ocupatiile care necesita un efort fizic mai intens si alergarea unor distante mari, sint practicate de barbati, ca: aratul, semanatul, stringerea fructelor, treieratul ariilor si poate si la culesul strugurilor si fabricarea vinurilor. In mod obisnuit, femeile se ocupa de mulgerea vacilor si prepararea brinzeturilor. In acelasi mod, ingrijesc gradinile aflate la periferia cetatii, la semanatul si culesul plantelor. De fapt, toate muncile fixe si stabile sint indeplinite de femei, ca: torsul, tesutul, cusutul, tunsul si barbieritul, prepararea medicamentelor si tot ceea ce tine de confectionarea articolelor de imbracaminte. Este oricum exclusa munca lor in padure si la fabricarea armelor. Daca o femeie este priceputa la pictura, ea nu este impiedicata sa faca asta; cu toate acestea, muzica este destinata femeilor singure, deoarece ele o indragesc cel mai mult, desi asta se intimpla si in cazul celor ce au un iubit. Totusi, femeile nu se ocupa cu practica tobelor si a cornului. Pregatirea mincarurilor si arajarea meselor, este facuta dupa cum urmeaza. Sarcina de-a servi la mese, este exclusiv a baietilor si fetelor sub douazeci de ani. In fiecare dintre inelele fortificate exista bucatarii, magazine si depozite cu ustensilele adecvate pentru mincat si baut si activitatea din fiecare sectie este condusa de un barbat si o femeie in etate. Ei au sub conducerea lor pe cei care servesc si au puterea de a-i pedepsi sau de-a stabili temeiul acestor pedepse pentru cei care sint neglijenti sau nesupusi; si tot ei examineaza si apreciaza activitatea fiecarui om din subordinea lor, barbat sau femeie, care s-au remarcat in indeplinirea datoriilor. Toti cetatenii tineri ii servesc pe cei mai in virsta care au depasit patruzeci de ani, iar seara cind se retrag la culcare, cei alesi sa conduca, desemneaza pe cei care vor trebui sa plece la lucru dimineata, dupa care acestia se retrag in unul sau doua apartamente separate, in succesiunea in care le-au fost stabilite obligatiile. Cei mai tineri asteapta oricum pe cei mai in virsta si asta vai! fara nicio placere. Lor le este rezervata prima si cea de-a doua masa, ce sint inconjurate de scaune pe ambele parti. Pe o parte se aseaza femeile, de cealalta parte, barbatii; si la fel ca in refectoriul calugarilor, nici aici nu se aude nici cel mai mic zgomot. In timp ce ei maninca, un tinar citeste pe o platforma dintr-o carte cu o intonatie sonora si distincta si adesea chiar magistratii ii chestioneaza cu privire la partile importante continute in lectura. Si este o adevarata placere sa observi in ce mod se prezinta acesti tineri, atit de frumos imbracati in vesmite ce se potrivesc pe trupul lor zvelt si sa poti vedea prezenti in acelasi timp atitia prieteni, frati, fii, mame si tati, traind impreuna, cu atit de multa onestitate, decenta si dragoste. Fiecaruia i se da un servetel, o farfurie, un peste si un platou cu mincare. Este datoria ofiterilor medicali, sa comunice bucatarilor ce feluri de mincare vor pregati pentru fiecare zi si in ce va consta alimentatia celor in virsta, a tinerilor si a celor suferinzi. Magistratii vor

primi portiile cele mai bine pregatite si bogate si vor imparti intotdeauna din acestea cite ceva, pentru a fi distribuit la masa baietilor, celor pe care i-au vazut ei insisi a fi mai silitori de dimineata la lecturi si dezbateri, sau preocupati de studiul filosofiei si minuirea armelor. Iar acest gest, este socotit a fi unul dintre cele mai distinse onoruri. Ei au stabilit ca timp de sase zile servirea mesei sa fie insotita de muzica. Doar citiva dintre ei vor cinta, desigur; o voce va acompania flautul si va fi insotita de cite una pentru fiecare alt instrument. Si cind toti isi vor asocia vocile pentru a cinta intr-un singur glas, va parea ca nu ar lipsi nimic de aici. Persoanele in virsta, insarcinate sa conduca activitatile din bucatarie si deservirea la mese, au numai cuvinte de lauda pentru ordinea in care se afla strazile, cladirile, vesela, imbracamintea, atelierele si depozitele. Poarta haine de interior de culoare alba, peste care au un acoperamint de exterior lipsit de orice fel de cute, care le protejaza trupul si picioarele. Marginile tivurilor sint garnisite cu nasturi rotunzi, se infasoara de jur imprejur si se prind aici cu lanturi. Invelitoarele picioarelor se prelungesc, ajungind la pantofi si se continua apoi pina jos la calcai. Sosetele sint lungi, legate in catarame, iar desupra lor poarta o pereche de cizme scurte; peste toate acestea, cum am spus deja, sint infasurati intr-o toga. Aceasta imbracaminte se fixeza atit de bine pe corp, incit atunci cind toga este distrusa, imediat se poate distinge intregul corp, fara ca niciuna din partile lui sa ramina ascunse. Hainele sint schimbate de patru ori pe an, asta se intimpla atunci cind soarele intra in constelatiile Berbec, Cancer, Balanta, Capricorn si ori de cite ori se impune asta, in conformitate cu deciziile ofiterului ce se ocupa cu prezervarea starii de sanatate in cetate. Cei care pastreaza imbracamintea pentru diferitele inele, sint obisnuiti cu distribuirea ei si este un lucru minunat ca detin in orice moment haine subtiri sau groase, in functie de sezon, dar intotdeauna suficiente pentru a acoperi intreg necesarul. Toti poarta haine albe, pe care le spala in mod regulat in fiecare luna cu lesie sau sapun si pot fi intilnite la fel de bine aici, magazine pentru comert cu amanuntul, bucatarii, camari, depozite, armurarii, sali de mese si bai. Mai mult, hainele sint spalate la coloanele ce sprijina peristilurile si apa este adusa aici prin intermediul retelei de canale ce sint continuate prin intermediul canalelor colectoare. Pe fiecare din strazile oricaruia dintre inelele fortificate, sint plasate fintini care trimit mai departe apa prin intermediul canalelor; apa este adusa dintr-un loc aflat linga baza muntelui, prin intermediul unui mecanism ingenios, ce este realizat folosindu-se de insasi miscarea ei. Exista apa colectata din apa de ploaie ce cade pe acoperisurile caselor si este adusa prin conducte pline cu nisip in fintini si cisterne, pentru a fi in acest mod filtrata. Se spala adesea pe corp, in concordanta cu prescriptiile medicilor si ordinile conducatorilor. Toate artele mecanice sint practicate sub peristile, pe cita vreme cele teoretice sint practicate desupra galeriilor si bastioanelor de aparare unde exista peisaje splendide, exceptie facind doar artele sacre, care sint predate in temple. In holuri si pe aripile inelelor sint dispuse ceasuri solare, clopotele si indicatoare, cu ajutorul carora sint marcate orele si anotimpurile. G.M. Vorbeste-mi ceva despre copiii lor, te rog. Capt. Cind femeile au nascut un copil, este crescut si educat in temple, intr-un loc separat de toti ceilalti. Este hranit cu lapte timp de doi ani sau mai mult, in functie de ceea ce hotaraste medicul. Dupa aceasta virsta, copii intarcati sint

dati in sarcina stapinei, daca este de sex femeiesc, sau in sarcina maestrului, daca este baiat. Impreuna cu ceilalti copii, sint introdusi intr-un mod facil in tainele alfabetului si familiarizati cu pictura; dar practica si exercitii de alergare, marsuri si lupte libere; sint initiati in studiul desenelor istorice si in al limbajelor si sint impodobiti cu haine viu colorate. Dupa ce au implinit sase ani, le sint predate stiintele naturale, iar apoi stiintele mecanice. Cei slabi de minte sint trimisi la ferme si cind devin mai priceputi, unii dintre ei sint admisi in interiorul Statului. Iar cei care sint de aceiasi virsta si sint nascuti sub aceleasi constelatii, se asemana indeosebi in ceea ce priveste forta si infatisarea lor si de aici decurge o mare parte din trainicia si armonia Statului; acesti oameni se cinstesc unii pe ceilalti prin dragostea si ajutorul lor reciproc. Numele le este dat de catre Metafizica si nu este chiar intimplator, ci el este dat in functie de particularitatile fiecaruia, asa cum era obiceiul printre Romanii antichitatii. Prin urmare, unul este numit Frumosul (Plucher), altul Nas-mare (Naso), altul Picior-gros (Cranipes), altul Cocosatul (Trovus), altul Uscatul (Macer), si asa mai departe. Dar atunci cind devin foarte priceputi in profesiile lor si se remarca prin acte de vitejie, in vreme de razboi sau in timp de pace, li se atribuie un nume de familie inspirat din arta, astfel Marele Pictor Frumos (Plucher, Pictor Magnus), cel de Aur (Aureus), cel Minunat (Excellens), sau cel Puternic (Strenuus); sau de la faptele lor de vitejie, Nasul cel Viteaz (Naso Fortis), sau Istet, ori cel Mare, sau Marele Cuceritor; sau de la oricare dintre inamicii pe care i-a invins, Africanus, Asiaticus, Etruscus; sau daca cineva l-a invins pe pe Manfred sau Tortelius este numit Macer Manfred sau Tortelius, si asa mai departe. Toate aceste porecle sint adaugate de cei mai inalti magistrati si foarte adesea sint insotite de o coroana potrivita faptei sale de vitejie, sau artei in care se distinge si este incoronat cu ea in sunetul muzicii. Corespunzind aurului si argintului, sint recunoscuti putini oameni de valoare printre ei, in schimb, materialele utilizate la confectionarea veselei si ornamentelor, sint comune tuturor. G.M. Spune-mi te rog, in mijlocul lor nu se regaseste nici macar o urma de gelozie sau dezamagire care sa intunece cugetul celui care n-a fost ales intr-o magistratura, ori intr-o alta demnitate la care a aspirat? Capt. Cu siguranta nu. Pentru ca nimeni nu isi doreste nimic extravagant, sau sa detina mai mult decit ii este absolut necesar. Aceasta natiune este guvernata dupa principiul binelui general si nu dupa cel personal, al indivizilor; iar magistratii sint obligati si ei sa se supuna acestor reguli. Ei resping acele prevederi pe care noi le sustinem ---si anume: este o obligatie si un drept natural ca omul sa-si recunoasca urmasii si sa le ofere acestora posibilitatea de-a avea acces la educatie; si sa utilizeze sotia, casa, copii sai, ca pe niste bunuri ce-i apartin de drept. Pentru ca ei obisnuiesc sa spuna ca educatia copiilor este facuta pentru prezervarea speciei si nu pentru placeri individuale, asa cum a afirmat si Sf. Thomas. Tocmai de aceea, educatia copiilor se raporteaza la bunastarea generala si nu la cea individuala, lasind la o parte faptul, ca ei sint elementele constitutive ale republicii. Si deoarece in cea mai mare parte, indivizii dau nastere la erori ce duc la o educatie gresita a copiilor, ei considera ca astfel inlatura raul de la care vine distrugerea Statului; si din aceasta ratiune, isi asuma obligatia educatiei copiilor, pentru a fi dati in ingrijirea magistratilor; iar pentru siguranta comunitatii, aceasta nu este obligatia doar a citorva dintre ei. Astfel, ei despart educatia copiilor de sex feminin de cea a celor de sex masculin,

potrivit celei mai bune dintre naturi, cea a regulilor filosofice. Platon gindea ca aceasta impartire ar trebui sa fie facuta de sorti, ca nu cumva unii dintre oameni, vazind ca sint dati la o parte din compania celor mai frumoase femei, s-ar putea revolta minati de ura impotriva magistratilor; si a gindit inca si mai departe, ca aceia care nu sint vrednici sa convietuiasca cu cele mai frumoase femei, ar trebui amagiti in timp ce sint trasi sortii in cetate de catre magistrati, astfel incit intotdeauna sa fie alese de sorti femeile ce li se potrivesc si nu acelea pe care si le doresc ei. Orcum, aceasta abilitate nu este necesara printre locuitorii Cetatii Soarelui. Pentru ca printre ei nu este cunoscuta deformarea adevarului. Cind fac exercitii femeile capata trasaturi luminoase, devenind zvelte, puternice si agile, iar in mijlocul lor, frumusetea consista tocmai in forta si talia subtire si inalta. De aceea, daca o femeie isi coloreaza obrajii ca sa devina mai frumoasa, sau daca foloseste incaltaminte cu tocuri inalte, sa pare cu atit mai zvelta, ori daca imbraca trena pentru a-si acoperi sabotii de lemn, este condamnata la pedeapsa capitala. Dar chiar daca o femeie si-ar dori toate acestea, ea nu are posibilitatea sa-si indeplineasca aceste dorinte. Pentru ca cine i-ar putea oferi toate aceste facilitati? Mai departe, ei sustin cu tarie, ca de la utilizarea abuziva a acestui gen de lucruri, vine lincezeala si trindavia femeilor noastre. Tocmai de aici ar veni si pierderea culorii si aspectul lor palid, devenind mici de statura si plapinde. Din aceste motive nu au cel mai fericit aspect si utilizeaza sandalele inalte, iar frumusetea lor nu vine din vigoare, ci de la o sensibilitate ce isi are originea in debilitate produsa de lipsa lor de ocupatie. Si astfel, ele isi ruineaza temperamentul si natura proprie si in consecinta si pe cea a urmasilor. Pe linga asta, daca se intimpla ca un barbat sa fie mistuit de o dragoste inflacarata pentru o femeie, celor doi le este permis sa stea de vorba si sa glumeasca impreuna, sa-si ofere ghirlande de flori sau de ramuri si sa compuna versuri inchinate persoanei iubite. Dar daca este periclitata specia, nu este permisa sub niciun motiv uniunea dintre cei doi. Mai mult, in mijlocul lor nu este cunoscuta dragostea ivita din acele dorinte pornite din satisfacerea poftelor trupesti; ci doar acea dragoste nobila, ce este nascuta dintr-o sincera prietenie. Chestiunile particulare si cele generate prin asocierea intre citiva dintre membrii societatii au o importanta mai mica, cu exceptia celor legate de onoare, pentru ca fiecare primeste tot ceea ce ii face trebuinta. Este un obicei in a se acorda eroilor si eroinelor natiunii in timpul sarbatorilor daruri placute ca un insemn al onorurilor de care se bucura; ghirlande, dulciuri, haine minunat impodobite. In interiorul cetatii sint imbracati toti in haine albe pe timpul zilei; iar noaptea sau in exteriorul cetatii, folosesc vesminte rosii din lina sau din matase. Urasc culoarea neagra, la fel cum dispretuiesc murdaria si de aceea au o antipatie fata de japonezi, cei care iubesc aceasta culoare. Mindria este considerata viciul cel mai condamnabil, iar cel care da dovada de mindrie in actiunile sale, este pedepsit aspru, cu cea mai cruda dintre pedepse. Prin urmare, nimeni nu considera injositor sa serveasca la masa sau sa munceasca la bucatarie sau pe cimp. Toate muncile sint numite discipline si obisnuiesc sa spuna ca este un lucru onorabil sa mergi pe jos, sa dai curs oricarei actiuni a naturii, sa privesti cu ochii si sa vorbesti cu limba; si atunci cind este nevoie, ei pot sa distinga filozofic intre lacrimi si saliva. Cind ii este repartizata o sarcina oricaruia dintre ei, considera indatorirea lor o mare onoare. Nu este in obiceiul lor sa detina sclavi. Pentru ca sint suficienti sau mai mult decit suficienti pentru ei insisi. Dar in cazul nostru, vai! nu se

intimpla la fel. In Neapole sint 70.000 de suflete si din acestia de abia 10.000 sau 15.000 lucreaza si sint impovarati peste masura, fiind sleiti de puteri cu fiecare zi. Ceilalti, devin o prada pentru indolenta, avaritie, boala, dorintele carnale, camata si alte vicii, ce contamineaza si corup multe alte familii, tinindu-i in puterea constringerilor propriilor dorinte pe care si le impartasesc, aruncindu-i in mizerie si sclavie. De aceea sclavia publica duce la ruina statului; folositoarele munci ale cimpului, serviciul militar si artele, care inca n-au fost corupte, nu mai sint cultivate; iar cei care inca le mai practica, o fac cu aversiune. Dar in Cetatea Soarelui, unde munca si datoriile civile sint impartite intre toti locuitorii ei, astfel incit, nu va cadea in sarcina nimanui sa lucreze mai mult de patru ore in fiecare zi. Orele ce ramin, sint alocate studiului, dezbaterilor, lecturii, recitarii, scrisului, plimbarii, exercitiilor corpului si a mintii, distractiei. Ei interzic jocurile statice, ca sahul, jocurile cu zaruri, etc. In schimb practica jocurile cu mingea, alergatul in saci, aruncarea inelelor, luptele libere, aruncarea potcoavei. Spun ca nevoile pe care le aduce saracia, mizeria, macina sufletele oamenilor ca o piatra de moara si-i pregatesc pentru a fi oferiti drept prada unora dintre cele mai mari pacate ale omenirii: ticalosiei, vicleniei, rautatii, necinstei, necredintei, vagabondajului, minciunii, etc; in timp ce bogatia le mutileaza sufletul, facindu-i mindri, insolenti, perfizi, ignoranti; ii face sa-si asume calitati si merite pe care nu le-au avut niciodata, laudarosi, fanfaroni, impostori, defaimatori, etc. Dar in mijlocul acestui popor cei bogati se inteleg cu cei saraci, cu totii formind impreuna o comunitate. Ei sint bogati - pentru ca nu au nevoie de nimic. Si sint saraci - pentru ca nu poseda nimic. Si in consecinta, ei nu pot ajunge in sclavie din intimplare. Dar intimplarea ii serveste pe ei. Si in acest punct esential ei recomanda cu tarie religia crestinilor si in mod special vietile apostolilor. G.M. Acesta e un lucru minunat si sacru, dar pentru comunitatea femeilor este mult prea dificil ca sa poata fi atins. Sfintul Parinte Roman, Clement al V-lea, spunea despre casatorie, ca ar trebui sa fie in acord general cu normele apostolice si a laudat pe Platon si Socrate, care ne-au invatat asta, dar Lexiconul interpreteaza aceasta comuniune, facind referire la supunere. Iar Tertullian este in deplin acord cu cele inscrise in Lexicon, ca primii Crestini detineau in comun toate bunurile, cu exceptia sotiilor. Capt. Nu cunosc foarte multe despre aceste lucruri. Insa asta este ceea ce am vazut printre locuitorii Cetatii Soarelui; si anume, ca ei nu fac aceasta exceptie. Si se apara in aceasta privinta cu ideile lui Socrate, Cato, Platon si Sf. Clement, dar asa cum ai spus, ei interpreteaze in mod gresit opiniile acestor ginditori. Si locuitorii cetatii solare pun toate acestea pe seama lipsei lor de educatie, intrucit ei nu sint citusi de putin initiati in tainele filozofiei. Cu toate acestea, ei au trimisi pretutindeni in lume emisari pentru a descoperi obiceiurile natiunilor si intotdeauna le adopta pe cele mai bune dintre acestea. Practica permanenta, face ca femeile sa devina potrivite pentru razboi si alte indatoriri de acest fel. Astfel in aceasta privinta ei sint de acord cu Platon, in a carui opera am citit aceleasi lucruri. Rationamentele lui Cajetan nu m-au convins deloc si cu atit mai putin toate argumentele lui Aristotel! Oricum, acest lucru ce exista in mijlocul lor este unul excelent si merita a fi imitat--- cu alte cuvinte, nicio imperfectiune fizica nu determina la un om incapacitatea de-a se putea adapta, cu exceptia

slabiciunii batrinetii, din vreme ce este util ca pina si cei cu defecte fizice sa fie supusi unei examinari. Cei schiopi servesc de straje, supraveghind cu ochii cu care i-a inzestrat natura. Cei lipsiti de lumina ochilor daraca lina cu miinile lor, separind puful de firele de par, pe care mai tirziu le vor indesa in cusete si canapele; cei lipsiti de posibilitatea de-a se folosi de mainile si ochii lor, se folosesc de urechile sau vocea lor pentru a se pune in slujba Statului si daca exista cineva, care are doar un singur simt, pina si acela este folosit in munca de la ferme. Acesti infirmi sint tratati cu respect si unii dintre ei devin chiar spioni, aducind informatii ofiterilor Statului despre ceea ce au auzit. G.M. Spune-mi te rog ceva in legatura cu organizarea lor militara. Apoi, poti face o expunere asupra artelor, modul de viata si ramurile stiintelor, iar la sfirsit, despre religia lor. Capt. Triumvirul Puterea are sub ordinea sa toti magistratii militari, ai armelor, ai artileriei, ai cavaleriei, infanteriei, cei care au in subordine arhitectii si strategii; dar si cei care au in subordine maestrii si cei mai priceputi mestesugari aflati sub ascultarea magistratilor; toti oamenii, indiferent careia dintre arte ii apartin, depun juramint de credinta fata de sefii acelei arte. Mai mult inca, Puterea este cea care guverneaza peste profesorii de gimnastica, cei care predau exercitiile militare si care sint generali prudenti, ce au avansat in functii pe masura trecerii anilor. Ei sint cei care ii vor antrena pe copiii ce au implinit virsta de doisprezece ani. Inainte de aceasta virsta, ei au fost deprinsi deja cu luptele libere, alergarea, aruncarea greutatii si alte exercitii minore, sub indrumarea unor maestri de rang inferior. Dar la doisprezece ani, sint invatati cum sa izbeasca inamicul in lupta cu elefanti si cai, cum sa manuiasca lancea, sabia, arcul si prastia; cum sa conduca caii, sa atace si sa retraga, sa pastreze formatia de lupta, sa-si ajute camarazii de arme, sa-si anticipeze adversarul si sa-l atraga cu viclenie in cursa si in final sa-l invinga. Femeile sint initiate in aceste arte, sub comanda magistratilor si capeteniilor proprii, astfel incit ajung la o asemenea maestrie, incit daca este nevoie sint capabile sa ofere asistenta barbatilor in bataliile de linga cetate. Sint pregatite pentru a veghea fortificatiile, iar in anumite situatii sa surprinda inamicul prin atacuri fulgeratoare in exteriorul zidurilor. In aceasta privinta ei sint vrednici de gloria Spartanilor si Amazoanelor. Femeile cunosc deasemenea, foarte bine, cum sa arunce peste ziduri globuri incandescente si tehnica realizarii lor utilizind plumbul topit; cum sa arunce pietre din turnuri si sa impiedice un atac. Sint obisnuiti a inchina impreuna vin neindoit cu apa si acela care arata orice urma de teama, este pedepsit cu cea mai mare severitate. Locuitorii Cetatii Soarelui nu se tem de moarte, pentru ca ei cred ca sufletul este nemuritor, iar atunci cind paraseste corpul, el este asociat cu alte spirite, rele sau bune, in concordanta cu meritele din aceasta viata. Desi in aceasta privinta, ei merg partial pe urmele lui Brahma si Pitagora, nu cred in transmigratia sufletelor, cu exceptia unor cazuri care sint in mod clar hotariri apartinind lui Dumnezeu. Ei nu au retineri in a lovi intr-un inamic al republicii si religiei, care este vrednic de dispret sau demn de compasiune. In cea de-a doua luna, armata este trecuta in revista si in fiecare zi sint practicate aici exercitii de razboi, fie in interiorul zidurilor, fie in exterior, cu cavaleria. Nu lipsesc de aici nici prelegerile asupra artei razboiului. Au grija sa fie citite povestirile despre Moise, Joshua, David, Juda Maccabaeus,

Cezar, sau Alexandru Macedon, Scipio, Hanibal, sau alti mari soldati ai antichitatii. Apoi, fiecare dintre ei isi spune opinia despre modul cum au actionat acesti generali, bine sau rau, util sau onorabil, iar la sfirsit intervine profesorul, care le da raspunsuri la intrebari si-i indica pe cei care au avut dreptate. G.M. Cu cine poarta razboaie si din ce motiv, din moment ce ei sint atit de prosperi? Capt. Aici n-ar trebui sa aiba loc niciodata razboaie, cu toate ca ei sint pregatiti in tacticile militara si in vinatoare; dar asta poate doar din teama de-a nu se molesi si a fi luati prin surprindere de ceea ce poate aduce neprevazutul. Insa nu departe de aici, exista alte patru regate care sint pline de invidie fata de situatia lor prospera si din motivul ca toate aceste popoare doresc sa traiasca dupa modelul locuitorilor Cetatii Soarelui si sa fie mai degraba sub conducerea lor, decit sub a propriilor regi. Din aceasta cauza Statul declanseaza adesea razboi impotriva lor, pentru ca fiind vecini si lipsiti de pietate, incearca uzurparea puterii Cetatii Soarelui, pe cita vreme ei n-au nicio preocupare, nu produc nimic, nici macar nu respecta religia altor popoare, ori pe cea a Brahmanilor. Impotriva lor s-au razvratit si celelalte popoare ale Indiei, ai caror supusi au fost odinioara, ridicindu-se la lupta insurectionala, asa cum a procedat Taprobanese, pe care au dorit sa-l anexeze prima data. Razboinicii Cetatii Soarelui sint intotdeauna incununati cu laurii victoriei. Imediat ce locuitorii ei au suferit o insulta, o ocara, sau au fost deposedati prin forta de bunurile lor, ori cind aliatii au intreprins expeditii de jaf pe teritoriul lor, sau poporul a fost oprimat de unul din tiranii Statului (pentru ca ei sint aparatorii Libertatii), ei se prezinta intotdeauna in fata Consiliului, pentru dezbaterea cazului. Dupa ce au ingenunchiat in fata lui Dumnezeu, cel care singur are puterea de a-i inspira in hotarirea lor, purced la examinarea avantajelor si dezavantajelor chestiunilor aflate in dezbatere si doar in acest mod este aleasa calea razboiului. Imediat dupa aceasta, este trimis un preot pe care ei il numesc Judiciar. El inainteaza inamicului o cerere ferma de-a restitui toate bunurile de care i-au deposedat prin forta, sau ii intreaba pe aliati daca doresc sa elibereze de jugul opresiunii, sau sa-i detroneze pe acei tirani care au uzurpat puterea. In momentul in care sint respinse aceste cereri, este declarat razboiul, invocindu-se razbunarea lui Dumnezeu. Dumnezeul ostilor lui Sabaoth-- pentru distrugerea acelora ce sustin o cauza injusta. Dar daca inamicul refuza sa raspunda, preotul le ofera un ragaz de o ora pentru a inainta hotarirea lor - daca acesta este un regat, in cazul unei republici - sint acordate trei ore; astfel incit, nu pot scapa fara a inainta un raspuns. In acest mod, este initiat razboiul impotriva adversarilor obraznici ai drepturilor naturale si religiei lor. In momentul cind a fost declarat razboiul, reprezentantul Puterii executa toate hotaririle, iar Puterea, asemeni dictatorilor Romei, planuieste si executa totul, astfel incit, intirzierile ce pot provoca atita suferinta sa poata fi evitate. Si atunci cind nu poate lua singur cea mai buna decizie, potrivita pentru acest moment de mare insemnatate, se consulta cu Metafizica, Intelepciunea si Dragostea. Inainte de asta, este anuntata in mod solemn de catre un crainic in fata Marelui Consiliu motivatia care sta la baza hotaririi razboiul si justetea intreprinderii expeditiei. In acest Consiliu sint admisi toti cetatenii care au implinit virsta de douzeci de ani si acestia hotarasc asupra a tot ce este necesar in aceasta

chestiune. Ei detin in armurarii toate genurile de arme pe care le utilizeaza destul de frecvent si in bataliile simulate. Zidurile de exterior sint impinzite cu tunuri ce sint gata pregatite pentru sarcina lor si pe linga acestea, mai detin si alte astfel de piese de artilerie ce sint purtate pe cimpul de lupta cu ajutorul echipajelor tractate de catiri si asini. Cind au ajuns in loc deschis, inchid in mijlocul lor proviziile, echipamentele si masinile de razboi, impreunind carutele legate intre ele si se arunca in lupta cu un curaj exemplar. Apoi, fiecare dintre ei se retrage catre locul impresurat, unde sint inaltate steagurile de lupta, astfel incit dusmanii, care gindesc ca au fost infrinti si se pregatesc sa scape prin fuga, sint inselati si slabesc ordinea de bataie; in acel moment, razboinicii Cetatii Soarelui executa o miscare de invaluire pe aripi si inainteaza in coloane pe fiecare din partile laterale si recistigindu-si respiratia si forta, isi concentreaza focul artileriei asupra dusmanului, incit atunci cind lupta este reluata, in fata lor se afla o armata dezorganizata. Acesta este doar unul din viclesugurile pe care le detin. Sint de neinvins pentru orice muritor cu ajutorul acestor stratageme si inginerii. Tabara lor de lupta este fortificata dupa modelul Romanilor. Palisadele, corturile si fortificatiile cu ziduri de pamint si santuri, sint ridicate cu o uimitoare rapiditate. Cei care conduc activitatea muncitorilor, inginerilor si a utilajelor de transport, sint pregatiti exemplar si soldatii inteleg foarte bine utilitatea hirletului si toporului manuite de ei. Cinci, opt, sau zece lideri experti in strategie si modul de conducere a unei batalii, se consulta reciproc in ceea ce priveste desfasurarea armatei si isi comanda formatiunile de lupta in concordanta cu aceste hotariri luate in comun. Este in deprinderea lor, ca din aceste trupuri firave de copii, inarmati pentru lupta pedestra sau in rindul cavaleriei, sa modeleze soldati dirzi, gata sa lupte cu ferocitatea unor catalandri de lup, sau curajul unor pui de lei, ce au fost deprinsi cu gustul singelui. Si in timp de pericol, acestia se indreapta impreuna cu multe femei inarmate catre locuri sigure. Dupa batalie, femeile si copiii le alina durerile si retraiesc suferinta razboinicilor si-i urmeaza permanent, incurajindu-i cu imbratisari si cuvinte frumoase. Si cit de minunat este acest ajutor! Pentru acesti soldati, care trebuie sa se achite fata de datoria lor de viteji in ochii sotiilor si urmasilor, sa indure cu tarie toate loviturile si privatiunile razboiului, tocmai aceasta dragoste este cea care ii face invingatori. Ei, care ataca in primele valuri zidurile dusmanilor, ce primesc dupa lupta o coroana de iarba, ca simbol al onoarei si prezenti la spectacolele femeilor, aplauda zgomotos; soldatul acesta, care-i ofera ajutorul aliatului sau si primeste coroana civila din frunze de stejar; el, care ucide un tiran pentru a-i oferi armele sale ofranda in templu si primeste de la Hoh porecla faptelor sale; si toate aceste i se intimpla lui; in timp ce multi alti razboinici primesc cu totul altfel de coroane... Fiecare soldat calare, poarta o lance si doua pistoale bine calite, ceva mai inguste la capatul tevii, pe care le au atirnate la spatele seii. Si pentru a obtine aceste pistoale, duc cu ei barili din metalul pe care-l vor transforma mai tirziu in arme. Fiecare detine o sabie si un pumnal. Restul armatei, cei care formeaza trupele cu armament usor de infanterie, sint inarmati cu maciuci de metal. Pentru ca daca inamicul nu poate duce metalul pentru pistoalele sale si nu poate face sabii, arunca impotriva lui trupele usoare cu

maciuci pentru a le rupe rindurile si a-i arunca inapoi. De capatul acestor bite atirna doua lanturi in lungime de sase palme, ce se termina la capat cu doua bile de otel, iar cind acestea sint aruncate impotriva dusmanului, se invaluie in jurul gitului si-l trintesc la pamint; pentru a utiliza cu mai multa abilitate maciuca, ei nu tin friul in maini, in acest scop folosindu-se de picioare. Daca este posibil, fraiele sint racordate deasupra scarilor seii, capetele fiind legate cu bucle de coliere si nu direct de picioare. Bratarile scarilor sint astfel orientate, pentru a putea oferi posibilitatea miscarii rapide a fraului, astfel incit, ei trag sau slabesc capastrul cu o uimitoare rapiditate. Cu piciorul drept indreapta calul spre stinga, in timp ce cu piciorul sting il orienteaza catre dreapta. Acest secret nu le este cunoscut Tatarilor. Care desi conduc harnasamentul cu picioarele, sint atit de ignoranti incit intorc calul, il elibereaza sau il opresc, prin intermediul unui capat de lemn legat de fraie. Cavaleria usoara inarmata cu maciuci, este angajata in batalie inca din primele valuri, ei ii urmeaza o formatie inzestrata cu armuri grele organizata in rinduri strinse, sub forma unei falange,ce este inarmata cu lanci lungi, apoi vin arcasii, pentru serviciul carora este platit un pret exorbitant si sint obisnuiti sa lupte in linii ce trec unele peste altele, asemeni firelor unei tesaturi, unii alergind pentru a ajunge in frunte sa-si arunce sagetile in trupurile dusmanilor, altii retragindu-se pentru a pune sageata in arc. Au o formatie de lancieri care consolideaza linia bataliei si abia la sfirsitul luptei isi incearca pe dusmani ascutisul sabiilor. Dupa incetarea bataliei celebreaza triumful militar dupa obiceiul Romanilor, sau chiar intr-un mod mult mai grandios. Sint inchinate ofrande si rugaciuni de multumire lui Dumnezeu, iar apoi se prezinta in templu insusi generalul ce a obtinut victoria, in vreme ce poetii si istoricii, ce potrivit obiceiului au insotit expeditia, relateaza faptele de vitejie, pentru a fi inscrise in memoria urmasilor. Iar cel mai mare dintre ei, Hoh, incoroneaza generalul cu lauri si imparte daruri si onoruri celor mai valorosi dintre soldati, care sint scutiti pentru citeva zile de la indeplinirea obligatiilor publice. Dar aceasta dispensa nu este in niciun caz placuta pentru ei, din vreme ce nici macar nu cunosc ce este tihna, astfel incit isi dedica acest timp pentru a-si ajuta companionii. Pe de alta parte, cei care au fost infrinti prin propriile lor erori, sau au pierdut victoria, sint invinuiti; si cei care au intrat in batalie in primele rinduri, nu merita pentru nimic in lume sa scape de sub aripa mortii; facindu-se o exceptie doar in cazul in care intreaga armata cere indurare pentru vietile lor si fiecare ia asupra sa o parte din pedeapsa lor. Dar aceasta indulgenta este acordata in cazuri extrem de rare si doar atunci cind exista motive temeinice in favoarea lor. Iar cei care n-au acordat ajutor unui aliat sau prieten, sint batuti cu vergele. Cei care au nesocotit ordinile sint aruncati in custile fiarelor salbatice pentru a fi devorati de vii; ei sint inarmati doar cu un simplu bat pentru a infrunta leii si ursii si se va da dovada de bunavointa fata de ei doar in cazul in care vor invinge aceste bestii, lucru ce practic e imposibil de realizat. Statele ce au fost cucerite, sau cele ce se bucura ca au fost eliberate de sub dominatia straina sau a propriilor tirani, sint imediat organizate pe principiul proprietatii comune, toate bunurile particularilor fiind trecute in proprietatea publica si primesc garnizoane si magistrati din partea Cetatii Soarelui si incetul cu incetul, sint obisnuiti cu modul de organizare al cetatii suverane, cea care primeste si pe copiii noilor supusi, pentru a fi educati pe socoteala sa, fara niciun fel de contributie din partea acestora. Ar fi destul de dificil sa incerc sa relatez despre spioni si stapinii lor, despre

garzile, legile si ceremoniile lor, despre cei care sint atit din interiorul, cit si in afara Statului si a caror existenta va puteti imagina si singur ca este reala. Ei sint alesi inca din copilarie in functie de inclinatiile lor si de steaua sub care s-au nascut; si de aceea fiecare dintre ei actioneaza conform aptitudinilor naturale, executindu-si datoria cu placere si poate tocmai de aceea ireprosabil, pentru ca este rezultatul inzestrarii native. Si acelasi lucru il practica si in ceea ce priveste strategia, dar este la fel de valabil si in cazul celorlalte ocupatii. In oras exista o garda permanenta ce isi efectueaza rondul, atit pe timpul zilei, cit si pe timpul noptii; ei sint plasati la cele patru porti si in afara zidurilor celor sapte inele, pe balustrada zidurilor, in turnuri si in interiorul valurilor de pamint. Aceste locuri sint pazite in timpul zilei de femei, iar noaptea de barbati. Cel putin oamenii din garda pot obosi din cauza solicitarii atentiei permanente la supravegherea miscarilor trupelor inamice si pentru a preveni un atac prin surprindere, sint schimbati la intervale de trei ore, asa cum este impamintenit obiceiul si printre soldatii nostri. La asfintit, cind se aude sunetul si simfonia tobelor, sint repartizate garzile inarmate. Trupele de cavalerie si infanterie participa la competitii de vinatoare, care este privita ca un simbol al razboiului, practica jocuri si tin festivitati pe cimpiile din jurul cetatii. Apoi incepe sa cinte muzica si iarta cu mare generozitate ofensele si vinovatiile din trecut ale fostilor inamici si dupa victorie se intorc catre ei plini de bunavointa si prietenie, daca s-a decretat ca trebuie sa le distruga zidurile cetatilor si sa le fie lasata lumina vietii. Toate acestea se intimpla in aceeasi zi in care este dobindita victoria, iar dupa aceea niciodata nu inceteaza sa-i copleseasca pe invinsi cu atentii si favoruri, pentru ca ei spun in general ca aici n-ar trebui sa existe lupte, cu exceptia celor date pentru ca invingatorii sa nu-i parasasca pe cei cuceriti. Daca exista dispute intre ei, ce implica injurii sau alte chestiuni de acest gen (iar pe acestea ei de abia de le ia in considerare, cu exceptia celor ce tin de onoare), magistratii pedepsesc in secret cu mare asprime pe cei care s-au lasat coplesiti de furie si purtati de ea, au provocat daune prin actiunile lor. Daca ei vor astepta pina ce se va lua decizia inceperii bataliei, vor avea prilejul sa isi descarce furia asupra dusmanului, iar cei care se arata a fi cei mai cutezatori prin faptele lor de vitejie, sint considerati a fi aparat cel mai bine cauza dreptatii in lupta, iar ceilalti, cei care au cazut in lupta, sint considerati pedepsiti pe drept de catre justitia divina. Cu toate acestea, nu le este permisa lupta individuala, intrucit dreptatea este atributul tribunalelor si pentru ca o cauza injusta, devine aparent justa, atunci cind cei mai multi dintre aparatorii cauzei juste mor in lupta si cei care sint aparatorii pretinsi ai adevarului se arata a fi cei mai buni. G.M. Asta este valabila cita vreme aceasta sciziune nu capata asemenea amploare, incit sa aduca atingere patriei si cita vreme nu exista aici nici cel mai mic germen din care sa nasca amenintarea izbucnirii unui razboi civil, asa cum ni se arata din exemplul Atenei sau Romei antice. Dar acum, te rog sa-mi relatezi ceva despre preocuparile lor si chestiunile aflate in directa conexiune cu acestea. Capt. Cred ca ai aflat deja ceva despre organizarea lor militara si despre viata agricola si pastorala si modul in care sint practicate in comun, si ca cei considerati a avea onoarea nobiliara de prim rang in acest stat, sint familiarizati cu toate aceste cunostinte. Cei care sint cei mai indeminatici in cele mai multe dintre arte, sint considerati a fi superiori acestora si sint separati, pentru a preda

acele arte in care exceleaza. Ocupatiile care necesita cel mai mult efort fizic, ca mestesugul metalelor si munca in constructii, sint considerate a fi cele mai admirabile printre ei. Nimeni nu refuza aceste meserii, pentru ca abilitatile lor sint cunoscute inca din timpul copilariei si se tine seama de asta, in momentul in care are loc distribuirea indatoririlor, astfel incit nimeni sa nu indeplineasca o sarcina care l-ar putea vatama. Ocupatiile ce impun mai putina munca, sint distribuite femeilor. Se asteapta de la ele ca toate sa stie sa inoate si din acest motiv, canalele de apa din exteriorul zidurilori si cele din interiorul cetatii ce ajung pina la fintini, sint indiguite cu valuri inalte de pamint. Se ocupa mai putin cu activitati comerciale, dar cu toate acestea cunosc valoarea banilor si ii ia in considerare pentru utilitatea lor in cazul ambasadorilor si exploratorilor pe care-i au si carora moneda le furnizeaza mijloacele de intretinere in lumea din exterior. In Statele lor sosesc negustori din toate partile lumii, care cumpara bunurile pe care cetatea le produce in exces. Locuitorii Cetatii Soarelui refuza sa ia banii, dar primesc in schimbul lor acele produse de import care le sint necesare si pe care uneori trebuie sa le cumpere in monede; iar cetatenii mai tineri ai Cetatii Soarelui se amuza copios, atunci cind vad ca pe acele mici piese de metal primesc in schimb o cantitate atit de mare de bunuri. Insa cei mai in virsta nu rid deloc; mai mult inca, ei sint pe buna dreptate contrariati, aratindu-se destul de ostili in fata acestei imagini ce se desfasoara sub ochii lor, in care Statul ajunge in situatia de-a putea fi corupt prin imprumutul obiceiurilor acestor straini, ce pot aduce in mijlocul lor deprinderi vicioase si mult detestata institutie a sclaviei. Tocmai de aceea, afacerile sint incheiate in exteriorul portilor unde sint vindute acele obiecte care le-au luat ca prada de razboi, sau le pastreza pentru a sapa santurile cetatii, ori pentru alte munci grele efectuate in afara cetatii; si din aceste ratiuni trimit intotdeauna patru grupuri de soldati pentru a pazi cimpurile si a supraveghea muncitorii. La iesirea din cetate, drumul este imprejmuit cu ziduri inalte de ambele parti, conducind catre mare; astfel ca bunurile pot fi carate cu destula usurinta, iar strainii nu pot intilni nicun fel de dificultati in drumul lor. Sint draguti si politicosi fata de strainii, acestia sint gazduiti timp de trei zile pe socoteala publica; dupa ce si-au spalat prima data picioarele; au obiceiul de-a le arata cetatea si le acorda onoarea de a le oferi un scaun la masa publica si la cea a Consiliului; si aici exista oameni pregatiti in acest sens, care au datoria sa-i serveasca si sa-i pazeasca pe oaspeti. Iar daca strainii manifesta dorinta de-a deveni cetateni ai Statului, ei sint mai intii supusi la probe, fiind trimisi timp de o luna pentru a munci la o ferma in exteriorul zidurilor si o alta luna in cetate; si abia apoi se ia hotarirea cu privire la ei, fiind admisi in cadrul unor ceremonii, dupa ce mai intii este depus juramintul de credinta. Agricultura este ocupatia cea mai prezenta in mijlocul lor; nu exista aici nicio palma de pamint care sa nu fie cultivata si in acest sens sint facute observatii asupra celor mai favorabile vinturi si stelele, sub auspiciile carora sint executate lucrarile. Cu exceptia celor citiva care ramin in interiorul cetatii, toti ceilalti ies la munca cimpului in afara zidurilor, inarmati si insotiti de flamuri, in timp ce sint acompaniati de sunetul tobelor si trompetelor, pentru a executa araturile, insamintarile, sapatul si plivitul plantelor, pentru a culege strugurii si fructele; si pun totul in ordine, indeplinindu-si sarcinile in numai citeva ore si cu multa atentie. Ei utilizeaza carute prevazute cu pinze, care sint purtate inainte de vint, chiar si atunci cind directia din care bate este potrivnica, prin inventia unui

minunat mecanism, ce permite reorientarea directiei prin intermediul introducerii unor roti interioare in cele deja existente. Si atunci cind nu adie nicio pala de vint, un animal trage o caruta de mari dimensiuni, oferind o imagine destul de interesanta. Garzile inarmate de pe cimp se misca tot timpul incolo si incoace, executind intotdeauna o intoarcere foarte precisa. Ei nu utilizeaza gunoiul de grajd de la animale pentru a ingrasa terenul, gindind ca daca fructele string ceva din aceasta putreziciune, atunci cind vor fi mincate, vor determina o scurta si nenorocita subzistenta, asa cum acele femei care se dau cu rosu pe obraji pentru a se face frumoase, datorita lipsei de exercitii dau nastere unor urmasi debili. Din aceasta pricina ei nu urmeaza exemplul nostru de-a ingrasa pamintul, dar il sapa bine si utilizeaza remedii secrete, astfel ca fructele cresc mai repede si recolta este mai mare decit la noi si nici nu se intimpla ca ea sa fie distrusa. Toate aceste cunostinte se gasesc inscrise intr-o carte numita Georgicele [ poeme rurale continind regulile de cultivarea pamintului Virgilius]. Este cultivata suprafata de pamint necesara pentru a satisface nevoile cetatii, restul fiind utilizat pentru pasunarea vitelor. Sint deosebit de priceputi in cresterea animalelor, detin mari turme de vite, oi, dar in acelasi timp cresc cai si caini, iar animalele domesticite sint pretuite si respectate in cel mai inalt grad printre ei, asa cum erau apreciate in timpurile din vechime, pe vremea lui Abraham. Animalele sint astfel dresate, incit sa stea in perechi, pentru a se inmulti mai usor. Pe zidurile cetatii sint minunate reprezentari de vite, cai si oi si alte specii de animale. Ei nu se folosesc de iepe pentru a scoate caii afara pentru a se prasi, ci ii tin impreuna permanent intr-un loc imprejmuit, special amenajat in interiorul fermelor de la cimp. Si acest lucru se petrece atunci cind observa ca este timpul propice, ce le e aratat de constelatia Sagetatorului aflata in conjunctie favorabila cu planetele Marte si Jupiter. In cazul vitelor observatia este facuta asupra constelatiei Taurului, iar in cazul oilor asupra constelatiei Berbecului si asa mai departe. Sub constelatia Pleiadelor, cirdurile de gaini, de rate, de giste, sint duse de femei in exteriorul zidurilor la ferme, pentru a se reproduce. Si femeile indeplinesc aceasta sarcina numai atunci cind simt ca acest lucru este dorit de ele. Si ele sint la fel asezate, intr-un loc inchis, unde pregatesc brinza, untul si smintina. Aici sint preparate clapoane, fructe, si alte bunatati de acest gen, a caror reteta este tinuta intr-o carte numita Bucolicele [Pastoralele]. Ei au toate bunurile in abundenta, de cind fiecare dintre ei lucreaza cu silinta si devotament, iar activitatile lor sint reduse si profitabile. Sint blinzi si ascultatori, iar acela dintre ei care dau dovada de cea mai multa imaginatie in indeplinirea celorlalte datorii de acest gen, este numit de ei rege. Deoarece ei spun ca acesta este numele cuvenit liderilor si el nu poate fi intrebuintat in cazul persoanelor ignorante. Este minunat sa poti vedea atitia barbati si femei ce marsaluiesc impreuna ca un singur corp si intotdeauna aflati in totala supunere fata de vocea regelui lor. Nici nu il privesc cu adversitatea de care noi dam dovada, pentru ca ei cunosc, ca desi este aflat deasupra tuturor, el este pentru toti tatal si fratele lor. Intretin dumbrave si paduri pentru animalele salbatice pe care adeseori le vineaza. Stiinta navigatiei este considerata printre ei una dintre cele mai nobile ramuri ale

cunostintelor omenesti, detin plute si trireme cu ajutorul carora strabat intinderea apelor fara ajutorul vislasilor sau vintului, ci prin intermediul unei inventii extraordinare. Celelalte tipuri de vase pe care le detin se deplaseaza cu ajutorul vintului. Poseda cunostintele adevarate asupra stelelor, fluxului si refluxului mareelor Oceanului. Navigatia este realizata din dragostea de-a cunoaste toate celelalte natiuni, tari si lucruri ce exista sub soare. Nu lezeaza pe nimeni si nu se afisaza ofensator in fata nimanui, iar razboiul este declansat doar atunci cind sint provocati. Ei afirma ca in timp, intreaga planeta se va trezi din acest somn al ratiunii si va incepe sa traiasca in concordanta cu aceste nobile conventii ce le apartin lor, tocmai de aceea, cauta permanent sa descopere daca poate fi pe aici o natiune ale carei reguli de viata sa fie mai bune si mai valoroase si ce merita sa fie acceptate, altele decit se regasesc la celelalte natiuni. Ei admira institutiile Crestinismului si cauta sa inteleaga viata apostolica ce exista printre ei, dar si in mijlocul nostru. Au incheiat tratate cu Chinezii si multe alte natiuni, atit insulare cit si continentale, ca Siam si Calcuta, pe care tocmai acum se pregatesc sa le exploreze. Mai mult decit atit, ei detin focul artficial folosit in bataliile pe mare si uscat si multe alte secrete strategice. De aceea sint aproape intotdeauna invingatori. G.M. Acum ar fi incintator sa aflam cum se alimenteaza, ce mincaruri si bauturi folosesc, in ce mod traiesc si care este durata lor de viata Capt. Hrana lor consista in carne, unt, brinza, miere, legume si vegetale de diferite feluri. La inceput ei au fost ostili uciderii animalelor, pentru ca li se parea un obicei crud; dar apoi au gindit ca la fel de cruda este si distrugerea plantelor, care au o parte a sensibilitatii simturilor si au constatat ca vor pieri de foame daca nu vor ingadui o actiune inadmisibila, imposibil de justificat, de dragul uneia pe deplin justificabila; astfel ca astazi maninca cu totii carne. Cu toate acestea nu ucid cu placere animale precum vitele si caii. Ei remarca diferenta dintre alimentele valoroase si cele daunatoare, primejdioase pentru organism si in acest scop au dezvoltat stiinta medicinei. Intotdeauna schimba alimentatia. Prima data maninca carnea, apoi pestele, dupa care se reintorc la carne si in acest fel nu tulbura sau slabesc niciodata organismul. Cei mai in virsta utilizeaza alimentele mai usor digerabile si toate acestea intr-o singura masa pe zi, mincind doar putin din fiecare meniu. In general, masa este servita de doua ori pe zi, iar pentru copii sint patru mese, pentru a putea satisface necesitatile organismului lor in crestere. Virsta la care ajung in mod obisnuit este 100 de ani, dar adesea ajung pina la 200 de ani. In ceea ce priveste bauturile, sint extrem de moderati. Vinul nu intra in alimentatia tinerilor pina nu au implinit zece ani, exceptindu-se situatia in care starea organismului lor necesita acest lucru. Dupa aceasta virsta intra in mod regulat in alimentatia lor, dar si a femeilor, insa este diluat cu apa, doar cei in virsta de peste cincizeci de ani il folosesc in cantitati mici sau fara apa. Maninca alimentele cele mai sanatoase, adaptate in functie de virsta lor. Gindesc ca nu este nimic daunator care sa vina de la Dumnezeu, exceptie facind doar cazul in care se face abuz si sint folosite in cantitati mai mari decit este necesar. Din acest motiv se hranesc vara cu fructe, pentru ca ele sint apatoase, zemoase si racoritoare si in acest fel este neutralizata caldura si uscaciunea verii, in timpul iernii folosesc alimente uscate, iar toamna maninca

struguri, intrucit ei au fost daruiti de Dumnezeu pentru a alunga tristetea si melancolia; utilizeaza deasemenea, intr-o mare masura aromele si parfumurile. Dimineata, in momentul in care se trezesc, isi piaptana parul si se spala pe fata si maini cu apa rece. Apoi mesteca cimbru, chimen, patrunjel si isi freaca mainile cu aceste plante. Cei mai in virsta ingenunchiaza cu fata indreptata spre rasarit si rostesc o scurta rugaciune, dintre cele lasate de Isus Christos noua. Dupa asta, o parte se indreapta catre sala de mese pentru a servi pe cei in etate, unii merg sa danseze, in timp ce altii se duc sa-si indeplineasca datoria fata de Stat. Mai tirziu, o parte dintre ei se intilnesc la conferinte, apoi in templu si la exercitiile fizice. Apoi, pentru o vreme, se aseaza jos intr-o pauza de odihna, iar dupa o scurta perioada de timp, urmeaza sa ia din nou masa. Printre ei nu sint cunoscute, guta mainilor sau picioarelor, guturaiul, sciatica, colicile, meteorismul, respiratia dificila. Pentru ca aceste afectiuni sint cauzate de indigestii si acumularea de gaze in stomac, iar prin cumpatare si exercitiile fizice, ei inlatura orice spasm sau umoare. De aceea este extrem de rusinos pentru ei, sa fie vazuti vomitind sau expectorind, deoarece spun de obicei, ca acestea sint semnele ce indica, fie lipsa de exercitii fizice datorata rusinoasei trindavii, fie o stare de euforie bahica datorata sfintei lacomii. Ei sufera mai curind de spasme uscate, dar le combat cu o multime de fructe zemoase, apetisante. Febra este combatuta cu lapte si bai fierbinti, dar si prin exercitii graduale si viata linistita in mijlocul naturii, oferita de locuintele din exteriorul cetatii. Afectiunile produse de murdarie sau nerespectarea masurilor de igena nu le sint cunoscute, deoarece obisnuiesc sa faca bai in vin si sa isi unga corpul cu uleiuri aromate, iar prin transpiratia abundenta din timpul exercitiilor fizice, sint eliminati din organism vaporii otravitori ce viciaza singele si maduva. In rindul lor sint putine cazuri de tuberculoza, pentru ca ei nu transpira la piept, dar nu s-au intilnit niciodata cazuri de astm, care necesita un mediu ambiant incarcat de umiditate si persoane supraponderate. Febra puternica este tratata cu mici inghitituri de apa rece cu miros placut, cu paine si brinza, insotind cu muzica si dansuri timpul afectat perioadei de refacere din timpul somnului. Febra de gradul trei este tratata prin luarea de singe, cu purgative din revent, sau prin frectii cu macerate din plante similare, ori cu apa in care au fost macerate radacini de plante, cu purgative si plante cu proprietati vezicante, iritative. Insa sint destul de rare cazurile in care sint folosite medicamentele purgative. Febra care se repeta la fiecare patru zile este combatuta usor, luind brusc prin surprindere bolnavul nepregatit si prin intermediul unor plante care produc efecte contrare umorilor febrei. Toate aceste secrete mi le-au spus impotriva vointei lor. Depun un efort considerabil sa trateze frigurile de durata, cele de care se tem cel mai mult si nazuiesc sa le infringa cu ajutorul observatiilor stelelor si a plantelor si prin rugaciunile inchinate lui Dumnezeu. Fierbintelile recurente la fiecare cinci, sase, opt, sau mai multe zile, nu se vor intilni niciodata in lipsa umorilor grele. Utilizeaza in mod frecvent baile si au chiar unele cu apa calda termala, dupa obiceiul Romanilor si la fel cunosc si intrebuintarea uleiurilor de masline. Au descoperit deasemenea multe tratamente secrete pentru a conserva curatenia si sanatatea. Pe alta parte, depun eforturi considerabile sa descopere un remediu pentru epilepsie, cea care le provoaca destul de frecvent necazuri. G.M. Inca o dovada ca aceasta maladie este extrem de problematica, pentru ca si

Hercules, Scotus, Socrates, Callimachus si Mahomed au suferit de ea. Capt. Ei o tamaduiesc prin mijlocirea rugaciunilor inaltate spre ceruri, incercind sa mareasca rezistenta organismului prin intermediul unor acizi, cu exercitii fizice planificate si cu paine cu brinza grasa, presarata cu faina de griu. Sint foarte priceputi la pregatirea mincarurilor si pun condimente, miere, unt, si multe alte tipuri de mirodenii ce consolideaza organismul si mai atenueaza din mirosul si taria lor cu ajutorul acizilor, astfel ca ei nu vomita niciodata. Nu folosesc baturile reci cu ghiata, nici bauturile calde din compusi preparati de oameni, asa cum fac Chinezii; pentru ca nu sint de niciun ajutor impotriva umorilor corpului, bazate pe caldura naturala ce o asimileaza organismul prin intermediul apei; dar intaresc corpul cu usturoi pisat, cu otet, cu cimbru salbatic, cu menta si cu busuioc, pe timpul verii sau in timpul sarcinilor speciale. Cunosc secrete ce permit reinoirea vietii dupa virsta de saptezeci de ani, pentru a-i ridica pe acesti oameni din nefericire, iar asta o fac cu placere si e adevarat, cu o minunata arta. G.M. Pot spune ca pina acum n-ai relatat nimic privitor la stiintele si magistratii lor. Capt. Fara indoiala ca am facut asta. Dar deoarece esti asa de curios, voi adauga mai multe. Cind este luna noua si luna plina, aici este convocat un Consiliu dupa efectuarea unui sacrificiu. In acest Consiliu sint admisi toti cei care au implinit virsta de douazeci de ani si fiecare este intrebat separat, sa spuna care sint neajunsurile in Stat si care sint asteptarile supusilor, care dintre magistrati si-a indeplinit datoria corect si care a gresit. Apoi, dupa opt zile sint convocati toti magistratii, adica in primul rind Hoh si impreuna cu el Puterea, Intelepciunea si Dragostea. Fiecare dintre ultimii trei magistrati are sub el alti trei magistrati, insumind in total treisprezece magistrati si ei gindesc asupra problemele artelor aflate in legatura cu specificul fiecaruia dintre ei: Puterea, chestiunile razboiului; Intelepciunea, problemele stiintelor; Dragostea, afacerile legate de hrana, vesminte, educatie si demografie. Sefii trupelor, care sint capitani ai unor detasamente de zece, cincizeci, sau o suta de oameni, se intrunesc la rindul lor, intii femeile, urmate de barbati. Ei discuta despre acele chestiuni legate de bunastarea si fericirea Statului si aleg magistratii dintre acei care au fost deja numiti in Marele Consiliu. In acest mod se intilnesc in fiecare zi, urmind ca Hoh impreuna cu ceilalti trei principi sa rectifice, sa confirme si sa execute, problemele care au fost inaintate in sarcina lor, ca hotariri luate in alegeri; de celelalte chestiuni esentiale se ingrijesc ei insisi. Nu folosesc sortii, pina cind nu sint cu totul nesiguri cum sa decida, neputindu-se astfel ajunge la un rezultat. Cei opt magistrati aflati in subordinea lui Hoh, Puterea, Intelepciunea si Dragostea, sint schimbati in conformitate cu vointa cetatenilor, dar primii patru nu sint niciodata schimbati; asta se petrece numai in cazul in care s-au sfatuit intre ei si ajung la concluzia ca trebuie sa se retraga din demnitate in favoarea unui altuia, care este cunoscut printre ei a fi mai intelept, mai renumit si cu atit mai apropiat de perfectiune. Si apoi ei sint socotiti cu atit mai supusi si respectabili, intrucit ofera din toata inima aceste functii unor oameni mai intelepti si sint instruiti de ei. Oricum, aceste lucruri se intimpla foarte rar. Principalii conducatori ai stiintelor -

cu exceptia Metafizicii, care este reprezentata de insusi Hoh, cel care este arhitectul tuturor stiintelor, guvernind asupra tuturor- sint anexati Intelepciunii. Este un lucru umilitor ca Hoh sa fie nestiutor in orice chestiune posibila. Sub autoritatea Intelepciunii se afla Gramatica, Logica, Fizica, Medicina, Astronomia, Astrologia, Geometria, Cosmografia, Muzica, Perspectiva, Aritmetica, Poezia, Retorica, Pictura, Manufactura, Pastoritul, Monetaria. G.M. Ce poti spune despre judecatorii lor? Capt. Acesta este un punct pe care tocmai m-am gindit sa-l explic. Fiecare este judecat de primul sef din domeniului sau de activitate. Astfel toti sefii de meserii sint judecatori. Pedepsele ce le ordona ei sint: contumacia, biciuirea publica, blamarea publica, pierderea dreptului de-a se aseza la masa publica; excluderea din biserica si excluderea din compania femeilor. Cind este cazul unei mari injurii, pedeapsa este moartea; legea generala, sub care se afla toti cetatenii cetatii, este cea a talionului, conform principiului "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", recurgindu-se la represalii direct proportionale cu daunele produse. Daca ofensa este deliberata, hotarirea este luata de Consiliu. Cind exista o neintelegere, sau un conflict, ce ia nastere involuntar, neintentionat, pedeapsa este diminuata; cu toate acestea, sentinta nu este schimbata de judecatori, ci de triumvirat, care oricum ii va remite cazul lui Hoh, cel care va lua hotarirea, iar aceasta va fi luata, nu in contul justitiei, ci din milostenie, pentru ca Hoh este imputernicit sa acorde iertarea. Aici nu exista prizonieri, cu exceptia unui turn in care sint inchisi inamicii razvratiti si nu exista nici o formulare specifica continind declaratiile scrise ale unui caz, ceea ce noi numim in general proces. Dar invinuirea si marturia sint facute in prezenta unui judecator si a Puterii; persoana acuzata pledeaza in apararea sa si este imediat achitata sau condamnata de judecator, iar daca apeleaza la triumvirat, in ziua urmatoare primeste sentinta achitarii sau condamnarii. In cea de-a treia zi este eliberata prin clementa si marinimia lui Hoh, sau primeste rigoarea inviolabila a sentintei sale. O persoana acuzata este reconciliata cu martorii si acuzatorii ei, se imbratisaza si se saruta in public - asta cum s-ar spune, ca un bolnav este obisnuit sa ia cu placere medicamentul amar prescris bolii sale. Nimeni nu este ucis sau omorit cu pietre, in afara de cazul cind este inmanat cetatenilor, iar acuzatorul si martorii sint cei care vor arunca primii cu pietre. Nu au calai si lictori de teama ca s-ar putea ca Statul sa prabuseasca in ruina. Alegerea pedepsei cu moartea este lasata in seama celorlalti cetateni, cei care dupa ce au implinit sentinta, baga intr-un sac ramasitele lipsite de viata ale condamnatului si le dau foc in prezenta incitatorilor si predicatorilor mortii prezenti aici pentru a povatui multimea cu privire la alegerea celei mai bune metode de executie a condamnatului. Cu toate acestea, intrega natiune deplinge moartea lor si adreseaza rugaminti fierbinti lui Dumnezeu ca sa poata fi alinata mihnirea ce ar putea fi pricinuita ingerilor sai de taierea unui membru nefericit al Statului. Anumiti ofiteri vorbesc celui condamnat si incearca sa-l convinga cu ajutorul argumentelor, pina cind si condamnatul insusi accepta sentinta pedepsei cu moartea ce-a fost trecuta asupra sa, dar exista si alte cazuri in care condamnatii nu se impaca cu ideea mortii. Dar daca a fost comisa o crima impotriva libertatii republicii, sau impotriva lui Dumnezeu sau a magistratilor

supremi, ea este condamnata imediat, fara nici cea mai mica urma de mila. Si doar aceste crime sint pedepsite cu moartea. Cel condamnat la moarte este constrins sa declare in fata cetatenilor, pios si cu exactitate, ratiunile pentru care el nu merita moartea si deasemenea, trebuie sa arate crimele celor care ar trebui sa fie condamnati la moarte in locul sau, iar mai departe sa indice greselile facute de magistrati in judecarea cazului sau. Si pe linga acestea, daca ar rosti adevarul catre acele persoane in fata carora el se apara, ar trebui sa expuna si motivele pentru care ceilalti acuzati merita o pedeapsa mai mica decit el. Si daca prin argumentele sale cistiga procesul, el este trimis in exil si se impaca cu Statul cu ajutorul rugaciunilor si sacrificiilor si prin modul sau exemplar de viata din viitor. Persoanele numite de acuzati nu sint supuse la torturi, dar in schimb sint avertizate. Vinovatiile, ca slabiciunea si ignoranta, sint pedepsite doar cu blamarea publica si cu obligatia de-a continua sa fie socotiti invatacei in fata legii si a acelei discipline aflata sub stiintele sau artele impotriva carora se considera ca au gresit. Si toate aceste lucruri sint respectate reciproc de fiecare dintre ei, deoarece ei par sa fie cu adevarat membrii ai unuia si acelasi corp. Mai departe, am dorit sa cunosc daca este posibil ca o persoana care a incalcat legea, fara a astepta sa fie acuzata, sa ia din propria sa initiativa decizia de-a se acuza ea insasi inaintea unui magistrat si sa ceara sa fie amendata; daca o persoana eliberata de sub pedeapsa unei crime secrete, intrucit nu a fost acuzata public de o astfel de crima, pedeapsa sa poate fi comutata intr-o alta. Sint luate masuri speciale astfel incit nimeni sa nu poata inventa calomnii, acuzind pe nedrept o persoana, iar daca acest lucru se intimpla, pedepsesc aceste incalcari potrivit legii talionului. Deoarece intotdeauna se deplaseaza si isi desfasoara activitatea in mijlocul comunitatii, sint ceruti cinci martori pentru condamnarea unei persoane acuzata ca a incalcat legea. Daca insa cazul se infatisaza a fi altfel decit este prezentat, dupa ce au fost avertizati asupra pedepsei ce-i asteapta sint eliberati, insa nu inainte de-a fi obligati sa depuna un juramint solemn, ca o garantie a unei bune conduite. Ori daca este acuzat a doua sau a treia oara, pedeapsa ramasa este sporita prin declaratiile a doi sau trei martori. Au doar citeva legi, foarte scurte si clare, ce sint inscrise pe o tablita atirnata intre coloane la usa templului. Si doar pe o singura coloana poate fi vazuta descrierea esentei tuturor lucrurilor scrise in citeva versuri de o mare intelepciune, in stilul succint al Metafizicii - si anume, esenta lui Dumnezeu, substanta ingerilor, a lumii si a stelelor, fiinta omului, a credintei si a virtutii. Definitiile tuturor virtutilor sint schitate aici, in locul ce se afla si tribunalul unde sint asezati judecatorii tuturor virtutilor. Definitia unei virtuti este scrisa sub acea coloana sub care sta judecatorul ei, iar in momentul in care pronunta verdictul, el rosteste astfel: "O fiule, tu ai pacatuit impotriva acestei definitii sacre a caritatii, sau a generozitatii, sau a altei virtuti, in functie de caz. Si dupa discutarea legalitatii hotaririi, condamna acuzatul pentru crima facuta - dupa cum este cazul - pentru calomnie, deznadejde, mindrie, ingratitudine, indolenta, etc. Sentintele sint date in conformitate cu adevarul si faptele de care se face vinovat acuzatul, iar scopul lor este unul corectiv amintind mai mult de clementa decit de o pedeapsa reala. G.M. Acum cred a sosit vremea cind ar trebui sa-mi spui ceva despre preotii, sacrificiile, religia si credinta lor. Capt. Preotul suprem este Hoh si este de datoria tuturor magistratilor superiori sa ierte pacatele. De aceea, cetatenii intregului Stat isi marturisesc pacatele in fata

magistratilor, printr-o confesiune secreta, - asa cum se intimpla si la noi, care le purifica sufletul si ii invata care sint acele lucruri rele si daunatoare oamenilor. Apoi, insisi magistratii sacri isi marturisesc pacatele sefilor supremi, iar acestia la rindul lor isi spovedesc greselile unul altuia, desi nu este numit in mod special niciunul dintre ei pentru a impartasi vinile cele mai grave si pe cele ce pot aduce atingere Statului. Triumvirii isi marturisesc pacatele lui Hoh insusi, care recunoaste imediat pe cele primejdioase Statului si le acorda ajutorul oferindu-le remediile potrivite. Apoi, ofera sacrificii si se roaga lui Dumnezeu. Inainte de asta, el marturiseste greselile in prezenta lui Dumnezeu, in mod public, in fata intregii multimi prezente in templu, deasupra altarului, de atitea ori cit considera ca este necesar pentru ca aceste greseli sa fie corectate. Cu toate acestea, niciun pacatos nu va fi chemat dupa numele sau. In acest chip ei absolva cetatenii cetatii de greselile lor, povatuindu-i astfel, incit sa se poata pazi de pacatele de genul celor mentionate mai sus. Dupa aceasta sint oferite ofrande lui Dumnezeu, pentru ca Statul sa fie iertat si eliberat de pacatele supusilor sai si sa-i invete sa apere in viitor, pentru a putea evita repetarea greselilor. O data, in fiecate an, sefii preotilor fiecaruia din Statele subordonate, isi recunosc pacatele in fata lui Hoh. In acest fel ei nu ignora greselile provinciilor, ci cit mai curind posibil ii absolva de pacate, inlaturindu-le din mijlocul lor, prin toate remediile umane si divine. Jertfele sint conduse in aceasta maniera: Hoh intreaba cetatenii care dintre ei doreste sa se ofere el insusi, de bunavoie, minat doar de dragostea fata de semenii sai, drept ofranda inchinata lui Dumnezeu. Cel ce se ofera jertfa este asezat pe o masa, ceremonia fiind insotita de rugaciuni ridicate spre slava lui Dumnezeu; mai apoi, masa este atirnata intr-un mod uimitor prin intermediul a patru fringhii, trecute prin patru cordoane, atasate de un palan solid in domul cel mic al templului. Implinite toate acestea, isi inalta glasurile catre Dumnezeu cersind indurarea, astfel incit sa fie acceptata jertfa, nu a unui animal salbatic, asa cum se intimpla in cazul necredinciosilor, ci a unei fiinte umane. Apoi Hoh ordona ca funiile sa fie trase si sacrificiul este fixat sus, in centrul micului dom si aici se inchina el insusi, cu cele mai fierbinti rugi. Mincarea ii este oferita printr-una din ferestre, de preotii care locuiesc in jurul domului, dar ii este permis sa manince doar foarte putin, pina cind a platit pentru toate pacatele Statului. Cu rugaciuni si post isi inalta glasul catre Dumnezeul cerurilor ca sa poata fi acceptata jertfa sa benevola. Si dupa douazeci sau treizeci de zile, fiind domolita minia lui Dumnezeu, sacrificiul devine preot, sau uneori, desi asta se intimpla foarte rar, se reintoarce pe pamint prin intermediul unui drum exterior folosit de preoti. Intotdeauna dupa ceremonie acest om este tratat cu o mare bunavointa si cu cea mai inalta onoare, din considerentul ca el s-a oferit de bunavoie mortii de dragul tarii sale. Dar Dumnezeu nu pretinde moartea supusilor sai. Preotii in jurul virstei de douazeci si patru de ani aduc laude numelui lui Dumnezeu din locul destinat lor, ce se afla situat in virful templului. Rugaciunile si imnurile de glorie se inalta in mijlocul noptii, la amiaza, la rasaritul si apusul soarelui, pentru a face cunoscut numele sau; isi inalta cintecele de slava de patru ori pe zi in prezenta lui Dumnezeu. Este deasemenea, in sarcina lor, sa observe stelele si sa noteze cu ajutorul astrolabului miscarea lor si influenta asupra lucrurilor omenesti si sa descopere secretul sub care se ascunde puterea lor. Astfel ei cunosc in ce parte a pamintului si care sint schimbarile care s-au petrecut, sau urmeaza a se produce

si care este momentul cind au avut loc acestea si cauta sa descopere daca lucrurile sint asa cum ei le inteleg. Ei fac o nota de predictii, adevarate si false, astfel incit sa poata fi capabili ca plecind de la experienta, sa faca predictiile cit mai corect. Mai mult decit atit, preotii determina care sint orele aflate sub cele mai bune auspicii pentru procrearea urmasilor si zilele pentru semanat, secerat si culesul viilor si locul lor este acolo unde se afla ambasadorii, mediatorii si realizeaza conexiunea dintre oameni si Dumnezeu. Si din rindurile lor este ales de cele mai multe ori Hoh. Ei scriu tratate savante si cerceteaza atent in interiorul stiintelor. Ei nu coboara niciodata, cu exceptia mesei de prinz si a celei de seara, astfel ca substanta din capul lor nu se coboara la nivelul stomacului si ficatului. Doar foarte rar si asta doar pentru a indeparta raul produs de izolare, poarta conversatii cu femeile. In zile anume stabilite, Hoh urca pentru a se afla alaturi de ei si impreuna delibereaza in legatura cu chestiunile investigate recent, pentru beneficiul Statului si al tuturor natiunilor de pe pamint. Jos in templu, se afla intotdeuna un preot care sta linga altar si se roaga pentru oameni, iar la sfirsitul fiecarei ore este inlocuit de un altul, asa cum se obisnuieste si in rugaciunile solemne, ca preotii sa fie schimbati la fiecare patru ore. Si aceasta metoda de inchinare ei o numesc rugaciune perpetua. Dupa fiecare masa ei aduc multumiri lui Dumnezeu. Apoi cinta faptele de glorie ale eroilor Crestinilor, Evreilor si Gentililor [termen ce desemneaza toate celelalte natiuni de alta origine. n.t] si pe cei apartinind tuturor celorlalte natiuni si acesta este un lucru minunat. Este un lucru adevarat, pentru ca aici nimeni nu pizmuieste pe cineva. Ei ridica imnuri inchinate Dragostei, Intelepciunii si tuturor celorlalte virtuti si asta o fac sub indrumarea guvenatorului fiecareia dintre aceste virtuti. Fiecare alege femeia pe care o iubeste cel mai mult si impreuna danseaza pentru antrenament sub peristiluri, dupa toate regulile bunei cuvinte si plini de demnitate. Femeile poarta parul lor lung avind toate suvitele rasucite si legate cu o funda in crestetul capului, iar in infasurarea lui lasa sa cada libera o bucla. Barbatii poarta o singura bucla, restul parului din jurul capului fiind taiat. Poarta imbracaminte usoara si au o palarie rotunda putin mai mare decit marimea capului lor. Pe cimp poarta o sapca, dar acasa fiecare foloseste o bereta alba, rosie, sau de alta culoare, in functie de profesia, sau ocupatia sa. Magistratii se disting prin dimensiunile acestor palarii care sint mult mai mari, oferindu-le un aspect impunator. Cind soarele intra in cele patru puncte cardinale ale cerurilor, aici sint tinute mari festivitati, asta se intimpla atunci cind intra in constelatiile Cancer, Balanta, Capricorn si Taur. Cu aceste ocazii ei ofera publicului spectacole splendide, unele savante, altele comice. Deasemenea celebreaza printr-un festival fiecare luna plina sau luna noua si la fel se intimpla la aniversarea fondarii cetatii si in zilele in care obtin victoria in razboi, sau obtin rezultate de exceptie. Festivitatile incep pe muzica vocilor femeilor, insotita de zgomotul trompetelor si al tobelor si sint adresate saluturi inflacarate. Poetii cinta faptele de glorie din batalii si numele celor mai cunoscuti lideri. Daca oricare dintre ei incearca sa induca in eroare auditoriul, fie si prin compromiterea unui erou strain, este aspru pedepsit. Nimeni nu poate exercita functia unui poet, daca este o persoana care inventeaza lucruri care nu corespund adevarului si acordarea licentei unei astfel de persoane este gindita ca o ciuma pentru lumea noastra, iar acest lucru se datoreaza faptului ca asemenea persoane, de cele mai multe ori cer o rasplata pentru a cinta virtutile si adesea le atribuie unor persoane nevrednice, fie din teama sau slabiciune, fie

minati de ambitie si avaritie. Pentru glorificarea faptelor, nimanui nu-i este ridicata statuie pina la moartea sa; Dar in timpul vietii, celor care au descoperit noi arte sau secrete ce s-au dovedit deosebit de utile, ori au executat mari servicii, aducind o mare onoare Statului, fie ca asta s-a intimplat acasa, sau pe cimpul de batalie, numele sau este inscris in cartea eroilor. Nu isi ingroapa mortii, corpurile lor fiind arse pentru a impiedica aparitia molimilor in mijlocul lor si astfel ei sint transformati in foc, cel care este acea substanta foarte puternica si nobila, care asa cum isi are originea si vine de la soare, tot asa se si reintoarce la el. Si din motivul enuntat mai sus, nu-i este lasata nici cea mai mica sansa idolatriei. Oricum, statuile si picturile eroilor sint prezente aici si splendidele lor femei ce sint separate de restul pentru a deveni mame, se uita adesea la ele. Sint inaltate rugaciuni din partea Statului, din cele patru colturi orizontale ale lumii --- dimineata -- catre locul de unde rasare soarele, apoi -- catre apus, urmate -- de cele spre sud si ultimile -- catre nord.; si in ordinea inversa: seara -- prima data catre apus, apoi -- catre rasarit, --- catre nord, urmate de ultimile -- catre sud. Acestea sint repetate de un singur preot, care se roaga pentru sanatatea corpului si a mintii si fericirea lui si a tuturor aflati sub acelasi soare si incheie cu o rugaciune "Asa cum apare perfectiunea lui Dumnezeu." Rugaciunea publica pentru toti este lunga si se revarsa inaltindu-se catre ceruri. Din acest motiv altarul este rotund si este divizat incrucisat, prin doua drumuri sub forma a doua unghiuri drepte. Prin intermediul acestor drumuri isi face intrarea Hoh, dupa ce au fost repetate cele patru rugaciuni si se roaga inaltindu-si privirea spre ceruri. Iar apoi, in fata ochilor sai se dezvaluie un mare mister. Vesmintele preotesti sint de o frumusete aparte si intentionat asemanatoare acelora ale lui Aaron. Ele imita natura, dar intrec Arta Impart anotimpurile in conformitate cu revolutia soarelui si nu in functie de cea a stelelor si observa anual timpul care trece pina cind un anotimp il precede pe celalalt. Ei sustin ca soarele se apropie din ce in ce de pamint si de aceea prin cercurile neincetate efectuate in jurul tropicelor si ecuatorului, fiecare an soseste putin mai curind. Masurarea lunilor este facuta in functie de cursul Lunii, anii insa sint masurati in functie de revolutia Soarelui. Il adora pe Ptolomeu, il admira pe Copernicus, dar plaseaza pe Aristarch si Philolaus inaintea lui. Ei depun un mare efort in stradania lor de-a cunoaste constructia lumii si daca ea e pieritoare, sau nu; si cind se vor petrece toate acestea. Ei cred ca adevaratul oracol al lui Isus Christos este dovedit prin semnele din Soare, din Luna si din stele, dar aceste semne nu apar vederii multora dintre noi. De aceea ei se asteapta la reinoirea vremurilor; si poate la sfirsitul lor. Spun ca este un lucru foarte imprecis, daca lumea a fost creata din nimic sau din ruinele unei alte lumi, ori a fost nascuta din chaos, dar gindesc ca negresit ea a fost facuta si nu este aici din vesnicie. De aceea ei nu-i acorda incredere lui Aristotel pe care il considera un logician si nu un filozof. Prin analogie pot trasa numeroase argumente impotriva eternitatii lumii. Soarele si stelele, spun ei, privesc ca si heruvimii si celelalte semne ale lui Dumnezeu, ca si templele si altarele sacre aprinse si ei le onoreaza, dar nu se inchina lor. Mai presus de toate celelalte lucruri ei venereaza Soarele, dar considera ca niciun lucru creat nu este vrednic de a fi venerat cu aceeasi onoare ce este acordata unei divinitati. Ei ofera aceasta veneratie numai lui Dumnezeu si servesc cauzei Lui, astfel incit

nu pot ajunge sub puterea unui tiran si nici sa cada in mizerie suferind represiunea unor creaturi ale razbunarii. Ei il contempla si il afla pe Dumnezeu sub imaginea Soarelui si pe acesta il numesc semnul lui Dumnezeu, chipul sau si imaginea sa vie, cea de la care vine lumina, caldura, viata si in care isi afla originea si se regaseste actiunea tuturor lucrurilor bune si a tuturor lucrurilor rele din intreg Universul. Din acest motiv au construit un altar asemanator formei soarelui si preotii il glorifica pe Dumnezeu in soare si in stele, asa cum acestea sint altarele Sale in cer, tot asa cum acesta este templul Sau; si se roaga ingerilor care sint mijlocitorii Sai ce traiesc in stele, o cetate inexpugnabila. Pentru ca Dumnezeu a asezat de mult semnele frumusetii stelelor in ceruri si gloria Sa in Soare. Ei spun ca aici este doar un singur cer si ca aceste planete se ridica si se misca singure atunci cind se apropie de soare, sau sint in conjunctie cu el. Afirma doua principii ale fizicii apartinind lucrurilor si anume, acela ca soarele este tatal si pamintul este mama; aerul este o parte impura a cerului; toate flacarile deriva din soare. Marea este sudoarea pamintului, sau fluidul pamintului ars si (con)topit in maruntaiele lui, dar si legatura ce face unirea dintre aer si pamint, tot asa cum singele este pentru spiritul si trupul animalelor. Lumea este un mare animal si noi traim in interiorul lui, asa cum viermii traiesc in interiorul nostru. Tocmai de aceea noi nu apartinem sistemului astral format de stele, soare si pamint, ci doar lui Dumnezeu; caci in ceea ce le priveste pe acestea, cauta doar sa-si amplifice puterea, in timp ce noi sintem nascuti si traim doar printr-o intimplare; dar in respect fata de Dumnezeu ale carui instrumente sintem, zamisliti din praf de stele modelat cu arta si imaginatie si destinati unui bun sfirsit. De aceea nu sintem legati de un alt tata decit de Dumnezeu si toate lucrurile de la El le primim. In legatura cu chestiunea imortalitatii sufletelor, sustin ca se afla mai presus de puterea noastra de intelegere si ca acestea sint asociate dupa moarte cu ingeri buni sau ingeri rai, dupa cum se comporta in aceasta viata, tot asa vor primi si dupa aceea, fiecare dintre ele dupa meritul lor. Pentru ca toate lucrurile cauta sa gaseasca ceva similar lor. Difera foarte putin de noi in functie de cum sint stabilite recompensele si pedepsele. Nu sint foarte siguri daca mai sint si alte lumi aici in afara acestei lumi a noastre, dar considera o nebunie sa spui ca aici nu exista nimic. Inexistenta este incompatibila cu caracterul infinit al entitatii lui Dumnezeu. Ei au stabilit cele doua principii ale metafizicii, entitatea suprema, care este reprezentata de Dumnezeu si nimicnicia, care este defectul entitatii. Raul si pacatul vin din dispozitia naturala spre nimicnicie; pacatul isi are cauzele profunde nu in eficienta, ci in deficienta, in neajunsurile entitatii. Defectele, spun ei, sint ale puterii, intelepciunii sau vointei. Pacatul il plaseaza in ultima din acestea trei, pentru ca acela care cunoaste binele si are si puterea de-a face bine, este obligat sa aiba si vointa de-a le implini, pentru ca doar singura vointa este cea care se poate ridica deasupra tuturor celorlalte. Il venereaza pe Dumnezeu in trinitatea sa, spunind ca Dumnezeu este Puterea Suprema de unde purcede cea mai inalta Intelepciune, care este acelasi lucru cu

Dumnezeu si de aici vine Dragostea, care este deopotriva putere si intelepciune; dar ei nu disting personalitatile sale prin nume, asa cum se intimpla in legea noastra Crestina, care nu le-a fost revelata. Cind abuzurile din aceasta religie vor fi inlaturate, ea urmeaza sa fie viitoarea stapina a lumii; asa cum predau si spera marii teologi. De aceea Spania a intemeiat Lumea Noua (desi primul sau descoperitor, Cristobal Colon, cel mai mare dintre eroi, era Genovez); astfel incit toate natiunile sa poata fi strinse sub o singura lege. Noi nu intelegem care sint acele ratiuni ce ne determina sa actionam intr-un anume sens sau in altul, dar ele ii sint cunoscute lui Dumnezeu; ale carui instrumente sintem. Ei cauta noi religii din setea de aur si bogatie, dar Dumnezeu lucreaza pentru un bun sfirsit. Soarele depune toate eforturile sale, nu pentru a aduce viata plantelor si oamenilor de pe pamint, ci pentru a transforma planeta in scrum, dar Dumnezeu conduce lupta pe drumul cel mai bun. A Sa este slava si toata gloria e a Lui! G.M. O, daca ai cunoaste ce spun astrologii nostri despre perioada ce vine si despre epoca noastra, asta contine in sine mai multa istorie in 100 de ani decit se gaseste in istoria intregii lumi in 4.000 de ani! Cu ajutorul minunatelor inventii ale tiparului si armelor de foc si utilizarea magnetilor si asa cum toate ne vin de la Mercur, Marte si Luna si de la Scorpion! Capt. Ah, perfect! Dumnezeu daruieste toate ale Sale la vremea lor. Ei insa, studiaza prea mult! [Sfirsit] http://www.ebooksread.com/authors-eng/tommaso-campanella.shtml
Tr. CasCarino