O posibila evolutie: noi mijloace didactice pentru educatia muzicala

noile schimbări în domeniul curriculumului se cer bine corelate, încât să conducă la realizarea unor
performanţe superioare în învăţarea cu elevii. Diversificarea curriculumului prin introducerea
informaţiilor digitale şi ameliorarea metodelor moderne de predare-învăţare-evaluare, va conferi
inevitabil învăţământului românesc caracterul societăţii cunoaşterii în care el există. Proiectarea
conţinuturilor disciplinelor şcolare, fără analiza serioasă a accesibilităţii acestora, rămâne fără efecte
pozitive. Ţinând cont de schimbarea referitoare la debutul şcolarităţii la şase ani, se va deplasa
accentul către activităţi concrete, utilizând foarte mult jocul, mişcarea, obiectele şi instrumentele
muzicale, sau/și folosirea mijloacelor moderne de educație (PC şi software educaţional), cu toate
noțiunile informaționale și de comunicare pe care le implică, dar și tehnicile multimedia.

1. Introducere

„Muzica este un limbaj; ca orice limbaj, prin muzică putem comunica. Ce anume? O gamă uriașă de
sentimente, emoții, idei, atitudini, multe dintre ele neavând un corespondent precis în lumea
noțională, verbală. În acest proces, sunetele și ritmurile sunt doar instrumente, mijloace de
comunicare. Substanța, conținutul comunicării sunt sentimentele, emoțiile, ideile, atitudinile. Iar
acestea nu alcătuiesc un traseu disparat, nu sunt alăturate oricum, ci creează o anumită curbă
psihologică, cu momente predictibile, dar și cu surprize de proporții. Pentru că muzica spune o
poveste, nu cu cuvinte, nu cu noţiuni, ci cu emoţii zugrăvite prin sunete.” [1] .

Pe baza cercetărilor întreprinse în psiho-pedagogia muzicală, se desprind trei aptitudini necesare

dezvoltării muzicale: simțul modal, capacitatea de reprezentare auditivă şi simțul ritmului muzical.
Educatorul, înarmat cu cunoștințele necesare unui pedagog muzical și cu cele ale cercetărilor
psihologice în domeniu, va concepe procesul de instruire pe baza unei bune cunoașteri a aptitudinilor
elevului, a calității acestora, fixând strategia de lucru în conformitate cu ele. Aptitudinile muzicale se
pot dezvolta prin diferite metode și procedee de lucru, care țin direct de pregătirea pedagogului.
Ţinând seama de asigurarea concordanței dintre nivelul și volumul de cunoștințe și capacitatea de
asimilare a elevului, este necesar să-l determinăm pe elev să fie cât mai activ, să-l înarmăm cu
mijloacele necesare și procedee de muncă individuală. Sub influenţa Tehnologiilor Informatice şi de
Comunicaţie (TIC), a noilor teorii psihologice ale învăţării şi a noilor paradigme educaţionale, lumea
educaţiei se schimbă, iar profesorii sunt chemaţi să răspundă primii acestor schimbări. Mai mult
decât oricând, este momentul pentru reconsiderarea ansamblului curricular, legitimată de practica
unei educaţii de factură nouă, informatizată.

Mediile educaţionale virtuale, educaţia deschisă şi la distanţă, bibliotecile şi clasele virtuale sunt doar
câteva dintre „spectacolele” ce ni se dezvăluie reunite sub titlul generic Instruirea Asistată de
Calculator; astfel propun dezvoltarea unor concepte personale de introducere a calculatorului în
lumea educaţiei muzicale. Desigur că PC-ul există deja în mediile educaţionale, dar consider că se
impune o reorganizare şi redimensionare a cunoştinţelor în acest domeniu (al educaţiei muzicale), iar
prin obiectivele unui posibil proiect în care învățarea, instruirea și dezvoltarea aptitudinilor muzicale
să fie mijlocită de calculator se va propune dezvoltarea mai ales, a capacităţilor şi a competenţelor
muzicale ale elevilor, prin caracterul ludic al aplicaţiilor folosite, să apropiem personalitatea în
devenire a elevului de latura teoretico-practică a muzicii, astfel încât ei să asimileze involuntar
competenţe de a cânta la un instrument muzical, în funcție de particularitățile psiho-fizice ale
subiectului educat, precum şi date importante în ceea ce priveşte originea, cadrul istoric şi evoluţia
instrumentelor şi nu în ultimul rând date şi elemente biografice despre personalităţi marcante ale
istoriei muzicii, cu referire precisă la mari instrumentiști și compozitori ai Europei sau ai lumii și
implicit se va avea în vedere dezvoltarea și consolidarea capacităţilor şi competenţelor de operare la
PC, toate acestea reunind, în final dobândirea unor competenţe pluridisciplinare şi interdisciplinare.
Societatea informaţională (SI) şi Societatea cunoaşterii (SC) sunt realităţi ale lumii în care trăim;
Societatea cunoaşterii se naşte într-un mediu în care marea majoritate a membrilor ei are acces la
tehnologii IT&C şi utilizează frecvent tehnologiile informaţionale.

Cu ajutorul calculatorului pot fi prezentate: informaţii; aplicaţii, exerciţii, probleme; jocuri didactice;
simularea unor procese/fenomene; itemi de evaluare/autoevaluare, eficienţa instruirii asistată de
calculator depinzând de: calitatea programelor; competenţele didactico-metodice şi tehnice ale
cadrului didactic; competenţele tehnice ale elevilor.

2. Mijloace didactice utilizate în educaţia muzicală

Problematica mijloacelor didactice pentru domeniul educației muzicale trebuie privită din cel puțin
două puncte de vedere diferite: al lucrărilor de pedagogie, considerate a fi „totalitatea materialelor,
dispozitivelor și aparatelor cu ajutorul cărora se realizează transmiterea și asimilarea informației
didactice, înregistrarea și evaluarea rezultatelor obținute” şi al metodicilor specifice educației
muzicale. Sintagma de mijloace de învățământ în educația muzicală, trebuie extinsă; accepțiunea
actuală limitându-se pentru acest domeniu la mijloacele audio-vizuale, care mai curând țin de
materiale didactice. Pornind de la definirea generală a termenului mijloace, mai exact expresia „ceea
ce se face spre a ajunge la un scop”[2], personal consider că este bine de luat în seamă și modul în
care calculatorul și tehnicile noi TIC, contribuie la îmbunătățirea demersului didactic muzical.

2.1. Aplicații multimedia utilizate în didactica muzicală

Multimedia este un atribut, transformat rapid în substantiv datorită frecventei sale utilizări din
ultimul timp. Multimedia (multi – mai multe; media – medii, mijloace) înseamnă exact ce îi spune şi
numele: capacitatea unui sistem de a comunica (prezenta) informaţia prin intermediul mai multor
medii de prezentare simultan, cum ar fi: text, grafica, fotografii, animaţie, sunet, clipuri video, etc. De
asemenea, multimedia implică noţiunea de interactivitate: utilizatorul nu este un simplu spectator ci
poate să modifice după dorinţa şi posibilități cursul evenimentului (aplicaţiei).
La acest moment există în lume o serie de proiecte în care se încearcă aplicarea unor metode,
mijloace și tehnici noi de predare–învățare–evaluare, care au la bază principii pedagogice noi și mai
evoluate, apărând tot mai frecvent în discuție, conceptul de disciplină integrată (de bloc); aceste
discipline au meritul de a integra informații din domenii diferite ale științelor facilitând, ulterior,
studiul disciplinelor particulare; acestea sunt idei care m-au determinat la enunțarea a cel puțin trei
întrebări, având în vedere subiectul lucrării: prima „Cum se va numi acea disciplină care poate integra
disciplinele educației estetice, având în vedere caracterul pragmatic și specific artistic al obiectelor de
învățământ prin care se realizează aceasta, în școala românească?”, a doua „Care vor fi metodele și
mijloacele prin care această disciplină (integrată) își va realiza obiectivele și finalitățile?” şi a treia
„Până unde și până la ce nivel de învățământ poate pătrunde această disciplină în modelarea
personalității elevului, de ce nu a omului, ținând seama de toți factorii devenirii personalității umane
și a interdependențelor dintre aceștia?” . Abordarea interdisciplinară nu anulează disciplinaritatea, ci
îşi propune să amplifice conexiunile disciplinare, eliminând graniţele stabilite între diferitele domenii.
Deoarece întregul proces educativ este coordonat de un singur cadru didactic, la nivel preşcolar şi
primar, organizarea activităţilor combinate „bi” sau „multidisciplinar” este mult mai uşor de realizat,
întrucât condiţiile necesare sunt relativ identice prin organizarea exterioară, structura cunoştinţelor
şi strategia didactică.

Deschiderea spre interdisciplinaritate a activităţilor muzicale este evidentă, disciplina

„Muzică/Educaţie muzicală” fiind domenii ale educaţiei, în care sunt vehiculate noţiuni şi aspecte din
specialităţi diferite, însumate în textele cântecelor, jocurilor şi audiţiilor. Corelarea cunoştinţelor
dobândite la diverse obiecte de învăţământ, poate asigura o sistematizare a informaţiilor specifice
diferitelor domenii, scopul fiind reluarea unui sistem unitar de cunoaştere. Selectarea conţinutului
învăţământului este o problemă de mare responsabilitate didactică, deoarece trebuie să se opereze
în aşa fel încât să se acopere în întregime volumul, structura şi natura informaţiilor recomandate în
curriculum. Valorile ştiinţifice, morale, estetice şi fizice care fac obiectul informării şi formării copiilor,
corespunzătoare posibilităţilor psiho-fizice, pot fi însuşite mai bine în acest context interdisciplinar.
Abordarea proiectiv – interdisciplinară a educaţiei muzicale şi a modalităţilor de optimizare a
demersului didactic – muzical, implică introducerea aplicațiilor multimedia și a soft-lui educațional.
Educaţia muzicală contemporană se găseşte, în ipostaza de a-şi căuta și găsi noi mijloace şi metode
didactice, de a-şi îmbunătăţii mijloacele mai vechi, pentru a corespunde solicitărilor venite din
exterior.

Dat fiind caracterul pragmatic al artei sunetelor, noile metode sau mijloace didactice trebuiesc alese
cu mare grijă pentru a nu „deteriora” spectrul axiologic al artei muzicale şi caracterul ei. Au apărut, o
serie întreagă de aplicaţii multimedia, programe educaţionale şi prezentări multimedia care dezbat
subiectul educaţional muzical. Multe dintre aceste aplicaţii ajută substanţial procesul didactic dându-i
o interactivitate deosebită, implicând tot mai mult elevii în procesul instructiv educativ; însă există
procese didactice în cadrul orelor de educaţie muzicală, care nu pot utiliza aplicaţiile respective
(exemplu: cântarea la un instrument sau cântarea vocală), dar tot aşa un soft precum „Piano
Professor” sau „Teach Me Piano”, îi va face pe elevi de exemplu, să înţeleagă tehnica pianistică,
urmând ca ei să exerseze individual pe instrumentul clasic. O serie întreagă de aplicaţii dezbat
subiectul scrierii, transcrierii, orchestraţiei şi compoziţiei muzicale (ex.: „Cakewalk Studio”, „Finale-
Coda Music”, „Sibelius”, „Harmony Assistant”, „Melody Assistant”, etc.), în acest domeniu al muzicii
utilizarea calculatorului se impune, uneori algoritmii matematici sunt comuni, (informatică-muzică),
multe din programele apărute pe piaţă în acest moment având la bază această legătură. Implicațiile
calculatorului în lumea muzicală au făcut posibile diversificarea, amplificarea sau apariţia unor noi
genuri şi stiluri muzicale, amintim muzica concretă de la începutul secolului XX şi formele incipiente
ale muzicii electronice precum şi a celei asistate de calculatorul personal (PC)