MENTORAT DIDACTIC

Modulul IV. Utilizarea noilor

tehnologii în mentorat
FORMATOR
MARILENA OPREA
 Tema 1
Integrarea TIC în activitatea de mentorat

La finalul acestei unităţi de învăţare

veți fi capabili să dezvoltaţi oportunităţi
de învăţare pentru profesorii debutanți,
pe baza strategiilor instrucţionale care
integrează tehnologiile.
Obiectivele modulului de formare:

•Să proiecteze activităţile didactice, specifice

fiecărei discipline şcolare, pe baza
Curriculumului Naţional, în contextul integrării
tehnologiilor;

•Să dezvolte potenţialului creativ al cadrului

didactic, prin integrarea tehnologiilor, care să
permită proiectarea, organizarea şi
desfăşurarea de activităţi de învăţare centrate
pe dezvoltarea competenţelor cheie;
 Obiectivele modulului de formare:

• Să utilizeze o varietate de instrumente de

evaluare, prin integrarea tehnologiilor,
pentru realizarea unei evaluări centrate
pe elev;

• Să manifeste înţelegere faţă de diversele

aspecte organizatorice, legale sau etice,
care ţin de integrarea tehnologiilor în
procesul didactic
 Noile generații de elevi

• Rezultatul unei activități de învățare depinde în cea mai mare

măsură de adecvarea resurselor, metodelor, scopului activității
la cel care învață – mai ales astăzi, trebuie să acordăm o
atenție sporită la ceea ce știe, ce vrea și ce poate face elevul.

• Studii recente în psihologie cognitivă și neuroștiințe ne arată că

generațiile actuale își dezvoltă mai rapid și într-o mai mare
măsură o serie de deprinderi cognitive. Susținuți de tehnologiile
(ubicue) care le oferă acces la informație și la situații diverse,
facilitând activități cu potențial multiplu de dezvoltare, copiii din
ziua de azi sunt mai capabili, mai devreme, să clasifice
concretul, să abstractizeze, să utilizeze construcții
ipotetice pentru explorare (Flyn, Luria, Iliescu, 2017).
 Tema de reflecție
• Gândiți-vă la un exemplu de activitate, la o disciplină pe care o
predați (preferabil la primar sau gimnaziu), în cadrul căreia elevii
fac apel la una dintre următoarele operații cognitive:
- clasificarea
- abstractizarea
- formularea sau verificarea unei construcții ipotetice.

a) În ceea ce privește rapiditatea și corectitudinea rezolvării sarcinii

de lucru, puteți spune că remarcați o diferență între generațiile
actuale de copii și generațiile de acum 20-30 de ani?
 
b) La disciplina dvs., remarcați o diferență între copiii care utilizează
intens noile tehnologii acasă și ceilalți?

Această diferență are aspecte mai degrabă pozitive sau negative ?

 NOTA
• [Notă: Unele cadre didactice au remarcat o influență pozitivă a utilizării
computerelor și jocurilor asupra capacităților cognitive specifice
matematicii și științelor, la copii de 8-12 ani.
• De asemenea, au fost raportate influențe (negative) ale utilizării intensive
a noilor tehnologii de către copii, acasă, asupra capacității de susținere a
atenției pentru sarcini „convenționale” și repetitive de învățare.]
• Omniprezente, instrumentele de simulare și vizualizare îi
ajută să recunoască paternuri, să raționeze calitativ în
privința diverselor situații, să transfere cadre de
referință, să imagineze modele dinamice (Dede, 2010).
În același timp, sunt nenumărate semnale de alarmă în
privința efectelor negative ale noilor tehnologii prin
raportare la cogniție și la învățare-dezvoltare – în special
în ce privește atenția, memoria, satisfacția și valoarea sau
valorizarea recompensei – care însă nu sunt suficient
susținute de studii relevante (Wilmer, 2017).
 • Se pare că avem într-adevăr de-a face cu elevi diferiți de
generațiile anterioare, cărora trebuie să ne adresăm diferit
pentru a le pune în valoare potențialul, indiferent că vizăm sau
nu utilizarea tehnologiei la clasă. Nativii digitali, crescuți în
medii în care tehnologiile le sunt la îndemână, în care
consumerismul și globalizarea își pun amprenta pe modul în
care se raportează la realitatea înconjurătoare, reacționează
diferit față de generațiile anterioare în situații concrete de
învățare propuse de cadrul didactic. Unii cercetători
semnalează chiar o schimbare atât de semnificativă produsă la
nivelul nativilor digitali, încât nu mai este vorba de un progres
continuu, ci de o „ruptură”, un „eveniment unic care schimbă
lucrurile atât de fundamental încât nu mai este cale de
întoarcere” (Prensky, 2001).
•
 Tema de reflecție
• Care este, pentru dumneavoastră, cea mai importantă idee
vehiculată în dialogul următor și care sunt implicațiile acesteia
pentru activitatea unui profesor?

[Sursa imaginii: LookSport, via Youtube – captură de ecran din emisiunea „Jurnal de Psiholog cu Raluca
Anton” https://www.youtube.com/watch?v=CpxOmJ3m5LQ]
• Lumea în care își vor desfășura activitatea noile generații este, de asemenea, o lume
puternic tehnologizată, competitivă, globală, colaborativă. Într-o bună măsură, este motivul
pentru care, în învățământ, au prins teren paradigma centrării pe cel care învață și orientarea
finalităților către competențe.
• Voci prescriptiv-imperative pledează, începând de acum 20 de ani, pentru schimbări mai
radicale în ce privește educația copiilor: școlile trebuie să se adapteze, profesorii trebuie să
accepte/ să se schimbe, învățarea trebuie să se transforme încorporând perspectiva lumii
digitale, bazată pe informație și cunoaștere.
• Încă din 2011, Salomon și Perkins pun întrebarea firească „În ce fel ne face tehnologia mai
capabili?”, investigând efectele la nivel cognitiv pe trei paliere: modul în care utilizarea
tehnologiei susține adesea performanța intelectuală (efecte cu tehnologia), măsura în care
utilizarea tehnologiei lasă „reziduuri” cognitive care îmbunătățesc performanța chiar și fără
tehnologie (efecte ale tehnologiei), precum și măsura în care tehnologia nu are un impact
direct asupra performanței, însă o reorganizează fundamental (efecte prin tehnologie).
O certitudine este faptul că tehnologiile ne oferă noi
metafore, perspective sau cadre în care gândim astăzi
lumea înconjurătoare, iar cercetătorii concluzionează că
există multiple moduri în care (se poate spune că)
tehnologiile ne fac într-adevăr mai deștepți.

Oricum, „generația” din care facem parte este doar

parțial un predictor pentru modul în care ne
descurcăm în parcursul profesional, personal, cultural,
ca adulți, într-o lume bazată pe tehnologie. Relevanța,
frecvența și calitatea experiențelor de învățare,
contextul socio-economic și nivelul de educație sunt
mult mai importante decât diferențele generaționale.
Determinismul tehnologic al lui Prensky trebuie
reconsiderat, astfel, prin prisma valențelor sale în
complementarizarea dezvoltării calităților autentice ale
ființei umane – cu alte cuvinte, formarea, chiar și într-o
lume nouă, rămâne subordonată unui ideal social susținut
de valori umaniste, ancorate axiologic, perene.

În acest context, tehnologiile susțin, augmentează,

permit – și impun – o mai bună focalizare pe eficiență,
performanță, inovare, într-o lume globalizată și
competitivă.
Un curriculum în secolul XXI: Designul
activităților de învățare

Asigurarea condițiilor optime pentru învățare pentru fiecare elev

este un proces complex, care nu se poate realiza fără un plan – în
practică, de cele mai multe ori, facem o schiță mentală a succesiunii
activităților care vor fi desfășurate pe parcursul unei lecții, având în
vedere rolul fiecărei activități, resursele disponibile și înlănțuirea
logică a conținuturilor învățării.

Nevoia de proiectare a activităților didactice apare ca evidentă prin

contrastul cu o idee preconcepută conform căreia dacă oferim
elevului acces la informație i-am asigurat și învățarea. Este o
diferență majoră între accesul la informație și accesul la învățare,
iar rolul unui profesor este să faciliteze învățarea și nu doar să ofere
(acces la) informație.
De aceea, predarea trebuie să fie mulată pe modul în care se va
realiza învățarea, oferind în prealabil răspunsul la o serie de întrebări
precum:
•pentru cine/ cu cine realizez activitatea?
•unde și cu ce resurse realizez activitatea? în ce interval de timp?
•care este conținutul învățării?
•cu ce scop/ obiective realizez activitatea?
•cum aș putea să realizez activitatea și de ce să realizez activitatea în
acest mod și nu în altul?
•cum știu dacă și în ce măsură obiectivele de învățare au fost atinse?

Chiar și atunci când avem la dispoziție software educațional, resurse

digitale, aplicații online sau o platformă educațională virtuală,
planificarea activităților de învățare nu este mai simplă sau mai puțin
precisă.
https://view.livresq.com/view/5d6e92b73b07a52f46cbbc43/
• În acest capitol, trecem succint prin aspectele esențiale
pentru proiectarea unor activități de învățare,
centrându-ne pe elementele de noutate sau care susțin
pedagogic instruirea asistată de calculator.
• 2.1. Proiectarea activităților de învățare
• 2.2. Elemente de context
• 2.3. Conținuturile învățării
• 2.4. Obiectivele învățării
• 2.5. Evaluarea învățării
• 2.6. Metode didactice
• 2.7. Design universal pentru învățare
• 2.8. Proiectarea unei învățări participative și
antrenante. Gamification
 Activități practice
• https://padlet.com/opreadocumente/gaoqsua93zpw9q0k

• https://padlet.com/opreadocumente/m7iwoj4z4ksgs6s2

• https://padlet.com/opreadocumente/Bookmarks