INFECŢIA CU VIRUSUL HERPES SIMPLEX

-virusul herpes simplex (HSV) determină infecţii foarte

frecvente in intreaga lume
-HSV-1 - cauza principala a infectiilor cu herpes -se
manifesta -leziuni ,vezicule la nivelul gurii si buzelor
-se transmit prin sarut sau utilizarea acelorasi obiecte
pentru baut si mancat.
-HSV-1 poate provoca, in anumite cazuri si herpesul
genital
-HSV-2 este principala cauza a herpesului genital si poate
fi transmis prin contact sexual
-infecţia cu HSV-1 sau HSV-2 poate exista fară prezenţa
vreunui simptom.
 -HSV-1 si HSV-2 -herpesvirusuri -constituie
entitati serologice si genetice distincte.
 -Genomul HSV are o structura ADN
bicatenara, liniara; molecula ADN este alcatuita
din doua domenii unice, L (lung) si S (scurt),
legate covalent
 - Intre cele 2 tipuri de virus herpetic exista o
omologie a secventelor de 50%
 - Regiunile cu specificitate de tip sunt
importante pentru raspunsul imun al gazdei
 -HSV este raspandit -majoritatea populatiei
(>80%) prezinta anticorpi anti-HSV -expunere
foarte frecventa la acest virus.
 -Evoluţia clinică a infecţiei este variabilă,
simptomele uneori minime şi neobservate
 Principalele semne şi simptome sunt
reprezentate de erupţii bucale şi cutanate,
leziuni ale tractului genital  şi herpes neonatal.
-procent redus din cazuri -virusul poate
pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a
nervilor şi determina infecţii recurente
 - Virusul herpetic - cauză obişnuită de infecţii la
pacienţii imunodeprimaţi (neoplazici, HIV-
pozitivi)
 -În 1960 s-a descoperit că există două tipuri
distincte de virus herpetic: HSV1 şi HSV2
 HSV1 este asociat în principal cu infecţii
oculare şi orale
 HSV2 determină leziuni genitale
 - Prevalenţa înfecţiilor -HSV1 în populaţia
generală -70-80%
 -HSV2 -aproximativ 17-
25%.
 Deşi HSV1 şi HSV2 sunt transmise pe căi
diferite şi afectează zone diferite ale corpului
există adesea o suprapunere în ceea ce
priveşte epidemiologia şi manifestările clinice
ale infecţiilor produse de cele două virusuri.
 Infecţiile primare HSV1 -dobândite predominant în
copilărie
 - după infecţia orofaringiană virusul colonizează
ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare
latentă
 -  Cea mai importantă manifestare clinică la copil - 
gingivostomatita
 -la vârste mai mari -caracteristice infecţiile tractului
respirator superior şi un sindrom asemănător
mononucleozei infecţioase
 - Majoritatea persoanelor infecţii HSV1 clinic manifeste
dezvoltă cel puţin un episod recurent în decurs de 1 an
de la infecţia primară. Reactivarea infecţiei -asociată cu
leziuni mucoase şi la nivelul comisurilor bucale.
 -Herpesul genital poate fi indus atât de HSV1 (15%) cât şi
de HSV2 (85%)
 - Infecţiile primare HSV2 dobândite în principal pe cale
sexuală- corelate cu promiscuitatea sexuală ,istoric pozitiv
pentru alte boli venerice şi numărul mare de parteneri
sexuali
 - Iniţial replicarea HSV2 se produce la nivelul regiunii
genitale urmată de colonizarea ganglionilor sacraţi
 -Simptomele infecţiei primare -prurit, durere locală şi
limfadenopatie
 - la femei -apariţia unor vezicule pe membranele mucoase
ale labiilor şi vaginului
 -la bărbaţi- leziunile sunt localizate pe gland, prepuţ
 - leziunile primare sunt însoţite de simptome sistemice :
febră, cefalee, fotofobie, mialgii, stare de rău general
 - la persoanele imunodeprimate -forme atipice de herpes
genital – ulcere mari hiperkeratozice.
 Infecţia HSV2 -un factor de risc pentru transmiterea
HIV
 - la pacienţii cu SIDA- HSV poate produce o infecţie
cutaneo-mucoasă persistentă
 Herpesul neonatal-poate fi cauzat de oricare din cele
două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este
dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului
prin canalul cervical. Adesea infecţia este subclinică
(lipsa raportării de leziuni genitale), mai ales la
gravidele care au venit anterior în contact cu HSV1.
 Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu
HSV2 este de 1 la 2000-5000 naşteri
 - Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de
sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii
 - Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina
microcefalie sau hidrocefalie şi leziuni oculare
(microftalmie, keratoconjunctivită şi retinită)
 -Diagnosticul infecţiilor HSV -pe baza
manifestărilor clinice şi pe investigaţii de
laborator -depistarea ADN-ului viral, culturile
virale şi testele serologice
 -Diferenţierea între infecţiile produse de HSV1
şi HSV2 este utilă mai ales în cazul pacienţilor
cu infecţii subclinice sau care trec neobservate.
-manifestarile pot fi declansate de expunerea
la soare, febra, stres emotional, menstruatie,
sistem imunitar slabit sau diverse afectiuni

 - Nu exista tratament specific pentru herpes -
manifestarile pot sa apara si sa dispara deoarece între
perioadele de eruptie, virusul de afla in stare latenta, in
celulele nervoase.
-Expunerea la HSV-1 este destul de comuna si nu exista
nici un stigmat in a avea vezicule herpetice
 - prezenta HSV-2 sau a herpesului genital reprezintă o
problemă necesitând masuri de preventie pentru a avea
o viata sexuala normala.
- majoritatea infectiilor cu herpes nu determină
complicatii grave

 -infectiile la sugari, la persoanele cu sistemul imunitar

slabit si infectiile herpetice care afecteaza ochii, pot
pune in pericol viata unei persoane.
 -HSV-1 se transmite prin saliva. Sarutul, folosirea
acelorasi ustensile pentru alimentatie, schimbul de
obiecte personale, sexul oral
 -HSV-2 se transmite sexual
 Pana de curand, oamenii de stiinta considerau ca
HSV-1 nu este o infectie care poate fi contactata pe
cale sexuala, dar s-a confirmat ca ambele tipuri pot fi
transmise prin intermediul contactelor sexuale genitale
sau orale.
Cercetatorii estimeaza ca HSV-1 este responsabil in
proportie mai mare de 50% de aparitia cazurilor de
herpes genital. Pentru ca o persoana sa fie infectata cu
HSV-1 sau HSV-2, virusurile trebuie sa ajunga in
organism prin fisuri ale pielii sau mucoasei -prezente in
interiorul cavitatii bucale sau a zonei genitale.
 -Pe langa lichidul din vezicule, fiecare tip de
virus se poate raspandi prin intermediul
fluidelor corporale -saliva, sperma si secretiile
tractului genital feminin.

- virusurile herpetice pot determina infectii

genitale distincte clinic si ambele pot fi
contagioase chiar daca persoana infectata nu
are simptome vizibile acute sau vezicule
 - mama poate transmite infectia copilului in
timpul nasterii vaginale mai ales daca sunt
prezente leziunile herpetice in jurul vaginului in
momentul nasterii.
 Factori de risc
 - Herpes oral - majoritatea oamenilor sunt supusi
riscului aparitiei herpesului oral HSV-1. De fapt, studiile
sugereaza ca multi dintre adolescenti sunt infectati cu
acest virus.
- Herpesul genital - toate persoanele active sexual ar
putea contacta herpesul genital. Cu cat numarul
partenerilor sexuali creste, cu atat creste si pericolul de
infectare. La femei exista un risc mai mare decat la
barbati de a fi infectate dupa un act sexual.
- Alti factori - cei care au un sistem imunitar slabit, cum
ar fi persoanele cu HIV/SIDA, cei care utilizeaza
medicamente imunosupresoare pentru tratarea unei
boli autoimune sau ca urmare a transplantului de
organe, riscul contactarii herpesului simplex este
crescut.
 Semne si simptome
-manifestarile HSV-1
- prezenta veziculelor dureroase umplute cu
lichid in jurul buzelor sau la marginea gurii
- furnicaturi sau arsuri in jurul gurii sau nasului
- febra
- durere in gat
- inflamarea ganglionilor limfatici laterocervicali
 Simptomele specifice HSV-2 sunt:

- senzatia de furnicaturi la nivelul organelor

genitale, feselor si coapselor
- aparitia unor vezicule mici de culoare rosie
sau a unor rani deschise pe organele genitale
sau pe partea interioara a coapselor - la femei
acestea apar de multe ori in interiorul vaginului
- veziculele pot fi sau nu dureroase
- la femei pot sa apara si scurgeri vaginale
- febra, dureri musculare
- durere de cap
- urinare dureroasa
- tumefierea ganglionilor limfatici din zona
inghinala.
 Posibile complicatii ale herpesului simplex

 Herpesul poate fi transmis dintr-o zona in alta in cazul

aceleiasi persoane –autoinoculare
 - atingerea unui herpes de la nivelul gurii -aparitia de
leziuni herpetice la nivelul degetului. Autoinocularea
apare cel mai frecvent in momentul infectiei primare,
atunci cand incarcatura virala este ridicata.
Anticorpii care se formeaza dupa infectia primara au rol
in prevenirea autoinocularii in timpul recurentelor.
 - complicatie grava -herpesul ocular -leziuni si dureri
severe -in zona ochiului. Herpesul ocular este cauzat
mai ales de autoinoculare si daca nu este tratat, pot sa
apara leziuni grave si chiar orbire.
 Rareori, herpes simplex poate infecta chiar si creierul, cauzand
encefalita. Aceasta infectie necesita spitalizare si tratament cu
medicamente antivirale administrate pe cale intravenoasa.
La persoanele cu imunitate scazuta, cum ar fi cele care fac
radioterapie, pot sa apara focare severe de herpes. Tratamentul
antiviral este utilizat pentru a preveni si a reduce astfel de atacuri.

 Diagnostic
In multe cazuri -diagnosticul se stabileste in urma examinarii, fara
teste suplimentare
- Daca diagnosticul nu este 100% sigur - recoltarea unor probe
din vezicule pentru a verifica daca virusul este prezent.
- analize de sange, recomandate mai ales persoanelor la care se
suspecteaza herpesul, dar care nu au o infectie activa.
 -depistatea herpesului face parte din
testul TORCH: acronimul medical al unui
grup de cinci sau mai multe infectii
congenitale: toxoplasmoza (T), rubeola
(R), citomegalovirus (C), herpes
simplex (H) si altele (Others)
 - Daca aceste infectii survin la mama in
timpul sarcinii, se pot transmite fatului si
pot determina malformatii grave
 -testul TORCH este recomandat tuturor
gravidelor in primul trimestru de sarcina.
 Anticorpi IgG – prezenta lor indica o infectie anterioara cu HSV.
Anticorpi IgM – prezenta lor indica o infectie activa sau recenta
cu HSV.
-Producerea de anticorpi IgG HSV incepe intotdeauna dupa cea
de anticorpi IgM
 -Odata ce o persoana a fost infectata cu HSV, organismul
continua sa produca cantitati mici de IgG HSV
 - Prezenta ac. anti Herpes simplex virus 1/2 IgG indica o
expunere anterioara, dar nu diferentiaza infectia anterioara de
faza acuta a bolii.
 -In cazul unei suspiciuni de boala, absenta anticorpilor IgG
anti-HSV- implica o noua determinare dintr-o proba recoltata
la un interval de 14-21 de zile pentru a se urmari nivelul
anticorpilor IgG anti-HSV. 
 
 Serologia HSV nu poate diferentia infectiile genitale de cele
non-genitale.
 
 PROFILAXIE
-prevenirea transmiterii, in HSV-1 :
 - evitarea sarutarii persoanelor cu leziuni herpetice vizibile
- evitarea folosirii la comun a obiectelor personale
- spalarea cat mai des a mainilor
- daca o persoana are o leziune herpetica va evita atingerea
acesteia si apoi a ochilor si a organelor genitale si sexul oral
- se vor utiliza masuri de protectie solara
- se va incerca diminuarea stresului
 - prevenirea raspandirii virusului HSV-2 :
- evitarea contactului sexual daca este prezenta o leziune
herpetica acuta
 - Manifestarile herpesului nu sunt intotdeauna evidente si
partenerul poate fi contagios fara sa stie.
 - Orice persoana implicata intr-o relatie sexuala cu un partener
care are HSV-2 ar trebui sa fie consiliat de un medic cu privire la
modul in care poate ramane in siguranta.
- nu se vor atinge leziunile herpetice
- se va utiliza prezervativ
- se va limita numarul de parteneri sexuali
 Tratament

 -Herpesul nu poate fi vindecat - obiectivul principal al

tratamentului - diminuarea frecventei aparitiei
simptomelor.
 - Leziunile herpetice dispar spontan dupa aproximativ 2
saptamani.
-medicamentele antivirale pot scurta perioada de
manifestare a simptomelor reduc disconfortul, recuperare
mai rapida
 -aceste medicamente pot diminua posibilitatile de
raspandire ale virusului.
 -nu există vaccin împotriva virusului herpetic
 - există medicamente pentru atenuarea simptomelor
 - Cel mai cunoscut medicament (unguent şi pastile) –
aciclovir
 - are rolul de a opri multiplicarea virusului şi de a limita
numărul recidivelor
 - se foloseşte de la primele simptome (usturime,
arsură), care se manifestă cu 12-24 de ore înainte de
apariţia veziculelor.
-În mod obişnuit- exista aproximativ şase recidive pe an
 - Alături de aciclovir,- se mai recomandă famciclovir şi
valaciclovir (pentru tulpinile de virus rezistente la
aciclovir) şi foscarnet (pentru forme severe de herpes,
care apar îndeosebi la bolnavii infectaţi cu HIV).
 Stil de viata
 -leziunile herpetice bucale- aplicarea unor comprese reci sau calde
poate ajuta la ameliorarea durerii
 - herpes genital –lenjerie adecvata
 -partenerii bolnavilor trebuie anuntati de prezenta infectiei cu
herpes simplex.
Herpes genital la
femeie
Herpes genital la barbat